Controlul exercitat de Parlament asupra activitãtii Presedintelui Româ 13213j920n niei
Se exercitã în trei modalitãti : A) controlul de plina competenta : numai în cazuri exceptionale Presedintele Republicii poate declara mobilizarea generalã sau partialã a fortelor armate, fãrã aprobarea Parlamentului, dar el este obligat sã supunã ulterior aceastã hotãrâre aprobãrii, acestui din urmã organ, în cel mult 5 zile de la adoptare. Tot un control de plinã competentã este si cel asupra mãsurilor luate de Presedintele României, în caz de agresiune armatã îndreptatã împotriva tãrii. Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã de drept în termen de 24 de ore de la declansarea agresiunii, pentru a se pronunta asupra mãsurilor luate de Presedinte ; B) sesizarea : în cazul sãvârsirii unor fapte grave prin care se încalcã prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie, în sedinta comunã a Camerei Deputatilor si Senatului. Dacã propunerea de suspendare din functie este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Presedintelui. Tot un control de sesizare este exercitat de Parlament si în ipoteza prevãzutã de art. 84 alin. 3. din Constitutie. Astfel, Camera Deputatilor si Senatul, în sedintã comunã, pot hotãrî punerea sub acuzare a Presedintelui Româ 13213j920n niei pentru înaltã trãdare, cu votul a cel putin douã treimi din numãrul deputatilor si senatorilor. Competenta de judecatã apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie Presedintele este demis de drept la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare ; C) avize sau aprobari prealabile sau ulterioare : Presedintele României poate cere corpului electoral sã se pronunte prin referendum, numai dupã consultarea Parlamentului. Punctul de vedere al Parlamentului are natura unui aviz consultativ.
Controlul Parlamentului asupra activitãtii Guvernului
Guvernul rãspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate" . Fiecare membru al Guvernului rãspunde "politic, solidar cu ceilalti membri, pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia". Aceastã rãspundere se poate stabili, fie la initiativa Guvernului, care declarã cã-si angajeazã rãspunderea politicã în fata Parlamentului, fie la initiativa organului legiuitor. Principalele procedee de control parlamentar asupra Guvernului sunt: întrebarea, interpelarea, ancheta parlamentarã si motiunea de cenzurã. Întrebarea vizeazã un aspect concret sau orientarea Guvernului într-o problemã determinatã a politicii sale. Întrebarea se formuleazã oral, iar cel chestionat poate rãspunde pe loc sau poate indica ziua când va comunica rãspunsul. Întrebãrile nu sunt urmate de dezbateri. Interpelarea contine cererea adresatã Guvernului pentru a da explicatii asupra politicii sale într-un domeniu de activitate. Ea se face numai în scris si asupra rãspunsului au loc dezbateri, finalizate printr-o motiune parlamentarã. Ancheta parlamentarã este organizatã fie prin intermediul unei comisii ad-hoc, fie al unei comisii permanente. În prima ipotezã, propunerea de constituire a unei comisii de anchetã trebuie fãcutã de cel putin o treime din numãrul membrilor Camerei. Comisia de anchetã prezintã un raport, care este dezbãtut în Camera Deputatilor. Ancheta parlamentarã are întotdeauna un obiectiv determinat, fiind temporarã si specializatã, în raport cu mandatul stabilit. Motiunea de cenzurã urmãreste angajarea unei dezbateri parlamentare asupra politicii de ansamblu a Guvernului, în vederea demiterii sale. Adoptarea motiunii de cenzurã atrage retragerea încrederii Parlamentului, ceea ce echivaleazã cu demiterea Guvernului. Ea se dezbate si se supune la vot în sedinta comunã a camerelor reunite, putând fi adoptatã cu o majoritate absolutã. Conform Constitutiei, Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârsite în exercitiul functiei lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecatã a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecatã apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Controlul Parlamentului asupra unor servicii publice care nu fac parte din structura Guvernului
Controlul asupra activitãtii Serviciului Român de Informatii este efectuat de Parlament în sedinta comunã a celor douã Camere si prin comisia parlamentarã permanentã competentã. Parlamentul, în sedinta comunã a Camerelor, poate elibera din functie pe directorul Serviciului Român de Informatii, la propunerea Presedintelui sau a cel putin o treime din numãrul total al deputatilor si senatorilor. Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii prezintã anual Parlamentului o dare de seamã asupra activitãtii desfãsurate. În sedinta comunã a celor douã Camere ale Parlamentului, acesta poate sã aprobe sau sã dezaprobe raportul Consiliului.
Controlul Parlamentului asupra administratiei publice prin institutia Avocatul Poporului
Conform Legii nr. 35/1997, institutia Avocatul Poporului are drept scop apãrarea drepturilor si libertãtilor cetãtenilor în raporturile lor cu autoritãtile publice. În activitatea sa, Avocatul Poporului este independent de orice autoritate publicã si nu se substituie nici unei autoritãti. Autoritãtile publice sunt obligate sã comunice si sã punã la dispozitia Avocatului Poporului informatiile, documentele sau actele pe care le detin în legãturã cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordându-i sprijin pentru exercitarea atributiilor sale. Numirea Avocatului Poporului se face pe o perioada de cinci ani. Avocatul Poporului este numit de cele doua camere ale Parlamentului, reunite în sedinta comuna. Avocatul Poporului are urmãtoarele atributii: primeste si repartizeazã cererile fãcute de persoanele lezate prin încãlcarea drepturilor sau libertãtilor cetãtenesti de cãtre autoritãtile administratiei publice si decide asupra acestor cereri; urmãreste rezolvarea legalã a cererilor primite si cere autoritãtilor sau functionarilor administrativi în cauzã încetarea încãlcãrii drepturilor si libertãtilor cetãtenesti, repunerea în drepturi a petitionarului si repararea pagubei; reprezintã institutia Avocatul Poporului în fata Camerei Deputatilor, a Senatului si a celorlalte autoritãti publice, precum si în relatiile cu persoanele fizice sau juridice s.a. În cazul în care, în urma cercetãrilor fãcute, Avocatul Poporului constatã cã plângerea persoanei lezate este întemeiatã, el va cere în scris autoritãtii administratiei publice care a încãlcat drepturile acesteia sã reformeze sau sã revoce actul administrativ si sã repare pagubele produse, precum si sã repunã persoana lezatã în situatia anterioarã. Dacã autoritatea administrativã sau functionarul public nu înlãturã în termen de 30 de zile ilegalitãtile comise, Avocatul Poporului se va adresa autoritãtilor administratiei publice superioare, care trebuie sã-i comunice în termen de 45 de zile mãsurile luate. În cazul în care autoritatea publicã sau functionarul public apartine administratiei publice locale, Avocatul Poporului se adreseazã prefectului, care trebuie sã-i comunice hotãrârea luatã în termen de 45 de zile. O modificare importanta adusa de noua lege a contenciosului administrativ, nr. 554/2004, este aceea ca Avocatul Poporului poate introduce actiune în contencios administrativ.
2. Controlul administrativ
Controlul administrativ intern
Controlul administrativ intern se caracterizeazã prin aceea cã se exercitã de cãtre functionari din interiorul organului administrativ, de cãtre conducãtorul acestuia sau de alti functionari. Controlul intern poate avea un caracter general sau specializat. Controlul intern general are loc în virtutea subordonãrii ierarhice din interiorul organului administrativ. Functionarul ierarhic superior are drept de control asupra întregii activitãti a functionarilor inferiori. Este general pentru cã se exercitã atât asupra actelor, cât si asupra faptelor subordonatilor si urmãreste atât legalitatea, cât si oportunitatea mãsurilor luate de acestia. Auditul intern este o activitate organizatã independent în structura unei institutii publice si în directa subordonare a conducãtorului acesteia, care constã în efectuarea de verificãri, inspectii si analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluãrii obiective a mãsurii în care acesta asigurã îndeplinirea obiectivelor institutiei publice si utilizarea resurselor în mod economic, eficace si eficient si pentru a raporta conducerii constatãrile fãcute, slãbiciunile identificate si mãsurile propuse de corectare a deficientelor si de ameliorare a performantelor sistemului de control intern. Auditul intern este, deci, tot o formã de control intern, cu caracter general, situându-se însã, pe o treaptã superioarã controlului intern propriu-zis. Controlul intern specializat este un control financiar preventiv si un control de gestiune. Controlul financiar preventiv este o activitate prin care se verificã legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. Obiectul controlului financiar preventiv îl constituie toate actele si operatiunile din care se nasc, se modificã ori se sting drepturi si obligatii patrimoniale pentru organe de stat, institutii si alte entitãti publice . Controlul financiar preventiv este de competenta conducãtorilor directiilor, serviciilor sau compartimentelor financiar-contabile din ministere si alte organe centrale de stat, respectiv din cadrul administratiei publice locale si al institutiilor subordonate lor. Controlul intern de gestiune are ca obiectiv verificarea respectãrii normelor juridice privitoare la: integritatea, pãstrarea si paza bunurilor si valorilor de orice fel, detinute cu orice titlu; utilizarea valorilor materiale si casarea de bunuri; efectuarea încasãrilor si plãtilor în lei si valutã, în numerar sau prin cont bancar; întocmirea si circulatia documentelor de evidentã primarã tehnico-operativã si contabilã[4]. Controlul intern de gestiune se exercitã de cãtre un compartiment specializat, subordonat direct conducãtorului organului administratiei publice.
Controlul administrativ extern
Controlul administrativ extern este exercitat de cãtre organe sau functionari din afara celor controlate. În functie de raporturile dintre organele de control si organul controlat, distingem: controlul ierarhic, controlul tutelar si controlul extern specializat. Controlul ierarhic este exercitat de organele ierarhic superioare celor controlate. El apare ca o consecintã a raporturilor de subordonare dintre cele douã organe. Dreptul de control ierarhic, întocmai ca si cel intern general, nu trebuie prevãzut expres de lege. Controlul ierarhic se exercitã asupra întregii activitãti a organelor subordonate, atât asupra actelor, cât si asupra faptelor. De asemenea, el are în vedere atât legalitatea, cât si oportunitatea activitãtii organelor inferioare. Controlul tutelar este un control administrativ exercitat de organele centrale ale administratiei publice asupra administratiei publice descentralizate. Controlul tutelar are anumite trãsãturi caracteristice, care îl deosebesc de controlul ierarhic: în timp ce controlul ierarhic este exercitat de organul ierarhic superior, controlul tutelar nu este exercitat de un organ supraordonat ierarhic, desi se aflã în sistemul administratiei publice la un nivel superior de reprezentare a intereselor generale ale societãtii; tocmai pentru cã, în cazul controlului ierarhic, între organul de control si organul controlat existã un raport de subordonare administrativã, el nu trebuie prevãzut expres de lege, în timp ce controlul tutelar trebuie expres reglementat prin lege; în timp ce organul de control ierarhic poate revoca sau anula actele organului inferior controlat, organul de control tutelar poate doar sesiza organul emitent, Guvernul sau institutia de contecios administrativ, care se vor pronunta prin acte definitive asupra legalitãtii sau oportunitãtii actelor controlate. Guvernul numeste câte un prefect în fiecare judet si în municipiul Bucuresti, iar prefectul exercitã controlul asupra legalitãtii actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului judetean si ale presedintelui consiliului judetean. Ministerul Administratiei si Internelor îndeplineste printre alte functii si pe acelea de îndrumare, sprijin si control al autoritãtilor administratiei publice locale si al aparatului propriu al acestora, în aplicarea corectã a prevederilor legale si în îndeplinirea atributiilor ce le sunt conferite de lege. Prin reorganizarea Corpului de control al primului-ministru din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru, s-a înfiintat ca institutie publicã cu personalitate juridicã, Corpul de Control al Guvernului, aflat în subordinea Autoritãtii Nationale de Control (aceasta din urmã, aflatã, la rândul sãu, în subordinea Guvernului). Sfera de competentã a acestui organism de control este: controlul activitãtilor aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor si celorlalte organe de specialitate, a autoritãtilor din subordinea acestora. Controlul administrativ extern specializat se caracterizeazã , întocmai ca si controlul ierarhic si controlul tutelar, prin aceea cã este exercitat din exteriorul organului controlat. Spre deosebire de controlul ierarhic însã, controlul extern specializat este efectuat nu de organe ierarhic superioare, ci de alte organe administrative. De aici decurg douã importante consecinte : acest control nu se exercitã asupra întregii activitãti a organelor controlate, ci numai asupra anumitor aspecte precis determinate si care se încadreazã în specificul activitãtii organului de control; dreptul de control nu este subînteles, ci trebuie prevãzut expres de lege. Controlul extern specializat exercitat de organele administrative ce rãspund de activitatea dintr-un anumit domeniu sau ramurã se limiteazã la acte si fapte ale organelor controlate, ce se încadreazã în profilul organului de control. Controlul extern specializat, exercitat de organe speciale de control, este înfãptuit de Autoritatea Nationalã de Control si Curtea de Conturi.
3. Controlul judecãtoresc asupra legalitãtii actelor administrative
Caracterizare generalã
Controlul judecãtoresc se exercitã numai asupra actelor administrative si a faptelor asimilate acestora, cu excluderea operatiunilor tehnico-materiale, a actelor civile, comerciale sau de dreptul muncii, având în vedere doar acele manifestãri de vointã în care organul administrativ apare ca subiect de drept învestit cu atributii de putere publicã si nu ca persoanã juridicã de drept privat. Controlul judecãtoresc asupra actelor administrative constã numai în verificarea legalitãtii, nu si a oportunitãtii acestora. Controlul judecãtoresc este un control ulterior adoptãrii sau executãrii actului administrativ, el verificând legalitatea unor mãsuri deja existente si nu a unor mãsuri viitoare. Controlul judecãtoresc asupra actelor administrative are un caracter subsidiar. Fatã de controlul administrativ, care se exercitã asupra tuturor organelor administrative inferioare, fãrã exceptie si fãrã termene, atât în privinta legalitãtii, cât si a oportunitãtii mãsurilor administrative, controlul judecãtoresc nu poate fi înfãptuit decât dupã ce s-a încercat restabilirea legalitãtii pe cale administrativã a reclamatiei, sub forma recursului gratios sau ierarhic. Controlul judecãtoresc al legalitãtii actelor administrative este un control de plinã jurisdictie. Aceasta, deoarece instantele judecãtoresti au competenta de a constata ilegalitatea actelor, de a le anula, de a obliga organul emitent la luarea anumitor mãsuri administrative, precum si de a acorda despãgubiri. Controlul judecãtoresc se desfãsoarã în baza unei proceduri specifice, bazatã pe contradictorialitatea pãrtilor si independenta judecãtorilor, declansatã prin sesizarea instantei de judecatã de cãtre partea vãtãmatã în drepturile sale printr-un act administrativ ilegal.
3.2. Contenciosul administrativ.
Contenciosul administrativ român este guvernat de Legea nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1154 din 07.12.2004. Conform art. 2 alin. 1 lit.e) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezinta activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel putin una din parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau încheierea, dupa caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Actul administrativ din a carui emitere sau încheiere se naste conflictul dedus instantei de contencios administrativ este definit de aceeasi lege ca reprezentând actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dând nastere, modificând sau stingând raporturi juridice. Autoritatea publica este, conform legii nr. 554/2004, orice organ de stat sau al unitatilor administrativ teritoriale care actioneaza, în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice si persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica ori sunt autorizate sa presteze un serviciu public. Legea nr. 554/2004 introduce, ca element de noutate fata de vechea reglementare, competenta exclusiva a instantelor de contencios administrativ cu privire la litigiile care apar în fazele premergatoare încheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ, cazuri în care aceste instante vor tine cont de regula conform careia principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. Categoriile de acte care NU pot fi atacate în contenciosul administrativ: actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; actele de comandament cu caracter militar; actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. Cine poate fi titularul actiunii în contencios administrativ? Conform art. 1 al Legii nr. 554/2004, pot fi subiecte de sezina (pot sesiza instanta de contencios administrativ) urmatoarele categorii de persoane: 1) orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri. Aceasta persoana se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata; 2) persoana vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept (este vorba deci despre o actiune introdusa de o terta persoana); 3) Avocatul Poporului, daca apreciaza, ca urmare a controlului realizat în baza unei sesizari a unei persoane fizice, ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi înlaturat decât prin justitie. Instanta de contencios administrativ sesizata este cea de la domiciliul petentului. Persoana fizica ce a sesizat Avocatul Poporului dobândeste, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citata în aceasta calitate; 4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca încalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere va sesiza instanta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. La fel ca si în cazul Avocatului Poporului, petitionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceasta calitate; 5) autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia. Este vorba numai de actele ce nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice; 6) persoana vatamata în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios administrativ în conditiile legii nr. 554/2004; 7) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice persoana de drept public vatamata într-un drept sau, dupa caz, când s-a vatamat un interes legitim (este vorba de un interes legitim de natura publica).
actului administrativ unilateral, instanta poate, dupa caz: a) sa anuleze în tot sau în parte actul administrativ; b) sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris; c) sa oblige la despagubiri pentru daunele materiale sau morale cauzate, daca reclamantul a cerut acest lucru. În cazul contractelor administrative, în functie de starea de fapt, instanta poate: a) dispune anularea contractului administrativ, în tot sau în parte; b) obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c) impune uneia din parti sa-si îndeplineasca o anumita obligatie; d) suplini consimtamântul unei parti, când interesul public o cere; e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale. Hotarârea pronuntata în prima instanta poate fi atacata cu recurs, în termen de 15 zile de la pronuntare (pentru partea care a fost prezenta la termenul când s-a judecat fondul si s-a pronuntat sentinta) sau de la comunicare (pentru partea care nu a fost prezenta). Recursul, o data exercitat, suspenda executarea hotarârii atacate si se judeca de urgenta.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
CAPITOLUL 1
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Chevalier Jacques, Science administrative, Paris, P.U.F, 1986;
Draganu Tudor, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
● Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996;
● Duguit Leon, Traité de droit constitutionnel, vol. I, Paris, 1927;
● Hall John A., Ikenberry John, Statul, Editura Du Style, Bucuresti, 1998;
● Durkheim Emile, De la division du travail social, P.U.F., Paris, 1960;
● Ionescu Cristian, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 1, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Negulescu Paul, Tratat de drept administrativ, Editura Marvan, Bucuresti 1934, vol. I;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Troper Michel, La separation des pouvoirs et l'histoire constitutionnelle francaise, Paris, L.G.D.J, 1980;
B. ACTE NORMATIVE:
● Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
CAPITOLUL 2
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme si institutii administrative, Bucuresti, 1996;
Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere în teoria generalã a dreptului, Editura All, Bucuresti, 1996;
Hoebel, The Law of the Primitive Man, Cambridge, 1954;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 1, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Negoita Alexandru, Drept administrativ si stiinta administratiei, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1993;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Petrescu Narcisa Rodica, Drept administrativ, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, vol.I
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Wade E., Bradley A. W., Constitutional and administrative law, Londra-New-York, 1985, 10th ed.;
B. ACTE NORMATIVE:
Hotarârea Guvernului nr. 542/1995 privind reorganizarea scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, publ. In M.Of. nr. 166 din 31 iulie 1995 ;
CAPITOLUL 3 :
● Cernea, E.; Molcut, E., Istoria statului si dreptului românesc, Bucuresti, 1992.
Firoiu, D.V., Istoria dreptului si statului românesc, Iasi, 1993.
Vulcãnescu, R., Etnologie juridicã, Bucuresti, 1970.
Xenopol, A.D., Istoria românilor în Dacia Traianã, Bucuresti, 1925.
CAPITOLUL 4
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Administratia publicã. Teorii. Realitãti. Perspective, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
Bãlan, Emil, Autonomia localã si puterea de substituire a statului în rolul autoritãtilor alese, Revista "Dreptul" nr. 8/1996;
● Dragos Dacian-Cosmin, Principalele elemente de noutate ale Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale, Revista "Dreptul" nr. 10/2001;
● Ionescu Cristian, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;
● Ionescu Cristian, Principii fundamentale ale democratiei constitutionale, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1997 ;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. 2, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
Negulescu Paul, Tratat de drept administrativ român, vol. I, Partea I, editia a III-a, Bucuresti, 1925;
● Oroveanu Mihai T., Tratat de stiinta administratiei, Editura Cerna, Bucuresti, 1996;
● Preda Mircea, Autoritãtile administratiei publice, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Tofan Dana Apostol, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;
Zaharia, T. Gheorghe, Management si reformã în administratia publicã, Sesiune stiintificã 18-19 mai 2003, Universitatea "Petre Andrei" Iasi.
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 215/2001 - Legea administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 204/2001), modificatã si completatã prin Legea nr. 141/2004 (Monitorul Oficial nr. 396/2004);
Legea nr. privind dezvoltarea regionala în România (Monitorul. Oficial nr. 577/ 29.06.2004);
● Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãtilor administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 271/2004);
Legea nr. 90/2001 - privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor (Monitorul Oficial nr. 164/2001), modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 64/2003, prin Legea nr. 23/2004 (Monitorul Oficial nr. 187/2004) si prin O.U.G. nr. 11/2004;
●Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Româ 13213j920n niei (Monitorul Oficial nr. 887/29.09.2004);
● Legea nr. 14/1992 - privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 52/2003, aprobatã prin Legea nr. 432/2003 (Monitorul Oficial nr. 452 si 770/2003);
● Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (Monitorul Oficial nr. 279/21 aprilie 2003);
● Legea nr. 94/1992 - privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (Monitorul Oficial nr. 224/1992), modificatã si completatã prin Legea nr. 77/2002 (Monitorul Oficial nr. 104/2002);
Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale (Monitorul Oficial nr. 266/2004);
Legea nr. 115/1999 - privind responsabilitatea ministerialã (Monitorul Oficial nr. 300/1999), republicatã în Monitorul Oficial nr. 334/2002;
● Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor masuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupa caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice (Monitorul Oficial nr. 10/09.01.2001), modificatã prin Ordonanta de urgentã nr. 64/2003 si Ordonanta de urgentã nr. 11/2004;
Legea nr. 3/2000 - privind organizarea si desfãsurarea referendumului (Monitorul Oficial nr. 84/2000), modificata si completata de O.U.G. nr. 92/2003 si de Legea nr. 551/2003 (Monitorul Oficial nr. 922 din 22 decembrie 2003);
Hotãrârea Guvernului nr. 697/2000 - privind cartea de alegãtor (Monitorul Oficial nr. 397/2000), modificata de O.G. nr. 84/2001 si de H. G. nr. 2194/2004;
Legea nr. 673/2002 privind aprobarea O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de asigurare si functionare a consiliilor locale;
● Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului (Monitorul Oficial nr. 658 din 21/07/2004);
CAPITOLUL 5
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Adam Ioan, Notiunile si natura domeniului public, domeniului privat si proprietãtii private, Revista "Dreptul" nr. 8/1994;
● Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme si institutii administrative, vol. I, Bucuresti, 1996 ;
● Filipescu Ion, Domeniul public si privat al statului si al unitãtilor administrativ-teritoriale, Revista "Dreptul" 1995;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Lupsan Gabriela, Dreptul familiei (note de curs), Editura Fundatiei "Chemarea" Iasi, 1996;
● Marian Nicolae, Consideratii asupra Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, "Dreptul" nr. 6/1999;
● Pepelea N., Morosanu C., Iftimie N., Serbina I., Administratia publicã localã. Atributii. Servicii, Editura "Cronica" Iasi, 1994;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. I, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
● Tofan Dana Apostol, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;
● Trailescu Anton, Drept administrativ. Tratat elementar, Editura All Beck, Bucuresti, 2002;
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 215/2001 - Legea administratiei publice locale (Monitorul Oficial nr. 204/2001), modificatã si completatã prin Legea nr. 141/2004 (Monitorul Oficial nr. 396/2004);
● Legea nr. 213/1998 - privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia (Monitorul Oficial nr. 448/1998), modificata de Legea nr. 241/2003, completata de O.U.G. nr. 30/2000 si O.U.G. nr. 206/2000;
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (Monitorul Oficial nr. 459/1998), modificata prin Legea nr. 528/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, precum si a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;
● Codul Fiscal 2005;
● Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (Monitorul Oficial nr. 163/07.08.1991), modificata si completata de Legea nr. 453/2001, republicata în Monitorul Oficial nr. 933/13 octombrie 2004 ;
Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare (Monitorul Oficial nr. 61/1996), modificatã prin O.U.G. nr. 41/2004 ((Monitorul Oficial nr. 509/2004 ), modificata de Legea nr. 499/2004;
● Legea nr. 16/1996 - Legea Arhivelor Nationale (Monitorul Oficial nr. 71/1996), modificatã si completatã prin Legea nr. 358/1996 (Monitorul Oficial nr. 476/1996);
Legea nr. 18/1996 - privind poza obiectivelor, bunurilor si valorilor (Monitorul Oficial nr. 75/1996);
● Legea nr. 500/2002 privind finantele publice (Monitorul Oficial nr. 597/13 august 2002);
● Legea nr. 138/2004 a îmbunatatirilor funciare (Monitorul Oficial nr. 369/28.04.2004);
Legea nr. 105/1996 - privind evidenta populatiei si cartea de identitate (Monitorul Oficial nr. 237/1996), modificata si completata de Legea nr. 134/2003, de OUG nr. 50/2004;
● Legea nr. 481/2004 privind protectia civila (Monitorul Oficial nr. 1094/24.11.2004);
● Legea nr. 119/1996 - cu privire la actele de stare civilã (Monitorul Oficial nr. 282/1996) modificatã si completatã prin Legea nr. 23/1999 (Monitorul Oficial nr. 35/1999) si Legea nr. 94/2004 (Monitorul Oficial nr. 326/2004).
Legea nr. 371/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Politiei comunitare pentru ordine publica, modificata si completata prin O.U.G. nr.23/2005 si Legea nr.180/2005;
● Ordonanta Guvernului nr. 83/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor (Monitorul Oficial nr. 543/1 septembrie 2001), modificata de OUG nr. 50/2004, de Legea nr. 520/2004 si de OUG nr. 71/2005;
● Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgentã (Monitorul Oficial nr. 544/2001), modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 25/2004 (Monitorul Oficial nr. 39/2004);
● Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatilor notariale (M.O. nr. 92/1995);
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (Monitorul Oficial nr. nr. 557/23.06.2004);
CAPITOLUL 6 :
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Alexandru Ioan, Administratia publicã. Teorii. Realitãti. Perspective, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1999 ;
Beligrãdeanu, serban, Consideratii teoretice si practice în legãturã cu Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, Revista "Dreptul" nr. 2/2000;
● Ionescu Romulus, Drept administrativ, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1970;
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Dreptul administratiei si elemente de stiinta administratiei, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1977
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generalã, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Prisacaru Valentin I., Functionarii publici, Edit. All Beck, Bucuresti, 2004
Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990
Tarangul, E.D., Tratat de drept administrativ român, Cernãuti, 1944 ;
● Teodorescu Anibal, Tratat de drept administrativ, vol. I, editia a III-a, Bucuresti, 1929;
Zaharia, T. Gheorghe, Nou si traditional în Statutul functionarului public, Conferinta stiintificã internationalã în Administratia Publicã, Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, 2001
B. ACTE NORMATIVE :
● Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 188/1999 - privind Statutul functionarilor publici (Monitorul Oficial nr. 600/1999), republicatã cu modificarile si completarile ulterioare în Monitorul Oficial nr. 251/2004;
CAPITOLUL 7 :
A. TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE sI STUDII DE SPECIALITATE:
Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere în teoria generalã a dreptului, Editura All, Bucuresti, 1996;
● Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996;
● Drãganu, T., Drept administrativ si institutii politice, Tratat elementar, vol. I, Bucuresti, 1998.
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Dreptul administratiei si elemente de stiinta administratiei, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1977
Petrescu, Rodica-Narcisa, Criterii de distingere între actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale statului ;
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
● Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generalã, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
B. ACTE NORMATIVE :
Legea nr. 24/2000 - privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative (Monitorul Oficial nr. 139/2000), modificatã si completatã prin Legea nr. 189/2004 (Monitorul Oficial nr. 463/2004);
Legea nr. 23/2003 privind transparenta decizionalã în administratia publicã (în M. Of. nr. 70/2003);
● H.G. nr. 400 din 18 mai 2000, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru pregãtirea, elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative care se înainteazã Guvernului, precum si procedurile de supunere spre adoptare a acestora (M.Of. nr. 268 din 14 iunie 2000);
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (Monitorul Oficial nr. 459/1998), modificata prin Legea nr. 528/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, precum si a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;
CAPITOLUL 8:
● Dongoroz V., Drept penal, Bucuresti, 1939
● Eliescu M., Raspunderea civilã delictualã, Bucuresti, Editura Academiei, 1972;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. II, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
● Iovanas Ilie, Consideratii teoretice cu privire la rãspunderea administrativã, Tezã de doctorat, Cluj-Napoca ;
● Lepadatescu M., Natura juridicã a rãspunderii patrimoniale a organelor administratiei de stat pentru pagubele pricinuite prin actele lor ilegale, Analele Univer. Bucuresti, 1968
● Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", 1996, Bucuresti ;
Prisacaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român. Partea generalã, editia a II-a, Bucuresti, 1996;
● Rivero Jean, Droit administratif, Paris, Dalloz, 1990;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 188/1999 - privind Statutul functionarilor publici (Monitorul Oficial nr. 600/1999), republicatã cu modificarile si completarile ulterioare în Monitorul Oficial nr. 251/2004;
● Hotãrârea Guvernului nr. 1210/2003 - privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplinã si a comisiilor paritare din cadrul autoritãtilor si institutiilor publice (Monitorul Oficial nr. 757/2003);
● Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, , aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002 (Monitorul Oficial nr. 268/22 aprilie 2002), modificata prin Legea nr. 526/2004;
CAPITOLUL 9:
● Constantinescu M., Muraru I., Drept parlamentar, Editura Gamar, Bucuresti, 1994
Constantinescu M., Deleanu I., Iorgovan A., Muraru I., Vasilescu F., Vida I., Constitutia României, comentatã si adnotatã, Regia Autonomã "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992;
Drãganu Tudor, Actele de drept administrativ, Bucuresti, 1959 ;
Draganu Tudor, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
● Gliga Ioan, Dreptul finantelor publice, Bucuresti, E.D.P., 1992;
Gliga Ioan, Drept financiar public, Bucuresti, Editura ALL, 1994;
● Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ed.a III-a, vol. II, Edit. All Beck, Bucuresti, 2001;
Iorgovan Antonie, Noua lege a contenciosului administrativ. Geneza si explicatii, Edit. Roata, Bucuresti, 2004;
● Santai Ioan, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. II, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2002;
ACTE NORMATIVE :
Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publ. în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 decembrie 2003;
Legea nr. 14/1992 - privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 52/2003, aprobatã prin Legea nr. 432/2003 (Monitorul Oficial nr. 452 si 770/2003);
Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului, republicata în Monitorul Oficial nr. 844/15 septembrie 2004 ;
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 - privind auditul intern si controlul financiar preventive, republicata în Monitorul Oficial nr. 799/12.11.2003;
● Legea nr. 90/2001 - privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor (Monitorul Oficial nr. 164/2001), modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 64/2003, prin Legea nr. 23/2004 (Monitorul Oficial nr. 187/2004) si prin O.U.G. nr. 11/2004;
Hotãrârea Guvernului nr. 745/2003 - privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale de Control (Monitorul Oficial nr. 496/2003);
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1154 din 07.12.2004.
|
