Actiunea sociala
1.1. 343g63d 343g63d Actiunea sociala eficienta. Praxiologia. Faptul social.
1.2. 343g63d 343g63d Structura actiunii sociale.
1.3. 343g63d 343g63d Termenii primari ai relatiei actionale.
1.4. 343g63d 343g63d Factori si criterii principale de eficienta a actiunii.
1.5. 343g63d 343g63d Corelatia politic - strategii - decizii - politici.
1.6. 343g63d 343g63d Prospectarea si determinarea viitorului.
Actiunea sociala eficienta. Praxiologia. Faptul social.
Pe parcursul întregii sale existente, de la nastere pâna la deces, orice persoana desfasoara, în functie de statutul sau, activitati legate de sine sau în interesul altor persoane, dependente de ea, în cadrul unei colectivitati mai restrânse sau mai largi, altfel spus realizeaza o activitate sociala.
Evolutia sociala a cunoscut, pe întreg parcursul sau, diverse forme de organizare, pe baza unor norme cu o puternica determinare si putere, privind aparitia si aplicarea lor, precum si sanctionarea celor ce le încalcau.
Satisfacerea interesului general, public, ajunge sa fie determinata de vointa publica si realizata, în cadrul general al actiunii sociale, de un anumit numar de persoane organizate, în acest scop, într-o anumita structura, pe baza unor reguli specifice, respectiv, principii.
Componenta elementara a acestei activitati o constituie faptul social.
Ideea de "actiune eficienta" a devenit aproape un termen obisnuit al demersurilor asupra socialului practicate în ultimele doua secole, determinând aparitia unui mod pragmatic de abordare a explicatiilor cauzale si teleologice în mai toate domeniile stiintelor. Cu atât mai mult intervine aceasta idee în ipostaza de temei metodologic în elaborarea strategiilor de dezvoltare.
Praxiologia, sau teoria actiunii eficiente, al carui scop este de a cerceta conditiile de care depinde eficienta maxima,1) [T1]reprezinta în gândirea filozofica contemporana una din directiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vietii sociale. Interesul discursului filozofic actual pentru asemenea cercetare izvoraste îndeosebi din valoarea operationala si metodologica pe care ea o are pentru toate compartimentele stiintei ce au preocupari de ordin aplicativ.
Ca disciplina teoretica, praxiologia este totodata metodologie, ea oferind instrumente algoritmice pentru sporirea gradului de eficienta a actiunii. În obiectul praxiologiei, cercetarile fundamentale vizeaza scopuri aplicative.
Ca teorie generala a actiunii eficiente, praxiologia este o stiinta multidisciplinara, cumulând cunostinte din toate celelalte stiinte.
Dintre acestea, se remarca, în primul rând, întregul grup al stiintelor actiunii (stiintele tehnice, economice, agricole, medicale, stiintele educatiei si instructiei, stiintele administrative si de organizare a societatii).2)[T2]
Analiza lor ne prilejuieste, în primul rând, constatarea existentei unui evantai complex de discipline particulare cu un caracter nemijlocit actional, atât practice cât si teoretice - fiecare dintre acestea având, dupa cum s-a sugerat în schema anterioara, o legatura strânsa cu stiintele particulare ale existentei si, respectiv, cu stiintele generale. Aceasta pentru ca, stiintele actiunii nu cerceteaza un anume fragment al existentei (naturale, sociale, umane), ci doar relatia actionala dintre agent si actor, accentul principal în demersurile praxiologice fiind pus pe aspectele de natura normativ-metodologica ale acestei relatii, în functie de mijlocirea carora se sconteaza provocarea unor niveluri superioare de eficienta ale actelor umane productive.
Conceptul de actiune eficienta ofera modelul cel mai adecvat al determinismului social, în configurarea caruia interfereaza raporturi cauzale si de conditionare (actionând din necesitate) cu raporturi teleologice (actionând, din libertate) - prin intermediul carora determinismul vietii sociale se realizeaza ca expresie a unitatii dintre subiect si obiect.
Ceea ce, pe scurt, înseamna ca principiul determinismului are o dubla semnificatie în abordarea procesului actional: o valoare explicativa în baza lantului praxiologic si o valoare metodologica în definirea obiectului si problematicii praxiologiei.
1.2. Structura actiunii sociale
Din observatiile si precizarile în legatura cu obiectul praxiologiei si din analiza fundamentului cauzal al unitatii dintre nomologic si psiho-sociologic, dintre teleologic si axiologic în proiectarea si realizarea eficienta a actiunii umane au rezultat premisele principale pentru elaborarea unei scheme generale a structurii lantului praxiologic. 3)[T3]
1.3. 343g63d 343g63d Termenii primari ai relatiei actionale.
Actiunea umana eficienta este o relatie productiva a omului, în raporturile sale cu mediul natural si social de existenta. Ea se structureaza ca o relatie cauzala între subiect si obiectul actiunii, iar rezultatul ei are valoare de produs - care satisface necesitati ale subiectului care o întreprinde. Spre deosebire de relatiile cauzal - obiective din lumea naturala (directe si univoce), relatia cauzal - actionala umana (practica) este o relatie materiala indirecta si biunivoca, efectul ei (produsul) fiind mediat de scopuri si mijloace si actionând asupra autorului ei în calitate de factor existential structurant (cauzal si de conditionare). 4)[T4]
Acest tip de relatie a carui structura a fost prezentata în Fig. 2. are drept termeni primari ai circuitului actional:
a) 343g63d subiectul actiunii - omul în ipostaza sa de agent;
b) obiectul actiunii - parte a existentei care intra în preocuparile actionale ale agentului;
c) 343g63d scopul - un demers preferential anticipativ, întemeiat cognitiv în concordanta cu actiunile valorice ale agentului;
d) mijlocul - un ansamblu de instrumente ale procesului productiv.
1.4. 343g63d 343g63d Factori si criterii principale de eficienta a actiunii.
Din analiza verigilor lantului praxiologic si a corelatiilor dintre acestea pot fi retinute câteva criterii de eficienta a actiunii, pentru orice demers practic:
a) 343g63d testarea atenta a evantaiului de interese;
b) luarea în considerare a tuturor câmpurilor valorice si a motivatiilor socio - psihologice;
c) 343g63d motivarea temeinica teoretica a actiunii;
d) fixarea atenta a scopurilor actiunii;
e) 343g63d elaborarea de strategii riguroase de actiune;
f) 343g63d alegerea si crearea mijloacelor potrivite de actiune (unitatea dintre scop si mijloc fiind principala conditie de eficienta a actiunii);
g) 343g63d elaborarea si perfectionarea unor sisteme de norme;
h) 343g63d stimulatorii pentru atingerea unui randament socio - uman scontat;
i) 343g63d perfectionarea strategiilor decizionale (folosind tehnici de analiza logica, probabilistica si informationala);
j) 343g63d schimbari de mentalitate si de metoda cu privire la activitatea de conducere;
k) 343g63d alegerea momentului si conditiilor optime pentru trecerea de la posibilitate la actiune în realizarea produsului;
l) 343g63d considerarea produsului ca "obiect pentru subiect", destinat servirii umane exemplare.
1.5. 343g63d 343g63d Corelatia politic - strategii - decizii - politici.
Notiunea de politic, în sens restrâns, cuprinde domeniul asociat în mod traditional cu forma, organizarea si functionarea statului, precum si relatia acestuia din urma cu cetatenii sai.
Din punct de vedere decizional, politicul trebuie considerat în viziunea sa mai larga, ca putere în general, respectiv capacitatea agentilor si institutiilor sociale de a mentine sau transforma mediul lor social sau fizic, conditionata de resurse si de fortele care modeleaza si determina exercitarea ei. 5)[T5]
Strategia defineste caile prin care agentul îsi urmareste scopurile pentru atingerea obiectivelor propuse, în conditiile date de oportunitatile si amenintarile prezentate de mediul înconjurator, cu resursele si capacitatile de care dispune.
Decizia poate fi sintetizata, din multimea de definitii, ca fiind actul de optiune si de vointa pentru un anumit mod de actiune, din mai multe alternative / strategii disponibile, având ca scop realizarea unui anume obiectiv, pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare si a consecintelor realizarii acestuia si care genereaza o anumita modificare de comportament al factorilor implicati.
Decizia în managementul public
Esenta procesului managerial în orice structura organizatorica a administratiei publice o constituie decizia administrativa.
Aceasta trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
sa fie fundamentata stiintific;
sa aiba un caracter realist;
sa fie oportuna;
sa intervina în timp util;
sa fie integrata în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior.
Prospectarea si determinarea viitorului
Optiunea oamenilor pentru un anume model de viitor trebuie sa tina seama de interesele si aspiratiile proprii. De aceea, în alegerea variantei de actiune îi apar hotarâtoare scopurile, sistemele proprii de valori. Rezulta ca pentru a-si elabora un model de viitor dezirabil si strategii eficiente de actiune, oamenii trebuie sa-si propuna planuri si programe de actiune, care sa includa întregul câmp motivational, respectiv scopuri si adeziuni valorice.
În viziunea comisiei europene, atingerea scopului - dezvoltarea social - sustenabila a statelor, se poate realiza strategic doar dezvoltând o buna administratie si un management performant, abordarea acestui proces trebuin sa fie: semnificativa, sensibila, sustinuta si precisa.
În situatia adoptarii de catre toti agentii implicati în procesul de integrare comunitara a unui management responsabilizant si cooperant, valoarea adaugata la realizarea scopului va fi mai mare decât simpla însumare aritmetica a valorilor individuale, prin efectul de sinergie.
Note
Ion Tudosescu, Actiunea sociala eficienta, Ed. Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2000, p. 62.
Idem, p. 79. A se vedea si Ana Rodica Staiculescu, Mihaela Rus, Elemente de sociologie, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2001, p. 75-84.
Idem, p. 170. A se vedea si Peter L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea sociala a realitatii, Ed. UNIVERS, Bucuresti, 2000, p. 39; David Beetham, Birocratia, Ed. DU Style, Bucuresti, 1998, p. 129 si p. 133.
David Held, Democratia si ordinea globala, Ed. UNIVERS, Bucuresti, 2000, p. 229; David Beetham, Birocratia, Ed. DU Style, Bucuresti, 1998, p.128; Jean - Jacques Rousseau, Contractul social, Ed.ANTET, Filipestii de Târg, 2000, p.14-16; Jim Orford, Psihologia comunitatii, Ed. OSCAR PRINT, Bucuresti, 1998, p.151-162; Sergiu Tamas, Prospectiva sociala, Ed. Victor, Bucuresti, 1998, p.12-17;
Ion Tudosescu, op. cit, p. 165; Sergiu Tamas, op. cit., p.22-40.
|
