NOTE BIOGRAFICE

Unul dintre marii invatati ai stiintei limbii din secolul trecut, figura de prestigiu a lingvisticii românesti, Alexandru Graur si-a pus, timp de aproape sase decenii, marca personalitatii in variatele domenii pe care le-a abordat.  

A vazut lumina zilei in pragul secolului trecut, pe 9 iulie 1900, la Botosani, in casa unui functionar particular, provenind dintr-o familie de origine evreiasca.Mama sa, nascuta Sanielevici, apartinea unei familii care a dat României carturari de seama, precum biologul si criticul literar H.Sanielevici si matemeticianul S.Sanielevicii. Datorita faptului ca tatal sau era contabil angajat in diferite locuri, Alexandru Graur si-a schimbat de mai multe ori domiciliul.S-a mutat cu familia mai întâi in satul Mitoc, între anii 1904 si 1908, apoi in satul Todireni, între anii 1909 si 1911, urmând cursurile scolii primare satesti . Prima clasa de liceu a absolvit-o la Iasi, la Gimnaziul ,,Alexandru cel Bun", iar urmatoarele doua la Liceul ,,Matei Basarab" din Bucuresti . In clasa a IV-a se retrage din scoala, pregatind, in 1915, restul studiilor in particular, câstigându-si de timpuriu   existenta prin lectii date elevilor mai mici si prin alte ocupatii temporare. Dupa absolvirea liceului, in 1919, se înscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, urmând cursurile sectiei de Filologie Clasica si de Limba româna . In acest an ramâne orfan de tata si este nevoit sa se intretina singur prin meditatii date elevilor si prin bursa acordata de facultate . In 1922 devine licentiat in filologie clasica si functioneaza ca profesor suplinitor de istorie la Liceul ,,Spiru Haret" din Bucuresti timp de un an (1923-1924).Examenu de capacitate l-a sustinut in 1924, fiind clasificat primul pe tara, atât la specialitatea principala (Limba latina), cât si la cea secundara (Istorie). Este numit profe 444e43e sor titular la Liceul ,,Unirea" din Focsani.

La scurta vreme dupa aceea, obtine o bursa a Ministerului Instructiunii Publice si, ajutat de fratii sai , pleaca în Franta, pentru perfectionarea studiilor (1924-1929). La Paris urmeaza cursurile mai multor institutii de învatamânt superior, audiind mari specialisti ai epocii, printre care A.Ernout, A.Meillet, J.Bloch, M.Roques si J.Vendryes. In anul 1928 obtine diploma la celebra École Pratique des Hautes Études cu lucrarea I et u en latin Aceasta lucrare urmareste raporturile grafice si fonetice dintre aceste doua vocale latinesti cele mai închise. In acelasi timp îsi sustine doctoratul la Sorbona, cu teza principala Les consonnes geminees en latin si teza secundara Nom d'agent et adjectif en roumain, calificate cu mentiunea cea mai înalta (Trčs honorable).Aceste lucrari au fost publicate în Franta de Societatea de Lingvistica din Paris si au fost recenzate elogios de specialisti , atât in tara (de S. Puscariu), cât si în Franta (de A.Meillet).

In 1929 Alexandru Graur revine la Bucuresti si este numit profesor titular de limba latina la Liceul ,,Gh.sincai", unde functioneaza pâna in 1932, când este transferat la Liceul ,,Gh.Lazar .

Paralel cu activitatea didactica publica numeroase studii de specialitate, precum si articole cu teme de istorie sau de lingvistica româna, in periodicele si ziarele vremii. In anul 1940 a fost inlaturat din învatamântul de stat pe baza legilor rasiale.Împreuna cu alti colegi aflati în aceeasi situatie a infiintat Liceul Teoretic Evreesc, al carui director a fost intre anii 1941-1944.

În septembrie 1944 a fost reintegrat la Liceul ,,Gh.Lazar", unde a lucrat pâna în decembrie 1945.In acelasi timp a functionat la Radiodifuziunea Româna, mai întâi ca director cultural, apoi ca subdirector general al programelor, functie detinuta pâna în primavara anului 1946, când a fost încadrat în învatamîntul superior. A devenit profesor la Facultatea de Filosofie si Litere la Catedra de filologie clasica, pe care a condus-o pâna în anul 1964, când a fost numit seful nou-înfiintatei Catedre de lingvistica generala, unde a lucrat pâna la pensionare (septembrie 1970). S-a stins din viata la 9 iulie 1988, chiar in ziua in care implinea 88 de ani. În anul 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind din 1955 membru titular. Printre functiile de conducere, indeplinite cu înalta competenta si raspundere, mentionam: decan al Facultatii de Filologie (1954-1956), director al Editurii Academiei (1955-1974), membru fondator si presedinte al Societatii de Studii Clasice (1958-1988), presedinte al Sectiei de stiinte Filologice, Literatura si Arte a Academiei (1974-1988). De asemenea a fost redactor responsabil la o serie de publicatii de specialitate: ,,Studii clasice"   (1959-1988), ,,Limba si literatura" (1965-1970), ,,Limba româna" (1982-1988). În facultate, prof. Al. Graur a predat cursuri de Gramatica istorica a limbii latine, Gramatica comparata a limbilor indo-europene, Introducere în lingvistica, Lingvistica generala, Istoria lingvisticii, precum si cursuri speciale, cu o tematica variata axate pe diverse aspecte ale limbii române.A fost profesor neegalat, prin profunzimea cunostiintelor, interpretarea originala a problemelor, expunerea clara si accesibila. A redactat, de-a lungul întregii sale cariere didactice, numeroase manuale si cursuri pentru scoala medie si invatamântul superior.

Opera stiintifica a lui Alexandru Graur cuprinde zeci de volume si sute de articole si studii, cronici si recenzii, referitoare la limbile clasice, indoeuropenistica, lingvistica generala si limba româna. Limba latina si gramatica comparata a limbilor indo-europene au reprezentat centrul preocuparilor din prima perioada a activitatii sale si au constituit fundamentul pe care s-au cladit cercetarile sale in domeniul limbii române si al lingvisticii generale.

În tezele sale de la École Pratique des Hautes Études si de la Sorbona a adus interpretari noi în probleme de fonetica latina, între care clasificarea situatiei vocalelor i si u   in functie de pozitia lor în cuvânt si relevare caracterului expresiv al consoanelor geminate nerezultate din asimilari; intr-un studiu din 1930 a explicat modul de formare a consoanei t (ts) în latina.

În domeniul limbii vechi grecesti sunt de retinut contributiile sale in domeniul etimologiei. Timp de peste o jumatate de veac a fost cel mai de seama reprezentant si promotor in România al studiilor de filologie clasica. Împreuna cu Al. Rosetti a dat cea dintâi prezentare sistematica de fonologie a limbii române in Esquisse d'une phonologie du roumain (1939). Cum am mentionat si mai sus, a desfasurat o bogata activitate in domeniul etimologiei scriind numeroase carti in acest domeniu (Note etimologice, 1934; Coup d'oeil sur la linguistique balkanique. Note d'etymologie roumaine, 1936; Etimologii românesti, 1963; Alte etimologii românesti, 1975. În ceea ce priceste aceasta ultima problema,se poate spune, dupa Candrea, ca Alexandru Graur a fost cel mai bun etimolog al nostru. Dupa disparitia fizica a lui Vasile Bogrea, I.-A. Candrea, Ovid Densusianu si Sextil Puscariu acesta a devenit personalitatea cea mai prestigioasa în domeniul etimologie românesti. Spre deosebire de înaintasii sai, care au fost preocupati aproape exclusiv de stabilirea originii unui numar mare de cuvinte, Alexandru Graur a fost interesat si de aspectele teoretice ale etimologiei generale si mai ales românesti. În acelasi timp, el are meritul de a fi contribuit cel mai mult la revitalizarea cercetarii etimologice într-o perioada când aceasta era din ce în ce mai neglijata în lingvistica româneasca. Deasemenea Alexandru Graur aduce contributii numeroase si in sfera morfologiei istorice a limbii române, studiile sale asupra genului neutru (1937, 1954), asupra crearii articolului postpus (1937, 1967) si a verbelor reflexive au ramas pâna astazi materiale de referinta in bibliografia problemei. A fost preocupat in permanenta de a face cunoscute unui public larg aspecte ale studiului limbii in general si ale românei in special si a manifestet o preocupare constanta in directia evolutiei limbii române (Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, 1954; Fondul principal al limbii române, 1957; Evolutia limbii române. Privire sintetica, 1963; Tendintele actuale ale limbii române, 1968) precum si a lingvisticii generale (Studii de lingvistica generala,1960; Scurta istorie a lingvisticii, 1961; Lingvistica pe întelesul tuturor, 1972; Probleme de lingvistica, 2 volume; Tratat de lingvistica generala).

Se cuvine sa mentionam si alte lucrari ale lui Alexandru Graur care au o deosebita importanta pentru posteritate: Nume de persoana, 1965; Nume de locuri, 1972; Capcanele limbii române, 1976; Dictionar de cuvinte calatoare, 1978; Cuvinte inrudite, 1980; Dictionar al greselilor din limba, 1982. A fost si autorul unor lucrari referitoare la gramatica limbii române: Gramatica azi, 1973; Studii de gramatica, 3 volume; Gramatica limbii române s.a .

A colaborat si la publicatii cu profil cultural precum: ,,Adevarul literar si artistic'', ,,Iasul literar'', ,,Viata româneasca'', continua apoi la ,,România literara'', ,,Presa noastra'', ,,Steaua'', si aparitiile la radio si televiziune l-au facut cunoscut in întreaga tara, fiind considerat o autoritate de necontestat in domeniul limbii române. În ,, Revista cultului mozaic a detinut o rubrica pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvinte din limbi diferite. Tot in aceasta revista face cunoscuta originea ebraica a numeroaselor cuvinte, care, trecute prin filiera greco-latina, au devenit termeni cu circulatie universala. Contributia sa in domeniul lingvisticii a fost rasplatita în Franta prin atribuirea, în 1932 si 1936, a premiului ,,Bibesco'', instituit de Societatea de Lingvistica din Paris, iar în tara, prin acordarea Premiului de Stat in 1954 si a titlului ,,Om de stiinta emerit'' în 1964.

Locul lui Alexandru Graur în stiintele filologice

În activitatea lingvistica multilaterala a lui Alexandru Graur limba româna a ocupat locul întâi între cele trei domenii principale pe care le-a cultivat acest mare savant predominând fata de limbile clasice si de lingvistica generala.În cadrul limbii române gramatica, a fost la rândul, ei privilegiata. Aceasta ierarhizare in favoarea gramaticii este mai evidenta în acceptia larga a gramaticii, care cuprinde - pe lânga morfologie si sintaxa - fonetica si fonologia, ortoepia, ortografia si punctuatia, precum si formarea cuvintelor. Gramatica a fost tratata de catre Alexandru Graur sub diverse aspecte si în diverse moduri: diacronic si sincronic; descriptiv, normativ si corectiv; academic, didactic si de popularizare.

Gramatica istorica a limbii române l-a atras inca din tinerete pe Alexandru Graur si a ramas o preocupare permanenta.Primele teme abordate au fost postpunerea articolului hotarât si genul neutru. Aceste studii l-au facut pe marele lingvist sa le situeze în fruntea preferintelor proprii, socotindu-le drept ,,cele mai reprezentative'' pentru sine din tot ce a scris, si totodata sa afirme: ,,Aici cred ca nu-am gresit cu nimic''.

În aceasta directie putem mentiona si lucrarea Istoria limbii române, care este elaborata de un colectiv condus de Alexandru Graur si precizeaza tendintele evolutiei limbii latine, din epoca cea mai îndepartata si pâna la caderea imperiului de apus. Orientata în egala masura si catre epoca preistorica care desperte latina de indo-europeana comuna si catre epoca târzie care o apropie de limbile romanice,aceasta carte constituie un punct de plecare pentru o mai buna întelegere a istoriei limbii române.

Incununarea studiilor de gramatica istorica o reprezinta sinteza din cartea Tendintele actuale ale limbii române , care explica integral evolutia interna a limbii române de la latina pâna azi, examinând si ,,fonetica-fonologia'', vocabularul si formarea cuvintelor, dar cea mai mare parte a ei este consacrata gramaticii: morfologiei si sintaxei. Cu privire la morfologie a scris câte ceva despre principalele parti de vorbire flexibile: la substantiv l-au interesat genul personal, desinentele de plural, distinctia dintre numele proprii si cele comune , acuzativul de directie; la pronume: pronumele personal cu functie verbala, adjectivele posesive, pronumele interogative cine si ce, pronumele nehotarâtecu valoare negativa; la verb:diatezele, urmele de aspect, impersonalul, întrebuintarea unor timpuri,forme cu valori schimbate (de mod, timp sau persoana). O problema generala de morfologie, de care s-a interesat pe plan teoretic si aplicativ, este reprezentata de structura morfologica a cuvintelor.

Din sintaxa s-a ocupat de partile principale ale propozitei si de propozitiile principale, de accord, de ,,dativul'' cu la, de topica adjectivului, de tautologie, de accentul sintactic (accentuarea propozitiilor) si de unele constructii speciale (mi-l trebuie). Multe dintre temele de gramatica tratate de Alexandru Graur au avut un caracter cu totul inedit: de exemplu, sintaxa propozitiilor principale, tautologia, substantivele intermediare între cele proprii si cele comune, acuzativul de directie. si mai numeroase sunt faptele inedite luate în discutie din diferite varietati functionale ale limbii - limba literaturii artistice, limbajele profesionale, limbajul puplicistic, limba populara, vorbirea familiala, limba traducerilor. S-a ocupat si de limbajul familiar si l-a interesat mai cu seama aspectul argotic, in primul rând din punct de vedere al originii elementelor lui alcatuitoare. Mai trebuie amintit si studiul foarte amplu despre cuvinte românesti de provenienta tiganeasca.

Pe lânga studiile sale speciale, consacrate unei anumite teme de gramatica descriptiva, Alexandru Graur este autor a doua gramatici ale limbii române.

Una ii apartine in exclusivitate: Gramatica azi, care contine interpretari personale.

Cel mai mare merit in domeniul gramaticii descriptive si, in acelesi timp, normative îl are Alexandru Graur ca autor principal al Gramaticii limbii române cunoscute sub numele de ,,Gramatica Academiei''. El a fost adevaratul coordonator al ambelor ei editii, chiar daca la editia I apare mentionat altcineva drept redactor responsabil, iar la editia a II-a a tinut sa împarta aceasta onoare si responsabilitate cu doua colaboratoare mai tinere.Este semnificativ faptul ca, de la început, conducerea marii echipe de colaboratori la editia I i-a fost încredintata lui Alexandru Graur, care nu era autor al unei gramatici românesti, dar avea dublul ascendent profesional al cunoasterii profunde a gramaticii latine si al experientei de autor al unor studii de gramatica româneasca foarte apreciate. Alexandru Graur a fost initiator si redactor responsabil al celor trei volume de Studii de gramatica publicate de sectorul de gramatica al Institutului de Lingvistica din Bucuresti. Multe dintre articolele publicate acolo de diversi autori au pornit de la sugestii date de Al. Graur si, în orice caz, toate au fost imbunatatite si imbogatite de acesta.

Prin Gramatica Academiei si prin Studii de gramatica, pe care le-a condus, Al. Graur a creat o adevarata scoala bucuresteana de gramatica.

A fost implicat si în probleme de dialectologie.Împreuna cu I. Coteanu a sustinut caracterul de limbi de-sine-statatoare al idiomelor romanice din sudul Dunarii, teza care a întâlnit o sustinuta împotrivire.

În domeniul lingvisticii generale se cuvine sa mantionam Tratatul de lingvistica generala cere a fost elaborat sub conducerea lui Alexandru Graur si are o deosebita importanta cere consta mai ales în aspectul ei teoretic care îi justifica pe deplin titlul. Daca studiile care aveau ca obiect limba româna i-au asigurat o larga notorietate, chiar popularitate, în tara, opera consacrata lingvisticii limbii latine i-a adus consacrarea internationala si l-a mantinut pâna azi în bibliografia specialitatii. De altfel, importanta studierii limbii latine este foarte importanta pentru ca, dupa cum sustinea însusi Alexandru Graur, ,, cele mai multe greselide limba pe care le fac românii se datoreaza necunoasterii limbii latine''.

În conceptia profesorului, lingvistica generala sau teoria limbii era privita nu ca un studiu în sine, pur teoretic, ci ca un fundament necesar pentru întelegerea si interpretarea variatelor aspecte ale limbii concrete. O delimitare a interesului lui Alexandru Graur pentru un anumit domeniu al lingvisticii latine nu este posibila: toate i-au fost familiare, în ansamblul structurilor si în detalii, poate doar cu exceptia stilisticii, pe care o considera ca apatinând studiilor literare. Alexandru Graur a avut contributii însemnate în problema cauzelor schimbarilor lingvistice. În ceea ce priveste directia în care evolueaza limbile, s-a pronuntat decis în sprijinul ideii ca, datorita dependentei de factorii sociali, limbile urmeaza o directie progresiva, manifestata pe multiple planuri: unificare a dialectelot teritoriale, dezvoltare a limbii literare si a stilurilor ei, abstractizare ca reflex al evolutiei gândirii, întarire a caracterului sistematic.

În domeniul gramaticii didactice acesta a condus elaborarea unui manual de gramatica pantru scolile medii si este autorul câtorva articolecu îndrumari si sugestii pentru predarea gramaticii în scoala.El insista asupra faptului ca învatamântul preuniversitar nu trebuie sa se complice cu teorii lingvistice de nivel înalt, ci trebuie sa asigure însusirea unor cunostinte de baza, utile în practica limbii.

Articolele lui Al. Graur de gramatica a limbii române sunt de dimensiuni mult diferite între ele,variind de la o pagina la aproape 50 de pagini.Articolele sale scurte sunt calificate drept ,,note'', dar nu sunt nici pe departe mai putin pertinente decât celelalte studii ale sale.

Asupra multor teme a revenit cu completari si precizari. Unele articole ale sale contin în titlu anuntul ,,din nou / înca o data / tot (despre)''. Asemenea reluari sunt provocate nu numai de spiritul sau perfectionist ci si de unele noutati bibliografice cu pareri diferite, fata de care se simte dator sa îsi apere pozitia cu argumente în plus.

Lucrarile sale de gramatica româneasca sunt pretioase nu numai prin contributiile concrete la cunoasterea structurii gramaticale a limbii noastre, ci si prin valoarea exemplara a conceptiilor generale pa care se bazeaza. Claritatea expunerii constituie de asemenea un model recunoscut.

Activitatea de cultivare a limbii a devenit o preocupere permanenta pentru Al. Graur pâna la sfârsitul vietii sale. Acesta a devenit o personalitate în cultura nationala atât prin articolele si cartile publicate, cât si prin apreciatele cronici sustinute în presa audiovizuala.

Înzestrat cu o memorie neobisnuita, retinea peste ani, cu exactitate, contextul lingvistic si situational în care înregistrase un anumit fapt si îsi amuza ascultatorii sau cititorii cu reproducerea unor versuri umoristice sau reclame auzite în tinerete. A fost consecvent în conceptie si metoda, nu a absolutizat nici un criteriu propus si nici n-a considerat definitive rezultatele la care ajungea.

Alexandru Graur a fost un îndrumator inegalabil al elevilor si al colaboratorilor sai mai tineri. Personalitatea acestui profesor i-a marcat profund si pozitiv pe toti cei cu care a venit în contact. Unii dintre acestia s-au dedicat si ei lingvisticii si filologiei clasice. Dupa cum am mai mentionat acesta a ramas neobosit pâna în ultimele luni ale vietii sale si a avut satisfactia sa îsi vada reunite în doua volume numeroase articole destinate publicului larg, dar si profesorilor de toate gradele si specialistilor, aparute în paginile ziarelor ,,Adevarul'' (1930-1937) si ,,Tempo'' (1939-1940) sub titlul Putina gramatica si semnate cu pseudonimul Gh. Reviga. Acesta nu fusese ales la întâmplare, caci reprezinta numele comunei din judetul Ialomita în care savantul si-a petrecut anii adolescentei, tatal sau obtinând aici un post administrativ.