[1], în H.G. nr. 216 din 25 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor , precum si în alte acte normative.
- pentru autoritati si servicii publice de interes national, ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
- pentru activitatile si serviciile publice de interes local (judet, oras, comuna), consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local.
Orice persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, româna ori straina, poate avea calitatea de concesionar.
Initiativa concesionarii o poate avea concedentul sau orice investitor interesat.
Concesionarea unor activitati sau a unor servicii publice se aproba pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotarâre a Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal.[3]
Caietul de sarcini în cazul contractului de concesionare de servicii publice are o natura juridica mixta: contractuala si reglementara[4].
În literatura juridica franceza s-a spus ca ne aflam în cazul concesiunii de servicii publice în fata unui act juridic complex: regulamentar, stabilit pe cale unilaterala si contractual, ce presupune un acord de vointe între concedent (autoritate publica) si concesionar.
[5] ce se aplica concesiunii serviciului public.
Publicata în M. Of. nr.459 din 30 noiembrie 1998.
Publicata în M. Of. nr.140 din 6 martie 1999.
A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., pag. 17.
A se vedea André de Laubadere, op.cit., pag. 818; art. 49 din H.G. nr. 216/1999.
Ibidem, pag. 17.
|
