CARACTERIZAREA GENERALA A INSTITUTIILOR PUBLICE

CARACTERIZAREA GENERALĂ A INSTITUŢIILOR PUBLICE

1.1. Definirea institutiilor publice

Institutiile publice au un rol important īn cadrul statului deoarece prin intermediul acestora statul īsi īn 141i86b deplineste functiile si rolul. De asemenea, procesele economice īn economia de piata, precum si īn alte tipuri de economii, sunt influentate de stat prin intermediul sectorului public.

Sfera de cuprindere a institutiilor publice este vasta, statul actionānd practic īn toate domeniile vietii economice sau sociale. De asemenea, una din caracteristicile cele mai importante ale economiilor secolului XX, care se continua si īn secolul XXI, este expansiunea sectorului public. Statul, prin intermediul institutiilor de care dispune sau prin intermediul īntreprinderilor a actionat, īn functie de politica urmata īn diferite perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut īn economie, a influentat pozitiv sau negativ desfasurarea anumitor activitati.

O prima modalitate de definire a institutiilor publice o prezinta Legea privind finantele publice nr. 500/2002 potrivit careia "institutii publice" reprezinta denumirea generica ce include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare al lor.

Institutiile publice īn sensul Legii 273/2006 privind finantele publice cuprind "autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale, institutiile publice si serviciile publice de interes local, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora".

O alta modalitate de a defini institutiile publice este aceea legata de caracteristicile bunurilor produse de catre acestea si modul de verificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora catre beneficiari. Din acest punct de vedere, se poate spune ca institutiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regula, īn mod gratuit, urmarind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerintelor consumatorilor, sau la preturi accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regula, obiectul de activitate al unei institutii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, institutiile publice sunt organizate dupa principiul "non profit".

Exista si exceptia potrivit careia o institutie este publica, īn functie de caracteristicile prestatiilor acesteia, adresāndu-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea institutii nu tine seama īn primul rānd de caracteristicile finantarii, de dependenta lor de bugetul statului, ele putānd fi chiar private sau sa functioneze dupa principiile finantelor private.

1.2. Clasificarea institutiilor publice

Institutiile publice pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel:

I. Dupa importanta activitatii, institutiile publice pot fi grupate īn :

a) Institutiile administratiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Presedentia Romāniei, Guvernul, ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate ale administratiei publice si institutiile din subordinea lor directa.

b) Institutii ale administratiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orasenesti, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, ca autoritati deliberative, si primarii, presedintii consiliilor judetene si primarul general al municipiului Bucuresti, ca autoritati executive.

II. Dupa statutul juridic, institutiile publice se clasifica īn:

a) Institutii publice cu personalitate juridica, unitati ai caror conducatori au calitate de ordonatori de credite. Aceste institutii au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, īntretin relatii cu tertii, conduc contabilitate proprie.

b) Institutii publice fara personalitate juridica, unitati ai caror conducatori nu au calitate de ordonatori de credite. Sunt institutii care functioneaza ca entitati distincte īn subordinea sau pe lānga institutii cu personalitate juridica, nu au cont curent la trezorerie si nu conduc contabilitate proprie (gradinite, scoli generale, dispensare medicale etc.)

III. Dupa nivelul ierarhic, institutiile publice se grupeaza īn:

a) Institutii publice superioare reprezinta unitatile ai caror conducatori au calitate de ordonatori principali de credite (ministrii si conducatorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc mijloacele banesti direct de la bugetul de stat si repartizeaza credite bugetare aprobate unitatilor ierarhic inferioare.

b) Institutii publice subordonate reprezinta unitatile ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari si tertiari de credite si primesc prin repartizare de la institutiile ierarhic superioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii.

IV. Dupa regimul de finantare, institutiile publice pot fi :

a) Institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, dupa caz .

Creditele bugetare ale acestor institutii publice si a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior si de comun acord cu Ministerul Finantelor Publice īn corpul ordonatorilor principali de credite.

La partea de venituri īntālnim "alocatii de la bugetul X", iar la cheltuieli sumele alocate sunt defalcate dupa criteriul economic al clasificatiei bugetare. Īn cazul īn care aceste institutii īncaseaza venituri, acestea vor fi virate integral la bugetul de la care sunt finantate.

b) Institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.

Majoritatea institutiilor publice se īncadreaza īn aceasta categorie. Subventiile primite (care apar la partea de venituri) vin īn completarea veniturilor proprii obtinute din activitatile specifice desfasurate. Ordonatorul de credite superior stabileste cuantumul subventiei, dar nu si destinatia acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli de personal, etc.) Conducatorul institutiei face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subventii) pe categorii de cheltuieli, urmānd ca bugetul sa fie vizat de ordonatorul superior.

c) Institutii publice finantate integral din venituri proprii (autofinantate). Sunt similare institutiilor publice prezentate anterior, cu diferenta ca acestea nu beneficiaza de nici o subventie de la ordonatorul superior de credite.

Institutia nu este autonoma cāta vreme este īn subordinea unui ordonator de credite superior, iar bugetul propriu trebuie vizat de ordonatorul superior.

d) Institutii publice finantate din credite externe sau fonduri nerambursabile. Fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiaza institutiile publice din tara noastra vin, cel mai adesea, īn completarea alocatiilor de la bugetul de stat si a veniturilor proprii ale institutiilor respective.

V. Un alt criteriu de clasificare a institutiilor publice este domeniul īn care īsi manifesta autoritatea. Distingem, astfel:

a) institutii publice care actioneaza īn domeniul legislativ:

- Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul);

- consiliile judetene, consiliile locale.

b) institutii care actioneaza īn domeniul executiv:

- Guvernul;

- ministerele;

- Banca Nationala a Romāniei;

- prefecturile;

- primariile.

c) institutii publice care actioneaza īn domeniul judecatoresc:

- Īnalta Curte de Casatie si Justitie;

- Consiliul Superior al Magistraturii;

- instantele judecatoresti;

- tribunalele;

- parchetele.

1.3. Categorii de institutii publice

O caracteristica a institutiilor publice este faptul ca ele produc bunurile publice care sunt distribuite īn cea mai mare parte gratuit sau la preturi care se regasesc sub nivelul costurilor. Prin serviciile oferite de catre institutiile publice se urmareste asigurarea unor servicii catre contribuabili care ar necesita costuri ridicate daca ar fi produse de sectorul privat, precum si asigurarea satisfacerii nevoilor sociale ale contribuabililor. Deoarece sunt axate pe furnizarea unor anumite bunuri publice, institutiilor publice le este caracteristica specializarea, ele urmarind scopul pentru care functioneaza.

Pentru realizarea sarcinilor si functiilor ce-i revin, statul organizeaza o vasta retea de institutii cu scopul de a presta servicii publice īn vederea satisfacerii interesului general al populatiei. Prin intermediul acestor institutii publice, statul desfasoara actiuni īn diferite domenii, asa cum rezulta ele din legile bugetare, astfel :

I. Actiuni privind serviciile publice generale desfasurate de catre autoritatile publice (administratia prezidentiala, autoritatile legislative, autoritatile executive, autoritatile judecatoresti, alte autoritati).

II. Actiuni privind apararea nationala

III. Actiuni privind ordinea publica si siguranta nationala.

IV. Actiuni social-culturale:

Īnvatamānt;

Sanatate;

Cultura si religie;

Sport si tineret;

Asistenta sociala.

V. Actiuni de dezvoltare publica, locuinte si servicii:

Dezvoltare publica;

Locuinte;

Protectia mediului si gospodarirea apelor.

VI. Actiuni economice:

Industrie;

Agricultura si silvicultura;

Transporturi si comunicatii;

Alte actiuni economice .

VII. Alte actiuni:

Cercetare stiintifica.

Ordonatorii de credite bugetare

Conducatorii institutiilor publice sunt ordonatori de credite bugetare. Īn functie de subordonarea institutiei, conducatorul acesteia poate fi:

• ordonator principal de credite;
• ordonator secundar;
• ordonator tertiar.

1. Ordonatorii principali de credite - sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice centrale, conducatorii institutiilor publice autonome si primarii. Īn categoria celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale se includ, printre altii, conducatorii Consiliului Legislativ, Curtii Constitutionale, Consiliului Concurentei, SRI, SPP etc. Conducatorii institutiilor publice autonome sunt conducatorii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, Autoritatii Nationale de Reglementare īn Domeniul Energiei Electrice, Autoritatii Nationale de Reglementare īn Domeniul Gazelor Naturale etc. Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate īnlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane īmputernicite īn acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele si conditiile delegarii. Īn cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi. Astfel de situatii se īntālnesc, de exemplu, la Camera Deputatilor si Senat.

2. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz. Diferenta dintre un ordonator secundar de credite si unul tertiar este aceea ca ordonatorul secundar mai are la rāndul sau ordonatori de credite īn subordine. Deci, un ordonator tertiar de credite poate fi īn subordinea directa a ordonatorului principal de credite (cazul cel mai frecvent īntālnit) sau īn subordinea unui ordonator secundar de credite.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, īn raport cu sarcinile acestora. Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute īn proportie de 10% se face īn semestrul al doilea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru;

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, īn raport cu sarcinile acestora;.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si īn conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai īn limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite raspund, potrivit legii, de:

• angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor īn limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;
• realizarea veniturilor;
• angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
• integritatea bunurilor īncredintate institutiei pe care o conduc;
• organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat īn administrare si executiei bugetare;
• organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;
• organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;
• organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.