ACTELE PRIN CARE SE INFAPTUIESC FUNCTIILE STATULUI

ACTELE PRIN CARE SE ÎNFĂPTUIESC FUNCŢIILE STATULUI

§.1. Consideratii preliminare

Normele juridice organizeaza viata oamenilor în stat, asigura ordinea si echilibrul social, supun interesului general interesul individual. Statul este astfel cel ce da nastere, organi 848c29i zeaza si cel ce aplica în activitatea sa normele de drept. Actele pe care le fac autoritatile statului pot fi clasificate dupa functiile statului, în trei mari categorii: acte legislative, acte administrative si acte judecatoresti (jurisdictionale)[1].

În monografia "Actele de drept administrativ", profesorul Tudor Draganu desprindea ideea existentei a doua categorii de fapte si anume: categoria de fapte care produc efecte juridice, denumite fapte juridice[2] (care cuprind actele juridice si faptele materiale juridice) si o alta categorie de fapte materiale care nu produc efecte juridice denumite în dreptul administrativ, operatiuni material-tehnice , si care reprezinta simple mijloace sau cai de fapt .

Faptul juridic este un fenomen juridic fara de care nu se poate naste, modifica sau stinge un raport juridic.

Actele juridice sunt comune tuturor ramurilor de drept.

Elementele actului juridic sunt: a) sa existe o manifestare de vointa; b) aceasta sa fie declarata, "sa nu ramâna în stadiul unui proces volitional intern"[6]; c) manifestarea de vointa sa fie facuta în scopul de a produce efecte juridice; d) legea sa recunoasca efectele urmarite de autor si sa le garanteze prin forta de constrângere a statului .

Faptele materiale juridice sunt actiuni sau inactiuni ce au loc independent de existenta unei manifestari de vointa, având drept urmare anumite modificari, transformari, pierderi în lumea materiala. Simplul fapt material nu poate sa nasca si sa stinga drepturi si obligatii sau sa schimbe situatii juridice preexistente[8], deoarece legea trebuie sa le confere o semnificatie juridica .

Faptele materiale juridice pot fi licite (sunt conforme legii si intereselor statului) si ilicite (sunt în contradictie cu legea si interesele statului; de exemplu, infractiunile, contraventiile, delictele civile, etc.). Clasificarea faptelor juridice în evenimente si actiuni, în afara dreptului civil este mai putin întâlnita în majoritatea ramurilor de drept si cu atât mai putin în dreptul administrativ unde evenimentele au o importanta redusa, operându-se rar cu aceasta categorie[10].

[11]. În literatura juridica interbelica operatiunile materiale tehnice erau desemnate fie ca acte materiale sau fapte materiale , fie ca acte ajutatoare sau pregatitoare .

Operatiunile materiale tehnice se împart în doua categorii: a) acte preparatorii, premergatoare sau pregatitoare, neproducatoare de efecte juridice, dar fara de care nu s-ar putea adopta sau emite un act administrativ care sa produca însa efecte juridice; b) operatiuni materiale-tehnice propriu-zise care nu presupun un act de vointa si pentru adoptarea carora nu este necesara forma scrisa.

[14]. Dar, daca Duguit avea ca punct de plecare, în aceasta teorie, numai natura juridica a actelor, Bonnard mai adauga si sarcina pe care fiecare functie urma sa o desavârseasca prin actele sale .

Aceasta împartire a functiilor statului, dupa actele juridice emise de diferitele autoritati în exercitarea sarcinilor, presupune cunoasterea naturii si originii actelor, cu consecinta clasificarii lor în legislative, executive si jurisdictionale.

Actele legislative urmaresc stabilirea pe cale generala si impersonala de drepturi si obligatii, prin reglementarea primara a diferitelor raporturi sociale, pentru armonizarea vietii economice, sociale si politice pe teritoriul pe care îsi exercita suveranitatea. Astfel, ori de câte ori organul reprezentativ legislativ va elabora legi constitutionale, legi organice sau ordinare, înseamna ca acesta îsi exercita functia legislativa prin acte legislative[16]. Prin delegare legislativa constitutionala, Guvernul poate emite ordonante, ce presupun tot reglementarea primara a unor raporturi social-economice, ceea ce ne face sa apreciem ca statul si prin alte organe, decât cel reprezentativ, poate emite acte juridice, care dupa natura si obiectul lor apartin tot functiei legislative, cu atât mai mult cu cât, dupa aprobarea data de Parlament, au caracterul de acte legislative (ordonante ce necesita aprobarea Parlamentului) .

Actele administrative. Functia executiv-administrativa se realizeaza de administratia publica centrala, de specialitate, locala, în forme concrete de manifestare ce se exprima prin acte juridice (în special acte administrative) si acte materiale[18].

Obiectul functiei executiv-administrative este de a organiza executarea legii (art. 107 din Constitutie), prin reglementari secundum legem, dar si de a actiona normativ primar asupra unor raporturi sociale, dirijând astfel viata social-economica în general si a particularilor în special .

În exercitarea functiei, organele executiv-administrative pot emite ordonante, hotarâri ale Guvernului, ordine normative, instructiuni, norme metodologice, regulamente, s.a.m.d.

Ceea ce caracterizeaza aceasta functie este faptul ca statul, prin organele sale, pe lânga actele juridice prin care actioneaza în cadrul ei (acte conditiune si acte subiective)[20], face si nenumarate acte materiale, ceea ce o deosebeste de functia legislativa .

Actele jurisdictionale au drept obiect rezolvarea litigiilor dintre particulari si autoritatile publice, dintre autoritatile publice[22], pe baza si în spiritul normelor juridice. Actele emise de instantele judecatoresti se numesc acte jurisdictionale, acte compuse, în teoria lui Leon Duguit, din doua elemente:

a) constatarea obiectului litigiului, ceea ce presupune: existenta unei încalcari a unei norme juridice printr-o actiune sau abtinere; o actiune sau abtinere ce a dus la vatamarea unei situatii juridice obiective; o actiune sau abtinere ce a vatamat o situatie juridica subiectiva.

b) decizia, respectiv hotarârea, prin care se solutioneaza litigiul si care trebuie sa reflecte constatarea obiectului litigiului pe baza unui act volitional independent al judecatorului.

Actele jurisdictionale în sens generic poarta denumirea de hotarâri judecatoresti si ele pot fi sentinte sau decizii (penale, civile).

Prin cele de mai sus, actule jurisdictionale se deosebesc de actele legislative sau de actele administrative. Actul jurisdictional se bucura de autoritatea puterii de lucru judecat, reflectând independenta ce trebuie sa caracterizeze organizarea judecatoreasca în sistemul statelor de drept. Când ne referim la actul jurisdictional, legat de functia judecatoreasca a statului, ne referim numai la hotarârile emise de instantele judecatoresti.