ACTIUNEA IN REVENDICARE

CAPITOLUL I

SEC^IUNEA I

Precizari introductive

Din punct de vedere istoric, revendicarea a aparut dupa definirea dreptului de proprietate si a luat infatisarea dreptului pe care īl "consacra".

La Roma, dreptul de proprietate a fost cunoscut īnca de la formarea Cetatii si pāna la Institutele lui Iustinian, perioada in care proprietatea si in consecinta revendicarea au suferit modificari importante.

Prima epoca īn istoria poporului roman care poate fi numita preistorica a cunoscut un drept de proprietate cu caracter individual numai asupra bunurilor mobile nu si aspura bunurilor imobile care erau īn proprietate colectiva .

Īn concluzie, īn perioada preistorica a Romei, perioada care tine pāna la aparitia Legii celor XII Table (anul 447 Ī.Hr. sau anul 304 de la fondarea Romei), proprietatea funciara individuala nu a fost cunoscuta la Roma si īn consecinta nu se poate vorbi de apararea pe calea revendicarii a acesteia.

Sanctiunea proprietatii īn dreptul roman a evoluat odata cu dezvoltarea institutiilor juridice a proprietatii in general.

SECTIUNEA a II-a

Sanctiunea proprietatii in dreptul roman

Sanctiunea proprietatii quinitare

Dreptul de proprietate era aparat prin (1) care reprezenta "actiunea proprietarului lipsit de posesia bunului sau indreptat in contra persoanei care poseda bunul fara a fi proprietar" .

Proprietarul cerea rstituirea bunului cum omnia causa. Prin causa rei se intelegea tot ceea ce ar fi dobandit proprietarul daca pastra neintrerupt posesia bunului: fructe, accesiuni, despagubiri pentru degradarile aduse proprietatii sale .

In procedura legislatiunilor, actiunea in revendicare era intentata in forma lui sacramentum in rem .

In procedura formulata actiunea in revendicare era intentata cu ajutorul unei formule in care pretentiile reclamantului erau precizate (2)

In procedura extraordinara deoacrece condamnarea viza lucrul insusi, restituirea era asigurata prin forta de constrangere a statului-manu militari.

In litigiu, ambele parti aveau o dubla calitate atat de reclamanta cat si de parata si fiecare afirma ca obiectul ii apar#ine.

Astfel, reclamantul revendica rostind o formula, iar paratul facea aceeasi afirma#ie contrarie (3)

In faza in iure par#ile promiteau sa plateasca o suma de bani (sacromentum), daca vor fi pierdut procesul, dupa care se trecea la atribuirea provizorie a obiectului litigiei .

De regula, pretorul atribuia posesorului bunului - sub obligatia de plata a garan#iei - dreptul de a-l pastra pe durata procesului. Refuzul platii (4) de catre (5) atragea atribuirea dreptului de pastrare a bunului in favoarea neposesorului - aceeasi conditie a pla#ii cau#iunii .

in faza a doua - in juridicum - judecatorul pronun#a sentin#a, aratand care din cele doua sacramentum este iustum.

Castig@torul procesului, fie pastra bunul revendicat si recupera cau#iunea (daca avusese si posesiunea intermediara a bunului), fie cerea lucrul si fructele acestuia de la adresantul perdant al procesului (in cazul proprietarului quinitar neposesiv).

Pentru exercitarea actiunii in revendicare era necesara indeplinirea urmatoarelor condi#ii :

- reclamantul sa fie proprietar quinitar si sa nu posede lucrul pe care il revendica;

- paratul trebuie sa posede lucrul. Catre sfarsitul epocii clasice s-a admis ac#iunea in revendicare nu numai impotriva posesiu.. dar $i impotriva deten#ilor cum erau spre exemplu locatarii

- obiectul litigiului trebuia sa fie susceptibil de proprietate quinitara, un lucru corporal si individual determinat.

Daca aceste conditii erau indeplinite, ac#iunea in revendicare putea si intentata si reclamantul putea avea castig de cauza daca facea dovada dreptului sau de proprietate si daca paratul nu paraliza ac#iunea printr-o excep#ie.

Excep#iile ce puteau fi invocate de parat, care puteau duce la respingerea ac#iunii reclamantului erau :

- exceptio rei vindicate et traditae - exceptia lucrului vadut si predat se opunea in cazul in care ar de#ine lucrul in baza unei vanzari iar reclamantul ar fi #inut de obliga#ia de garan#ie;

- exceptio doli - excep#iunea de dol se opune in diferite situa#ii, mai ales cu privire la unele cheltuieli facute de catre posesor;

- exceptio usus fructus - se opunea in cazul in care se invoca un drept real ca sa permita pastrarea posesiunii;

Actiunea in revendicare a fost, la inceput permisa doar pentru bunurile cele mai importante de sub puterea lui pater familias

Cu toate acestea, in Legea celor XII table se gasesc actiuni care protejau dreptul de proprietate asupra bunurilor mai putin importante $i care neputand face obiectul unei proceduri sacramentum in rem, se supuneau regulilor speciale care vizau sustragerile frauduloase (?) sau incorporarile in constructii ale materialelor altor personae (activ de ?)

Astfel, in Tabula secunda se precizeaza "Revendicarea bunului sustras cu forta sa fie eterna", la fel revendicarea era imprescriptibila, conform pct. 3 din Tabela a treia daca era indreptata impotriva peregrinilor "Revendicarea este eterna impotriva strainului"

Despre action de tigno juncto se gasesc informatii la pct. 5 din Tabela Sexta a Legii celor XII table "materialuol altuia pus la o casa sau arcul altuia pus la o vita de vie sa nu fie separate, acela care le-a unit sa fie pedepsit la plata (?). proprietarul poate sa revendice materialul de construc#ie prelucrat dar neincorporat *n edificiu"

1.2. Rei sindicate per sponsionem

O alta forma a actiunii in revendiacre este "rei vindicatio per sposionem" o procedura simplificata in care se mentine ramasagul, inca nu se mai face pentru a se impune adversarului o pierdere in favoarea statului, ci este incheiat pentru ca sub acest pretext sa se judece fondul pricinii. De asemenea, nu mai apar garan#ii care sa raspunda personal pentru restituirea lucrului, ci posesorul reclamat I$i ia singur obligatia de a restitui lucrul, obliga#ie personala ce urma sa fie intarita de garan#ie, obliga#ie ce trebuie respectata nu in virtutea ac#iunii in rem ci pentru ca a incheiat o obliga#ie verbala.

Potrivit acestei proceduri paratul nu mai (?) ci ramanea in posesia lucrului daca reclamantul nu-$i proba proprietatea.

Rei vindicato per formula petitoriam

Ce-a de a treia forma de intentare a rei vindicatio, ce caracterizeaza ultima perioada a republicii a simplificat si mai mult procedura de exercitare a actiunii si purta numele de per formula petitoriam .

Este procedura dreptului classic in care dispare ramasagul.

Reclamantul, chemat in fa#a pretorului, trebuie sa promita ca va restitui bunul cu toate accesoriile a$a cum va stabili judecata.

Daca nu face aceasta promisiune in iure $i intarita cu garan#ii, pretorul ii va ordona sa predea adversarului posesiunea imobilului si prin aceasta formula reclamantul era scutit de a continua revendicarea.

Cand se revendica bunurile mobile, iar reclamatul nu facea promisiunea de restituire, pretorul acorda reclamantului posesia, autorizandu-l sa ia bunul cu sine.

Daca reclamantul isi dovedea dreptul, judecatorul il invita pe cel reclamat sa restituie lucrul, invitatie denumita arbitratus iudicis. Aceasta invita#ie, in dreptul classic nu se executa prin forta publica, dar daca cel reclamat nu preda bunul, judecatorul il obliga sa plateasca valoarea procesului, fixata de reclamant sub prestare de juram@nt. Reclamatul avea tot interesul sa execute obliga#ia, acest mijloc indicat de constrangere producand acela$i effect ca si cel din dreptul lui Iustinian cand arbitratus se adduce la indeplinire prin for#a publica "manu militari"

Sanctiunea proprieta#ii pretoriene

Sanctiunea proprieta#ii pretoriene se realiza prin actiunea publiciana, dupa numele unui pretor, Publicius.

Ea a fost creata pentru situatia unui res mancipi transmis prin tradi#iune.

Apari#ia acestui tip de sanc#iune a fost determinate de faptul ca actiunea in revendicare era improprie altor tipuri de proprietate decat cea quinitara cum ar fi proprietatea pretoriana (bonitara, in bonis) si chiar posesia de buna-credin#a.

Ac#iunea publiciana era o ac#iune reala a carei formula era adoptata dupa formula actiunii in revendicare. Ea cerea indeplinirea tuturor conditiilor uzucapiunii mai pu#in una singura, respective termenul care printr-o fic#iune se considera ca s-a scurs

Reclamantul va trebui sa faca dovada ca a dobandit proprietatea prin uzucapiune fiind scutit de condi#ia termenului si totodata sa fi avut lucrul in posesie macar un moment.

Judecatorul dadea castig de cauza reclamantului care avea lucrul in bonis printer lucrurile sale si care se afla pe cale de a uzucapa.

Ac#iunea publiciana putea apar#ine pe de-o parte proprietarului pretorian iar pe de alta parte posesorului de buna credin#a.

Actiunea publiciana a proprietarului pretorian se putea introduce unui simplu posesor sau impotriva proprietarului quinitar.

Ac#iunea publiciana a posesorului de buna credin#a protejeaza pe acesta cand cumpara un lucru de la o persoana pe care o crede adevaratul prorpietar. El este in curs de a uzucapa caci a primit posesiunea in virtutea unui act judiciar.

Posesia de buna credin#a are o pozi#ie diferita dupa cum se afla in process cu un proprietar quinitar sau cu un alt posesor de buna sau de rea credin#a .

Toate acestea constituie conflicte salu#ionate deseori *n avantajul proprietarului pretorian.

Sec#iunea a III-a

Efectele revendicarii *n dreptul roman

Ca si in dreptul modern, principalele efecte ale ac#iunii in revendicare erau restiutirea lucrului si a fructelor sale, precum si plata cheltuielilor facute de posesor.

Pentru a statua cu privire la efectele revendicarii hotararea judecatorului se raporteaza la doua monente esen#iale ale procedurii formulare :

- momentul litis contestatio;

- momentul pronun#arii sentin#ei.

In ceea ce priveste restituirea fructelor tratamentul era diferit dupa cum posesorul a fost de buna sau rea credin#a.

Pana la litis contestatio posesorul de buna-credin#a era obligat sa restituie fructele ce i-au ramas neonsumate. In schimb nu raspundea de cele consummate. Dupa litis contestatio, posesorul de buna-credin#a era obligat sa restituie atat fructele culese cat si acelea pe care ar fi trebuit sa le culeaga raspunzand in aceea$i masura ca posesorul de rea-credin#a inainte de litis contestatio.

Dupa acest moment, posesorul de rea-credinta era obligat sa restituie si valoarea fructelor pe care prorpietarul le-ar fi cules daca i s-ar fi permis.

Referitor la restituirea lucrului, posesorul de buna-credinta nu raspunde pentru nici o neglijenta pana la litis contestatio intrucat se considera a fi proprietarul bunului. De la litis contestatio, posesorul de buna-credin#a raspundea pentru orice stricaciune provenita din culpa lui.

Posesorul de rea-credin#a avea angajata raspunderea pentru stricaciunile provenite din orice culpa inainte de litis contestatio, iar dupa acest moment raspundea si de cazul fortuit, cu exceptia cazului in care proba ca acel caz fortuit s-ar fi produs si daca bunul -ar fi aflat in posesia proprietarului.

Hotul raspundea intotdeauna de cazul fortuit .

In cazul restituiriii cheltuielilor, acestea pot fi cheltuieli utile, cheltuieli necesare si cheltuieli voluptorii, dar numai in cazul cheltuielilor utile intereseaza daca posesorul a fost de buna sau de rea-credin#a.

Cheltuielile necesare (necessariae impensae) erau datorate de catre reclamant paratului care le pretindea sub consecin#a re#inerii de catre posesorul-parat a bunului pana in momentul pla#ii, deoarece de aceste cheltuieli a depins insasi existen#a $i conservarea bunului revendicat. In consecin#a, in cazul acestei categorii de cheltuieli nu conteaza calitatea posesiunii executate de catre parat (in baza unei bune sau rele-credin#e) cu excep#ia celei dobandite prin furt sau violen#@.

Cheltuielile utile (utilaes impensae) care au depasit cheltuielile de conservare puteau fi solicitate de catre parat (sub consecinta dreptului de reten#ie) dar numai cu condi#ia ca acesta sa fie de buna-credin#@.

Cheltuielile voluptorii puteau fi solicitate de posesorul de buna-credin#a si puteau fi ridicate de catre acesta dar cu anumite restric#ii.

Este posibil ca reclamatul sa opuna proprietarului dreptul sau de a poseda in virtutea unui drept real cum ar fi uzufructul. Aceasta posibilitate I s-a oferit si titularului unui drept personal, ca de exemplu chiriasului.

Sectiunea a IV-a

Garantia proprietatii prin Constitutie

Despre proprietate si caracterele ei gasim referiri de-a lungul timpului in Constiu#ie.

Astfel, Consti#utia de la 1866 considera dreptul de proprietate sacru si inviolabil, aceasta concep#ie atribuindu-I proprieta#ii o origine oarecum divina.

Datorita evolu#iei societa#ii si implicit a conceptului de proprietate in Consti#utia de la 1923. art. 17 se arata ca "proprietatea de orice natura ar fi este garantata". Acelasi art. 17, alin. 3 protejeaza ceta#enii de unele ingradiri ale dreptului de proprietate aduse 929t1913j prin intermediul exproprierii astfel ca in acest alineat se arata ca "nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire"

Acest principiu modern se gaseste si in Constiu#ia de la 1938.

In perioada 1948-1990 dreptul de proprietate de$i era garantat, proprietatea individuala era substantial ingradita elaborandu-se in schimb legislatie privitoare la proprietatea funciara, proprietate ce se largea prin preluarea de catre stat a terenurilor, singurea modalitate de transmitere a proprietatii individuale private fiind succesiunea legala.

Consti#uia de la 1991 la art. 135 statueaza ocrotirea proprieta#ii de catre stat si determina formele acesteia ca fiind proprietate publica $i privata.

(1)"Statul ocro$teste proprietatea"

(2) "Proprietatea este publica sau privata"

(6) "Proprietatea privata este, in condi#iile legii, inviolabila"

In condi#iile actuale dreptul de proprietate este aparat prin intermediul ac#iunilor (?) sau petitorii caracteristica fiind insa ac#iunea in revendicare

Capitolul II

Actiuni prin intermediul carora se apara dreptul de proprietate

Sectiunea I

Precizari preliminarii

Fiind unul dintre drepturile fundamentale de care se bucura atat persoanele fizice car si persoanele juridice, dreptul de prorpietate beneficiaza de un complex de norme juridice pin care este aparat.

Multitudinea si varietatea acestor mijloace rezulta din aceea ca majoritatea ramurilor de drept contribuie intr-o mai mica sau mai mare masura, prin mijloace directe sau indirecte la apararea dreptului de proprietate.

In randul acestor ramuri de drept, primordiala este ramura dreptului civil care pune la dispozitie titularilor dreptului de proprietate atat mijloace directe, specifice de aparare a dreptului de proprietate cat si mijloace indirecte nespecifice intalnite in unele lucrari sub denumirea de mijloace ex dictu sau ex contactu.

Cand vorbim de mijloace de aparare a dreptului de proprietate vorbim despre acele actiuni, prevazute de lege, prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile aduse dreptului sau si sa restabileasca dreptul incalcat.

Sectiunea a II-a

Apararea dreptuluui de proprietate prin mijloace indirecte de drept civil

Asa cum reiese din actiunea anterioara, dreptul de proprietate beneficiaza atat de mijloace de aparare directe, specifice, cat sid e mijloace de aparare indirecte, nespecifice.

Aceste mijloace nespecifice de aparare sunt mijloace de drept obligational si asigura apararea unor drepturi de creanta izvorate din contracte care desi nu se intemeiaza direct si nemijlocit pe un drept de proprietate, fiin in leatura cu acesta il apara in mod indirect.

In aceasta categorie de mijloace juridice intra actiunile de anulare sau nulitate ale contractelor nascute din incalcarea unor dispozitii legale privitoare la conditiile de fond sau de forma ale contractului sau actiuni ce sanctioneaza neindeplinirea culpabila a contractului conform art. 1073 Cod Civil, care prevede, in cazul debitorului ce nus-I executa obligatia, faptul ca acestia pot fi obligati de catre creditorul sau la a-si indeplini exact obligatia, iar in caz contrar creditorul are dreptul de a cere dezdaunari.

Tot mijloc de aparea indirecta este si actiunea izvorata din obligatia de a repara un prejudiciu cauzat prin savarsirea unui fapt illicit. In acest caz amintim art. 998 la 1003 Cod Civil, articole ce reglementeaza institutia raspunderii civile delictuale.

Putem aminti de asemenea actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza sau actiunea in restituirea platii nedatorate etc.

Sectiunea a III-a

Apararea dreptului de proprietate prin mijloace specifice

In categoria mijloacelor specifice de apararea dreptului de proprietate intra actiunile ce se intemeiaza direct pe dreptul de proprietate sau pe faptul stapanirii unui bun.

Actiunile directe se impart in actiuni petitorii si actiuni posesorii.

III.1. Actiuni posesorii

Posesia este ocrotita prin intermediul legii care pune la dispozitia posesorilor tulburati prin diferite mijloace de catre terti in posesia lor actiuni posesorii care reprezinta actiuni reale prin care se urmareste apararea stapanirii unui bun imobil ca simpla stare de fapt.

Reglementarea actiunilor posesorii o intalnim la art. 674-676 C. pr. Civ. Care reglementeaza in art. 674 C. pr. Civ. Conditia de exercitare ale actiunii posesorii in faptul ca se judeca in regim de urgenta precum si persoanele ce pot introduce aceste actiuni (la art. 676 C. pr. Civ.)

In cadrul actiunilor posesorii intalnim doua astfel de actiuni:

o actiune generala-actiunea in complangere;

o actiune posesorie utilizata in caz de tulburare sau deposedare prin violenta - actiunea in reintegrare

III.1.1 Actiunea posesorie generala

"actiunea in complangere"

Actiunea posesorie in complangere este acea actiune prin intermediul careia posesorul poate face sa inceteze orice fel de tulburare de posesie, tulburare provenita de la un tert cu intentia de a impiedica exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei.

Actiunea posesorie in complangere prezinta o varietate a sa si anume actiunea in interzicerea lucrarilor noi , prin aceasta intelegandu-se faptul ca un posesor poate introduce o astfel de actiune posesorie contra unui tert care, prin construirea unui imobil pe un teren invecinat poate preduce tulburarea posesiei.

Acest tip de actiune in complangere trebuie introdusa inainte ca tulburarea sa se fi produs deci are ca scop inlaturarea sau oprirea unei tulburari viitoare.

III.1.2 Actiunea in reintegrare

Actiunea in reintegrare apara pe posesorul a carui posesie a fost tulburata prin violenta sau care a fost deposedat prin violenta dar numai daca in momentul in care a avut loc tulburarea sau deposedarea prin violenta posesia nu se fonda si nu era mentinuta prin violenta.

In cazul introducerii actiunii in reintegrare se cere a fi indeplinita numai conditia art. 674, alin. 2 C. pr. Civ. si anume aceea de a nu fi trecut un an de la deposedare sau tulburare.

Datorita avantajelor pe care le prezinta aceste actiuni posesorii si datorita faptului ca hotararile date in posesoriu nu au autoritate de lucru judecat in petitoriu aceste actiuni posesorii pot fi introduse si de catre proprietari si numai in cazul in care au pierdut actiunea posesorie pot introduce o actiune petitorie.

III.2. Apararea dreptului de proprietate prin mijloace specifice.

In categoria mijloacelor specifice, directe de aparare a dreptului de proprietate intra acele actiuni care se bazeaza pe dreptul de proprietate si pot fi definite ca fiind acele actiuni prin intermediul carora titularul unui drept de proprietate sau al altui drept real cere in instanta sa I se stabileasca acest drept.

Aceste actiuni petitorii sunt dupa cum urmeaza:

actiunea in granituire;

actiunea negatorie;

actiunea confesorie;

actiunea in revendicare.

III.2.1 Actiunea in granituire.

Conform art. 584 C.Civ. "orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa, cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate."

Rezulta din textul art. 584 C.Civ. ca se impun pe de-o parte un drept subiectiv real si pe de alta parte o obligatie reala de a face (proptes rem) , reciproce, astfel ca orice titular al unui drept real asupra unui fond poate pretinde vecinului sau delimitarea prin marcaje exterioare a fondului propriu.

Granituirea se poate realiza fie prin acordul partilor fie pe calea actiunii in justitie sub forma actiunii in granituire.

Definima stfel actiunea in granituire ca fiind actiunea prina care reclamantul cere in instanta in cadrul unui process determinta, ca prin semne exterioare sa se traseze linia despartitoare dintre cele doua fonduri vecine.

Despre actiunea in granituire s-a afirmat ca este o actiunre petitorie real-imobiliara avand un caracter imprescriptibil

Referitor la obiectul in granituire, in practica Tribunalului Judetean Suceava, s-a ridicat problema referitoare la natura hotararii pronuntate in cazul in care instanta fixeaza linia despartitoare dintre doua fonduri. In acest caz se oune intrebarea daca instanta prin demarcarea celor doua fonduri creaza un hotar in care caz hotararea ar fi una constitutive de drepturi sau reconstituie un hotar, situatie in care hotararea ar fi una declarativa de drepturi.

Raspunsul s-a dat in sensul ca actiunea in granituire are ca obiect restabilirea hotarului real si in consecinta avem de-a face cu o hotarare declarativa de drepturi.

In cadrul procesului ce are ca obiect actiunea in granituire calitatea procesual activa o poate detine: proprietarul, uzufructuarul, chiar posesorul fondului, actiunea putand fi indreptata impotriva titularului

unui alt drept real (uzufructuos spre exemplu), impotriva chiriasului sau arendasului cu introducerea in cauza a proprietarului fondului.

Intre coproprietarii aceluiasi fond este inadmisibil introducerea actiunii in granituire

III.2.2. Actiunea negatorie.

Actiunea negatorie este acea actiune reala prin care reclamantul, titular al unui drept de proprietate al bunului cu privire la care exercita un drept real (ce constituie un deznodamant al dreptului de proprietate) cere instantei sa stabileasca prin hotararea ce o va pronunta, ca paratul nu are un drept real - usufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie - asupra bunului aflat in proprietatea sa si sa-l oblige sa inceteze exercitarea lui nelegitima.

Ca si in cazul actiunii in granituire putem afirma ca actiunea negatorie este o actiune reala petitorie si imprescriptibila.

III.2.3. Actiunea confesorie

Aceasta actiune este o actiune reala prin intermediul careia se valorifica un drept de superficie, de usufruct, de uz ori de abitatie sau servitute.

De asemenea actiunea confesorie este o actiune petitorie, reala dar spre deosebire de actiunea in granituire si actiunea negatorie care sunt

imprescriptibile, actiunea confesorie este prescriptibila in termen de 30 de ani .

Capitolul III

Actiunea in revendicare

Sectiunea I

Notiunea de actiune in revendicare

Cand se pune problema existentei si apararii unui drept real (a unui drept de proprietate) in cazul unui proprietar, desi actiunile posesorii prezinta unele avantaje, in special in ceea ce priveste (?)(?), principalul mijloc utilizat in apararea dreptului real ramane actiunea in revendicare.

In ceea ce priveste actiunea in revendicare, aceasta nu are o definitie in Codul Civil si nici o obligatiecare s-o priveasca direct. Referire la actiunea in revendicare gasim in material (?) la art. 1909, alin. 2 Cod Civil potrivit caruia "cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani din ziua cand l-a pierdut sau i s-a furat".

Cu toate acestea in literature de specialitate actiunea in revendicare a fost definite ca fiind actiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instantei sa I se stabileasca dreptul de proprietate asupra bunului si sa redobandeasca posesia lui de la cel care il stapaneste fara a fi proprietar.

O de finitiea apropiata de cea a literaturii de specialitate intalnim si in cazul practicii judiciare unde in dec. civ. nr. 1063/1955 al Tribunalului Suprem se defineste actiunea in revendicare ca fiind actiunea prin care proprietarul neposesor reclama bunul de la posesorul neproprietar.

Aceasta definite a fost considerate oarecum inexacta deoarece titularul dreptului de proprietate se poate indrepta si impotriva detentorului precar.

Deoarece din definite reiese faptul ca obiectul actiunii in revendiacre il prezinta bunuri individual determinate (mobile sau imobile) prin urmare nu este posibil ca acestea sa fie inlocuite de alte bunuri cu o valoare egala sau printr-o recompensa baneasca.

Se poate cere insa prin intermediul actiunii in revendicare despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, care constituie un capat de cerere (?) revendicarii, instanta fiind obligata sa se pronunte asupra ambelor capete de cerere.

Sectiunea a II-a

Caracterele juridice ale actiunii in revendicare

Din definitia data actiunii in revendicare reies trasaturile ce caracterizeaza aceasta actiune:

actiunea in revendicare este o actiune petitorie;

actiunea in revendicare este o actiune reala;

scopul acestei actiuni este restituirea lucrului.

II.1. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie

Asa cum reiese si din definitie, "proprietarul . cere in instanta sa I se stabileasca dreptul . si sa redobandeasca posesia asupra bunului", actiunea in revendicare este o actiune petitorie deoarece pune in discutie existenta dreptului de proprietate in justitie.

Temeiul juridic al acestei actiuni este deci dreptul de proprietate sin in acest caz singurul in masura a intenta in justitie a actiune in revendicare este proprietarul bunului care se afla in posesie nelegitima a altei personae.

In acest caza reclamantul este obligat sa faca dovada dreptului de proprietate in fata instantei de judecata. In acest sens Tribunalul Suprem arata ca "In orice actiune privitoare la proprietatea sau folosinta unui bun, inainte de a se discuta dreptul paratului asupra bunului, trebuie sa se examineze calitatea reclamantului de a introduce actiunea."

In cazul in care reclamantul nu este proprietarul bunului reclamat sau daca este in incapacitate de a face dovada titlului sau, instanta este obligata a respinge cererea reclamantului chiar si in situatia in care paratul se afla in culpa.

Calitatea de proprietar este o conditie ceruta a exista atat in momentul introducerii cererii cat si pe parcursul procesului. Daca in decursul desfasurarii procesului reclamantul proprietar instraineaza bunul pierzandu-si in acest fel calitatea de proprietar in cauza va fi introdus noul proprietar.

II.2. Actiunea in revendicare este o actiune reala

Actiunea in revendiacre este o actiune reala deoarece se intemeiaza si apara dreptul de proprietate, acest drept care prin natura lui este un drept real impregnandu-I astfel si actiunii in revendicare acelasi caracter.

Dreptul de proprietate fiind un drept opozabil 0erga omnes actiunea in revendicare poate fi introdusa impotriva oircare persoane care incalca dreptul la proprietate al titularului.

II.2.3. Actiunea in revendicare are drept scop restituirea lucrului

Ce-a de a treia trasatura a actiunii in revendicare se refera la finalitatea ei si anume recuperarea bunului de catre proprietarul lipsit de posesia bunului sau de la neproprietarul posesor nelegitim al acestui bun.

Daca in czul reclamantului se cere ca acesta sa faca in instanta dovada titlului sau, calitatea de proprietar fiind o conditie sine qua non pentru exercitarea calitatii procesual activa in cadrul procesolului, in cazul paratului aceasta nu poate avea calitatea pasiva de a sta in justitie decat in cazul in care este posesorul bunului ce reprezinta obiectul actiunii in revendicare.

In cazul in care paratul pretinde ca el are calitatea de (?) el trebuie sa-I indice reclamantului pe cel in numele caruia detine bunul cu tiltu (?).

Obiectul material al actiunii in revendicare il constituie numai bunurile individual determinate , per a contrario actiunea in revendicare este inaplicabila in privinta bunurilor incorporale. Exceptie fac totusi de la aceasta regula titlurile la purtator.

Sectiunea a III-a

Conditii de exercitare

Actiunea in revendicare a fost conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare al unui drept exclusiv si determinat astfel ca singurul in masura a exercita actiunea in revendicare etse proprietarul singular al bunului.

Prin expresia "titular al bunului" si prin faptul ca s-a expus ideea conform careia obiectul actiunii in revendicare este un bun determinat s-au desprins urmatoarele concluzii:

Un (?) sau un coproprietar nu poate revendica bunul (?) mai inainte de infaptuirea partajului , aceasta deoarece un coproprietar are un drept de proprietate determinat numai sub forma unei cote parti ideale, bunul in materialitatea sa fiind in proprietatea mai multor persoane.

Inainte de efectuarea partajului, (?) nu poate introduce actiunea in revendicare nici impotriva celorlalti (?) si nici nu poate intenta singur o actiune in (?) impotriva unor terti pentru revendicarea bunului in materialitatea sa.

Asa cum am mai aratat, in orice actiune instanta este obligata a verifice calitatea partilor, iar in situatia in care s-ar constata faptul ca actiunea in revendicare este introdusa de un singur coproprietar, instanta este obligata sa respinga cererea ca fiind inadmisibila.

In acest sens a fost si decizia Curtii de Apel Bucuresti care a respins ca nefondat recursul introdus de I.I.E.T. impotriva sentintei Tribunalului Bucuresti.

Prin actiunea inregistrata la 17 ianuarie 1995 reclanta I.I.E.T. a chemat in judecata pe paratii C.L.M.B. si S.C. "C" S.A. solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa-I oblige pe parati sa-I lase in deplina proprietate si linistita posesie cota indiviza de 1/3 din imobilul situat in Bucuresti, str. Dr. Babes, sector 5, compus din constructii si 198 m.p. teren.

Prin sentinta civila nr. 1848/19 martie 1996 Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a respins actiunea ca inadmisibila.

Apelul declarat de reclamanta a fost, de asemenea, respins ca nefondat, prin decizia civila nr. 41/31 ianuarie 1997 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a civila.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, sustinand ca hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a (?).

(?) sustine ca la data preluarii imobilului de catre stat, printr-o decizie data in 1959, ca efect al aplicarii (?) Decretului nr. 224/ 1961, imobilul nu apartine in intregime mamei sale, fata de care s-au aplicat dispozitiile acestui act normative, ci ii apartinea si ei intr-o cota indiviza de 1/3.

Acest fapt, sustine (?), o indreptateste sa revendice cota sa indiviza de 1/3 din imobil, preluata de stat fara titlu.

Curtea de Apel respinge recursul, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, Curte de Apel retine ca scopul actiunii in revendicare il constituie recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului revendicat si readucerea lui in posesie, iar nu simpla recunoastere a unei cote ideale din bun.

Asa fiind, in mod (?) a retinut Tribunalul ca actiunea reclamantei nu poate fi primita in baza art.480 Cod civil, cu consecinta restituirii imobilului - cel putin a apartamentului situat la parter, atata timp cat nu face dovada unui drept exclusiv asupra bunului revendicat.

Actiunea in revendicare va fi respinsa, ca neintemeiata, reclamanta neputand beneficia numai de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 112/1995 .

Ori de cate ori bunul revendicat este obiectul unuin drept de proprietate comuna, actiune in revendicare a bunului trebuie introdusa de catre toti proprietarii ori pe baza imputernicirii date de catre toti acestia.

b) In cazul sotilor se face distincitia dupa cum se revendica un bun mobil sau un bun imobil.

In cazul bunurilor mobile, actiunea in revendicare poate foi introdusa numai de unul dintre soti deoarece se aplica prezumtia de mandat tacit, prezumtie ce nu mai functioneaza in cazul bunurilor immobile.

Practica judiciara si unii autori sunt de parere ca actiunea in revendicare privind un bun comun al sotilor indiferent de faptul ca este bun mobil sau bun imobil, poate fi introdusa de un singur sot fiind un act de administrare.

Referitor la aceasta problema a revendicarii bunurilor commune ale sotilor face si un articol din revista Legislatia Populara din 1956, unde, facandu-se (?) despre actiunea in revendicare a unui bun imobil, in speta un teren de 301 m ² de casa, se (?) la ideea conform careia, chiar daca a fost introdusa de unul dintre soti in calitatea sa de (?), actiunea astfel intentata este admisibila in (?) deoarece apare ca un mijloc de conservare al unui bun comun si ca atare profita ambii soti si, potrivit dispozitiei art. 35 din Codul Familiei, sotii administtreaza si folosesc impreuna bunurile commune si dispun tot astfel de ele si daca unul dintre ei exercita singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot.

In ceea ce priveste revendicarea bunurilor immobile, unii autori sunt in sensul ca aceasta actiune trebuie introdusa de ambii soti deoarece nu mai functioneaza prezumtia de mandat tacit.

c) Calitatea de mostenitor legitimeaza formarea actiunii in revendicare cu privire la bunurile succesorale indiferent de incetarea starii de indiviziune, actiunea in revendicare formulata de toti acestia in comun neputand fi respinsa pe motiv ca reclamntii nu si-au dovedit titlul de prorpietate care ar fi trebuit sa fie obtinut in cadrul partajului.

In randul mostenitorilor sunt si mostenitori ce accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. In aceasta situatie se impiedica confuziunea intre patrimonial defunctului si al mostenitorilor beneficiary acestia pastrandu-si calitatea de a revendica in numele sau personal, immobile vandute de (?) fara ca tertul achizitor sa-I poata opune exceptia de garantie a evictiunii pe baza contractului de vanzare deoarece el nu se afla in situatia mostenitorului care a acceptat pur si simplu, garant pentru faptele autorului lor.

Sectiunea a IV-a

Calitatea de reclamant si calitatea de parat in material actiunea in revendicare

IV.1. Calitatea de reclamant

Din cele aratate la sectiunea anterioara ale prezentului articol se desprinde ideea ca actiunea in revemndicare poate fi promovata si in consecinta pot avea calitatea de reclamant:

proprietarul exclisiv al bunului;

coproprietarii unui bun ca titulari ai dreptului de proprietate al bunului revendicat, fara ca acestia sa fi efectuat anterior partajul;

dupa efectuarea partajului cel caruia i s-a atribuit bunul in proprietate exclusiva il poate revendica si de la fostul coproprietar ;

calitate de reclamant o pot avea si mostenitorii fara a fi necesar ca acestia sa iasa din indiviziune.

sotul (in cazul bunurilor mobile) sau sotii (in cazul bunurilor imobile), proprietari ai bunurilor revendicate, bunuri aflate in proprietatea comuna a sotilor

actiunea in revendicare poate fi formulata si de creditorii chirografari pe calea actiunii oblice precum si de creditorii ipotecari

In primele patru cazuri, calitatea de proprietar trebuie dovedita sub sanctiunea legii.

IV.2.Calitatea de parat in materia actiunii in revendicare

In cadrul actiunii in revendicare imobiliara calitatea de parat o are "posesorul neproprietar" al bunului pe care reclamantul il revendica.

Daca paratul afirma insa ca el detine bunul (lucrul) pentru altul, atunci el il va indica pe cel in numele caruia detine lucrul. Aratarea titularului se face printr-o cerere motivata si care va fi depusa odata cu intampinarea sau cel ami tarziu la prima zi de infatisare (art.64, art.65 Cod procedura civila)

Daca bunul revendicat a fost instrainat de parat, cel care a cumparat se va substitui paratului in proces.

In functie de unele imprejurari pot fi chemate in judecata si alte persoane printr-o interventie indirecta in temeiul art.49 Cod procedura civila - procedura interventiei testului sau in temeiul art. 60 Cod procedura civila - chemarea in garantie

Lipsa calitatii procesuale a uneia dintre parti face ca actiunea sa fie respinsa ca inadmisibila si fiind o exceptie de fond poate fi ridicata pe tot parcursul procesului

Intr-o speta , reclamantii C.T., R.O.,S.A., D.M., G.P., si M.B. au chemat in judecata pe paratul /primaria Orasului Campulung si R.A. Edilul Campulung, pentru ca sa se constate nulitatea absoluta a decretului de nationalizare nr. 92/1950, pozitia nr. 137, pe numele B.M. iar paratele sa fie obligate sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Campulung, str. Negru Voda nr. 166 si terenul de 318 mp.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin decretul nr. 92/1950 a fost nationalizat imobilul in litigiu, proprietatea autorului B.M., s-a aratat ca in mod gresit au fost aplicate prevederile actuluinormativ aratat, intrucat autorul facea parte din persoanele exceptate de la decretul de nationalizare, astfel incat acesta a fost abuziv aplicat.

In baza probelor administrate, Judecatoria Campulung a respins actiunea, retinand ca, in cauza s-a facut dovada ca imobilul a fost trecut in patrimoniul statului pe baza unui titlu (Decretul nr.92/1950) astfel incat la data pronuntarii, respectiv 20 februarie 1996 a intrat in vigoare Legea nr.112/1995 - lege aspeciala in materie - urmeaza ca reclamantii sa-si modifice dreptul in conformitate cu prevederile acesteia.

S-a mai sustinut ca pareril;e reclamntilor conform carora actiunea a fost introdusa inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.112/1995, sunt lipsite de relevanta, avand in vedere ca potrivit art.24 din acest act normativ, hotararile judecatoresti cu privire la astfel de imobile, ramase definitive si irevocabile, vor putea fi atacate cu recurs in anulare.

Impotriva acestei sentinte, intermen legal, au formulat apel reclamantele, criticand-o pentru nelegalitatea ei si netemeinicie in sensul ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile acesteia, instantele de fons nefiind competente sa solutioneze situatiile in care aplicarea Decretului 92/1950 s-a facut abuziv.

Intr-o alta critica s-a aratat ca procesul a fost solutionat fara ca instanta sa verifice calitatea procesuala pasiva a Primariei Orasului Campulung, care nu are personalitate juridica, avand in vedere dispozitiile Legii nr. 69/1991.

Avand in vedere criticile formulate urmeaza a se analiza cu precadere cea legata de verificarea calitatii posesorale pasive a paratului Primaria Orasului Campulung.

Potrivit dispozitiilor art. 4,5, 42 si 115 din Legea nr.69/1991. dreptul de administrare a patrimoniului unitatilor teritorial administrative revine consiliilor locale orasenesti si jedetene, asa incat Primaria Orasului Campulung nu poate avea calitatea posesorala pasiva in cauza.

De altfel, Legea nr. 69/1991 reglementeaza numai institutia primarului nu si a primariei.

In consecinta, exceptia privitoare la lipsa calitatii procesuale pasive este o exceptie de fond absoluta ce poate fi invocata in orice stare a pricinii, nu numai de partea interesata, dar chiar si de catre instanta din oficiu.

Pentru aceste considerente, urmeaza a se constata solutionarea cauzei s-a facut fara citarea autoritatii administrative care are in administrare imobilul in litigiu, fapt ce atrage aplicarea dispozitiilor artr. 297 Cod procedura civila.

In consecinta, apleul va fi admis, sentinta desfiintata iar cauza sa fie trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta, care ca avea in vedere si celelalte motive de apel avandu-se astfel in vedere dispozitiile art.279 Cod procedura civila.

In cazul bunurilor mobile calitatea posesoral pasiva ii revine hotului, gasitorului sau tertului dobandita de rea credinta, dupa caz.

Sectiunea a V-a

Regimul juridic al actiunii in revendicare

Referindu-se la regimul juridic al actiunii in revendicare, practica judiciara si literatura de specialitate au tratat aceasta institutie dupa cum a fost vorba despre revendicarea unui bun proprietate privata sau despre revendicarea unui bun proprietate publica.

Deoarece bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile atat extinctiv cat si achizitiv, se vorbeste despre un regim de drept comun al actiunii in revendicare pentru bunurile proprietate privata indiferent de titular si despre un regim special, derogatoriu pentru actiunea in revendicare a bunurilor proprietate publica.

Desi exista un regim juridic comun in privinat bunurilor proprietate privata, trebuie sa se faca o distinctie cand este vorba despre revendicarea unui bun mobil sau despre revendicarea unui bun imobil.

In timp ce despre revendicarea bunurilor mobile Codul Civil face referire in art. 1909-1910 determina astfel un regim juridic diferentiat de cel al bunurilor imobile despre a caror revendicare Codul Civil nu face nici o referire.

Aspecte de practica judiciara

1. Proprietate indiviza. Revendicarea bunului indiviz de catre proprietarul coindivizar inainte de efectuarea partajului. Indivizibilitate.

A.M., casatorita P, domiciliata in comuna Doftana, satul Larga, judetul Bacau, a chemat in judecata in baza art. 480 si urm. C. Civ pe sotii Z. si E.F., domiciliati in aceeasi localitate cerand sa fie obligati sa-I lase in deplina proprietate si posesie suprafata de circa 2 prajini de teren loc de casa, situat in vatra satului mai sus aratat.

Reclamanta a sustinut ca portiunea revendicata face parte din acelasi corp de teren care a apartinut lui C.M. si care i-a vandut reclamantei cu act autentic in anul 1961 o suprafata de 67 prajini, iar lui M.V. si paratului cate o portiune fiecaruia.

Toti cumparatorii au ca limita a terenuluicumparat drumul satului, astfel ca vecinii reclamantei sunt P. si paratul.

Cu toate acestea, a sustinut reclamanta, paratul cu de la sine putere, pentru a-si mari suprafata de teren catre strada, a ocupat suprafata revendicata si I-a lasat ei in fundul gradinii, o lata suprafata de teren, fara sa fi existat intre ei, in prealabil, vreo intelegere sau un alt temei legal .

Ca urmare a cestui fapt, a conchis reclamnta, in prezent terenul ei nu se mai invecineaza la N cu paratul ci si cu G.A., ceea ce nu corespunde cu actul ei de proprietate, potrivit caruia terenul ei trebuie sa se invecineze pe toata lungimea numai cu terenului paratului.

Judecatoria Gheorghe Gheorghiu Dej, prin sentinta civila nr. 1313 din 19 aprilie 1971, a respins actiunea ca nefondata.

Instanta a sustinut ca, in adevar, partile din proces au dobandit proprietatea terenurilor de la C.M., revendicandu-i reclamantei suprafata de 7 prajini iar paratilor 3 prajini, ca urmare a faptului ca actul de vanzare-cumparare incheiat intre acestia si C.M. si prin care s-a prevazut ca ei au cumparat de la acesta 10 prajini de teren a fost anulat partial prin sentinta civila nr. 16 din 4 ianuarie 1961, pronuntata de fostul Tribunal popular al raionului Targu Ocna, dupa care reclamanta a cumparat cele 7 prajini de teren fara sa se fi facut insa delimitarea acestora. Prin sentinta aratata, nu se delimiteaza, a retinut instanta, vecinii, ci numai locul pe care se alfa constructiile facute de parati si care s-au edificat dupa ce s-a anulat actul de vanzare-cumparare, asa cum s-a aratat.

Tribunalul Judetean Bacau, sectia civila, prin decizia nr. 838, din 13 august 1971, a admis recursul reclamantei, a modificat sentinta mai sus aratata,a admis actiunea si I-a obligat pe parati sa-I lase reclamantei in proprietate si posesie terenul indicat. In expertiza efectuata de expertul M.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta judeteana a retinut ca paratii, cu de la sine putere, au ocupat portiunea de teren aratata in plansa intocmita de expertul M., ca au construit grajdul in timpul procesului, iar casa dupa anularea partiala a actului de vanzare-cumparare si ca au incalcat linia de hotar intre cele doua proprietati, asa cum a fost stabilita de expert, construind grajdul peste aceasta linie.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs extraordinar ministrul justitiei, sustinand ca este pronuntata cu incalcarea esentiala a legii.

Se critica solutia pronuntata in cauza pe considerentul ca esta data cu incalcarea dispozitiilor legale privitoare la promovarea actiunii in revendicare, intrucat in lipsa unui partaj intre coproprietarii din speta, actiunea in revendicare nu putea fi admisa, ci respinsa ca inadmisibila.

Critica formulata este intemeiata.

In principiu, atata timp cat dureaza starea de indiviziune, drepturile coproprietarilor asupra bunului respectiv fiind nedeterminate, ei nu pot sa pretinda un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, decat numai dupa infaptuirea partajului, cand fiecare va primi exclusiva sa proprietate partea ce I se cuvina. De aici rezulta ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului, deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat, drept pe care nu-l poate avea nici un coindivizar decat prin efectul partajului.

In speta, asa cum s-a aratat in rezumarea lucrarilor din dosar, reclamanta ca si paratii au cumparat portiunile lor de teren de la aceeasi vanzatoare, fara sa fi fost pusi in posesie asupra portiunii fiecaruia, cu ocazia cumpararii sau ulterior, printr-un partaj conventional sau judiciar.

In atare situatie, neputandu-se retine existenta unor drepturi excluzive si determinate in ce priveste una sau alta din parcelele partilor, actiunea in revendicare nu se putea promova, ea fiind, astfel de imprejurari, inadmisibila.

2. Actiunea in revendicare introdusa de un singur sot. Inadmisibilitate.

In actiunea in revendicare, reclamantul este dator sa dovedeasca faptul ca el este proprietarul bunului revendicat si ca in acest bun este detinut pe nedrept de parat (art.480, 644 Cod Civil).

Tribunalul Racari, prin sentinta civila nr.1488/1955, a admis actiunea intentata de reclamantul P.I. impotriva paratului S.T., pe care l-a obligat sa lase reclamantului in deplina proprietate o suprafata de 301 mp loc de casa.

Impotriva acestei sentinte s-a facut recurs de catre parat, care a fost respins de tribunalul regional ca nefondat, pentru urmatoarele motive:

Proprietari asupra terenului revendicat erau reclamantul si sotia sa, pe baza unui act autentic;

Actiunea in revendicare, insa, a fost introdusa numai de catre reclamant, iar nu si de sotia acestuia;

Desi reclamantul nu era singurul proprietar, actiunea in revendicare asupra unui bun comun - de care au fost deposedati soti proprietari in devalmasie - apare ca un mijloc de conservare a bunului comun si ca atare profitor fiecarui proprietar;

Prin urmare, o asemenea actiune intentata de catre un coproprietar este admisibila in principiu, cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozotiilor art.35 C. Fam., sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si duspun tot astfel de ele; daca unul din ei exercita singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot.

Sigura exceptie este privitoare la instrainarea sau grevarea terenurilor sau a constructiilor ce fac parte din bunurile mobile si care nu se pot face de un singur sot, fiind necesar si consimtamantul expres al celuilalt sot, aceasta exceptie insa nu se aplica in cazul actiunii in revendicare.

Pe de alta parte, actiunea in revendicare executandu-se pe baza dreptului de proprietate, reclamantul nu este obligat de lege sa faca alte dovezi decat ca el este proprietarul obiectului revendicat si ca acesta este posedat de paratul de la care il revendica.

Capitolul IV

Revendicarea bunurilor imobile

Sectiunea I

Aspecte generale

Analiza regimului juridic al revendicarii dreptului de proprietate asupra imobilelor, potrivit reglementarilor Codului Civi, face necesara enuntarea a doua reguli: proba dreptului de proprietate este in sarcina reclamantului care pretinde ca este proprietarul imobilului in litigiu si actiunea in revendicare are caracter imprescriptibil.

Referitor la aspectele ce privesc revendicarea imobilelor unii autori deosebesc trei aspecte ale problemei si anume:

proba dreptului de proprietate;

imprescriptibilitatea actiunii;

efectele revendicarii.

Sectiunea a II-a

Proba dreptului de proprietate

II.1. Precizari prealabile

Dovada dreptului de proprietate se face la fel si in late situatii decat revendicarea, de exemplu, pentru obtinerea de daune aduse imobilului proprietatea reclamantului.

Regulile privind proba dreptului de proprietate se aplica prin asemanare si la celelalte drepturi reale.

II.2. Sarcina probei

Temeiul juridic al actiunii in revendicare in constituie dreptul de proprietate pe baza caruia proprietarul poate cere restituirea bunului, ce reprezinta obiectul dreptului sau de proprietate, de la posesorul care-l detine nelegitim.

Referitor la sarcina probei atat teoria cat si practica judiciara a stabilit ca principiul enuntat in art.1169 din Codul Civil, "actori incusit probatio", potrivit caruia "cel ce face o prpunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca" este de aplicatie generala.

Aceasta presupune faptul ca reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul sau de proprietate asupra bunului obiect material al actiunii in revendicare.

Instantele de judecata s-au pronuntat si ele in sensul ca, cu ocazia solutionarii actiunii in revendicare este necesar ca reclamantul sa faca dovada prententiilor sale, in caz contrar actiunea neputand fi admisa.

Astfel, in timp ce reclamantul etse tinut as-I dovedi pretentiile, paratul posesor beneficiaza de o situatie comoda pur pasiva, de asteptare, in favoarea lui sperand o prezumtie de proprietate dedusa din simplul fapt al posesiei. El este dupa cum s-a spus un beatus posidens.

II.3. Dificultati in proba proprietatii.

Reclamantul urmeaza a face dovada dreptului sau de proprietate in mod diferit dupa cum acesta rezulta dintr-un fapt juridic sau dintr-un act juridic.

In primul caz, fiind vorba despre un fapt juridic, dovada se poate face cu orice mijloc de proba.

In cazul actelor juridice, daca valoarea litigiului depaseste 250 de lei, dovada se face numai act scris.

Pentru dovedirea dreptului sau de proprietate asupra bunului reclamantul trebuie sa faca fie dovada unui mpd originar de dobandire a dreptului de proprietate cum ar fi uzucapiunea sau accesiunea, caz in care dovada sa va fi absoluta, fie isi dovedeste dreptul de proprietate prin titlu, caz in care dovada dreptului sau ar fi relativa.

In cazul titlurilor doveditoare insa exista unele neajunsuri acre provin din urmatoarele motive:

in unele cazuri, cu deosebire in trecut nu s-au reclamat inscrieri doveditoare de transmiterea dreptuluid e proprietate asupra imobilului;

in numeroase situatii inscrierile nu sunt insotite de planuri topografice pentru delimitarea imobilului dobandit;

in cazul in care reclamantul isi dovedeste dreptul sau de propruietate printr-un tiltu el trebuie sa provina de la adevaratul proprietar pentru a putea face dovada deplina a dreptului sau. Aceasta inseamna ca inscrisul prezantat pentru dovada trebuie completat cu dovada ca toti autorii anteriori care au instrainta bunul au fost ei insisi proprietari deoarece numai in acest fel ultimul act este considerat pe deplin valabil. O astfel de proba este imposibil de ralizat si poarta numele de probatio diabolica.

O alta insuficienta a probei cu inscrisuri decurge in sistemul legislatiei naostre din principiul relativitaii actelor juridice. Este cunoscut ca actele produc efecte numai intre partile care le-au incheiat, aceste acte nefiind opozabile tertilor. Daca reclamantul, care pretinde ca este proprietar, va prezenta paratului posesor un inscris constatator al actului translativ de proprietate privind bunul revendicat, paratul va putea sa-I raspunda ca acel act nu-I este opozabil fiind un res inter alias acta.

Totusi se poate observa ca actul juric, de exemplu contractul, este un mod de dobandire a dreptului de proprietatecazuri, dreptul de proprietate si alte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara inscrieri in cartea funciara.

In sistemul de carte funciara actiunea in revendicare primenste aplicare numai in urmatoarele cazuri:

atunci cand dreptul de proprietate se dobandeste in deplinatatea lui chiar fara o prealabila inscriere in cartea funciara; o astfel de situatie se intalneste in materie succesorala, cand mostenitorul adevarat poate sa revendice bunurile aflate in posesia nelegitima a unui mostenitor aparent;

in cazurile in care legea permite sa se ceara, pe cale de prestatie tabulara, inscrierea dreptului de proprietate chiar si impotriva unui tert dobanditor al carui drept a fost intabulat inc cartea funciara.

Cand revendicant este statul, iar bunul se afla in posesia nelegitima a altuia.

Referitor la cele aratate, literatura judiciara si practica judiciara considera ca reclamantul in revendicare poate avea castig de cauza in actiunea sa numai cand va reusi sa faca dovada pe deplin si absolut a dreptului sau de proprietate, ci si atunci cand va crea in favoarea sa a probabilitatii ca dreptul revendicat ii apartine.

s-a admis ca dovada dreptului de proprietate se face potrivit urmatoarelor regului:

tiltul de proprietate poate fi folosit in actiunea de revendicare, devenind comun partilor. Titlul de proprietate poate fi oirce act juridic prin care se recunoaste existenta dreptului de proprietate;

tiltul de proprietate este opozabil ergo omnes datoriat caracterului de opozabilitate generala (absoluta) a dreptului de proprietate;

posesia cea mai bine caracterizata este determinanta.

II.4. Principii de dovada si situatii de distins

Pentru atenuarea dificultatilor legate de proba dreptului de proprietate, practica judiciara a stabilit cateva reguli, de care este bine sa se tina seama de la caz la caz, in rezolvarea diferitelor litigii.

1)Astfel, in situatia in care atat revendicantul cat si paratul, invoca fiecare cate un titlu de proprietate, acestea pot sa emane de la acelasi autorsa de la autori diferiti.

A)Daca inscrisurile provin de la acelasi autor are castig de cauza cel care a transcris mai intai in situatia in care tilturile respective trebuiau transcrise pentru a le face opozabile tertilor (art.712 Cod pr. Civila). Fac exceptie de la aceasta regula cazurile cad se constata frauda sau reaua-credinta. In cazul cand ambele titluri sunt testamente, solutia va fi contrara, in sensul ca se va da prioritate tiltului acelei parti care invoca testamentul cel mai recent, deoarece in materia succesiunii testamentare, ultimul testament revoca testamentele anterioare.

In cazul in care nici reclamantul si nici paratul nu a transcris, castiga cel cu tiltul care are data mai veche.

B)Daca tilturile provin de la autori diferiti, s-au propus mai multe solutii.

a)castiga paratul deoarece se afla in posesia lucrului "in pari causa melior est causa possidendis"

b)castiga cel care are tiltul cu data cea mai veche

c)cea mai rationala propunere este aceea de a se compara intre ele drepturile autorilor de la care provin cele 2 tilturi: are castig de cauza cel care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil. Este aplicatia principiului "nemo plus juris ad alium trensferre potest, quam ipse habet"

De asemenea, se sustine si ideea ca are castig de cauza cel cu tiltul mai vechi, cu conditia ca si posesia sa fie mai bine caracterizata.

Sarcina prbei ca autorul sau a avut un drept preferabil revine reclamantului. Daca nu reuseste, se aplica prima solutie "in pari causa melior est causa possidendis".

2.Numai o patre produce titlu privind proprietatea lucrului revendicat.

a)daca paratul are tiltu, actiunea reclamantului se respinge.

b)daca reclamantul este cel care are titlu de proprietate exista conflict intre titlu si posesie dar se acorda preferinta reclamantului cu conditia ca titlul sa nu emane de la el insusi, iar data tiltului sa fie anterioara posesiei paratului.

Aceasta deoarece in mod fresc, atunci cand se redacteaza titlul, bunul imobil ce formeaza obiectul transmiterii catre reclamant se afla in posesia instrainatorului. Daca se afla in posesia unui tert, viiotr parat in procesul de revendicare, dobanditorul trebuie sa se intrebe de ce acel bun este la tert si nu la instrainator, adica cel cu care el incheie un act juridic ce constituie titlul de proprietate, in acceptiunea ca se da acestei notiuni atunci cand este vorba despre revendicarea imobiliara

3.Nici una din parti nu are titlu si nici nu poate invoca dobandirea prin uzucapiune sau ocupatiune a lucrului. In aeatsa situatie s-ar impune respingerea actiunii introdusa de reclamant pe baza principiului "in pari causa melior est causa possidendis".

Solutia nu se impune automat ci se compara cele doua posesii: a reclamantului si a paratului. Are castig de cauza cel cu posesia mai caracterizata: cel care are posesia debuna credinta fata de cea de rea credinta; cel care are posesia neviciata fata de cea viciata; cel; care are posesia intemeiata pe un titlu fata de cea fara un tiltu la origine.

Daca reclamantul face dovada ca posesia lui este anterioara fata de cea a paratului si mai caracterizata va avea castig de cauza.

II.5. Ce se intelege prin tiltu ?

In practica judecatoreasca s-a precizat ca prin titlu trebuie sa se inteleaga nu numai tilturi translative de proprietate dar si cele declarative cum ar fi o hotarare judecatoreasca, un act de partaj, o tranzactie.

S-a pus intrebarea daca invocarea de catre o parte a unui tiltu provenit de la I alta persoana decat cea cu care se afla in conflocit nu prezinta o abatere de la principiul relativitatii actelor juridice instituit prin art. 973 Cod Civil ?

Raspunsul este negativ, deoarece opuneerea adversarului a unui titlu de proprietate, nu inseamna ca se invoca caracterul absolut al titlului , ci se invoca o prezumtie de proprietate in favoarea sa, rezultand din existenta titlului.

Cealalta parte poate rasturna aceasta prezumtie invocand o prezumtie mai puternica si contrara de exemplu, pe un titlu anterior celui al adversarului.

Dupa adoptarea Legii nr.18/1991, in literatura si practica judiciara s-au ridicat unele probleme in legatura cu dovada dreptului de proprietate in cazul terenurilor ce au facut obiect al constituirii sau reconstituirii acestui drept conform procedurii stabilite de lege.

s-a statuat ca hotararea judecatoreasca data in temeiul art. 11 din Legea nr. 18/1991 nu constituie titlu de proprietate , pentru ca in cadrul procedurii de aplicare a acestei legi, controlul instantei aspura hotararii Comisiei Judetene de stabilire a dreptului de proprietate se limiteaza exclusiv la aplicarea dispozitiilor imperative ale acestei legi privitoare la dreptul de a obtine titlul de proprietate, la intinderea suprafetei de teren cuvenite solicitantului si daca este cazul la exercitarea restrangerii acestei suprafete potrivit legii.

Opinii diferite s-au exprimat si cu privire la caracterul adeverintelor de proprietate eliberate in temeiul Legii nr.18/1991 si efectele lor.

Unii autori sustin ca adeverintele de proprietate sunt acte provizorii, supuse revocarii si ca admiterea actiunii in revendicarea terenurilor ce au facut obiectul de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate conform procedurii prevazute de Legea nr.18/1991 este conditionata de de existenta titlului de proprietate emis in conformitate cu Legea fondului funciar.

Astfel s-a stabilit ca dreptul de proprietate se face potrivit art. 8, alin.3 din Legea nr.18/1991 prin eliberarea unui titlu de proprietate emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii fondului funciar dupa modelul aratat la anexa27 prevazuta la art.35 al Regulamentului aprobat prin H.G. 131/1991

S-a mai spus ca adeverinta de proprietate excede conditilor legale si deci producerea ei intr-un proces de revendicare este fara efecte juridice deoarece daca instanta de judecata ar admite ca proba o adeverinta de proprietate si ar constitui sau reconstitui pe baza acesteia un drept subiectiv s-ar substitui organelor de eliberare a titlurilor de proprietate prevazut de Legea nr.18/1991 ceea ce ar fi nejuriic si inadmisibil.

In acelasi sens s-a aratat ca:

1.Legea nr.18/1991 nu prevede in cadrul procedurii speciale de stabilira a dreptului de proprietate privata a terenurilor o faza interemediara, anterioara emiterii titlurilor de proprietate potrivit careia pe baza eliberarii unor "adeverinte provizorii de proprietate" sa fie stabilit dreptul de proprietate al petitionarilor.

2.In temeiul adeverintelor de proprietate nu se poate trece la punerea in posesie in cadrul operatiilor de delimitare a zonelor teritoriale si de parcelare pe proprietari, aceasta si pe motivul ca in felul acesta adeverintele respective ar capata chiar caracterul unor adevarate titluri de proprietate, fara ca ele sa fie emise sau semnate de organele si persoanele competente potrivit legii ceea ce este inadmisibil.

Insasi caracterizarea data acestor adeverinte de proprietate ca act de proproetate provizoriu, pune in evidenta faptul ca adeverintele de proprietate nu sunt acte administrative irevocabile ci ca sunt niste acte provizorii supuse revocarii sau modificarii.

In cloncluzie, faptul ca adeverinta de roprietate este un act emis in afara procedurii pravzute de Legea nr.18/1991 aceasta este nelegala si deci nu produce efecte juridice, iar persoanele care l-au obtinut nu au decat titlul de posesori si nu de proprietari.

O alta opinie in legatura cu adeverintele de proprietate este aceea ca inlocuiesc provizoriu titlul de proprietate prin urmare sunt supuse aceluiasi regim juridic si au aceeasi forta juridica cu cea a titlurilor de proprietate.

Explicatia data de unii autori este in sensul ca emiterea de titluri de proprietate si punerea in posesie sunt oeratiuni ce necesita o perioada lunga de timp, asaincat pentru atenuarea unor tensiuni socilae generate de starea de incertitudine, s-a ivit necesitatea eliberarii unor adeverinte provizorii de proprietate, care, desi nu sunt prevazute de procedura speciala a Legii nr.18/1991, sunt niste perfecte substitute ale titlurilor de proprietate conferind toate prerogativele ce deriva din aceasta situatie juridica potrivit dispozitiilor art.480 Cod Civil.

Eliberarea adeverintelor care constituie dovada dreptului de proprietate reproduce actul final al activitatii de jurisdictie al comisiilor pentru aplicarea Legii nr.18/1991 in care scop au fost infiintate.

Nerecunoasterea valorii juridice a acestor adeverinte ar insemna ca infiintarea comisiilor s-a facut fara nici un sens.

Si in practica judiciara cu deplin temei s-a aratat ca reclamantului I s-au eliberat adeverinte de proprietate de catre comisia pentru aplicarea Legii nr.18.1991, chiar daca nu a fost pus in posesie prin proces verbal, din moment ce terenul proprietatea acestuia este "identificat" in conditiile art.8, 11 din Legea nr.18/1991 adeverinta ii confera titlu de proprietate cu toate prerogativele ce decurg din acestea potrivit art.480 din Codul civil .

Referitor la faptul ca aceste adeverinte pot fi modificate sau revocate s-au adus unlele argumente in sens contrar 1.Unul din aceste argumente este desprins chiar din art. 11Din Legea nr.18/1991, potrivit caruia comisia judeteana care a emis titlul, il va modifica, inlocui sau desfiinta dupa caz numai in baza hotararii judecatoresti.

In ceea ce priveste adeverintele de proprietate, deoarece sunt considerate a fi acte doveditoare ce substituie pentru o perioada determinata titlul de proprietate, este supusa aceluiasi regim adica nu mai poate fi modificata sau anulata decat in baza unei hotarari judecatoresti.

2.Un alt argument ar fi acela ca hotararea comisiei judetene prin care s-a stabilit dreptul de proprietate privata asupra terenurilor este un act administrativ irevocabil deoarece a dat nastere unui drept subiectiv garantat.

3.De asemenea se argumenteaza in sensul ca, comisia judeteana nu-si poate invoca propria culpa pentru a reveni asupra propriilor hotarari prin care a stabilit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren.

4.Revenirea asupra hotararilor adoptate este contrara si scopul legii care a prevazut un termen limita (de 90 de zile) pentru stabilirea dreptului de proprietateprivata asupra terenurilor.

5.Un ultim argument ar fi acela ca exista posibilitatea actiunii in anulare, a unui titlu de proprietate emis cu incalcarea esentiala a legii, nulitatea putand fi invocata de orice persoana interesata.

Totusi, s-a admis ca aceste adeverinte pot fi desfiintate sau modificate pentru dol, frauda sau incalcarea unor dispozitii legale imperative, situatii care sunt de competenta instantei de contencios administrativ.

Sectiunea a III-a

Imprescriptibilitatea actiunii in revendicare a imobilelor

III.1. Principiul

Problema prescriptiei actiunii in revendicare a fost dezbatuta atat de literatura de specialitate cat si de practica judiciara in mod unanim ajungandu-se la concluzia ca actiunea in revendicare imobiliara este imprescriptibila.

In acest sens instanta suprema a decis ca, "oricat ar dura pasivitatea proprietarului, acesta nu este decazut din dreptul de revendicare, chiar daca a lasat sa treaca mai mult de 30 de ani fara a-l exercita"

Potrivit art. 1890, Cod civil, orice drept la actiune este supus la prescriptia extinctiva, iar termenul general de prescriptie este de 30 de ani.

In legatura cu aceste dispozitii ale Codului Civil se ridica intrebarea daca ele se aplica sau nu actiunii in revendicare avand ca obiect bunuri imobile. Atata timp cat in art. 22 din Decretul nr.167 din 1958 se prevede in mod expres ca dispozitiile sale "nu se aplica dreptului la actiune privitoare la dreptul de proprietate", reglementarea acestui drept este supusa in continuarea prevederilor Codului Civil.

Dispozitiile art. 1890 Cod Civil nu sunt aplicabile actiunii in revendicare a imobilelor deoarece dreptul de proprietate pe care se bazeaza nr. de care este indivizibil legata actiunea in revendicare nu se stinge prin (?) oricat de indelungata ar fi starea de pasivitate a titularului sau. Aceasta inseamna ca titularul dreptului de proprietate poate introduce oricand actiunea in revendicare. Sub acest aspect ea este imprescriptibila.

Regula se intemeiaza pe caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, actiunea in revendicare putandu-se stinge doar odata cu stingerea insusi a dreptului de proprietate. Cu aceste cuvinte, desi imprescriptibile extinctiv, actiunea in revendicare a imobilelor poate fi paralizata atunci cand posesorul actual a dobandit proprietatea prin uzucapiune in conditiile legii.

III.2. Exceptia in ceea ce priveste imprescriptibilitatea actiunii in revendicare a imobilelor

Prin derogare de la principiul imprescriptibilitatii actiunii in revendicare, in cazul vanzarii la licitatie publica a unui imobil supus urmaririi silite, acest bun nu mai poate fi revendicat de catre cel care se pretinde proprietar daca au trecut 5 ani de la executarea actului final al urmaririi silite care este ordonatnta de adjudecare.

Un alt caz de imprescriptibilitate a actiunii in revendicare este prevazut in art. 480 Cod Civil care se refera la (?) stabilind un termen de un an pentru revendicarea portiunii de pamant incorporata in terenul apartinand altui proprietar.

III.3. Proprietatea se poate dobandi prin uzucapiune

Impescriptibilitatea sub aspect extinctiv a actiunii in revendicare poate fi paralizata daca posesorul actual invoca in favoarea sa dobandirea proprietatii prin uzucapiune de 30 de ani sau de la 10 la 20 de ani.

In ceea ce priveste uzucapiunea de 30 de ani, ea este prevazuta in art. 1890 Cod Civil, care prevede doua conditii care trebuie indeplinite pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani:

-sa existe o posesie de 30 de ani;

-posesia sa fie utila, continua, publica, si sub nume de proprietate.

Posesorul poate fi de buna credinta sau de rea credinta sau fara si fara nici un titlu.

La calcularea termenului de 30 de ani nu intra in calcul ziua de inceput a prescriptiei dar intra in calcul ziua de indeplinire a acestuia.

Dupa cum s-a aratat posesia este conditia de baza a uzucapiuniisi prin urmare, numai posesia continua, veridica, publica si sub nume de proprietate poate duce la dobandirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.

Din cele enuntate tragem concluzia ca posesia (?) nu duc la uzucapiune.

Astfel, chiriasul fiind detentor precar nu poate dobandi proprietatea prin uzucapiune cat timp exercita stapanire ca locatar si nu ca proprietar, dara daca acesta dovedeste ca de la o aumita data a folosit imobilul sau o parte a acestuia in mod constant, neintrerupt, netulburat si cu titlu de proprietate timp de 30 de ani, platind si impozitele, dobandeste dreptul de proprietate prin uzucapiune conform art. 1847 si 1890 Cod Civil.

Mostenitorii aflati in stare de indiviziune stapanesc bunurile succesorale unii pentru altii cat timp se gasesc in stare de indiviziune astfel ca posesia lor are un caracter echivoc, o astfel de posesie neputand duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune.

Excepite se face atunci cand stapanirea de catre unul din mostenitori a bunului succesoral poate duce la dobandiea dreptului de proprietate prin uzucapiune, daca a intervenit o manifestare exterioara din partea lui care dovedeste ca a transformat posesia din comuna in exclusiva adica s-a produs o interventie de fapt a posesiei.

Intr-o speta , reclamantii P.F., D.F. si M.S.P. au chemat in judecata la data de 22 mai 1972 pe V.M., solicitand partajarea averii ramasa de pe urma defunctului lor tata T.F. incetat din viata la 5 mai 1932.

In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca averea ramasa de pe urma defunctului se compune dintr-un imobil - teren si constructii - precum si o serie de bunuri mobile aflate in posesia paratei; totodata au solicitat obligarea paratei sa aduca la imparteala chriile incasate de la locatarii din imobil, chirii evaluate la circa 30.000 lei.

Prin intampnare si cererea neconventionala depusa la dosar, parata a solicitat sa se constate ca ea a dobandit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului pe care il stapaneste din 1938 cu titlu de proprietar, iar in subsidiar a cerut sa se aiba in vedere ca in ultimii 30 de ani a platit singura impozitele si a facut imbunatatiri la imobil in valoare de 30.000 lei.

Prin incheierea nr.2047 din 14 septembrie 1973 Tribunalul Suprem Sectia civila a dispus stramutarea judecarii cauzei de la Judecatoria Craiova la Judecatoria Alexandria.

Aceasta din urma judecatorie, prin sentinta civila nr.381 din 5 martie 1974, a respins actiunea, cu motivarea, in esenta, ca bunurile ce formeaza obiectul actiunii in proprietatea paratei, dobandite prin uzucapiune.

Recursul declarat de reclamanti impotriva acestei sentinte a fost admis de Tribunalul Judetean Teleorman, care, prin decizia civila nr.908 din 28 octombrie 1974, a casat sentinta si a retinut cauze pentru solutionarea in fond in prima instanta, motivand ca valoarea obiectului actiunii depaseste suma de 150.000 lei.

Acelasi tribunal judetean, prin sentinta civila nr.5 din 18 martie 1975, a respins actiunea ca nefondata, obligand reclamantii sa plateasca paratei suma de 2300 lei cheltuieli de judecata.

In motivarea solutiei instanta a retinut - pe baza dispozitiilor martorilor propusi de parata si a actelor depuse de aceasta ca, incepand din anul 1938, cand s-a casatorit, parata a stapanit imobilul in litigiu in mod exclusiv, l-a administrat singura, incasand numai ea chiriile, l-a reparat si a platit impozitele.

Prin recursul declarat, reclamantii critica sentinta sustinand ca instanta de fond in mod eronat a retinut ca parata a intervertit posesia, deoarece nu s-a dovedit aceasta fata de imprejurarea ca reclamantul P.F. a locuit in imobil pana in anul 1947 si ca in anul 1945 s-a pronuntat o hotarare de instituire a sechestrului judiciar, instanta era datoare sa constate ca pretinsa intervertire nu putea avea loc mai inainte de datele mentionate, iar de la aceste date si pana in anul 1972, cand s-a introdus actiunea de fata, nu au trecut 30 de ani, timp necesar pentru implinirea prescriptiei.

Cu privire la recursul declarat in cauza, se constata urmatoarele: succesorii sunt presupusi a stapani bunul mostenit unii pentru ceilalti, motiv pentru care posesia lor nu este apta a fundamenta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Atunci cand insa unul dintre mostenitori stapaneste cu titlu de proprietar un bun succesoral, in conditiile unei posesii utile, el poate dobandi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra acelui bun.

Dobandirea dreptului de proprietate in aceste conditii se poate realiza numai daca posesiunea a durat del putin 30 de ani.

Aceasta concluzie rezulta din art. 729 Cod Civil, din al carui continut se desprinde, intre altele, ideea ca imparteala nu poate fi ceruta atunci cand unul dintre mostenitori opune prescriptia

Stapanirea de catre unul dintre mostenitori a unui bun succesoral este apta a duce la dobandirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate numai daca a intervenit o manifestare exterioara a mostenitolrului respectiv care sa demnstreze ca el a inteles sa transforme posesia comuna in exclusiva, adica s-a produs o intervertire de fapt a posesiei prin anumite acte, ca de exemplu, inchirieri, incasari de venituri in nume propriu, efectuarea de catre mostenitorul respectiv a unor lucrari de reparatii sau constructii.

In raport de aceste principii, in speta, se constata ca din probele dosarului nu rezulta ca parata a posedat imobilul in conditiile aratate mai sus, pentru a putea invoca dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.

In consecinta, recursul declarat in cauza, fiind fondat, urmeaza a fi admis, a se casa hotararea atacata si a se transmite dosarul la aceeasi instanta, pentru rejudecare.

Referitor la uzucapiunea de la 10 pana la 20 de ani, art.1895 Cod civil reglementeaza aceasta institutie pentru a opera aceasta uzucapiune este necesar a se intocmi urmatoarele conditii:

-sa existe o ultimei zile a termenului (art.1889 Cod civil).

In dovedirea intre partile litigante a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune se adminte si dovedirea dobandirii dreptului de proprietate prin jonctiunea de posesii.

Aceasta inseamna ca la termenul posesiei actuale se adauga timpul cat bunul a fost posedat de autorii sai. Cel de-al doilea autor foloseste timpul cat a durat posesia autorului sau pentru a uzucapa bunul.

Jonctiunea posesiilor este facultativa dar este intotdeauna posibila.

Sectiunea a IV-a

Efectele admiterii actiunii in revendicare

IV.1. Restituirea lucrului

Daca reclamantul reuseste sa faca dovada dreptului sau de proprietate, posesorul este obligat sa restituie bunul revendicat adevaratului proprietar. In alti termeni, admiterea actiunii in revendicare produce ca efect principal restituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului iesit pe cai ilegale din posesia sa, avand totodata obligatia ca pe viitor sa se abtina de la orice actiune care ar putea stanjeni exercitiul normal al prerogativelor decurgand din dreptul de proprietate pe seama proprietarului

Bunul ce reprezinta obiectul actiunii in revendicare reintra in patrimoniu liber de orice sarcini , precum si de orice alte drepturi constituite de posesor , insotit de toate accesoriile sale.

Restituirea se face in natura si daca acest lucru nu mai este posibil, fie pentru ca lucrul a fost dobandit de un tert de buna credinta, fie ca lucrul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forta majora, fie pentru ca in timpul posesiei bunul a fost expropiat pentru interes obstesc, se va restitui echivalentul banesc reprezentand o obligatie de dezdaunare.

Daca bunul a pierit din caz fortuit sau de forta majora si posesorul a fost de buna credinta, riscul pieirii bunului il suporta proprietarul care este reclamant deoarece res perit domino, iar daca posesorul a fost de rea credinta, el restituie contravaloarea bunului daca nu face dovada ca bunul ar fi pierit si la proprietar (art. 995 Cod civil)

Daca bunul care a pierit a fost asigurat posesorul va restitui indemnizatia de asigurare, iar daca a fost expropiat el va trebui sa restituie indemnizatia de expropiere pe care a primit-o.

IV.2. Restituirea fructelor

Pe lana efectul rpincipal de restituire al bunului, admiterea actiunii in revendicare produce un efect cu caracter secundar in ceea ce priveste restituirea fructelor.

Potrivit dispozitiilor art.483 Cod civil, fructele se cuvin proprietarului in temeiul dreptului de accesiune.

Si in acesta privinta se face distinctia dupa cum posesorul a fost de buna sau de rea credinta.

In cazul poseorului de buna credinta, potrivit dispozitiilor art.485 Cod civil acesta are dreptul de a pastra fructele percepute pana in momentul introducerii actiunii in revendicare de catre posesor. Posesorul de buna credinta nu va avea insa dreptul la fructele produse de bun mai inainte ca el sa fie posesor, precum si la cele produse de bun dupa intrarea actiunii in revendicare pe care le-a perceput anticipat precum si la cele pe care le-a perceput ulterior actiunii in revendicare deoarece se considera ca buna credinta a incetat odata cu introducerea actiunii in revendicare.

Potrivit art.486 Cod civil, posesorul este de buna credinta cand a posedat bunul in temeiul unui titlu de proprietate ale carui vicii I-au fost cunoscute si inceteaza a mai fi de buna credinta conform art.487 Cod civil in momentul in care a cunoscut aceste vicii.

Buna credinta se apreciaza numai in persoana posesorului actual. Aceasta inseamna ca daca posesorul anterior a fost de rea credinta, va fi obligat sa restituie fructele percepute pe perioada cat bunul s-a aflat "in mainile" posesorului de rea credinta.

Buna credinta este prezumta de lege, ceea ce inseamna ca reclamantul trebuie sa dovedeasca ca posesorul a fost de rea credinta.

Posesorul de rea credinta esteobligat sa restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute, sau valoarea acestora daca le-a consumat sau a neglijat sa leperceapa.

Potrivit art.1088-1090 Cod civil odata cu fructele posesorul de rea credinta trebuie sa restituie si dobanzile din chiar ziua introducerii actiunii in revendicare.

IV.3. Situatia constructiilor si plantatiilor efectuate de catre posesor

Un alt efect al admiterii actiunii in revendicare se refera la constructiile si plantatiile facute de posesor pe un teren revendicat. Acestea sunt reglementate prin dispozitiile art.494 Cod civil care constituie o aplicatie cu caracter particular a principiului inscris la art.488 si urmatoarele din Codul civil potrivit caruia "tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului"

Avand in vedere faptul ca raporturilor dintre proprietar si posesor sunt supuse regulilor de la materia accesiunii facem si aici distinctie dupa cum posesorul a fost de rea sau de buna credinta.

In ceea ce priveste posesorul de rea credinta asimilat constructorului de rea credinta se aplica dispozitiile art.494 Cod civil care dispune 2 solutii in ceea ce-l priveste :

-fie proprietarul presteaza lucrarile devenind proprietar in temeiul accesiunii cu obligatia de a plati construcotrului valoarea materiala si pretul muncii, fara a lua in considerare sporirea valorii fondului ocazionata de lucrarile efectuate;

-fie proprietarul obliga pe constructor sa-si ridice consctructiile pe cheltuiala sa eventual cu obligarea de a plati daune - interese pentru prejudiciu suferite de proprietarul terenului.

s-a recomandat ca solutia neeconomica a daramarii constructiilor sa fie inlocuita cu aceea a acordarii unor despagubiri.

In ceea ce priveste pe posesorul de buna credinta construcotr al unor imobile noi, acesta are o alta situatie in sensul ca proprietarul terenului nu-l mai poate obliga sa darame constructiile, el devenind obligatoriu proprietarul acelor constructii fiind obligat sa-l despagubeasca pe constructor

In acest sens, porprietarul are 2 optiuni:

-fie achita contravaloarea materialelor si a muncii;

-fie plateste o suma egala cui cresterea valorii fondului ca urmare a efectuarii constructiilor.

IV.4. Plata cheltuielilor rezultate din deteriorarea bunului

Potrivit dispozitiilor art.995 Cod civil, in legatura cu deteriorarile suferite de bun se prevede ca posesorul de buna credinta raspunde de deteriorarile decare se face vinovat iar posesorul de rea credinta raspunde si pentru deteriorarile produse printr-un caz fortuit, daca nu face dovada ca ele ar fi avut loc chiar daca bunul s-ar fi aflat la proprietar.

Cheltuielile necesare si cheltuielile utile si dreptul de retentie

O alta prblema aparuta ca urmare a actiunii in revendicare este cea referitoare la cheltuieli. indiferent ca a fost de buna sau de ea credinta, paratul are dreptul sa pretinda reclamantului restituirea cheltuielilor necesare si a celor utile pe care le-a facut cu privire la bunul respectiv.

Cheltuielile necesare sunt acelea facute pentru conservarea bunului si in absenta carora conservarea bunului ar fi fost cu neputinta. Cheltuielile utile sunt acelea care duc la un spor de valoare al bunului sau ii maresc gradul de utilitate acestuia.

Cheltuielile necesare se restiutie in intregime.

Cheltuilelile utile se restiutie numai in limita sporului de valoare a bunului, stabilit in momentul obligarii la restituire.

Obligatia de restituire a tuturor acestor cheltuieli se intemeiaza pe principiul imbogatiri fara justa cauza a proprietarului reclamant.

Cheltuielile voluptuarii facute de catre parat in legatura cu bunul nu se restituie. Posesorul are dreptul sa ridice aceste lucrari fara a deteriora bunul respectiv.

Se ridica intrebarea daca posesorul se bucura de dpretul de retentie pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile.

La aceasta intrebare unii autori au mers in sensul ca posesorul are drept de retentie in cazul refuzului de catre proprietar de a restitui cheltuielile utile si a celor necesare iar alti autori recunosc numai posesorului de buna credinta acest drept, iar o alta categorie de autori nu admite recunoasterea acestui drept indiferent daca posesorul este de buna sau de rea credinta.

Aspecte de practica judiciara

1.Actiune in revendicare. Dovada dreptului de proprietate imobiliara.

Prin actiunea introdusa la 26 septembrie 1964 M.V. a chemat in judecata pe E.P., cerand sa se constate:

-valoarea constructiilor facute de parat pe terenul proprietatea ei si pe care intelege s le pastreze pe seama sa, in temeiul art.494 Cod civil;

-valoarea unui numar de pomi fructiferi pe care paratul I-a taiat;

-echivalentul banesc al lipsei de folosinta a terenului pe ultimii trei ani

in motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca a dobandit dreptul de proprietate referitor la teren prin efectul unui partaj judiciar efectuat de Tribunalul regional Snagov, prin sentinta civila nr.442-1960. paratul insa a ocupat abuziv terenul, a demolat magazia existenta, a taiat un numar de 24 de pomi fructiferi, a facut constructii noi si diferite plantatii.

Reclamanta a mai aratat ca a fost pusa in posesie de executorul judecatoresc, in prezenta paratului fara nici o opunere din partea lui. Ulteriro paratul a facut contestatie la executare, care, desi I-a fost respinsa prin sentinta civila nr.733 din 1964 a aceluiasi tribunal, continua totusi sa foloseasca terenuo si refuza sa-si ridice constructiile .

In sedinta d judecata din 12 octombrie 1964, paratul a depus la doar o cerere prin care chema in garantie C.A.P. Cocioc pentru a raspunde de daunele la care ar putea fi obligat in ipoteza scoaterii sale de pe terenul in litigiu, sustinand ca acesta I-a fost atribuit in folosinta de numita cooperativa.

In sedinta de judecata din 4 ianuarie 1956 a intervenit in proces D.I. in interes propriu, (?) instanta prin cererea formulata in scris - ca la 7 decembrie 1964 adica la o data la care procesul de fata se alfa in curs, a cerut sa I se recunoasca drptul, cu obligarea paratului de a-si ridica constructiile si de a-I preda terenul lui.

Prin actiunea introdusa la 27 noiembrie 1965, intervenientul D.I. a chemat in judecata pe C.A.P. Cocioc si pe sotii E. si M.P. pentru a I se recunoaste dreptul de proprietate asupra acelui teren si a fi obligati a I-l lasa in linistita folosinta cu o motivare asemanatoare aceleia din cererea de interventie.

Judecatoria Buftea - dupa doua sentinte casate - prin sentinta civila nr.695 din 19 mai 1969 a respins actiune reclamantei V.M., cererea de interventie si actiunea lui D.I. cum si cererea de chemare in garantie - caracterizata ca fiind pentru aratarea titularului dreptului - introdusa de parat.

S-a considerat ca reclamanta M.V. nu a fost niciodata proprietara terenului in litigiu, ci i-a fost atribuit numai printr-o eroare, in cadrul unui prces departaj ce a avut loc intre succesorii soacrei sale M.E., decedata la 19 decembrie 1957, care de asemenea nu fusese proprietara, ci numai uzufructuoasa a acelui teren pe baza unui testament al sotului ei M.I., decedat in anul 1928

In atare situatie - a aratat in continuare instanta - nici titlul invocat de D.I. nu este valabil, el emanand de la o persoana care nu era prorpietara.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta M.V.si intervenientul D.I., reclamant in acelasi timp.

Tribunalul Judetean Ilfov, sectia civila, prin decizia nr.727 din 21 noiembrie 1969, a admis ambele recursuri, a modificat sentinta , a admis ambele actiuni precum si cererea de interventie, a constatat ca proprietar al terenului este D.I., a obligat pe paratii E. si M.P. sa I-l lase liber, a respins cererea de chemare in garantie a paratului P.E. si a dispus trimiterea dosarului aceleiasi judecatorii pentru solutionarea problemei constructiilor si a folosintei terenului.

S-a retinut ca terenul a apartinut proprietarei reclamante M.V. (drept recunoscut acesteia prin sentinta de partaj nr.442 din 26 aprilie 1960 a Trbunalului Popular al raionului Snagov) de la care l-a dobandit in mod valabil D.I. prin contractul de vanzare-cumparare din 7 decembrie 1964.

S-a mai retinut ca terenul nu a intrat niciodata in proprietatea C.A.P. Cocioc - imprejurare stabilita de acelasi Tribunal judetean prin decizia nr. 500 din 30 septembrie 1968 - iar paratul P.E. nu a sustinut ca ar fi proprietarul terenului, ci doar ca i-a fost atribuit de numita cooperativa in folosinta personala.

Instanta a considerat ca paratul P.E. nu are calitatea de a pune in discutielegalitatea si temeinicia sentintei de partaj, prin care I s-a atribuit reclamantei M.V. terenul in litigiu si nici actul de vanzare-cumparare prin care l-a trasmis lui D.I.

Prin recursul extraordinar declarat de ministrul justitiei se cere casarea deciziei ca neintemeiata si nelegala.

S-a sustinut ca gresit s-a admis reclamantilor sa discute folosinta terenului de catre parat de vreme ce ei insisi nu-si dovedisera pretinsul drept de proprietate. De asemenea, ca numai netinand seama de acracterul declarativ al hotararii de partaj instanta a considerat ca prin efectul unei atare hotarari reclamanta M.V. a putut dobandi un titlu de opozabil paratilor. Aceasta cu atat mai mult cu cat in speta, Tribunalul Suprem, colegiul civil, prin decizia nr. 1198 din 17 noiembrie 1965, a stabilit intr-un alt litigiu intre aceleasi parti ca sentinta de partaj, invocata de reclamanta ca temei al pretinsului sau drept, nu este opozabla paratului P.E. si nici C.A.P. Cocioc, deoarece acestia nu au figurat in procesul de partaj.

Critica este intemeiata.

In dovedirea pretinsului drept de proprietate reclamanta M.V. a invocat sentinta civila nr.442/1960 a Tribunalului popular al raionului Snagov prin care I se recunoaste calitatea de mostenitoare coacrei sale M.E. (decedata la 19 decembrie 197) cu privire la terenul in litigiu.

Cum insa paratii nu fusesera parati in acel proces reclamanta nu le putea opune - cu putere de lucru judecat - sentinta pronuntata, ca o dovada deplina a dreptului ei de proprietate, ci numai ca o prezumtie a acestuia, pana la proba contrarie.

Asa fiind si cum reclamanta nu avusese vocatie legala la succesiunea soacrei sale, evident ca nu a dobandit nici un drept.

De altfel, din actul de partaj voluntar din 15 aprilie 1919 si din testamentul lui M.I. din 17 februarie 1928, decedat la 24 iunie 1928, rezulta ca nici sotia (?) soacra a reclamantei, nu a fost proprietara, ci simpla uzufructuoasa a terenului in litigiu si deci nu avea ce sa le trasnmita nici fiilor sai in viata.

Reclamanta M.V., nedobandind prin kostenire de la soacra tenreul in litigiu, evident ca nu avea nici ea, la randul sau, ce sa-I transminta (?) si reclamantului D.I. prin actul de vanzare-cumparare din 7 decembrie 1964, invocat de el, ca temei al pretinsului sau drept de proprietate.

Sustinerea acestuia ca partajul judiciar prin care i se recunoscuse autoarei sale dreptul de proprietate, ar constitui dovada deplina a acelui drept, titlul ei de proprietate, de vreme ce paratii inclusiv cooperativa agricola, nu u existat nici un titlu - este neintemeiata.

Este adevarat ca nu numai titlurile achizitive de proprietate se pot opune posesorilor in revendicare, ci si cele declarative - partaj, tranzactii.

Numai ca, atat titlurile traslative cat si cele declarative constituie simple prezumtii ale dreptului de proprietate, deduse din insasi exisntenta lor, care insa nu impiedica proba contrarie, la staruinta posesorului sau din oficiu, in executarea rolului activ al instantei, pentru aflarea adevarului.

Proba deplina, absoluta, a dreptului de proprietate nu o poate constitui decat un mod original de dobandire a proprietatii cum ar fi uzucapiunea, iar nu titlurile care constituie mijloace relative de proba. A atribui deci titlului declarativ de proprietate, invocat de reclamanta M.V., acelasi caracter de proba absoluta a pretinsului ei drept de proprietate, intocmai ca si modurilor originare de dobandire si a nu leperminte posesorilor parati sa dscute valabilitatea si eficienta lor juridica pe simplul motiv ca ei nu au exilat vreun titlu, ar insemna sa se consacre o situaite straina de drept, s se limiteze nejustifcat dreptul de aparare al paratilor atunci cand in speta, a reiesit din sustinerile partilor si celelalte probe administrate in dovedirea starii de fapt ca reclamanta si soacra sa nu au avut niciodata vreun titlu translativ de proprietate.

Tinand seama ca, potrivit principiului inscris in art.1169 Cod civil, sarcina probei in constatarea dreptului de proprietate si in revendicare le revine reclamantilor, si deoarece ei nu au facut dovada pretinsului drept de proprietate, inseamna ca nu aveau calitatea sa ceara deposedarea cooperativei agricole si a celorlalti doi membrii ai acesteia parati in proces.

In atare situatie trebuiau respinse ambele actiuni precum si cererea de interventie, ca nefondate, asa cum just a hotarat prima instanta.

Tribunalul judetetan, admitand recursurile reclamantior si modificand sentinta data de prima instanta a pronuntat o decizie neintemeiata si nelegala.

In consecinta, recursul extraordinar este fondat si urmeaza a fi admis, a se modifica decizia atacata si a se respinge ambele recursuri.

2.Actiune in revendicare. Invocarea ca titlu de proprietate a adeverintei eliberate de comisia de fond funciar, unita cu procesul verbal de punere in posesie. Legitimare procesorala activa

Intrucat adeverinta de proprietate si procesul verbal de punere in posesie nu au fost anulate sau contestate, fac dovada dreptului de proprietate funciara reconstituit in temeiul Legii nr.18/1991, reclamanta legitimand astfel calitatea procesoral activa in cadrul actiunii in revendicare.

Reclamanta a chemat in judecata pe paratii, revendicand proprietatea si posesia unui teren agricol asupra caruia I-a reconstituit dreptul de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991, prezentand in acest sens adeverinta si procesul verbal de punere in posesie eliberate de comisia locala pentru aplicarea respectivului act normativ.

Constatand ca actele prezentate fac dovada dreptului de proprietate al reclamantei, Judecatoria Slatina, judetul Olt, a admis actiunea si a obligat paratul posesor sa-I redea acesteia terenul in litigiu, respingand cererea fata de ceilalti parati, in legatura cu care nu s-a stabilit prin probe ca ar exercita posesia.

Sentinta a fost apelata de ambele parti, insa dupa investirea instantei de apel s-a dispus stramutarea judecatii la Tribunalul Arges, acre a admis calea de atac promovata de parati, iar in consecinta a respins actiunea reclamantei, retinandu-se in esenta ca cele doua categorii de acte nu sunt decat premergatoare recontituirii pretinsului drept si respectiv emiterii titlului de proprietate, astfel ca cea in cauza nu legitimeaza calitatea procesuala activa in fond, a fost respins apelul reclamantei.

Impotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, iar Curtea de Apel a admis calea de atac si a casat decizia recuzata, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea in apel, considerandu-se ca au fost incalcate dispozitiile art. 480 Cod civil ceea ce fundamenteaza casarea in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila.

In mod eronat a statuat Tribunalul in sensul ca actele prezentate de reclamanta nu fac dovada deplina a dreptului de proprietate pretins prin actiune, cat timp acele acte de reconstituire nu au fost anulate sau contestate in cadrul procedurii administrativ jurisdictionala prevazuta de Legea nr.18/1991, iar pe de alta parte acele acte echivaleaza cu titlul de proprietate, legitimand calitatea procesuala in speta.

Cum insa Tribunalul a solutionat actiunea pe o exceptie de procedura, nerezolvand fondul cauzei, se impune trimiterea spre rejudecare, conform dispozitiilor art.312 alin.2 Cod procedura Civila.

3.Dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Situatia in care stapanirea unui imobil are loc mai ,mult de 30 de ani, insa cu ingaduinta proprietarului. stapanirea imobilului cu ingaduinta proprietarului, cum este cazul in speta, nu este de natura sa aduca la dobandirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra imobilului, intrucat posesorul a fost in realitate un detentor precar, in sensul art. 1853 alin.2 Cod civil, care nu a exercitat o posesie utila.

La data de 18 aprilie 1989 M.D. a chemat in judecata pe N.C. solicitand obligarea acestuia sa-I respecte dreptul de proprietate si posesia asupra unui teren in suprafata de 250 mp.. situat in comuna Sapata, sat Gainusa, jud. Arges, si a casei de locuit, in valoare de 6230 lei, construita pe acest teren. Ulterior, reclamantul a mai cerut sa se dispuna anularea certificatului de mostenitor nr.417/1984, eliberat de Notariatul de stat judetean Arges, prin acre s-a constatat ca paratul este legator testamentar asupra casei in litigiu si totodata sa fie obligat la plata sumei de 5000 lei, reprezentand cheltuieli de inmormantare a defunctului G.T., suportat de el.

Printr-o cerere neconventionala, paratul a solicitata obligarea reclamantului la plata sumei de 22.900 lei, contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului in litigiu si sa I se acorde un drept de retentie asupra acestuia, pana ce I se va achita suma respectiva.

Judecatoria Pitesti, pirn sentinta civila nr.6580 din 8 octombrie 1984, a admis, in parte, actiunea principala, a obligat pe parat sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie casa si terenul in litigiu, a anulat, in parte, certificatul de mostenitor nr.417/1984 cu privire la bunurile revendicate, precum si cererea neconventionala, reclamantul fiind obligat sa-l despagubeasca pe parat cu suma de 8813 lei, repezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului.

Tribunalul judetean Arges, sectia civila, prin decizia nr. 76 din 18 ianuarie 1985, a admis recursul declarat de paratul N.C. si a modificat sentinta judecatoriei, in sensul respingerii ambelor actiuni, cu motivarea ca defunctul G.T., de la care reclamantul a cumparat imobilele revendicate in 1947-1948 a continuat sa le stapaneasca pana in anul 1983, data decesului, redobandind dreptul de proprietate in conditiile art.1847 Cod civil si, pe cale de consecinta, testamentul facut de G.T. in favoarea paratului este valabil si deci isi produce efectele.

Considerand vadit netemeinica si esential nelegala decizia pronuntata, procurorul general a declarat recurs extraordinar, sustinand ca, in speta, nu era posibil ca G.T. sa redobandeasca dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra bunurilor revendicate, neiind intocmite cerintele art.1846 si 1847 Cod civil, astfel ca recursul declarat de paratul N.C. trebuie respins.

Recursul extraordinar este intemeiat.

Din probele dosarului rezulta ca, prin acte autentice, reclamantul M.D. a cumparat de la G.T. la data de 15 martie 1947, un teren in suprafata de 3,5 prajini, urmand ca vanzatorul sa pastreze dreptul de uzufruct pe tot timpul vietii sale, iar de la data de 5 februarie 1948, tot de la vanzator, casa din lemn impreuna cu terenul de 6 ari pe care este construita, urmand ca M.D. sa-I presteze intretinere pana la deces.

La data de 10 iunie 1982 G.T. l-a instituie pe N.C. legator cu titlu universal prin testamentul autentificat de Notariatul judetean Arges sub nr.2588, iar dupa decesul testatorului - 13 decembrie 1983 - legatarul a intrat in stapanirea terenului si casei careia I-a adus si imbunatatiri, imobilele revendicate de catre M.D. in prezentul litigiu.

Concluzia la care a ajuns tribunalul judetean ca reclamantul nefolosind casa si terenul respectiv timp de peste 30 de ani si-a pierdut dreptul sau de proprietate fiind redobandita de G.T. prin uzucapiune, etse gresita in speta nefiind intrunite cerintele art.1846 si 1847 din Codul civil.

Este de principiu ca proprietatea nu se stinge prin neuz si ca proprietarul nu-si pierde dreptul sau numai prin faptul ca nu-l exercita. Oricat ar dura pasivitatea proprietarului, acesta nu este decazut din dreptul de a-si revendica bunul, chiar daca a lasat sa treaca mai mult de 30 de ani fara sa-l exercite. Daca insa proprietarul nu pierde dreptul de revendicare prin prescriptie extinctiva, el poate pierde totusi proprietatea daca un altul a dobandit-o prin uzucapiune (art.1890 Cod civil). Pentru ca sa opereze insa uzucapiunea, trebuie indeplinite conditiile prevazute de art.1846 si respectiv 1847 din Codul civil, nefiind posibila dobandirea proprietatii prin uzucapiune in alte conditii, chiar daca folosinta asupra bunului s-a exercitat o perioada mai mare de 30 de ani.

In speta, in baza actelor de vanzare-cumparare incheiate in anul 1947 si 1948, reclamantul I-a pretins lui G.T. sa cntinue sa locuiasca in casa si sa foloseasca terenul, insa aceasta ituatie - stapanirea imobilului cu ingaduinta prprietarului - nu este de natura sa duca la dobandirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra imobilului, itrucat posesorul a fost un detentor precar in realitate, care nu a exercitat o posesie utila, in sensul art.1853 alin.2 Cod civil.

Fata de cele ce preced, rezulta ca G.T., chiar daca a posedat peste 30 de ani imobilele in litigiu, posesia fiind exercitata cu incuviintarea proprietarului M.P., el nu si-a redobandit dreptul de proprietate asupra acestor bunuri, asa cum gresit a retinut tribunalul, intrucat nu a exercitat o posesie utila pentru a putea uzucapa.

In consecinta, se constata ca recursul extraordinar este intemeiat, urmeaza a fi admis si a se modifica decizia atacata in sensul respingerii recursului declarat de N.C.

Capitolul V

Revendicarea bunurilor mobile

Sectiunea I

Domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 1909 alin.1.

Precizari preliminarii

Reglementarea actiunii in revendicare a dreptului de proprietate cu privire la bunuri mobile, in legislatia noastra civila, este total diferita fata de revendicarea bunurilor imobile. Din analiza dispozitiilor Codului civil privitoare la aceasta materie rezulta ca trebuie sa deosebim inca de la inceput intre cele doua categorii de actiuni.

Spre deosebire de actiunea in revendicare a imobilelor in cazul revendicarii bunurilor mobile, datorita modului cum este reglementata dovada proprietatii mobilelor, face practic imposibila revendicarea acestor bunuri.

O alta sebire aparuta intre revendicarea bunurilor imobile si cea a bunurilor mobile etse aceea ca in anumite conditii legea creeaza in favoarea posesorului actual o prezumtie absoluta de proprietate "juris et de jure".

Acest principiu este consacrat de prevederile art.1909 alin.1 Cod civil potrivit caruia "lucrurile miscatoare se prescriu prin simplul fapt al posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de scurgere de timp"

Posesiunea constituie pentru posesorul lucrului miscator insusi titlul de proprietate.

Regula inscrisa in art.1909 alin.1 Cod civil sacrifica intr-o anumita masura dreptul de proprietate dandu-se preferinta celui ce a dobandit bunul fara a avea intotdeauana posibilitatea sa verifice calitatea celui ce i-a transmis bunul.

Conform opiniei majoritare titlul stabileste o prezumtie de proprietate din momentul in care sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru a fi aplicabil si nu un caz de prescriptie achizitiva instantanee, pentru ca prin definitie prescriptia presupune scurgerea timpului.

Sectiunea a II-a

Conditiile de aplicare a art.1909

II.1. Bunurile carora li se aplica dispozitiile art.1909 alin.1 Cod Civil

Regula art.1909 alin.1 Cod Civil se aplica bunurilor mobile care pot fi posedate, deci bunuri mobile corporale caci numai ele pot fi susceptibilede detentiune materiala.

Ca exceptie de la aceasta regula, art.1909 alin.1 se aplica si titlurilor la purtator a caror valoare este incorporata in titlu, astfel ca titlul reprezinta insasi corporabilitatea dreptului pe care il reprezinta. Din aceasta categorie fac parte titlul la purtator, actiunile societatilor, obligatiile emise de stat si societati, certificatele de proprietate

Pentru a-I fi aplicabila aceasta regula bunul trebuie privit in mod incidental, deoarece aceasta regula prevazuta in art. 1909 alin. Cod civil nu se aplica in cazul bunurilor mobile care formeaza o universalitate de bunuri cum ar fi spre exemplu o succesiune mobiliara.

De asemenea, textul nu se aplica fondului de comert, fie pentru ca este o universalitate, fie ca este o valoare incorporala.

In cazul bunurilor mobile corporale sunt anumite categorii ce fac exceptie de la regula art.1909 alin.1 Cod civil si anume:

-bunurile mobile corporale ce fac parte din domeniul public;

-bunurile mobile corporale care sunt accesorii ale unui imobil, acele bunuri care desi servesc ca accesorii la un imobil, ele isi pastreaza caracterul de bunuri mobile ca de exemplu mobilierul dintr-un apartament.

II.2. Persoanele carora li se aplica dispozitiile art.1909 alin.1 Cod civil

Poate sa invoce in favoarea sa prevederile art. 1909 alin.1 Cod civil numai tertul dobanditor de buna credinta ce a dobandit bunul de la un cetentor precar caruia adevaratul proprietar i l-a incredintat de bunavoie.

Din cele aratate mai sus se desprind 3 concluzii si anume:

1.tertul a dobandit bunul de la un detentor precar si nu de la adevaratul proprietar . daca bunul ar fi fost dobandit de la proprietar nu ar fi fost aplicabile prevederile art.1909 alin.1 Cod civil, temeiul dobandirii bunului ar fi fost contractul incheiat cu acest proprietar.

2.adevaratul proprietar s-a desesizat de buna voie de bun, incredintandu-l denetorului precar. In ipoteza in care bunul ar fi fost pierdut sau furat de la proprietar nu vor mai fi aplicabile prevederile art.1909. alin.1 Cod civil.

3.detentorul precar nu poate sa invoce in favoarea sa regulile amintite mai sus deoarece acesta are obligatia contractuala de a restitui bunul. Daca detentorul precar a instarinta bunul actiunea in restituire a proprietarului se transforma intr-o actiune in despagubire.

Desigur impotriva detentorului precar in acest caz proprieatrul va putea introduce si o actiune penala bazata pe faptul ca detentorul precar a comis infractiunea de abuz de incredere.

Legat de acest fapt tertul dobanditor nu va avea de suportat consecintele faptei detentorului precar in cazul in care el a fost de buna credinta.

Intre buna credinta a tertului dobanditor si fapta proprietarului care nu a fost suficient de diligent atunci cand a incredintat bunul unei alte persoane, legea a dat prioritate bunei credinte intemeiata pe aparenta de proprietate, pe care insusi proprietarul a creat-o rpin fapta sa.

In acest sens o decizie a Tribunalului Suprem afirma ca posesia de buna credinta a unui bun mobil corporal valooreaza titlul de proprietate in toate cazuriel in acre adevaratul proprietar s-a desesizat voluntar de acul bun iar detentorul, desi nu avea calitatea de proprietar l-a instrainat unui dobanditor de buna credinta.

II.3. Conditiile posesiei pentru a se putea invoca dispozitiile art.1909.alin.1 Cod Civil

In drept sa invoce aceasta dispozitie este numai tertul dobanditor care are posesia bunului, posesie care trebuie sa indeplineasca mai multe conditii

II.3.1.Posesia trebuie sa fie reala.

Pentru ca posesia sa fie efectiva sau reala, tertul dobanditor trebuie sa cumuleze in persoana sa ambele elemente: corpus sau animus. Regula din art.1909 alin.1 Cod civil nu se aplica atunci cand tertul are doar animus fara sa fi intrat in stapanirea materiala, efectiva a bunului.

II.3.2. Posesia trebuie sa fie utila

Aceasta inseamna ca pentru a atrage beneficiul prevederilor art.1909 alin.1 Cod civil care trateaza concomitent calitatile posesiei si conditiile in care acesata poate duce la dobandirea proprietatii prin prescriptie achizitiva si care prevede ca posesia trebuie sa fie continua, oasnica, publica si nepecara.

In cadrul aplicarii dispozitiilor art.1909 alin.1 Cod civil nu se poate pune problema continuitatii posesiei intrucat acest articol este conceput ca o aplicatie a unei "prescriptii instantanee" care nu face necesara o curgere in timp.

De cele mai multe ori, dar nu in toate cazurile, o posesie viciata de violenta este totdeauna o posesie de rea credinta. Regularitatea posesiei este prezumta pana la proba contrarie, neregularitatea posesiei trebuie dovedita deci de cel ce o afirma.

II.3.3. Posesia sa fie de buna credinta.

Conditia bunei credinte rezulta din dispozitiile art.972 Cod civil, text privit ca o aplicatie a art.1909 alin.1 Cod cvil.

Buna credinta a tertului dobanditor este numai o conditie ceruta in persoana acestuia dar si o calitate a persoanei pe care el o invoca.

Acesta conditie a bunei credinte nu este textual inscrisa in art.1909. alin.1 Cod civil ea rezultand atat din principiile generale, cat si din art.972 din Codul civil care reprezinta in fapt o aplicatie a art. 1909.

In conformitate cu art. 972 Cod civil, in ipoteza in care lucrul pe care "cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusa in posesiune este preferata si ramane proprietar chiar daca titularul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de buna credinta".

Afirmandu-se ca art. 972 Cod civil este in fapt o aplicatie a art.1909 Cod civil s-a avut in vedere ipoteza pe care o pezinta si anume situatia unei persoane ce vinde succesiv un bun catre doi cumparatori. Prima vanzare a transferat dreptul de proprietate catre primul cumparator, bunul ramanad insa in posesia vanzatorului care are acum calitatea de detentor precar. Vanzatorul - detentor precar in prezent - vinde a doua oara bunul catre un al doilea cumparator caruia I-l preda, prin aceasta facand aplicabile dispozitiile art.1909 Cod civil.

Acest al doilea cumparator are in realitate calitatea tertului dobanditor care a dobandit bunul de la un detentor precar.

Cel de-al doilea cumparator va fi considerat proprietar daca a intrat in posesia bunului mai inaintea primului cumparator si asa cum spune si art. 972 Cod civil "numai posesiunea sa fie de buna credinta"

Referitor la momentul cand trebuie sa existe buna credinta acesta este momentul intrarii in posesie efectiva si nu la momentul inchieierii contractului intre dobanditor si detentor.

Faptul ca ulterior intrarii in posesie, dobanditorul si-a dat seama ca nu a dobandit bunul de la adevaratul proprietar, nu face inaplicabila dispozitia art.1909 alin.1 Cod civil.

Potrivit art.1899 alin.2 Cod civil, buna credinta se prezuma, dovada relei credinte cazand in sarcina reclamantului, care poate folosi orice mijloc de proba pentru dovedirea ei

O alta problema care s-a pus in legatura cu posesia a fost aceea ca daca pe langa buna credinta este necesar sa existe un just titlu

Au existat opinii potrivit carora pe langa buna credinta si separat acesta ar trebui sa existe un just titlu, in aceleasi conditii in care este ceruta in cazul uzucaoiunii de la 10 la 20 de ani.

Literatura de specialitate si practica mai recenta au ajuns la concluzia ca aplicarea art.1909 alin.1 Cod civil nu necesita existenta justului titlu ca element separat de buna credinta. S-a considerat ca este suficient ca justul titlu sa existe ca un element constitutiv al bunei credinte ca o parte componenta a acesteia. In acest sens justul titlu poate fi si numai putativ adica sa existe numai in imaginatia tertului dobanditor.

Sectiunea a III-a

Regula art.1909 alin.1 Cod Civil nu se aplica in cazul bunurilor pierdute sau furate

In sectiunea anterioara s-a precizat faptul acregula art.1909 alin.1 se aplica numai in cazul bunurilor mobile de a caror posesie adevaratul proprietar s-a desesizat in mod voluntar, incredintand de buna voie acest lucru unui detentor precar.

Alineatul al doilea al aceluiasi articol inlatura aplicarea regulii inscrise in primul alineat ori de cate ori bunul a fost furat - eci cand bunul a iesit din patrimoniul proprietarului fara voia acestuia.

"Cu toate acestea, cel care a pierdut sau cel caruia I s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, in curs de 3 ani din ziua and I s-a furat, de la cel acre il are"

dispozitiile art.1909 alin.1 se aplica si in cazul in care uzufructuarul se desesizeaza de buna voie de bunul mobil corporal asupra caruia are drept de uzufruct.

In cazul acelor bunuri pierdute sau sustrase,a ctiunea in revendicare a proprietatii se exercita diferit dupa cum bunul se afla in posesia unui tert de buna credinta care l-a dobandit de la hot sau gasitor sau se gaseste chiar la hot sau gasitor sau la un tert dobanditor de rea credinta.

Sectiunea a IV-a

Revendicarea bunului de la posesorul de buna credinta

IV.1. Domeniul de aplicare al art.1909 alin.2 si si a art.1910 Cod civil

Situatiilor in care lucrul a ajuns in posesia unui tert de buna credinta in caza isi exercita drpetul sau de a revendica lucrul in termenul de 3 ani prevazut de art. 1910 alin.2 Cod civil.

Prin furt se intelege nu numai furtul prorpiu zis astfel cum est definit in art.208 Cod Penal dar si talharia (art. 211 Cod penal) si pirateria (art.212 Cod penal).

In notiunea de pierdere se cuprinde atat pierderea in intelesul obisnuit al cuvantului datorita neglijentei dar si orice iesire din patrimoniului unui bun produsa sau determinata de evenimente de forta majora sau de un caz fortuit.

Proprietarul trebuie sa dovedeasca in cadrul actiunii in revendicare ca el a fost anterior posesor al lucrului , ca lucrul a iesit din patrimoniul lui prin pierdere sau sustragere si ca bunul ce-l revendica este identic cu cel pierdut sau furat.

El nu este obligat sa indice numele hotului sau gaitorului si actiunea sa nu este conditionata de stabilirea caracterului penal al faptei de sustragere si de trimitere in judecata a autorului ei.

Daca proprietarul introduce actiunea in revendicare in termenul prevazut de art.1909 alin.2 Cod civil si dovedeste imprejurarile aratate mai sus, posesorul este obligat sa-i predea lucrul fara ca proprietarul sa aiba obligatia de a-i restitui pretul.

Conform partii finale din art. 1909 alin.2 Cod Civil, posesorul de buna credinta poate obtine pretul platit numai de la gsitor sau hotul ce I l-au instrainat, contra caruia are regres in garantie.

Daca tertul dobanditor de buna credinta a dobandit lucrul furat sau pierdut dintr-un loc public unde asemenea operatii se fac curent si obisnuit (balci sau targ) atunci proprietarul care revendica este obligat sa plateasca tertului dobanditor pretul pe care l-a platit (art. 1910 Cod civil). Aceasta solutie este de protectie pentru tertul dobanditor de buna credinta.

Adevaratul proprietar, care plateste posesorului pretul, are actiune de despagubire impotriva hotului sau gasitorului, intemeiata pe dispozitiile art.998-999 Cod civil.

In literatura de specialitate s-a pus problema nevoii de a corela prvederile art.1909 alin.2 si 1910 cu normele dreptului procesual penal. Si aceasta pentru motivul ca art.14 alin.3 lit.d din codul de procedura penala dispune ca repararea in natura a pagubei cauzata printr-o infractiune are loc, printre altele, prin restituirea lucrului. Asadar, intr-un proces penal, organele judiciare pot sau nu pot sa dispuna ridicarea bunurilor insusite de inculpat prin infractiune si instrainare, intre timp, unui tert de buna credinta. Consideram ca aceste bunuri nu pot fi ridicate de la tertul dobanditor, decat in conditiile prevazute de art.1909 alin.2 Cod civil, daca a fost introdus in proces. In schimb, atunci cand tertul de buna credinta a cumparat bunul in imprejurarile prevazute de art.1910 Cod civil, chiar daca instanta a dispus restituirea catre partea civila, el are dreptul de a retine bunul respectiv in stapanirea sa, pana cand proprietarul va plati pretul la care a fost dobandit de la inculpat.

Proprietarul poate beneficia de toate aceste prevederi ale legii civile cu conditia de a introduce actiunea in revendicare in termenul prevazut la art.1909 alin.2 Cod civil si anume in termen de 3 ani, calculati de la data deposedarii prin pierdere sau sustragere, si nu din momentul intrarii tertului in posesie.

IV.2. Natura termenului de 3 ani

Intrebarea care se pune referitor la acest termen prevazut in alin.2 al art.1909 Cod civil este de a sti care este natura lui.

S-a pus problema daca acest termen etse un termen de prescriptie sau un termen de decadere. Aceasta problema prezinta interes practic deoarece numai termenele de prescriptie sunt supuse cauzelor de suspendare prevazute de lege.

Raspunsul care s-a dat a fost acela ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie achizitiva si nici de prescriptie extinctiva motivandu-se astfel:

-Ca sa fie termen de prescriptie achizitiva ar trebui ca tertul dobanditor sa fi exercitat posesia timp de 3 ani ori termenul se calculeaza din momentul furtului su pierderii bunului si nu din cel al intrarii in posesia tertului al bunului revendicat.

-Nu poate fi nici termen de prescriptie extinctiva, deoarece este posibil ca bunul sa fi fost dobandit de catre terti, dupa 3 ani de la pierderea sau de la sustragerea bunului. Or daca acest tert a dobandit bunul dupa expirarea termenului, nici dreptul de a-l revendica nu exista si nici nu poate fi vorba nici de o prescriptie extinctiva pentru acest drept.

Singurul raspuns, asadar la intrebarea referitoare la natura termenului de 3 ani este acela ca termenul de 3 ani este un termen de decadere. Daca in cuprinsul lui nu a fost intentata actiunea in revendicare se stinge insusi dreptul de proprietate al celui ce revendica.

Dupa cum s-a spus acest termen de decadere opereaza, in ultima analiza o suspendare a aplicarii regulilor inscrise in alineatul prim al art. 1909 Cod civil adica a regulii conform careia in materia bunurilor mobile posesia de buna credinta valoreaza proprietate.

Sectiunea a V-a

Revendicarea bunului mobil de la posesorul de rea credinta, de la hot sau gasitor

Posesorul de rea credinta este tertul care a dobandit bunul stiind ca el a fost pierdut de proprietar sau I-a fost sustras. Posesia de rea credinta a tertului dobanditor, a gasitorului sau hotului, neavand valoarea unui titlu de proprietate face ca art.1909 Cod civil sa fie inaplicabil acestor persoane, de la care proprietarul poate revendica bunul.

Referitor la termenul in care se poate formula actiunea in revendicare a bunurilor mobile in aceste conditii s-au formulat opinii diferite.

Pana in anul 1982 opinia constant exprimata in doctrina si in practica a fost aceea ca actiunea in revendicare se prescrie in termenul de 30 de ani prevazut de art.1890 Cod civil.

In anul 1982 fostul Tribunal Suprem a decis a decis intr-o solutie de speta, ca nu se poate face diferentiere intre drepturile reale imobiliare si cele mobiliare sub aspectul incidente normale privind prescriptia extinctiva si ca dreptul la actiune in revendicare indiferent ca se refera la un bun mobil sau imobil este imprescriptibil

Ulterior pronuntarii acestui decret de catre instanta suprema doar unii autori au impartasit aceasta norma de orientare.

Astfel, intr-un articol al Revistei Romana Dreptul s-a mentionat ca "actiunea in revendicare mobiliara este imprescriptibila atunci cand este indreptata impotriva unui detentor sau a unui posesor de rea credinta."

Argumentarea acestei solutii este convingatoare ea ducand la concluzia ca actiunea in revendicare mobiliara nu I se aplica nici termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 nici termenul de prescriptie de 30 de ani mentionat de art.1890 Cod civil.

Este de mentionat faptul ca legea civila nu face distinctie intre drepturile imobiliare si cele mobiliare asigurandu-se acelasi tratament sub aspect de prescriptie. Dispozitia legala care a stabilit acest tratament (art.1890 Cod civil) este in sensul prescriptiei de 30 de ani pentru ambele cazuri de revendicare iar solutia traditionala propusa de doctrina si jurisprudenta are in vedere doar dreptul de proprietate inmaterie imobiliara

Sectiunea a VI-a

Justificarea regulii de la art.1909 alin.1

Dupa cum rezulta din dispozitiile art.1909, acesta inscrie o regula care la prima vedere poate ridica obiectii in sensul ca adevaratul proprietar se vede lipsit de actiunea in revendicare impotriva tertului dobandita de buna credinta desi acesta a dobandit bunul de la un neproprietar.

Acest lucru se justifica in primul rand pe criterii de echitate - tertul a dobandit bunul fiind de buna credinta intemeindu-se pe aparenta de proprietate pe care insusi proprietarul a creat-o cand de buna voie a incredintat bunul sau unei alte persoane.

Riscul relei alegeri, al lipsei de diligenta al proprietarului trebuie sa-l suporte proprietarul si nu terta persoana, care de buna credinta a dobandit bunul de la cel pe care-l credea proprietar.

O alta justificare o gasim in modul in care circula bunurile mobile. Numai in rare cazuri pentru circulatia lor se incheie inscrieri de obicei simple, predarea in posesie marcheaza transferul proprietatii. Proba cea mai obisnuita a proprietatii mobilelor o constituie posesia.

Explicatia teoretica a regulii de la art.1909 alin.1 Cod civil a fost realizata prin intermediul a trei teze:

-textul se intemeiaza pe o prescriptie instantanee. Aceasta teorie a fost criticata pentru ca explicatia contine o contradictie: presriptia presupune o curgere de timp iar prescriptia instantanee este fara curgere de timp.

-textul creeaza un mod de dobandire a proprietatii prin efectul legii.

Si aceasta teorie a fost criticata deoarece constata doar rezultatul si nu explica mecanismul dobandirii acestui drept.

-textul instituie o prezumtie absoluta (juris et de iure) de proprietate care paralizeaza actiunea in revendicare privind bunul mobil daca sunt indeplinite de conditiile legii.

Sectiunea a VII-a

Efectele actiunii in revendicare mobiliara

Si in cazul actiunii in revendicare mobiliara efectele se produc cu referire:

-restituirea bunurilor;

-restituirea fructelor;

-restituirea cheltuielilor datorate deteriorarii bunului;

-restituirea cheltuielilor necesare si utile

aplicandu-se aceleasi reguli ca la revendicarea imobiliara

Aplicatie practica

1.Neaplicarea dispozitiilor Decretului nr.167/1958 cu privire la actiunea in revendicare. Indiferent ca revendica un bun imobil sau un bun mobil, dreptul la actiune este imprescriptibil, pentru ca dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.

L.M. a chemat in judecata pe fostul sau sot, G.M., pentru a fi obligat sa-I restituie bunurile mobile proprii precizate in actiune sau sa fie obligat a-I plati contravaloarea in suma de 15.300 lei.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca paratul refuza a-I restitui bunurile proprietatea sa dobandite inainte de casatorie.

Prin cerere neconventionala paratul a recunoscut ca, dintre bunurile revendicate de reclamanta de afla la el o garnitura de mobila si o masina de cusut dar a solicitat sa se constate ca I-au fost lasate, in baza unei conventii, in schimbul sumei de 4145 lei la care fosta sotie a fost obligata, cu titlu de cheltuieli de judecata, prin sentinta de divort. In privinta celorlalte bunuri, a constatat ca sunt in posesia lui.

Judecatoria Bacau, prin sentinta civila nr.7180 din 14 octombrie 1980, a admis in parte actiunea si a obligat pa parat de restituie reclamantei suma de 11.210 lei "reprezentand contravaloarea bunurilor prevazute in dispozitivul hotararii"

Cererea neconventionala a fost respinsa.

Instanta a retinut, pe baza declaratiilor unor martori, ca bunurile in litigiu au fost aduse de reclamnat la domiciliul comun ca "zestre" si ca in posesia paratului, astfel ca trebuie sa restituie reclamantei contravaloarea lor, iar nu bunurile care au fost intre timp uzate.

Referitor la cererea neconventionala, instanta a retinut ca aceasta nu este admisibila, deoarece compensarea la care se tinde nu poate opera potrivit art.1145 Cod civil, nefiind vorba de doua creante, deoarece in cazul reclamantei, aceasta a solicitat "restituirea" unor bunuri proprietate a sa.

Impotriva sentintei a declarat recurs paratul, sustinand ca instanta de fond a comis urmatoarele greseli: l-a obligat la plata contravalorii bunurilor desi reclamanta nu a cerut asta, ci restituirea bunurilor, a admis actiunea in sensul aratat , desi este tardiva, deorece nu a fost exercitata in termenul de 3 ani prevazut de Decretul nr.167/1958 referitor la prescriptia extinctiva, nu a tinut seama de conventia de a avut loc cu reclamanta ca sa-I ramana lui unele bunuri in shimbul cheltuielilor de judecata ce ii erau datorate de fosta sotie, in sensul aratat prin cererea neconventionala care trebuia admisa, iar nu respinsa si ca a retinut ca se afla in posesia unor bunuri ale reclamantei ce s-a dovedit ca in realitate, nu au existat.

Tribunalul judetean Bacau, sectia civila, prin decizia nr.1135 din 4 decembrie 1980, a admis recursul si a modificat sentinta in sensul ca a respins actiunea ca fiind prescrisa, iar cererea neconventionala, ca nefondata.

Instanta de recurs a retinut ca reclamanta putea cere restituirea bunurilor in termenul de 3 ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958, socotind din anul 1974, de cand este despartita in fapt de parat, deoarece numai in cazul bunurilor imobiliare dreptul la actiune este imprescriptibil, iar nu si in cazul bunurilor mobile si ca, respingandu-se actiunea, nu se mai poate face compensarea solicitata de parat prin cererea neconventionala, care apare astfel ca nefondata.

Procurorul general a declarat recurs extraordinar impotriva deciziei tribunalului judetean, considerand ca gresit instanta a retinut ca dreptul reclamantei de a revendica bunuri proprietatea sa este supus prescriptiei in cazul celorlalte drepturi, este eronata in drept, deoarece nici o dispozitie legala nu face a asemenea diversificare cu consecinte diferite sub aspectul prescriptiei extinctve.

In realitate, indiferent ca se revendica un bun imobil sau mobil, dreptul la actiune este imprescriptibil, pentru ca proprietatea nu se stinge prin neuz. Actiunea in revendicare este neeficienta numai in cazul in care I se opune de catre parat dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in cazurile si conditiile prevazute de lege, sub acest aspect existand diferentieri dupa cum in litigiu sunt imobile sau mobile.

Cum paratul n-a invocat dobandirea prin uzucapiune a proprietatii bunurilor mobile revendicate de reclamanta iar exceptiunea tardivitatii actiunii trebuie respinsa, nefiindu-I aplicabile dispoztiile pescriptiei extinctive cum corect instanta de fond.

In consecinta, urmeaza sa se admita recursul extraordinar, casa decizia atacata si trimite cauza la tribunalul judetean pentru a se pronunta asupra celorlalte critici din recursul paratului.

2.Bun mobil furat. Actiune in revendicare indeptata impotriva tertului de buna credinta dobanditor al bunului sustras.

Autorul furtului unui landru l-a vandut lui I.D.

Acesta fiind tamplar, l-a vandut ulterior lui M.D. cu suma de 250 lei.

Identificand pe autorul furtului, organele competente au ridicat landul de la M.D. si l-au restituit pagubasului.

M.D. a chemat in judecata pe I.D. pentru a fi obligat sa-I plateasca suma de 250 lei.

Prima instanta a respins actiunea.

Recursul declarat a fost admis si modificandu-se hotararea atacata, actiunea a fost admisa, cu motivarea ca paratul, neocupandu-se cu vanzarea unor asemenea bunuri, nu intra in enumerarea limitativa a cazurilor in care pagubasul (proprietarul initial al lucrului furat) nu poate sa-l ia inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat.

3.Intr-o alta speta autorul furtului unui covor duce acest bun la un magazin de consignatie de unde il cumpara I.B.

prin hotararea penala nr.1213/1954, G.Gh. (autorul furtului) a fost condamnat pentru furt si s-a dispus restituirea covorului. Executandu-se aceasta hotarare, B.R. a reintrat in posesia covorului

I.B. l-a chemat in judecata pe B.R. pentru a fi obligat sa-I plateasca suma de 1282 , 50 lei reprezentand pretul covorului platit la consignatie.

Instanta a dispus incetarea procesului, cu motivarea ca intre reclamant si parat nu a existat nici un raport juridic, reclamantul neputand avea pretentie decat fata de magazinul de consignatie.

Decizia instantei este gresita, Codul civil mentionand faptul ca, daca tertul dobanditor de buna credinta a dobandit bunul; dintr-un loc public, unde asemenea operatii se fac curent si obisnuit, atunci proprietarul care revendica este olbigat sa plateasca tertului dobanditor, pretul pe care acesta l-a platit proprietarul avand o actiune in regres impotriva autorului furtului.

Capitolul VI

Revendicarea bunurilor proprietate publica si privata

Sectiunea I

Revendicarea bunului proprietate publica a statului

Datorita importantei si destinatiei lor anume aceea de a satisface interesele de ordin general, social la scara nationala sau la scara unitatilor administrativ teritoriale, bunurile proprietate publica au un regim special.

Ca orice drept subiectiv dreptul de proprietate publica are un titular, statul sau unitatile administrativ teritoriale. Acestor titulari trebuie sa le recunoasca posibilitatea juridica a apararii dreptului sau si pe calea unei actiuni in revendicare atunci cand bunul se gaseste la un tert care ii neaga dreptul si refuza restituirea acelui bun.

Potrivit dispozitiilor art.135 alin.5 din Constitutia Romaniei, art. 11 din Legea nr.213/1998 si cele ale art.122 alin.2 din Legea nr.215/2001 bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.

Problema revendicarii este mai mult teoretica in ceea ce priveste bunurile care prin natura lor fac parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale deoarece o persoana fizica sau juridica greu ar putea intra intr-o zi in stapanirea unui bun prevazut la art.135 alin.4 din Constitutia si ar refuza restituirea acestuia.

Aceasta situatie a fost creata insa pentru bunurile care sunt proprietate publica a statului prin destinatia legii.

Aceste bunuri pot fi si in proprietate privata . deci nu se exclude posibilitatea ca un astfel de bun Cuma r fi un tablou dintr-o colectie de arta, dintr-un muzeu national sau de interes local sau o cladire integrata legal in domeniul public de interes national sau local - sa iasa din sfera posesiei titularului si sa intre fara drept in stapanirea oricarui alt subiect de drept privat.

Intr-o asemenea ipoteza trebuie sa-I fie recunoscut titularului dreptului de proprietate publica posibilitatea intentarii unei actiuni in revendicare pentru a intra in stapanirea acelui bun. In aceasta situatie titular al actiunii in revendicare va fi institutia de stat care are in administrare bunul.

I.2. Regimul juridic al actiunii in revendicare privitoare la dreptul de proprietate publica

Regimul juridic al actiunii in revendicare al bunului proprietate publica este determinat in principal de caracterele juridice specifice pe care le prezinta acest drept de proprietate.

Dar el mai rezulta si dintr-o prevedere cuprinsa I art.1844 Cod civil potrivit caruia "Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor prorpie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata ci sunt scoase afara din comert".

Bunurile proprietate publica nefiind deci in circuitul cvil general, ele sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile si deoarece aceste caractere ale dreptului de proprietate publica determina asa cum am mai afirmat si regimul juridic al actiunii in revendicare a bunurilor proprietate publica inseamna ca revendicarea mobiliara este imprescriptibila atat extinctiv cat si achizitiv, indiferent daca este mobiliara sau imobiliara

Sub aspect extinctiv, pre deosebire de actiunea in revendicare de drept comun, actiune in revendicare a bunurilor proprietate publica este imprescriptibila in cazul adjudecarii bunurilor imobile si de anulsiune a terneurilor proprietate publica.

Cat priveste faptul ca actiunea in revendicare a bunului proprietate publica este imprescriptibila extinctiv aceasta inseamna ca niciodata paratul nu se va putea apara prin invocarea uzucapiunii sau a dobandirii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna credinta in conditiile art. 1909-1910 Cod civil.

Legea nu face nici o distinctie intre prescriptibilitatea actiunii in revendicare sub aspect extinctiv sau sub aspect achizitiv pur si simplu le declara imprescriptibile.

In ceea ce priveste dovada deptului de propretate se aplica principiul din dreptul comun: reclaantul trebuie sa faca dovada dreptului sau de proprietate.

In conformitate cu prevederile art.12 alin.4-5 din Legea nr.213/1998 in litigiile privitoare la dreptul de proprietate puiblica statul este reprezentat de ministerul finantelor iar unitatile administrativ teritoriale de catre Consiliile judetene, de Consiliu General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile locale care dau madat scris, in fiecare caz presedintelui consiliului judetean sau primarului. Acesta poate desemna la randul sau un alt functionar sau un avocat care sa-l reprezinte in actiunea in revendicare in fata instantei de judecata.

In cazul in care bunul revendicat face obiectul dreptului de administrare, calitatea procesorala de a formula actiunea si de a sta in proces in calitate de parat o are titularul acestui drept. Daca in astfel de procese se ridica si problema dreptului de proprietate, titularul dreptului de administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civila.

Neindeplinirea acestei obligatii de catre titularul dreptului de administrare ii atrage, in conditiile legii, raspunderea pentru prejudiciile cauzate proprietarului si chiar revocarea dreptului de administrare.

Aceste prevederi cuprinse in art.12 alin.4-5 din Legea nr.213/1998 sunt aplicabile si litigiilor privitoare la dreptul de concesiune, inchiriere sau la dreptul de proprietate asupra bnurilor concesionate sau inchiriate (art.12 alin.6 din Legea nr.213/1998)

Sectiunea a II-a

Revendicarea bunului din domeniul privat al statului

Potrivit art.41 pct.2 din Constitutie, proprietatea privata este ocrotita in mod egal indiferent de titularul ei.

Referitor la revendicarea acestei categorii de bunuri ele sunt supuse regulilor de drept comun daca legea nu prevede altfel.

Aspecte de practica judiciara

1.revendicarea imobilului trecut in proprietatea statului. Domeniul public. Admisibilitatea.

Curtea de Apel, respingand recursul, a confirmat solutia de admitere a actiunii in revendicare a imobilului devenit sediu al politiei locale.

Pentru a pronunta aceasta solutie, curte a retinut ca imobilul in litigiu a fost preluat abuziv de catre fostul comitet provizoriu al orasului Moreni, in conditiile in care fostul proprietar impreuna cu familia sa fusese deportat si I se stabilise domiciliu fortat in orasul Targu Ocna.

Instantele au respins exceptia de inadmisibilitate a actiunii in revendicare invocata de ministerul de interne in privinta imobilului - sediu al politiei, acre, facand parte din domeniul public este insesizabil, aceasta deoarece in domeniul public se include numai imobilele care apartin legal statului sau unitatilor administrativ teritoriale si nuami in privinta acestora opereaza regimul juridic special prevazut pentru bunurile facand parte din domeniul public - insesizabilitatea, imprescriptibilitatea si inalienabilitatea.

In sensul Legii nr.112/1995 a Hotararii Guvernului 20/1996 prin imobile cu destinatie de locuinte trecute cu titlu in proprietatea statului cu respectarea legilor si decretelor in vigoare la data respectiva, acestea fiind prevazute in textul normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.

Imobilul in litigiu nu intra sub incidenta Legii nr.112/1995, deoarece preluarea lui de catre stat nu s-a facut in baza unui titlu valabil constituit. In conditiile in care proprietarul si familia sa au fost izgoniti din casa si li s-a stabilit domiciliu fortat, prescriptia speciala prevazuta de decretul 218/1960 invocata de stat nu putea opera, deoarece posesiunea statului fiind bazata pe violenta savarsita cu ocazia preluarii (?) a imobilului, nu poate primi caracterizarea unei posesiuni utile, de natura a produce efectele prescriptiei achizitive prevazute de decretul 218/1960.

Curte de Apel a respins si motivul de recurs prin care Ministerul d de Interne a invocat prescriptia actiunii in revendicare, care trebuie formulata in termen de 2 ani incepand cu data adoptarii decretului nr.218/1960 sau cu data incetarii imposibilitatii morale de a actiona In justitie, 22 decebrie 1989.

S-a considerat ca actiunea in revendicare imobiliara este imprescriptibila, aceasta putand fi facuta doar prin excetia dovedirii dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva, ale carei conditii nu sunt indeplinite in speta. Adoptarea punctului de vedere al reculentului, Ministerul de Interne, ar genera totodata si perpetuarea situatiei juridice creata prin abuz si violenta, contrazicand textele constitutionale potrivit carora nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de proprietatea sa, orice acte normative care contrazic aceasta idee fiind considerate ca abrogate conform art.150 din Constitutie de la data intrarii in vigoare.

2.Revendicarea imobilului nationalizat cu incalcarea decretului 92/1950. Domeniul public.

Curtea de Apel, respingand recursul Mnisterului de Interne a mentinut hotararea pronuntata in cauza, prin care s-a admis actiunea in revendicare formulata de mostenitorii fostului proprietar in contradictoriu cu statul si Ministerul de Interne, care avea in administrare imobilul.

s-a retinut ca imobilul revendicat a fost nationalizat cu incalcarea prevederilor art.1 Decret 92/1950, acre statua ca se nationalizeaza acele imobile apartinand fostilor industriasi, mosieri, bancheri, mari comercianti, aceasta deoarece in speta, autorul reclamantilor - avocat - nu intra in categoria celor mentionati in Decretul de nationalizare.

Potrivit dispozitiilor art.1 alin.3 din H.G. 20/1996, modificat prin H.G. 11/1997, prin imobile trecute in proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950 se inteleg imobile nationalizate cu respectarea prevederilor art.1 pct.1-5 ale art.11 di decret, precum si cu respectarea identitatii intre persoane mentionata ca proprietar in lista anexa la decret si adevaratul prorpietar al imobilului la data nationalizarii.

Instantele au retinut nelegalitatea trecerii imobilului proprietatea statului sin in raport de dispozitiunile art.1 alin.3 din H.G. 20/1996 modificat prin H.G. 11/1997, care prevad imperativ respecatrea identitatii intre persoana mentionata ca proprietar al imobilului, conditie care in speta nu este indeplinita, deoarece in lista anexa la decet figureaza numele unei alte persoane decat al autorului reclamatiilor.

Intrucat domeniul public al statului si al unitatilor administrativ teritoriale include numai bunurile care au intrat legal, cu titlu, in proprietatea statului, numai acestora aplicandu-li-se regimul special de impresriptibilitate, inalienabilitate si insesizabilitate si cum in peta imobilul a trecut nelegal in proprietatea statului, nationalizarea nefiind incidenta autorului reclantilor Curtea de Apel a respins si exceptia de inadmisibilitate a revendicarii invocate de Ministerul deInterne, acre a sustinut ca imobilul facadn parte din domeniul public, este scos din circuitul civil si este exceptie de la revendicare.

Capitolul VIII

Elemente de drept comparat

Sectiunea I

Regimul titlurilor la purtator in drept francez

Cum este si firesc, institutia revendicarii se gaseste reglementata si in alte sisteme de drept si cu atat mai mult in dreptul civil francez.

Desi la prima vedere ar parea ca cele doua sisteme de drept (cel francez si cel roman) reglementeaza in mod asemanator institutia revendicarii, dreptul civil francez acopera un segment ce in dreptul civil roman este tratat vag, si anume revendicarea in cazul titlurilor la purtator.

In dreptul civil roman acest aspect - revendicarea titlurilor la purtator se face - se face o scurta referire mentionandu-se doar faptul ca lor li se aplica in mod exceptional de la regula dispozitiile art.1909 alin.Cod Civil.

Spre deosebire de aceasta mentiune dreptul nostru civil, dreptul francez rezerva o intreaga sectiune in care se trateaza regimul particular al titlurilor la purtator, al titlurilor emise de stat si al celor de circulatie internationala.

Titlurile la purtator erau considerate bunuri mobile corporale si erau reglementate de art.2279 si 2280 din Codul Civil. Proprietarii lor nu puteau sa le revendice de la un posesor de buna credinta daca se desesizase voluntary de ele. In cazul in care erau pierdute sau furate timp de 3 ani revendicarea era supusa rambursarii pretului daca titlurile pierdute sau furate erau vandute la Bursa, vanzarea la bursa fiind o vanzare publica.

Dupa anul 1870 s-a intervenit prin lege pentru a proteja proprietatea titlurilor la purtator in sensul ca printr-o publiocitate a titlurilor pierdute sau furate, cumparatorul acestora ar fi fost avertizat, iar prin efectuarea acestei publicitati dispozitiile art.2279 si 2280 Cod Civil erau inlaturate.

Pe de alta parte titlurile emise de stat sunt supuse unui regim particular.

Art.1 al decretului din 11 ianuarie 1956 prevede ca oricine a fost deposedat, prin orice imprejurare de titlurile la purtator sau de cupoanele aferente printr-un abuz de incredere sau printr-o escrocherie, prin pierdere sau furt beneficiaza de prevererile Legii din 15 iunie 1872, aceasta lege nu se aplica atunci cand proprietarul s-a desesizat de bunavoie de bun.

Proprietarul trebuie sa efectueze doua operatiuni: fie sa notifice unui executor judecatoresc, fie printr-o scrisoare recomandata cu o cerere de instiintare de primire. Una din cereri este notificata societatii emitente iar celalta la camera sindicala a agentiei de schimb din Paris. Adoua operatiune este aceea de a publica seriile titlurilor disparate intr-un bulletin special "Buletin official de aparitii" atat timp cat ele n-au fost ridicate.

Aceste operatii au ca effect faptul ca din momentul operatiei, unitatea emitatoare nu efectueaza nici in bani sau dividendele ajunse la scadenta si nici o plata operatie in legatura cu acele titluri.

La expirarea termenului de 2 ani de la data opozitiei si daca nu exista nici o alta opozitite contrara proprietarul poate sa ridice sumele de bani sau dividendele cuvenite pentru titlurile sale dar numai cu incuviintarea judecatoreasca. Autorizarea judecatoreasca exonereaza de raspundere unitatea emitatoare de toate responsabilitatile fata de alte personae care se prezinta ulterior.

Dupa 5 ani de la aceasta autorizare si cu conditia ca nici o alta persoana sa nu emita alte pretentii, cel care a facut opunerea paote cere de la unitatea emitenta eliberarea unor noi titluri duplicat sau chiar autentice regasindu-se acum in situatia anterioara deposedarii.

Pentru ca opozitia proprietarului sa fie cunoscuta si de catre terti acesta este obligat sa publice seriile titlurilor in Buletinul official al agentiilor de schimb are pot emite titluri la purtator.

Posesorii titlurilor care se gasesc in contradictie cu proprietarii fara a putea bcere restituirea pretului, au actiune in recurs impotriva agentului care a negociat fara sa verifice opozitiile prevazute de Buletin.

Sectiunea a II-a

Regimul juridic al titlurilor emise de stat

Decretul din 27 noiembrie 1964 care prevede ca oricine are titluri emise de stat ce sunt deteriorate, distruse, pierdute sau furate poate sanctiona prin opozitie, intocmire sau redare.

Persoana care se pretinde deposedata de titlurilew sale adreseaza ministerului de finante o declaratie de pierdere, iar noile titluri ii sunt remise la 5 ani de la scadenta ultimului cupon, daca nimeni nu s-a prezentat sa le ridice iar trezoreria este exonerata de raspundere fata de terti care nu au decat o actiune in personala impotriva declarantului, acesta putand obtine titluri imediat contra unei garantii.

Daca valoarea acestrei garantii este sau nu scrisa "Marea Carte" proprietarii deposedati pot obtine plati de interes la scadenta, contra garantiei

Sectiunea a III-a

Titluri la purtator de circulatie internationala

Opozitia prevazuta de legea franceza nu are ec\fect in strainatate si astfel nu se poate evita ca aceste titluri sa fie vandute in strainatate.

Pentru a asigura protectia internationala a acestor titluri statele member ale Consiliului Europei au semnat Conventia referitoare la opozitia titlurilor la purtator de circulatie internationala. Aceasta conventie semnata la 28 mai 1970 a fost ratificata de Franta la 5 martie 1979.

Conventia se aplica doar titlurilor de circulatie internationala si lista este pastrata la Secretariatul General al Consiliului Europei.

Odata publicate titlurile de circulatie internationala, profesionistii pot refuza sa intervina in vanzare-cumparare unor titlrui sanctionate prin opozitie internationala. Daca primeste un astfel de titlu el trebuie sa anunte institutia de la care emana opozitia si aceasta comunica numele si adresa persoanei careia trebuie remis, in caz contrar raspunzand pentru prejudiciu cauzat.

Cazurile de opozitie sunt variate ca si in legislatia franceza: pierdere, furt, escrocherie, abuz de incredere sau alte acte ilicite.

BIBLIOGRAFIE

C.Barsan, M.Gaita, M.M.Pivniceru "Drepturi reale", Institutul European, Iasi, 1997

I.C.Catuneanu "Curs elementar de drept roman", editia a II-a, Ed.Cartea romaneasca, Bucuresti, 1924

V.M.Ciuca "Lectii de drept roman", vol.I, Ed.Colegium, Iasi, 1998

F.Ciutacu "Culegere de spete. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale", Ed. All, Bucuresti, 1998

St.Cocos "Drept roman", Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2000

P.M.Comonici "Drept civil. Drepturi reale. Obligatii. Legislatie", Ed. All, Bucuresti, 1994

M.N.Costin "Marile institutii de drept civil", Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982

C.Crisu "Doctrina si jurisprudenta. Repertoriu", Ed. All, Bucuresti, 1998

C.Crisu "Principalele actiuni civile in justitie", Ed.Academiei, Bucuresti, 1984

A.M. Dragomirescu "Revendicarea in dreptul roman, Bucuresti, 1936"

I.Filipescu, T.Popescu "Drept civil. Spete si solutii din practica judiciara", Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1936

I.Filipescu "Dreptul de proprietate si alte drepturi reale", Ed. Artemi, Bucuresti, 2000

D. Lupulescu "Dreptul de proprietate si alte drepturi reale", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

Henri si Leon Mazeaud, Jean Mazeaud "Lecon de droit civil", Paris, 1969

G.M. Lutescu "Teoria generala a drepturilor reale", Bucuresti, 1947

L. Pop "Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000

M. Rarincescu "Curs elementar de drept civil", Bucuresti, 1947

I. Rosetti-Balanescu "Principiile dreptului roman", Ed. de Stat, Bucuresti, 1992

C. Statescu, C. Barsan "Drept civil. Drepturi reale", Bucuresti, 1992

C. Turianu "Dreptul de proprietate si alte drepturi reale. Solutii ale Curtii Supreme de Justitie", Ed. All, Bucuresti, 1998

C. St. Tomulescu "Drept privat roman", Bucuresti, 1937

Colectia de decizii ale Tribunalului Suprem si ale Curtii Supreme de Justitie

Culegere de practica judiciara civila - Casa de editura si presa, Ed. Sansa, Bucuresti, 1992

Revista Dreptul:

Dreptul nr.8/1993. pag.42-43 - Corneliu Turianu "Discutii in legatura cu fortaq juridical a adeverintelor de proprietate"

Dreptul nr. 7/1994, pag. 34-36 G. Dobrican - Valoarea juridical a adeverintelor de proprietate, eliberate de comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991

Dreptul nr. 12/1994, pag. 64

Dreptul nr.5/1995, pag.77. Pavel Perju (?) de dec.civ. nr.793/1994

Dreptul nr.10-11/1995, pag.56, Pavel Perju "Discutii asupra unor probleme controversate de drept procesal civil si drept civil"

Dreptul nr.12/1995

Dreptul nr.6/1996

Revista romana de drept.

R.R.D. nr.7/1972, pag.111

R.R.D. nr.2/1985, dec.civ. nr.363/1984

R.R.D. nr.10/1988, pag.28 - Valeriu Stoica "Corelarea dispozitiilor art.14 din Codul de procedura penala cu prevederile art.1909-1910 din Codul Civil

R.R.D. nr.5/1997, pag169 cu dec.civ. al Tribunalului Suprem nr.1477/1966

ABREVIERI

C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie;

C.D. = Culegere de decizii;

dec.civ. = decret civil;

R.R.D. = Revista romana Dreptul;

sec.civ. = sectie civila;

T.S. = Tribunalul Suprem;

op.cit. = opere citate.