BOLILE PORUMBULUI
8.5.1. Micoze
Înflorirea alba a boabelor - Gibberella fujikuroi
Aceasta fuzarioza a porumbului are o larga raspândire geografica, fiind destul de frecventa în tara noastra.
Este pagubitoare în anii cu timp umed toamna. Se întâlneste pe numeroase graminee cul 24324v215y tivate si spontane.
Simptome. Boala se poate manifesta în toate fazele de vegetatie a porumbului. Daca infectiile se produc de timpuriu, plantutele putrezesc si mor în scurt timp, chiar înainte de rasarire. Ca urmare a infectiei este împiedicata dezvoltarea normala a radacinilor.
Dupa unii autori, ciuperca Fusarium moniliforme formeaza o toxina în endospermul bobului infectat, de unde este translocata în radacini, inhibându-le astfel cresterea.
Efectul vatamarilor la samânta se limiteaza numai la putrezirea plantelor tinere. La plantele mai dezvoltate atacul este localizat la baza tulpinii si pe radacini care putrezesc si se acopera cu un mucegai roz.
Cel mai frecvent, mai caracteristic si totodata cel mai grav, este atacul pe stiuletii, care se manifesta prin craparea boabelor în perioada maturitatii. (Fig. 31)
Boabele izolate sau grupe de boabe de pe unele portiuni ale stiuletului au o culoare roza, apoi rosie-bruna si sunt acoperite de un mucegai alb sau roz-violaceu, purverulent, constituit din miceliul si conidiile ciupercii.
În caz de atac puternic, acest mucegai cuprinde întreg stiuletele. Deseori tegumentul boabelor se rupe, continutul devine aparent, boabele luând un aspect caracteristic al "floricelelor de porumb". Boabele bolnave sunt mai usoare decât cele sanatoase si cu puterea germinativa redusa.
Fig. 31. Înflorirea alba a boabelor de porumb - Gibberella fujikuroi
- sectiune printr-un stiulete atacat
Boala îsi continua evolutia si în timpul pastrarii stiuletilor de porumb.
Agentul patogen - Gibberella fujikuroi (Saw) Wr. f.c. Fusarium moniliforme (Theld) Snyder, fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Ascomycetes.
Miceliul acestui agent patogen se dezvolta la exterior, pe stiuleti cât si în boabe. În conditii favorabile fructifica abundent si formeaza conidii de tip Fusarium (macro si microconidii).
Macroconidiile sunt fusiforme, drepte sau usor ascutite la capete, curbate, pluricelulare cu 3-6 septe transversale, hialine de 41 x 4,3 dispuse în lanturi.
Microconidiile sunt ovale, unicelulare, hialine, de 10,5 x 4,2 fiind dispuse în lanturi lungi sau în glomerule mici.
Periteciile sunt albastrui negricioase, de 275-380 x 210-300 foarte usor detasabile si contin numeroase asce, cilindrice, incolore sau usor galbui la maturitate.
În fiecare asca se dezvolta 4-8 ascospori uni sau bicelulari (rareori au 2-3 septe) alungiti, asezati pe 1-2 rânduri.
Temperatura optima pentru germinarea ascosporilor este de 22-25oC. Forma de peritecii la ciuperca Gibberella fujikuroi a fost observata si la noi în tara pe resturi de miriste de porumb în anul 1965 la Fundulea.
Temperatura ridicata favorizeaza boala. Ea evolueaza si în timpul pastrarii stiuletilor peste iarna, când acestia se depoziteaza cu un procent
prea ridicat de umiditate sau când sunt conditii necorespunzatoare în depozite (umezeala mare, neaerisire, etc.).
Molia porumbului (Sitotroga cerealla) contribuie la raspândirea agentului patogen. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin semintele infectate si prin resturile de plante bolnave, ramase pe câmp ca sursa de infectie, servesc si diferite specii de graminee care pot fi parazitate de aceasta specie de Fusarium.
Combatere. Pentru prevenirea bolii se recomanda folosirea semintei sanatoase sau tratarea ei fie prin prafuire cu produse organomercurice (Criptodin, 100 g/100 kg samânta), fie pe cale hidrotermica (la 55oC timp de 30 minute). De asemenea sunt indicate sortarea stiuletilor si depozitarea numai a celor cu umiditatea normala (16-17oC) respectându-se conditiile optime de pastrare (aerisire). Periodic este necesar sa se controleze stiuletii depozitati, combaterea moliilor stiuletilor si aplicarea îngrasamintelor cu fosfor limiteaza atacul.
Cea mai sigura masura o constituie cultivarea de hibrizi rezistenti.
Putregaiul tulpinilor si stiuletilor - Gibberella roseum f.c. cerealis
Putregaiul tulpinilor si stiuletilor produs de Fusarium roseum cerealis se întâlneste în toate tarile cultivatoare de porumb. Apare mai frecvent în zonele temperate, cu umiditate ridicata, producând în unii ani importante scaderi de productie, în special când se cultiva hibrizii sensibili.
În tara noastra aceasta boala este destul de raspândita, producând atacuri îndeosebi în sud si Câmpia de vest.
Simptome. Porumbul poate fi infectat în toate fazele de vegetatie. Plantutele atacate putrezesc chiar înainte de rasarire, radacinutele si cotiledoanele lor fiind acoperite de un mucegai alb-roz (miceliul si conidiile ciupercii).
Acest atac provine fie de la samânta infectata, fie din solul infestat. Mai târziu în perioada matasii - fecundarii, boala se localizeaza pe radacini si pe tulpini, obisnuit pe internodiile bazale.
Radacinile infectate putrezesc, se înrosesc, iar plantele pot fi usor scoase din pamânt. Primele 2-3 internodii de la baza se coloreaza în galben ca paiul, apoi în brun, iar maduva este descompusa.
Într-o sectiune prin tulpina, se observa o brunificare a tesuturilor si uneori caverne pline cu miceliul ciupercii. (Fig. 32)
Fig. 32. Putregaiul tulpinilor si stiuletilor - Gibberella roseum. f. cerealis
a - sectiune printr-o tulpina atacata; b - asca cu ascospori;
c - ascospori; d - conidii; e - clamidospori
Culoarea roz-rosiatica a maduvei permite deosebirea putregaiului roz de cel alb. Tulpinile putrezite, se pot rupe de la baza. Cel mai tipic simptom al bolii, care o diferentiaza usor de înflorirea alba a boabelor, se constata pe stiuletii aflati în faza maturitatii lor. Acest atac este cel mai frecvent la noi în tara.
stiuletii sunt acoperiti cu un mucegai alb cu nuanta roz-rubinie; ele au facultatea germinativa si puterea de strabatere foarte scazute. Atacul începe de la vârf si progreseaza spre baza stiuletului. Când infectarea stiuletului are loc de timpuriu, iar umiditatea este ridicata, aceasta putrezeste în întregime. Pe panusi se dezvolta un miceliu alb-roz si acestea împreuna cu resturile de matase, ramân lipite pe stiulete. Boala evolueaza si la stiuletii depozitati.
Porumbul atacat de Gibberella roseum f. sp. cerealis, este toxic pentru om si animale. Sunt cunoscute cazuri grave de intoxicare a animalelor, mai des la porcine, datorita consumului de porumb afectat de aceasta fuzarioza.
Agentul patogen. Gibberella roseum f.sp.crealis Anyder si Hansen, fam,. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Ascomycetes.
Ciuperca paraziteaza porumbul, grâul si alte graminee pe care îsi dezvolta miceliul si fructificatiile.
Ca organe de înmultire asexuata formeaza conidii fusiforme, hialine cu 3-5 septe, usor curbate, ascutite la capete, de 30-60 x 4-6. În acelasi timp, se dezvolta si numeroase microconidii.
Periteciile sunt sferice sau ovale, prevazute cu un gât scurt, negricioase, cu dimensiuni de 200-300 x 170-220, apar mai ales în primavara pe resturile de tulpini ramase pe câmp.
Ascele sunt alungite, de 60-76 x 10-12, contin câte 8 ascospori fusiformi cu 1-2 septe, hialini sau usor bruni.
Ciuperca se dezvolta la o temperatura minima de 6oC, optima fiind de 21-30oC iar cea maxima de 36oC. Aceste valori sunt variabile în functie de planta parazitata.
Timpul umed favorizeaza boala. În primavara, ascosporii, purtati de vânt, produc primele infectii.
În timpul vegetatiei, agentul patogen se raspândeste prin intermediul conidiilor, în depozite se poate transmite de la un stiulete la altul. Ciuperca rezista în sol pe resturile de plante bolnave si în semintele infectate, acestea constituind principalele cai prin care ea se transmite de la un an la altul.
Combatere. Mijlocul cel mai important pentru combaterea fuzariozei la porumb îl reprezinta utilizarea de samânta sanatoasa. Tratarea chimica cu produse organomercurice sau pe baza de T.M.T.D. s-a dovedit foarte eficace în protejarea semintelor în sol împotriva putrezirii, la care participa frecvent si ciuperca Fusariuma roseum gramineorum.
La noi în tara boabele destinate însamântarii sunt supuse unui tratament semiumed cu produsul românesc Tirodin 75% prin mocirlire (metoda "Slurry"). Aceasta metoda consta în stropirea semintei cu o cantitate foarte mica de suspensie densa a produsului în apa. De asemenea, se recomanda respectarea complexului de masuri agrofitotehnice prevazut în tehnologia culturii porumbului.
Taciunele comun al porumbului - Ustilago maydis
Taciunele comun sau basicat al porumbului este o boala originara din America,de unde a patruns si în Europa fiind semnalat mai întâi în Italia (1809) si Franta (1815) si ulterior si în alte tari.
În tara noastra este frecventa în Câmpia Dunarii, nordul Moldovei si estul Transilvaniei. Pagubele produse sunt evaluate în medie la 2-5% din recolta anuala,dar în anumite zone pagubele înregistrate pot fi si mai mari.O intensitate mai mare a atacului se înregistreaza când porumbul este cultivat în monocultura iar în ultimii ani se întâlneste în lanurile producatoare de samânta hibrida, dezvoltându-se pe tesuturile ranite în urma ruperii paniculelor.
Simptome. Atacul ciupercii se manifesta dupa rasarire sau când porumbul are 7-8 frunze si pâna la coacere.
Principalul simptom al bolii îl constituie prezenta unor pungi pline cu clamidospori,pe toate organele aeriene ale plantei, uneori si pe radacinile adventive. Cel mai frecvent sunt atacate tulpinile si stiuletii, mai rar frunzele si paniculele. O infectie puternica a plantelor tinere are ca urmare deformarea si distrugerea lor.
Pe tulpini, tumorile se formeaza de regula la nodurile bazale sau în treimea superioara a plantei, deasupra stiuletelui, iar în acest caz urmarile atacului sunt mai grave. (Fig. 33)
Fig. 33.
Taciunele comun al porumbului - Ustilago maydis
a - atac pe tulpina;
b - atac pe stiulete
stiuletii pot fi total sau partial distrusi; tumorile cu spori apar mai frecvent la vîrful sau la baza stiuletilor unde se dezvolta pe seama bracteelor si ovarelor care se hipertrofiaza.
Pe frunze boala se manifesta prin aparitia de tumori mici, cât bobul de mazare situate mai ales la baza limbului, izolate sau însirate de-a lungul nervurii principale.Aceste tumori mici sunt tari la început, rosietice, apoi devin albicioase si nu se deschid decât rareori.
Pe un panicul bolnav, tumorile se dezvolta în locul uneia sau mai multor flori, sub greutatea acestora paniculul se apleaca.
Forma si dimensiunile tumorilor difera foarte mult în functie de organul atacat. Dimensiunile lor variaza de la 1 cm la circa 20 cm, cel mai frecvent 9-10 cm diametru. De asemenea numarul tumorilor pe o planta este variabil în functie de numarul infectiilor.
Pe stiuleti si pe tulpini se observa cele mai mari tumori. Acestea pot atinge 10 cm lungime si 5-6 cm diametru iar în greutate pot atinge 2 kg, ceea ce afecteaza simtitor productia.Initial sunt verzui, buretoase, carnoase, apoi devin albe. Ele sunt pline cu o masa sporifera cu aspect umed si grasos,care devine pulverulenta, fiind acoperita cu o membrana subtire alb galbuie. La maturitate membrana se usuca si se rupe iar clamidosporii sunt pusi în libertate, cad pe sol sau sunt împrastiati de vânt.
Taciunele comun produce si perturbari fiziologice la plantele bolnave fiind afectat în special metabolismul glucidelor.
Agentul patogen. Boala este produsa de Ustilago maydis (DC) Corda asin.Ustilago zeae (Beckm.) Ung.s, din familia Ustilaginaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes.
Miceliul ciupercii este localizat în tesuturile infectate. Organele de propagare si rezistenta sunt clamidosporii. Acestia sunt sferici sau ovali, de 8-12µ diametru, bruni, cu episporul fin echinulat.
Dupa perioada de repaus din timpul iernii,clamidosporii germineaza dând nastere la cîte o basidie cilindrica tetracelulara, pe care se formeaza în numar nedefinit basidiospori de sexe diferite. (Fig. 34)
Copularea are loc între doi basidiospori de sex diferit, sau între doua celule de înmugurire si rezulta filamente secundare de infectie. Acest miceliu dicariotic produce infectiile primare,infectând diverse organe ale porumbului prin strapungerea epidermei, prin rani, stomate sau întepaturi ale insectelor. Miceliul se dezvolta intra si intercelular, la locul de infectie iau nastere pungile (tumorile) caracterisice iar la maturitate miceliul formeaza prin fragmentarea lui, o noua generatie de clamidospori. Acestia sunt raspânditi de vânt si produc infectiile secundare. Pe parcursul unei perioade de vegetatie se produc mai multe infectii secundare.În general de la data infectiei si pâna la aparitia clamidosporilor trec 2-3 saptamâni.
Fig. 34 - a -clamidospori; b - clamidospori germinati; c- ciclul evolutiv
Infectia cu Ustilago maydis este locala. Boala este favorizata de temperatura: temperarura optima pentru infectie este de 26-30°C. De asemenea pentru germinarea sporilor si infectarea palntei este necesara si umiditatea. Evolutia bolii poate fi influentata si de seceta - în conditii de umidiatate constanta ca si în cazul unei secete prelungite observându-se o stagnare a bolii.
În sol clamidosporii îsi pastraza viabilitatea 3-4 ani de aceea când se cultiva mai multi ani consecutiv porumb, atacul este mai puternic datorita acumularii unei cantitati mari de clamidospori în sol.
Ranile cauzate de insecte sau grindina ,îngrasamintele organice (gunoiul de grajd) excesul de azot, desimea mare a plantelor, semanatul târziu, favorizeaza atacul de Ustilago maydis.
Combatere. Pentru prevenirea taciunelui comun se recomanda: adunarea resturilor de plante ramase dupa recoltare precum si adunarea si distrugerea tumorilor pentru a evita marirea rezervei de clamidospori din sol. Aratura adânca, respectarea unui asolament de 4-5 ani. Aplicarea îngrasamintelor cu fosfor si evitarea gunoiului de grajd proaspat deoarece clamidosporii îsi pastreaza capacitatea de infectie chiar si dupa ce au trecut prin tubul digestiv al animalelor hranite cu porumb taciunat. Evitarea ranirilor mecanice, distrugerea insectelor daunatoare.
Pentru combatere se recomanda:
Masuri chimice : Tiradin 75. Cea mai importanta masura o constituie cultivarea de hibrizi rezistenti.Astfel dintre hibrizii timpurii : HS 105 -Turda (Zea mays convar.dentiformis); dintre hibrizii semitimpurii : HD 225 - Fundulea (Zea mays convar aorista) ; dintre hibrizii tardivi : HS 415 - Lovrin ( Zea mays convar dentiformis) au rezistenta buna.
|
