UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL BUCURESTI
MANAGEMENTUL FINANCIAR CONTABIL AL ADMINISTRATIEI PUBLICE
REFERAT LA DISCIPLINA
ANALIZA SI EFICIENTA ADMINISTRATIEI PUBLICE
SEMESTRUL II
EFICIENTA INSTITUTIILOR PUBLICE
Profesor coordonator:
Masterand:
EFICIENTA INSTITUTIILOR PUBLICE
CUPRINS
Notiunea de eficienta economica..
Eficacitatea in sectorul public
criteriul eficientei economice ...............9
Indicatorii de eficienta economica
Evaluarea eficientei economice .............13
Bibliografie .......... ..... ...... .16
EFICIENTA INSTITUTIILOR PUBLICE
Notiunea de "eficienta economica" apare, in studiile de specialitate si in practica, cu doua sensuri:
a. performante - rezultate deosebit de bune - ale unei activitati;
b. efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate sau consumate.
presupune existenta unor efecte, in raport cauzal cu eforturile depuse pentru obtinerea lor
Bonnet, Fr., Management de l'administration, Paris, De Boeck Université, 1993, p. 47
O expresie la modul general a eficientei economice este data de relatia dintre efectele utile obtinute dintr-o anumita activitate economica si cheltuielile, adica eforturile, realizate in activitatea respectiva. In expresie matematica, eficienta economica se exprima sub forma:
Ee = Ef / Er maxim, adica maximizarea efectelor,
sau
Ee = Er / Ef minim, adica minimizarea eforturilor,
unde:
Ef- efectul economic;
Er - efortul economic
Prin urmare, eficienta economica inseamna obtinerea unor efecte economice utile, in conditiile cheltuirii intr-un mod rational si economic a resurselor materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode moderne de organizare a activitatii.
Nivelul eficientei este cu atat mai ridicat cu cat este mai mare efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu cat este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util.
de indicatori, devenita clasica, raporteaza rezultatele (R) la cheltuieli (Ch), intr-o perioada data de timp, presupunand maximizarea rezultatelor la o unitate de cheltuiala.
Gheorghe Zaman, Marinela Geamanu - Eficienta economica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006
Categoria a II-a de indicatori ai eficientei este inversul categoriei I si ne arata care este marimea cheltuielilor ce revin la o unitate fizica sau valorica de efect, adica presupune minimizarea cheltuielilor la o unitate de rezultat. Categoria a II-a de indicatori mai poarta denumirea de consumuri specifice
Categoria a III-a a indicatorilor eficientei se calculeaza prin raportarea unui anumit tip de rezultat, efect la un alt tip de rezultat, urmarindu-se practic evidentierea ponderii unei anumite categorii importante de efect in volumul total al efectului. Acesti indicatori ai eficientei mai poarta denumirea si de indicatori de structura.
Categoria a IV-a a indicatorilor de eficienta se refera la indicatorii care raporteaza diferite categorii de cheltuieli intre ele, cu scopul principal de a vedea care este insemnatatea (ponderea) unui tip de efort sau cheltuiala in volumul total al cheltuielilor.
Este evident faptul ca de calitatea deciziilor adoptate responsabili sunt, in exclusivitate, managerii, iar de eficienta lor, raspunzatori sunt, in cea mai mare parte, executantii, adica cei care initiaza actiuni pentru aplicarea acestora.
De aceea managerii publici sunt cei care trebuie sa tina seama de faptul ca, daca eforturile pot avea o dimensiune bine determinata, efectele, in special cele sociale, sunt dificil de masurat si nu pot fi prevazute in totalitate, deoarece cadrul social in care isi desfasoara activitatea administratia publica este supus unor influente multiple. De cele mai multe ori aceste efecte sociale indirecte, neprevizibile au implicatii majore in sectorul public.
Din punct de vedere al formelor de exprimare se poate spune ca eficienta poate fi cuantificabila − in special efectele economice − si necuantificabila − efectele sociale. Managerii publici ar trebui sa aiba in vedere ambele forme, dar si faptul ca ele pot avea pe langa dimensiunea prezenta si o dimensiune de perspectiva, deoarece cea mai mare parte a rezultatelor se obtin intr-o anumita perioada de timp. Din pacate, eficienta de perspectiva − propagata − este, cel mai adesea ignorata. O analiza asupra sistemului decizional arata o pondere foarte ridicata a deciziilor pe termen scurt, care inseamna decizii cu efecte imediate, de cele mai multe ori in detrimentul deciziilor pe termene medii si lungi care sunt chiar si total neglijate. O astfel de abordare are efecte negative pe termen lung, marind coeficientul de risc. In sectorul public din Romania factorul uman este una din resursele cel mai mult neglijate, iar consecintele unei astfel de situatii conduc la efecte usor previzibile. Factorul uman reprezinta elementul cheie al activitatii si performantelor, constituie coordonata esentiala a dimensiunii si mai ales a calitatii activitatii in sectorul public. Astfel ca nu se poate mentiona eficienta unei institutii publice in general fara a avea in vedere, pe langa eficienta economica si aspectele cuantificabile direct, si o serie de aspecte necuantificabile direct, dar care au multiple consecinte asupra performantelor in sectorul public. Printre acestea un loc important il ocupa eficienta muncii functionarilor publici. Calitatea si eficienta activitatii din administratia publica depinde de folosirea eficienta a personalului, de eficienta muncii lui. Cu alte cuvinte, eficienta activitatii3 autoritatii administratiei publice este determinata de:
calitatea actului administrativ,
competentele, capacitatea de lucru si de executie adecvata a sarcinilor,
capacitatea si disponibilitatea autoritatilor locale de a executa sarcinile in timp util.
Problema resurselor umane din sectorul public prezinta multiple aspecte de ordin social-uman, politic, juridic si tehnic. Astfel, exista probleme in legatura cu pregatirea profesionala a personalului institutiilor publice, probleme in legatura cu recrutarea si repartizarea acestuia, cu aprecierea si promovarea in diferite functii, in general probleme de gestiune a personalului. Exista de asemenea probleme care privesc comportamentul functionarilor publici in
3 Costea, M., Introducere in administratia publica, Bucuresti, Editura Economica, 2000, p. 57
relatiile cu cetatenii, probleme care se refera la relatiile interumane in cadrul institutiilor publice sau la raporturile dintre personalul sectorului public si societate. In vederea cunoasterii incomplete a realitatilor din administratie, problemele personalului din administratia publica nu trebuie abordate numai din punct de vedere juridic, deoarece exista si aspecte legate de munca functionarilor publici, care au rol deosebit de important pentru asigurarea eficientei institutiei publice si realizarea misiunii sociale a acesteia, dar care nu au reglementare juridica.
Eficacitatea in sectorul public
Foarte multi specialisti4 straini considera ca nu se poate vorbi de eficienta fara eficacitate pentru ca "este mult mai important sa realizezi bine ceea ce ti-ai propus − eficacitatea − decat sa realizezi bine altceva - eficienta". Totodata se afirma ca relatia dintre eficacitate si eficienta este una de parte-intreg, eficienta fiind influentata in mod direct de catre eficacitate, in special cea a personalului, fiind chiar un element intrinsec al acesteia. Mai mult se poate spune ca eficacitatea este un atribut al omului si are sursa in personalitatea, cunostintele, ratiunea functionarilor publici, dar si in relatiile dintre ei.
Atat eficacitatea ca element intrinsec al eficientei personalului, cat si eficienta personalului in sine, au o mare importanta pentru eficienta de ansamblu a sectorului public, deoarece nu este posibila organizarea rationala si functionarea eficienta a sectorului public fara personal deosebit de eficient si eficace totodata.
Cu alte cuvinte, eficienta si elementul eficacitatea sunt insusiri esentiale si indispensabile ale muncii functionarului public. Lipsita de aceste caracteristici, munca fiecarui functionar
Drucker, P., Eficienta factorului decizional, Bucuresti, Editura Destin, 2001 p.147
public in parte ar influenta negativ activitatea de ansamblu, punand in pericol insasi atingerea obiectivului fundamental al institutiei publice: satisfacerea interesului public. Ca urmare, este necesara concentrarea atentiei managerilor publici asupra performantelor resurselor umane, ceea ce va influenta in mod evident eficienta utilizarii resurselor materiale si financiare si eficienta de ansamblu a institutiilor si autoritatilor publice. Prin urmare valoarea institutiilor si autoritatilor din sectorul public nu sta atat in mijloacele materiale sau financiare de care dispune, cat mai ales in potentialul sau uman. Ca urmare, in procesul de reforma al administratiei publice ar trebui sa se acorde o mai mare atentie factorului uman, deoarece este singurul care poate face un sistem mai eficient din punctul de vedere al viabilitatii economico-financiare si manageriale. Din pacate multi specialisti in probleme de reforma considera ca pentru reforma administratiei publice este suficienta reglementarea juridica a activitatii acesteia, a principalelor aspecte, fara sa ia in considerare ca un cadru juridic valoreaza foarte putin daca nu sunt suficienti functionari publici care sa-l valorifice prin munca lor. Cei mai multi manageri publici din sectorul public nu accepta faptul ca pentru reforma sistemului administrativ nu este suficienta completarea si perfectionarea cadrului normativ, crearea unui cadru institutional corespunzator sau elaborarea unor programe referitoare la recrutarea, planul carierei, formarea specializata, standardele si controlul asupra performantelor functionarilor publici, ci este nevoie de o noua perspectiva asupra conceptiei despre functionarii publici si rolul lor in sistemul administrativ, o noua abordare a activitatii acestora din punct de vedere al eficientei si eficacitatii, deoarece acestea sunt elementele indispensabile pentru reusita schimbarilor.
Criteriul reprezinta un element al judecatii de valoare sau un reper utilizabil in termeni calitativi si/sau cantitativi cu ajutorul caruia se poate determina dezirabilitatea sau nondezirabilitatea unor procese si fenomene economice.
Gheorghe Zaman, Marinela Geamanu - Eficienta economica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006
determinate ca un raport, este evident ca orice manager este interesat sa-si maximizeze rezultatele sau sa-si minimizeze cheltuielile.
In literatura de specialitate, se utilizeaza si criteriul de optimalitate sau al optimului economic, ceea ce presupune ca dintr-o multitudine de variante ale eficientei economice, bazate pe combinarea diferita a factorilor de productie, sa o putem alege pe cea optima, in functie de criteriul concret de eficienta care a fost adoptat in demersul nostru analitic. Metodele de optimizare sau de alocare optima a resurselor reprezinta modele decizionale care presupun stabilirea unei functii obiective care exprima scopul urmarit:
. criteriul maximizarii efectului, a productiei, profitului, beneficiilor, exportului etc., in conditiile unui volum si ale unei structuri date de resurse care sunt reprezentate de sistemul de ecuatii si inecuatii prin intermediul carora se urmareste incadrarea in resursele disponibile ale institutiei publice.
eficienta alocativa a resurselor;
X – eficienta resurselor.
- eficienta schimbului (permite adaptarea structurilor de consum ale indivizilor la preturile conditia esentiala este ca rata marginala a substitutiei intre doua bunuri sa fie egala pentru toti consumatorii);
Indicatorii economici au rolul de a atentiona factorul de decizie referitor la conditiile concrete de functionare a sistemului economic in perioada analizata, iar ignorarea informatiilor furnizate de ei pot avea ca rezultat functionarea ineficienta a sistemului sau chiar blocarea acestuia.
Obtinerea indicatorilor de eficienta economica se realizeaza prin calcule, pornind de la informatiile initiale existente. Fiecare indicator economic, prin exprimarea pe care o are, face referire la una sau mai multe caracteristici, astfel ca fenomenele economice pot fi caracterizate printr-un numar variabil de indicatori, in functie de complexitatea acestora, scopul urmarit si nu in ultimul rand in functie de insusirile lor.
O analiza adecvata a unui fenomen economic din activitatea institutiei publice, depinde de gradul de cunoastere a trasaturilor fundamentale ale fenomenului studiat, precum si de fidelitatea cu care indicatorii construiti reflecta continutul real al acestor trasaturi. Aceasta ultima conditie ridica cele mai mari probleme in activitatea practica, datorita faptului ca, in majoritatea cazurilor, fenomenele economice au si caracteristici atributive care nu se preteaza la cuantificare, iar din interactiunea caracteristicilor rezulta altele noi care nu reprezinta doar dintr-o simpla suma a celor primare, ci sunt constituite pe baza unor reguli mult mai complexe. De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca o caracteristica se poate exprima nu numai printr-o valoare ci si printr-un sistem de valori.
In acest sens, indicatorii economici au rolul de a ajuta la adoptarea deciziilor astfel incat resursele financiare disponibile sa fie consumate in valorile cele mai mici posibile, dar cu realizarea de efecte economice optime.
Indicatorii de eficienta se pot determina ex-ante sau aprioric, acestia avand caracter de prognoze si ex-post, dupa obtinerea rezultatelor. Fiecare din ambele situatii are valoare cognitiva specifica.
a. analitici sau partiali, pe produse si tipuri de activitate;
b. sintetici, pe anumite sisteme si subsisteme;
c. complecsi, cu ajutorul carora se analizeaza efectele si costurile directe si propagate intr-un proces cumulativ si de omogenizare a acestora.
Dupa factorul timp, indicatorii de eficienta economica pot fi:
a. statici, determinati la un anumit moment;
b. dinamici, determinati tinand seama de evolutia lor in timp.
In vederea unei analize cat mai corecte a eficientei, se utilizeaza, de regula, ambele categorii de indicatori de eficienta, fiecare avand relevanta sa specifica.
Evaluarea eficientei economice
Indiferent de nivelul la care se desfasoara o activitate economica, eficienta acesteia - inteleasa in mod complex - reprezinta unul din cele mai importante elemente de fundamentare a deciziei si managementului.
analiza de tip cost-beneficiu (in centru se afla avantajul rezultat din furnizarea unor servicii publice; iar criteriul de apreciere a eficientei acesteia il reprezinta valoarea minima a raportului cost / beneficiu si maxima a raportului inversat – beneficiu / cost);
analiza de tip cost-eficacitate (nu este o evaluare monetara, ci una realizata pe baza unui indicator construit in prealabil);
metode multicriticale (atunci cand exista o multitudine de criterii, imposibil de restrans prin elaborarea unui indicator sintetic, proiectele pot fi clasificate in grade de eficacitate conform fiecarui criteriu in parte; in final, tinandu-se cont de diferitele grade de eficacitate rezultate, se opteaza pentru o solutionare empirica a alegerii sau nu a proiectului);
Metoda cost beneficiu are ca specific, in sectorul public, obiectivul maximizarii sociale, spre deosebire de cel privat – in care se urmareste maximizarea profitului. Costurile si beneficiile sociale au in vedere, in plus fata de cele urmarite de producatorii privati, externalitatile (efectul actiunilor unui agent economic asupra bunastarii celorlalti chiar daca aceasta interdependenta nu este inclusa in pret).
Pentru o evaluare anticipata a eficientei sunt elaborati indicatori previzionali ce directioneaza in avans activitatea economica pentru obtinerea unor avantaje maxime de pe urma resurselor financiare ce urmeaza a fi investite. Este necesar ca modelele de analiza sa ia in considerare etapele valabile pentru orice proiect sau obiectiv ce este propus spre indeplinire – adica: studiu, realizare, exploatare etc. astfel incat sa se aleaga acea varianta a etapelor anterior mentionate care prezinta cel mai avantajos raport intre cost si beneficii.
Postevaluarea eficientei ofera, dupa realizarea proiectului, imaginea avantajelor obtinute in urma investirii respectivelor resurse financiare (cheltuieli publice) sau umane. Calcularea eficientei economice implica utilizarea unor indicatori ai folosirii efective a resurselor pentru compararea cu rezultatele prevazute.
Sistemul de indicatori cu ajutorul carora se calculeaza eficienta unei activitati economice poate avea structuri, forme si metode din cele mai variate, in cadrul carora pot fi analizate efectele, cheltuielile ocazionate de o activitate economica, separat sau in stransa corelatie.
Indicatori ai eficacitatii si eficientei institutiei publice:
Utilizarea tehnicilor si instrumentelor manageriale moderne in administrarea localitatii;
Gradul de reforme administrative si procedurale;
Inovatii privitoare la managementul financiar;
Accesul universal la educatia de baza;
Atentia acordata cercetarii si dezvoltarii;
Accesul si utilizarea creditelor municipale pentru dezvoltarea localitatii.
Accesul la reteaua de apa potabila si la sistemul sanitar primar;
Calitatea serviciilor de asistenta medicala primara;
Extinderea acoperirii serviciilor de canalizare;
Privatizarea serviciilor municipale;
La nivelul institutiilor publice este evident ca eficienta este prioritara, obtinerea de performante economico-financiare, exprimate cu ajutorul unor indicatori si indici, fiind consecinta absolut normala a performantelor manageriale, generale si specifice. Remarcam, in acest context, indicatorii de eficienta referitori la satisfacerea cetatenilor, gradul de colectare a taxelor si impozitelor datorate de catre cetateni, care reprezinta o parte importanta din veniturile bugetului local, etc
Scopul in sine nu este reprezentat de management si exercitarea sa, acesta fiind doar un factor decisiv in amplificarea eficientei si eficacitatii instituiei publice. Pentru a obtine performante la nivelul acesteia, este imperios necesar un management performant, prestat de manageri profesionisti.
Bibliografie:
Androniceanu Armenia - Noutati in managementul public Editura Universitara, Bucuresti 2008
Bonnet Fr., Management de l'administration, Paris, De Boeck Université, 1993
Costea M., Introducere in administratia publica, Bucuresti, Editura Economica, 2000
Drucker P. - Eficienta factorului decizional, Bucuresti, Editura Destin, 2001
Marinescu Paul - Managementul institutiilor publice - Editura Universitatii din Bucuresti, 2003.
Primaria Comunei Frumusani, Calarasi
Robu Doina Maria - Contabilitate generala ASE Bucuresti
Vacarel I. - Finante publice, Ed. didactica si pedagogica, Bucuresti, 2001
Verboncu I., Zalman M., - Management si performante, Editura Universitara, Bucuresti 2005
Zaman Gheorghe, Geamanu Marinela - Eficienta economica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006
|
