Consiliul judetean

Consiliul judetean

Consiliile judetene fac parte din sistemul administratiei publice locale . Aceasta caracterizare rezulta si din modificarea adusa de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 22/1997 articolului 60 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 (în prezent, abrogata), potrivit caruia "consiliul judetean este autoritatea administratiei publice locale, organizat la nivelul judetului". În vechea formulare a Legii nr. 69/1991, se spunea "si consiliul judetean este autoritatea administratiei publice judetene". Aceasta modificare era corecta deoarece potrivit Constitutiei, consiliul judetean face parte dintre organele cuprinse la Capitolul V, sectiunea a 2-a, sub titlul "Administratia publica locala". În aceeasi ordine de idei, în art. 22 din Legea nr. 215/2001 pentru administratia publica locala, se arata ca în fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publice locale.

Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice învestita cu coordonarea activitatii consiliilor locale ale comunelor si oraselor, în vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean (art. 122 alin. 1 din Constitutie, art. 101 alin. 1 din Legea nr. 215/2001).

Asa cum am aratat în cazul consiliilor locale si consiliile judetene au o dubla natura: a) autoritati autonome locale; b) autoritati din cadrul administratiei publice locale.

Împartirea administrativ-teritorial 232b13c a în judete sau tinuturi este evidentiata în documente înca de la sfârsitul secolului al XIV-lea si începutul secolului al XV-lea. În Muntenia, înca din timpul domniei lui Mircea cel Batrân, teritoriul era împartit în judete, conduse de un capitan de judet, iar în Moldova sunt cunoscute, în timpul lui Alexandru cel Bun, tinuturile, ce aveau în frunte un pârcalab. În anul 1740 Constantin Mavrocordat înlocuieste capitanii de judet cu ispravnici, denumire ce o întâlnim si în Moldova. Prin Regulamentele Organice (1831 în Muntenia si 1832 în Moldova) s-a facut împartirea judetelor în comune. Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864, adoptata sub domnia lui Cuza, desi nu expres, recunoaste judetelor personalitate juridica, situatie consfintita ulterior si expres prin Legea din 31 mai 1904. Totodata, prin Legea lui Cuza din 1864, s-au creat organe de conducere, respectiv consilii judetene si prefecti. Astfel, în art. 1 alin. 1 se arata ca "în fiecare judet se statorniceste un consiliu, care se aduna periodic si, reprezinta interesele locale, colective si economice ale judetului".

Potrivit Constitutiei din 1866, teritoriul României era împartit în trei categorii de unitati administrativ-teritorial 232b13c e si anume: judete, plasi si comune.

Legea din 1864 (cu modificarile ulterioare din 1872, 1883, 1886, 1894, 1898, 1904 si 1909, unele cu tendinta de descentralizare, altele cu tendinta de centralizare), a ramas în vigoare pâna la Legea pentru unificarea administrativa din 14 iunie 1925, care da judetului o noua organizare în cadrul României întregite, pastrata si prin legile de organizare administrativa din 3 august 1929 si din 1936 (teritoriul României era împartit în judete, plasi si comune urbane sau rurale). În toate aceste legi, judetul a avut menirea sa îndeplineasca un dublu rol: de unitate administrativa descentralizata si de circumscriptie administrativa în care functioneaza serviciile exterioare ale unor ministere.

Consiliul judetean elabora regulamente pentru care "va cere si avizul comisiunii administrative a judetului" (art. 229 alin. ultim din Legea pentru organizarea administratiei locale). În general, regulamentele judetene aveau ca obiect: "organizarea serviciilor judetene, masuri de paza împotriva incendiilor, pompierii rurali, salubritatea publica, drumuri, canale, taxele pe drumurile judetene, târgurile si iarmaroacele, masuri si greutati, masuri împotriva accidentelor cu masini agricole si orice alte chestiuni lasate la aprecierea Consiliului judetean, în limita atributiilor legal stabilite, deoarece enumerarea cuprinsa în art. 299 din Legea din 1929 era enuntiativa".

Legea administrativa din 1938, rod al "dictaturii carliste", desfiinteaza judetul ca unitate administrativ-locala si îl transforma într-o circumscriptie administrativa si de control (art. 96). Judetul nu mai are personalitate juridica. În locul judetului, Legea administrativa din 1938 înfiinteaza tinutul, ca unitate administrativa descentralizata, dar si ca circumscriptie teritoriala pentru serviciile exterioare ale ministerelor (au fost înfiintate zece tinuturi).

Prin Decretul-lege din 21 septembrie 1940 s-a desfiintat tinutul si s-a reînfiintat judetul ca unitate administrativa descentralizata, cu organe proprii, respectiv prefect, consiliul de prefectura si consiliul de colaborare a judetului.

Dupa Constitutia din 1948, atât la nivel judetean, cât si al comunelor, au fost "alese" consilii populare, înlocuite apoi, prin Legea nr. 5/1950, cu sfaturi populare, la nivelul unei noi organizari administrative în regiuni, raioane, orase si comune. Prin Legea nr. 2/1968 s-a reintrodus din nou organizarea în judete, iar prin Legea nr. 57/1968 s-a optat pentru consilii populare ca organe locale ale puterii de stat si comitete executive ca organe locale ale administratiei de stat.

Constitutia din 1991, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, reglementeaza în prezent alegerea, organizarea si functionarea consiliilor judetene. Prin modificarile aduse prin Legea nr. 25/1996, Legii nr. 70/1991, s-a eliminat sistemul alegerii indirecte prin electori a consilierilor judeteni si s-a trecut la alegerea acestora prin vot direct.

În general alegerea consiliului judetean, candidaturile, constituirea comisiilor judetene sunt supuse acelorasi conditii ca cele cerute de lege în cazul consiliilor locale.

Functionarea consiliului judetean ales se face pe baza mandatului acordat de alegatori, pe o durata de 4 ani. Acest mandat poate fi prelungit, ope legis, prin lege organica, în caz de razboi sau de catastrofa. Consiliul judetean îsi exercita mandatul de la data constituirii pâna la declararea ca legal constituit a noului consiliu ales (art. 105 din Legea nr. 215/2001).

Consiliul judetean se întruneste, în sedinte ordinare, o data la doua luni si extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea presedintelui acestuia, a cel putin o treime din numarul membrilor sai, sau la solicitarea prefectului adresata presedintelui.

Convocarea consiliului judetean se face de catre presedintele acestuia, cu cel putin 5 zile înainte, în cazul sedintelor ordinare sau, cu cel putin 3 zile înaintea celor extraordinare. Convocarea se face în scris, prin intermediul secretarului general al judetului si se consemneaza în procesul verbal al sedintei. Invitatia la sedinta, care se adreseaza fiecarui consilier, va cuprinde ordinea de zi, data, ora si locul desfasurarii acesteia.

În exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile judetene adopta hotarâri. În legatura cu aceste hotarâri unele observatii se impun:

1. Hotarârile consiliilor judetene pot avea fie un caracter normativ, fie unul individual. Consiliul judetean adopta hotarâri normative în exercitarea atributiilor stabilite de legiuitor în art. 104 din Legea nr. 215/2001 cum ar fi de exemplu: aproba regulamentele de functionare ale serviciilor publice judetene (lit. b), adopta bugetul propriu al judetului (lit. e), instituie norme pentru regiile autonome sau pentru societatile comerciale pe care le înfiinteaza (lit. h). Consiliul judetean poate emite hotarâri si în îndeplinirea altor atributii stabilite prin lege (art. 104 alin. 2).

2. Hotarârile normative la fel ca si cele individuale sunt acte administrative, fiind adoptate de o autoritate administrativa publica locala cu caracter judetean - autoritate deliberativa, cu toate trasaturile si consecintele unor acte de autoritate.

3. Ca orice act administrativ, si hotarârea normativa a Consiliului judetean trebuie sa împlineasca conditiile generale de valabilitate pentru a produce efecte juridice, respectiv:

a) Sa fie emisa de organul competent si în limitele competentei sale. Potrivit art. 104 din Legea nr. 215/2001, domenii în care poate interveni consiliul judetean pentru a-si exercita puterea normativa sunt: administrarea domeniului public si privat al judetului, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului; bugetul local, impozite si taxe, s.a.m.d.

b) Sa fie emisa în forma si cu procedura prevazuta de lege. Adoptarea hotarârilor normative se face cu votul majoritatii membrilor prezenti, sedintele Consiliului judetean fiind legal constituite daca este prezenta majoritatea consilierilor în functie. Pentru unele hotarâri, legea pretinde pentru adoptare, fie votul majoritatii consilierilor în functie, fie votul a cel putin 2/3 din numarul consilierilor în functie. În caz de paritate de voturi, hotarârea nu este adoptata, iar dezbaterile se reiau în sedinta urmatoare. Aceste hotarâri se pot adopta în sedinte fie ordinare, fie extraordinare, convocate cu respectarea prevederilor legale. Convocarea o poate face presedintele Consiliului judetean (prin dispozitie), la cererea a cel putin 1/3 din numarul consilierilor sau a prefectului, dar si a delegatiei permanente, atâta timp cât îsi mai exercita atributiile potrivit Legii nr. 215/2001.

Desi în textele privitoare la activitatea normativa a Consiliului judetean nu se prevede nimic despre forma si procedura de adoptare a hotarârilor normative, potrivit art. 110 din Legea nr. 215/2001, pentru cazurile concrete, se face trimitere la dispozitiile legii privitoare la organizarea si functionarea consiliilor locale, cu exceptia celor referitoare la atributii, care se aplica în mod corespunzator consiliului judetean si presedintelui acestuia.

A se vedea Eugen Popa, Autonomia locala în România, Editura "All Beck", Bucuresti, 1999, pag. 2.