Controlul exercitat de Parlament asupra activitătii Presedintelui Româ 13213j920n niei
Se exercită în trei modalităti : A) controlul de plina competenta : numai în cazuri exceptionale Presedintele Republicii poate declara mobilizarea generală sau partială a fortelor armate, fără aprobarea Parlamentului, dar el este obligat să supună ulterior această hotărâre aprobării, acestui din urmă organ, în cel mult 5 zile de la adoptare. Tot un control de plină competentă este si cel asupra măsurilor luate de Presedintele României, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva tării. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în termen de 24 de ore de la declansarea agresiunii, pentru a se pronunta asupra măsurilor luate de Presedinte ; B) sesizarea : în cazul săvârsirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie, în sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului. Dacă propunerea de suspendare din functie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Presedintelui. Tot un control de sesizare este exercitat de Parlament si în ipoteza prevăzută de art. 84 alin. 3. din Constitutie. Astfel, Camera Deputatilor si Senatul, în sedintă comună, pot hotărî punerea sub acuzare a Presedintelui Româ 13213j920n niei pentru înaltă trădare, cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor si senatorilor. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie Presedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare ; C) avize sau aprobari prealabile sau ulterioare : Presedintele României poate cere corpului electoral să se pronunte prin referendum, numai după consultarea Parlamentului. Punctul de vedere al Parlamentului are natura unui aviz consultativ.
Controlul Parlamentului asupra activitătii Guvernului
Guvernul răspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate" . Fiecare membru al Guvernului răspunde "politic, solidar cu ceilalti membri, pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia". Această răspundere se poate stabili, fie la initiativa Guvernului, care declară că-si angajează răspunderea politică în fata Parlamentului, fie la initiativa organului legiuitor. Principalele procedee de control parlamentar asupra Guvernului sunt: întrebarea, interpelarea, ancheta parlamentară si motiunea de cenzură. Întrebarea vizează un aspect concret sau orientarea Guvernului într-o problemă determinată a politicii sale. Întrebarea se formulează oral, iar cel chestionat poate răspunde pe loc sau poate indica ziua când va comunica răspunsul. Întrebările nu sunt urmate de dezbateri. Interpelarea contine cererea adresată Guvernului pentru a da explicatii asupra politicii sale într-un domeniu de activitate. Ea se face numai în scris si asupra răspunsului au loc dezbateri, finalizate printr-o motiune parlamentară. Ancheta parlamentară este organizată fie prin intermediul unei comisii ad-hoc, fie al unei comisii permanente. În prima ipoteză, propunerea de constituire a unei comisii de anchetă trebuie făcută de cel putin o treime din numărul membrilor Camerei. Comisia de anchetă prezintă un raport, care este dezbătut în Camera Deputatilor. Ancheta parlamentară are întotdeauna un obiectiv determinat, fiind temporară si specializată, în raport cu mandatul stabilit. Motiunea de cenzură urmăreste angajarea unei dezbateri parlamentare asupra politicii de ansamblu a Guvernului, în vederea demiterii sale. Adoptarea motiunii de cenzură atrage retragerea încrederii Parlamentului, ceea ce echivalează cu demiterea Guvernului. Ea se dezbate si se supune la vot în sedinta comună a camerelor reunite, putând fi adoptată cu o majoritate absolută. Conform Constitutiei, Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercitiul functiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Controlul Parlamentului asupra unor servicii publice care nu fac parte din structura Guvernului
Controlul asupra activitătii Serviciului Român de Informatii este efectuat de Parlament în sedinta comună a celor două Camere si prin comisia parlamentară permanentă competentă. Parlamentul, în sedinta comună a Camerelor, poate elibera din functie pe directorul Serviciului Român de Informatii, la propunerea Presedintelui sau a cel putin o treime din numărul total al deputatilor si senatorilor. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezintă anual Parlamentului o dare de seamă asupra activitătii desfăsurate. În sedinta comună a celor două Camere ale Parlamentului, acesta poate să aprobe sau să dezaprobe raportul Consiliului.
Controlul Parlamentului asupra administratiei publice prin institutia Avocatul Poporului
Conform Legii nr. 35/1997, institutia Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor în raporturile lor cu autoritătile publice. În activitatea sa, Avocatul Poporului este independent de orice autoritate publică si nu se substituie nici unei autorităti. Autoritătile publice sunt obligate să comunice si să pună la dispozitia Avocatului Poporului informatiile, documentele sau actele pe care le detin în legătură cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordându-i sprijin pentru exercitarea atributiilor sale. Numirea Avocatului Poporului se face pe o perioada de cinci ani. Avocatul Poporului este numit de cele doua camere ale Parlamentului, reunite în sedinta comuna. Avocatul Poporului are următoarele atributii: primeste si repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau libertătilor cetătenesti de către autoritătile administratiei publice si decide asupra acestor cereri; urmăreste rezolvarea legală a cererilor primite si cere autoritătilor sau functionarilor administrativi în cauză încetarea încălcării drepturilor si libertătilor cetătenesti, repunerea în drepturi a petitionarului si repararea pagubei; reprezintă institutia Avocatul Poporului în fata Camerei Deputatilor, a Senatului si a celorlalte autorităti publice, precum si în relatiile cu persoanele fizice sau juridice s.a. În cazul în care, în urma cercetărilor făcute, Avocatul Poporului constată că plângerea persoanei lezate este întemeiată, el va cere în scris autoritătii administratiei publice care a încălcat drepturile acesteia să reformeze sau să revoce actul administrativ si să repare pagubele produse, precum si să repună persoana lezată în situatia anterioară. Dacă autoritatea administrativă sau functionarul public nu înlătură în termen de 30 de zile ilegalitătile comise, Avocatul Poporului se va adresa autoritătilor administratiei publice superioare, care trebuie să-i comunice în termen de 45 de zile măsurile luate. În cazul în care autoritatea publică sau functionarul public apartine administratiei publice locale, Avocatul Poporului se adresează prefectului, care trebuie să-i comunice hotărârea luată în termen de 45 de zile. O modificare importanta adusa de noua lege a contenciosului administrativ, nr. 554/2004, este aceea ca Avocatul Poporului poate introduce actiune în contencios administrativ.
2. Controlul administrativ
Controlul administrativ intern
Controlul administrativ intern se caracterizează prin aceea că se exercită de către functionari din interiorul organului administrativ, de către conducătorul acestuia sau de alti functionari. Controlul intern poate avea un caracter general sau specializat. Controlul intern general are loc în virtutea subordonării ierarhice din interiorul organului administrativ. Functionarul ierarhic superior are drept de control asupra întregii activităti a functionarilor inferiori. Este general pentru că se exercită atât asupra actelor, cât si asupra faptelor subordonatilor si urmăreste atât legalitatea, cât si oportunitatea măsurilor luate de acestia. Auditul intern este o activitate organizată independent în structura unei institutii publice si în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspectii si analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor institutiei publice si utilizarea resurselor în mod economic, eficace si eficient si pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate si măsurile propuse de corectare a deficientelor si de ameliorare a performantelor sistemului de control intern. Auditul intern este, deci, tot o formă de control intern, cu caracter general, situându-se însă, pe o treaptă superioară controlului intern propriu-zis. Controlul intern specializat este un control financiar preventiv si un control de gestiune. Controlul financiar preventiv este o activitate prin care se verifică legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. Obiectul controlului financiar preventiv îl constituie toate actele si operatiunile din care se nasc, se modifică ori se sting drepturi si obligatii patrimoniale pentru organe de stat, institutii si alte entităti publice . Controlul financiar preventiv este de competenta conducătorilor directiilor, serviciilor sau compartimentelor financiar-contabile din ministere si alte organe centrale de stat, respectiv din cadrul administratiei publice locale si al institutiilor subordonate lor. Controlul intern de gestiune are ca obiectiv verificarea respectării normelor juridice privitoare la: integritatea, păstrarea si paza bunurilor si valorilor de orice fel, detinute cu orice titlu; utilizarea valorilor materiale si casarea de bunuri; efectuarea încasărilor si plătilor în lei si valută, în numerar sau prin cont bancar; întocmirea si circulatia documentelor de evidentă primară tehnico-operativă si contabilă[4]. Controlul intern de gestiune se exercită de către un compartiment specializat, subordonat direct conducătorului organului administratiei publice.
Controlul administrativ extern
Controlul administrativ extern este exercitat de către organe sau functionari din afara celor controlate. În functie de raporturile dintre organele de control si organul controlat, distingem: controlul ierarhic, controlul tutelar si controlul extern specializat. Controlul ierarhic este exercitat de organele ierarhic superioare celor controlate. El apare ca o consecintă a raporturilor de subordonare dintre cele două organe. Dreptul de control ierarhic, întocmai ca si cel intern general, nu trebuie prevăzut expres de lege. Controlul ierarhic se exercită asupra întregii activităti a organelor subordonate, atât asupra actelor, cât si asupra faptelor. De asemenea, el are în vedere atât legalitatea, cât si oportunitatea activitătii organelor inferioare. Controlul tutelar este un control administrativ exercitat de organele centrale ale administratiei publice asupra administratiei publice descentralizate. Controlul tutelar are anumite trăsături caracteristice, care îl deosebesc de controlul ierarhic: în timp ce controlul ierarhic este exercitat de organul ierarhic superior, controlul tutelar nu este exercitat de un organ supraordonat ierarhic, desi se află în sistemul administratiei publice la un nivel superior de reprezentare a intereselor generale ale societătii; tocmai pentru că, în cazul controlului ierarhic, între organul de control si organul controlat există un raport de subordonare administrativă, el nu trebuie prevăzut expres de lege, în timp ce controlul tutelar trebuie expres reglementat prin lege; în timp ce organul de control ierarhic poate revoca sau anula actele organului inferior controlat, organul de control tutelar poate doar sesiza organul emitent, Guvernul sau institutia de contecios administrativ, care se vor pronunta prin acte definitive asupra legalitătii sau oportunitătii actelor controlate. Guvernul numeste câte un prefect în fiecare judet si în municipiul Bucuresti, iar prefectul exercită controlul asupra legalitătii actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului judetean si ale presedintelui consiliului judetean. Ministerul Administratiei si Internelor îndeplineste printre alte functii si pe acelea de îndrumare, sprijin si control al autoritătilor administratiei publice locale si al aparatului propriu al acestora, în aplicarea corectă a prevederilor legale si în îndeplinirea atributiilor ce le sunt conferite de lege. Prin reorganizarea Corpului de control al primului-ministru din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru, s-a înfiintat ca institutie publică cu personalitate juridică, Corpul de Control al Guvernului, aflat în subordinea Autoritătii Nationale de Control (aceasta din urmă, aflată, la rândul său, în subordinea Guvernului). Sfera de competentă a acestui organism de control este: controlul activitătilor aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor si celorlalte organe de specialitate, a autoritătilor din subordinea acestora. Controlul administrativ extern specializat se caracterizează , întocmai ca si controlul ierarhic si controlul tutelar, prin aceea că este exercitat din exteriorul organului controlat. Spre deosebire de controlul ierarhic însă, controlul extern specializat este efectuat nu de organe ierarhic superioare, ci de alte organe administrative. De aici decurg două importante consecinte : acest control nu se exercită asupra întregii activităti a organelor controlate, ci numai asupra anumitor aspecte precis determinate si care se încadrează în specificul activitătii organului de control; dreptul de control nu este subînteles, ci trebuie prevăzut expres de lege. Controlul extern specializat exercitat de organele administrative ce răspund de activitatea dintr-un anumit domeniu sau ramură se limitează la acte si fapte ale organelor controlate, ce se încadrează în profilul organului de control. Controlul extern specializat, exercitat de organe speciale de control, este înfăptuit de Autoritatea Natională de Control si Curtea de Conturi.
3. Controlul judecătoresc asupra legalitătii actelor administrative
Caracterizare generală
Controlul judecătoresc se exercită numai asupra actelor administrative si a faptelor asimilate acestora, cu excluderea operatiunilor tehnico-materiale, a actelor civile, comerciale sau de dreptul muncii, având în vedere doar acele manifestări de vointă în care organul administrativ apare ca subiect de drept învestit cu atributii de putere publică si nu ca persoană juridică de drept privat. Controlul judecătoresc asupra actelor administrative constă numai în verificarea legalitătii, nu si a oportunitătii acestora. Controlul judecătoresc este un control ulterior adoptării sau executării actului administrativ, el verificând legalitatea unor măsuri deja existente si nu a unor măsuri viitoare. Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are un caracter subsidiar. Fată de controlul administrativ, care se exercită asupra tuturor organelor administrative inferioare, fără exceptie si fără termene, atât în privinta legalitătii, cât si a oportunitătii măsurilor administrative, controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit decât după ce s-a încercat restabilirea legalitătii pe cale administrativă a reclamatiei, sub forma recursului gratios sau ierarhic. Controlul judecătoresc al legalitătii actelor administrative este un control de plină jurisdictie. Aceasta, deoarece instantele judecătoresti au competenta de a constata ilegalitatea actelor, de a le anula, de a obliga organul emitent la luarea anumitor măsuri administrative, precum si de a acorda despăgubiri. Controlul judecătoresc se desfăsoară în baza unei proceduri specifice, bazată pe contradictorialitatea părtilor si independenta judecătorilor, declansată prin sesizarea instantei de judecată de către partea vătămată în drepturile sale printr-un act administrativ ilegal.
3.2. Contenciosul administrativ.
Contenciosul administrativ român este guvernat de Legea nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1154 din 07.12.2004. Conform art. 2 alin. 1 lit.e) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezinta activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel putin una din parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau încheierea, dupa caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Actul administrativ din a carui emitere sau încheiere se naste conflictul dedus instantei de contencios administrativ este definit de aceeasi lege ca reprezentând actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dând nastere, modificând sau stingând raporturi juridice. Autoritatea publica este, conform legii nr. 554/2004, orice organ de stat sau al unitatilor administrativ teritoriale care actioneaza, în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice si persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica ori sunt autorizate sa presteze un serviciu public. Legea nr. 554/2004 introduce, ca element de noutate fata de vechea reglementare, competenta exclusiva a instantelor de contencios administrativ cu privire la litigiile care apar în fazele premergatoare încheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ, cazuri în care aceste instante vor tine cont de regula conform careia principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. Categoriile de acte care NU pot fi atacate în contenciosul administrativ: actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; actele de comandament cu caracter militar; actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. Cine poate fi titularul actiunii în contencios administrativ? Conform art. 1 al Legii nr. 554/2004, pot fi subiecte de sezina (pot sesiza instanta de contencios administrativ) urmatoarele categorii de persoane: 1) orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri. Aceasta persoana se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata; 2) persoana vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept (este vorba deci despre o actiune introdusa de o terta persoana); 3) Avocatul Poporului, daca apreciaza, ca urmare a controlului realizat în baza unei sesizari a unei persoane fizice, ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi înlaturat decât prin justitie. Instanta de contencios administrativ sesizata este cea de la domiciliul petentului. Persoana fizica ce a sesizat Avocatul Poporului dobândeste, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citata în aceasta calitate; 4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca încalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere va sesiza instanta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. La fel ca si în cazul Avocatului Poporului, petitionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceasta calitate; 5) autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia. Este vorba numai de actele ce nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice; 6) persoana vatamata în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios administrativ în conditiile legii nr. 554/2004; 7) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice persoana de drept public vatamata într-un drept sau, dupa caz, când s-a vatamat un interes legitim (este vorba de un interes legitim de natura publica).
actului administrativ unilateral, instanta poate, dupa caz: a) sa anuleze în tot sau în parte actul administrativ; b) sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris; c) sa oblige la despagubiri pentru daunele materiale sau morale cauzate, daca reclamantul a cerut acest lucru. În cazul contractelor administrative, în functie de starea de fapt, instanta poate: a) dispune anularea contractului administrativ, în tot sau în parte; b) obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c) impune uneia din parti sa-si îndeplineasca o anumita obligatie; d) suplini consimtamântul unei parti, când interesul public o cere; e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale. Hotarârea pronuntata în prima instanta poate fi atacata cu recurs, în termen de 15 zile de la pronuntare (pentru partea care a fost prezenta la termenul când s-a judecat fondul si s-a pronuntat sentinta) sau de la comunicare (pentru partea care nu a fost prezenta). Recursul, o data exercitat, suspenda executarea hotarârii atacate si se judeca de urgenta.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
CAPITOLUL 1
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Chevalier Jacques, Science administrative, Paris, P.U.F, 1986;
Draganu Tudor, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
● Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996;
● Duguit Leon, Traité de droit constitutionnel, vol. I, Paris, 1927;
● Hall John A., Ikenberry John, Statul, Editura Du Style, Bucuresti, 1998;
● Durkheim Emile, De la division du travail social, P.U.F., Paris, 1960;
● Ionescu Cristian, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 1, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Negulescu Paul, Tratat de drept administrativ, Editura Marvan, Bucuresti 1934, vol. I;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Troper Michel, La separation des pouvoirs et l'histoire constitutionnelle francaise, Paris, L.G.D.J, 1980;
B. ACTE NORMATIVE:
● Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
CAPITOLUL 2
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme si institutii administrative, Bucuresti, 1996;
Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura All, Bucuresti, 1996;
Hoebel, The Law of the Primitive Man, Cambridge, 1954;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 1, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Negoita Alexandru, Drept administrativ si stiinta administratiei, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1993;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Petrescu Narcisa Rodica, Drept administrativ, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, vol.I
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Wade E., Bradley A. W., Constitutional and administrative law, Londra-New-York, 1985, 10th ed.;
B. ACTE NORMATIVE:
Hotarârea Guvernului nr. 542/1995 privind reorganizarea scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, publ. In M.Of. nr. 166 din 31 iulie 1995 ;
CAPITOLUL 3 :
● Cernea, E.; Molcut, E., Istoria statului si dreptului românesc, Bucuresti, 1992.
Firoiu, D.V., Istoria dreptului si statului românesc, Iasi, 1993.
Vulcănescu, R., Etnologie juridică, Bucuresti, 1970.
Xenopol, A.D., Istoria românilor în Dacia Traiană, Bucuresti, 1925.
CAPITOLUL 4
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Administratia publică. Teorii. Realităti. Perspective, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
Bălan, Emil, Autonomia locală si puterea de substituire a statului în rolul autoritătilor alese, Revista "Dreptul" nr. 8/1996;
● Dragos Dacian-Cosmin, Principalele elemente de noutate ale Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale, Revista "Dreptul" nr. 10/2001;
● Ionescu Cristian, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;
● Ionescu Cristian, Principii fundamentale ale democratiei constitutionale, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1997 ;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 2, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
Negulescu Paul, Tratat de drept administrativ român, vol. I, Partea I, editia a III-a, Bucuresti, 1925;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Preda Mircea, Autoritătile administratiei publice, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Tofan Dana Apostol, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;
Zaharia, T. Gheorghe, Management si reformă în administratia publică, Sesiune stiintifică 18-19 mai 2003, Universitatea "Petre Andrei" Iasi.
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 215/2001 - Legea administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 204/2001), modificată si completată prin Legea nr. 141/2004 (Monitorul Oficial nr. 396/2004);
Legea nr. privind dezvoltarea regionala în România (Monitorul. Oficial nr. 577/ 29.06.2004);
● Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 271/2004);
Legea nr. 90/2001 - privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor (Monitorul Oficial nr. 164/2001), modificată si completată prin O.U.G. nr. 64/2003, prin Legea nr. 23/2004 (Monitorul Oficial nr. 187/2004) si prin O.U.G. nr. 11/2004;
●Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Româ 13213j920n niei (Monitorul Oficial nr. 887/29.09.2004);
● Legea nr. 14/1992 - privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, modificată si completată prin O.U.G. nr. 52/2003, aprobată prin Legea nr. 432/2003 (Monitorul Oficial nr. 452 si 770/2003);
● Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (Monitorul Oficial nr. 279/21 aprilie 2003);
● Legea nr. 94/1992 - privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (Monitorul Oficial nr. 224/1992), modificată si completată prin Legea nr. 77/2002 (Monitorul Oficial nr. 104/2002);
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale (Monitorul Oficial nr. 266/2004);
Legea nr. 115/1999 - privind responsabilitatea ministerială (Monitorul Oficial nr. 300/1999), republicată în Monitorul Oficial nr. 334/2002;
● Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor masuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupa caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice (Monitorul Oficial nr. 10/09.01.2001), modificată prin Ordonanta de urgentă nr. 64/2003 si Ordonanta de urgentă nr. 11/2004;
Legea nr. 3/2000 - privind organizarea si desfăsurarea referendumului (Monitorul Oficial nr. 84/2000), modificata si completata de O.U.G. nr. 92/2003 si de Legea nr. 551/2003 (Monitorul Oficial nr. 922 din 22 decembrie 2003);
Hotărârea Guvernului nr. 697/2000 - privind cartea de alegător (Monitorul Oficial nr. 397/2000), modificata de O.G. nr. 84/2001 si de H. G. nr. 2194/2004;
Legea nr. 673/2002 privind aprobarea O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de asigurare si functionare a consiliilor locale;
● Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului (Monitorul Oficial nr. 658 din 21/07/2004);
CAPITOLUL 5
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Adam Ioan, Notiunile si natura domeniului public, domeniului privat si proprietătii private, Revista "Dreptul" nr. 8/1994;
● Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme si institutii administrative, vol. I, Bucuresti, 1996 ;
● Filipescu Ion, Domeniul public si privat al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, Revista "Dreptul" 1995;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Lupsan Gabriela, Dreptul familiei (note de curs), Editura Fundatiei "Chemarea" Iasi, 1996;
● Marian Nicolae, Consideratii asupra Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, "Dreptul" nr. 6/1999;
● Pepelea N., Morosanu C., Iftimie N., Serbina I., Administratia publică locală. Atributii. Servicii, Editura "Cronica" Iasi, 1994;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. I, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
● Tofan Dana Apostol, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;
● Trailescu Anton, Drept administrativ. Tratat elementar, Editura All Beck, Bucuresti, 2002;
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 215/2001 - Legea administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 204/2001), modificată si completată prin Legea nr. 141/2004 (Monitorul Oficial nr. 396/2004);
● Legea nr. 213/1998 - privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia (Monitorul Oficial nr. 448/1998), modificata de Legea nr. 241/2003, completata de O.U.G. nr. 30/2000 si O.U.G. nr. 206/2000;
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (Monitorul Oficial nr. 459/1998), modificata prin Legea nr. 528/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, precum si a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;
● Codul Fiscal 2005;
● Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (Monitorul Oficial nr. 163/07.08.1991), modificata si completata de Legea nr. 453/2001, republicata în Monitorul Oficial nr. 933/13 octombrie 2004 ;
Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare (Monitorul Oficial nr. 61/1996), modificată prin O.U.G. nr. 41/2004 ((Monitorul Oficial nr. 509/2004 ), modificata de Legea nr. 499/2004;
● Legea nr. 16/1996 - Legea Arhivelor Nationale (Monitorul Oficial nr. 71/1996), modificată si completată prin Legea nr. 358/1996 (Monitorul Oficial nr. 476/1996);
Legea nr. 18/1996 - privind poza obiectivelor, bunurilor si valorilor (Monitorul Oficial nr. 75/1996);
● Legea nr. 500/2002 privind finantele publice (Monitorul Oficial nr. 597/13 august 2002);
● Legea nr. 138/2004 a îmbunatatirilor funciare (Monitorul Oficial nr. 369/28.04.2004);
Legea nr. 105/1996 - privind evidenta populatiei si cartea de identitate (Monitorul Oficial nr. 237/1996), modificata si completata de Legea nr. 134/2003, de OUG nr. 50/2004;
● Legea nr. 481/2004 privind protectia civila (Monitorul Oficial nr. 1094/24.11.2004);
● Legea nr. 119/1996 - cu privire la actele de stare civilă (Monitorul Oficial nr. 282/1996) modificată si completată prin Legea nr. 23/1999 (Monitorul Oficial nr. 35/1999) si Legea nr. 94/2004 (Monitorul Oficial nr. 326/2004).
Legea nr. 371/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Politiei comunitare pentru ordine publica, modificata si completata prin O.U.G. nr.23/2005 si Legea nr.180/2005;
● Ordonanta Guvernului nr. 83/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor (Monitorul Oficial nr. 543/1 septembrie 2001), modificata de OUG nr. 50/2004, de Legea nr. 520/2004 si de OUG nr. 71/2005;
● Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgentă (Monitorul Oficial nr. 544/2001), modificată si completată prin O.U.G. nr. 25/2004 (Monitorul Oficial nr. 39/2004);
● Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatilor notariale (M.O. nr. 92/1995);
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (Monitorul Oficial nr. nr. 557/23.06.2004);
CAPITOLUL 6 :
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Administratia publică. Teorii. Realităti. Perspective, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
Beligrădeanu, serban, Consideratii teoretice si practice în legătură cu Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, Revista "Dreptul" nr. 2/2000;
● Ionescu Romulus, Drept administrativ, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1970;
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Dreptul administratiei si elemente de stiinta administratiei, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1977
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generală, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Prisacaru Valentin I., Functionarii publici, Edit. All Beck, Bucuresti, 2004
Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990
Tarangul, E.D., Tratat de drept administrativ român, Cernăuti, 1944 ;
● Teodorescu Anibal, Tratat de drept administrativ, vol. I, editia a III-a, Bucuresti, 1929;
Zaharia, T. Gheorghe, Nou si traditional în Statutul functionarului public, Conferinta stiintifică internatională în Administratia Publică, Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, 2001
B. ACTE NORMATIVE :
● Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 188/1999 - privind Statutul functionarilor publici (Monitorul Oficial nr. 600/1999), republicată cu modificarile si completarile ulterioare în Monitorul Oficial nr. 251/2004;
CAPITOLUL 7 :
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996;
● Drăganu, T., Drept administrativ si institutii politice, Tratat elementar, vol. I, Bucuresti, 1998.
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Dreptul administratiei si elemente de stiinta administratiei, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1977
Petrescu, Rodica-Narcisa, Criterii de distingere între actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale statului ;
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generală, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (Monitorul Oficial nr. 139/2000), modificată si completată prin Legea nr. 189/2004 (Monitorul Oficial nr. 463/2004);
Legea nr. 23/2003 privind transparenta decizională în administratia publică (în M. Of. nr. 70/2003);
● H.G. nr. 400 din 18 mai 2000, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru pregătirea, elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative care se înaintează Guvernului, precum si procedurile de supunere spre adoptare a acestora (M.Of. nr. 268 din 14 iunie 2000);
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (Monitorul Oficial nr. 459/1998), modificata prin Legea nr. 528/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, precum si a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;
CAPITOLUL 8:
● Dongoroz V., Drept penal, Bucuresti, 1939
● Eliescu M., Raspunderea civilă delictuală, Bucuresti, Editura Academiei, 1972;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. II, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Consideratii teoretice cu privire la răspunderea administrativă, Teză de doctorat, Cluj-Napoca ;
● Lepadatescu M., Natura juridică a răspunderii patrimoniale a organelor administratiei de stat pentru pagubele pricinuite prin actele lor ilegale, Analele Univer. Bucuresti, 1968
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generală, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 188/1999 - privind Statutul functionarilor publici (Monitorul Oficial nr. 600/1999), republicată cu modificarile si completarile ulterioare în Monitorul Oficial nr. 251/2004;
● Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 - privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplină si a comisiilor paritare din cadrul autoritătilor si institutiilor publice (Monitorul Oficial nr. 757/2003);
● Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, , aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002 (Monitorul Oficial nr. 268/22 aprilie 2002), modificata prin Legea nr. 526/2004;
CAPITOLUL 9:
● Constantinescu M., Muraru I., Drept parlamentar, Editura Gamar, Bucuresti, 1994
Constantinescu M., Deleanu I., Iorgovan A., Muraru I., Vasilescu F., Vida I., Constitutia României, comentată si adnotată, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992;
Drăganu Tudor, Actele de drept administrativ, Bucuresti, 1959 ;
Draganu Tudor, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
● Gliga Ioan, Dreptul finantelor publice, Bucuresti, E.D.P., 1992;
Gliga Ioan, Drept financiar public, Bucuresti, Editura ALL, 1994;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. II, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
Iorgovan Antonie, Noua lege a contenciosului administrativ. Geneza si explicatii, Edit. Roata, Bucuresti, 2004;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
ACTE NORMATIVE :
Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 14/1992 - privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, modificată si completată prin O.U.G. nr. 52/2003, aprobată prin Legea nr. 432/2003 (Monitorul Oficial nr. 452 si 770/2003);
Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului, republicata în Monitorul Oficial nr. 844/15 septembrie 2004 ;
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 - privind auditul intern si controlul financiar preventive, republicata în Monitorul Oficial nr. 799/12.11.2003;
● Legea nr. 90/2001 - privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor (Monitorul Oficial nr. 164/2001), modificată si completată prin O.U.G. nr. 64/2003, prin Legea nr. 23/2004 (Monitorul Oficial nr. 187/2004) si prin O.U.G. nr. 11/2004;
Hotărârea Guvernului nr. 745/2003 - privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Control (Monitorul Oficial nr. 496/2003);
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1154 din 07.12.2004.
|
