ALTE DOCUMENTE
|
||||||||
Teritoriul[2] si populatia sunt elemente externe, care conditioneaza existenta statului, dar nu întotdeauna când sunt reunite ia nastere un stat (de exemplu comunele, orasele, judetele, etc.).
Elementul esential, care da nastere statului este aparitia în sânul unei comunitati umane asezate pe un teritoriu determinat, fie a unor guvernanti, fie a unui sistem de organe carora, li se atribuie capacitatea de a lua, pe cale de comanda si în afara oricarei subordonari, masuri obligatorii, susceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul fortei de constrângere[3]. În literatura juridica si politica pentru desemnarea acestui ultim element se foloseste, fie termenul de "putere de stat", fie de cel de "autoritate publica" .
Notiunea de putere de stat sau de autoritate publica desemneaza atributiile unor organe, sau sistem de organe (parlament, guvern, ministere, organe judecatoresti), care pe un anumit teritoriu, exercita functiile legislativa, executiva si judecatoreasca, în conditii în care este exclusa existenta vreunei puteri superioare. Aceste organe actioneaza în limitele competentelor conferite în domeniul în care îsi desfasoara activitatea, iar la nevoie au dreptul si chiar obligatia de a se folosi de constrângere, putere conferita de forta autoritatii aleasa pe cale democratica.
În masura în care aceste organe dobândesc capacitatea juridica de a reprezenta statul si de a intra în raporturi juridice interne sau internationale, statul devine subiect de drept intern sau international .
În literatura juridica s-a considerat ca notiunea de putere de stat nu poate fi echivalata cu cea de suveranitate, aceasta din urma putând fi doar o caracteristica a puterii de stat[6]. În Constitutia României din 1991 revizuita în art.2 al. 1 se spune "suveranitatea nationala apartine poporului român, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum".
Daca în general, pe plan intern se recunoaste fiecarui stat dreptul de a dispune de el însusi si de a-si determina liber statutul politic[7], tema primatului dreptului international asupra celui intern poate duce la o limitare a puterii statului. Astfel, în art. 20 alin. 2 din Constitutia României din 1991 revizuita se spune ca, daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
A se vedea Tudor Draganu, op. cit., vol. I, pag. 127
Frontiera de stat a României delimiteaza teritoriul statului român de teritoriul fiecaruia dintre statele vecine si marea teritoriala a României de zona contigua - art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicata în M.Of. nr. 352 din 30 iunie 2001.
Ibidem, pag. 203
A se vedea Constitutia României din 1991.
A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 203.
Ibidem, pag. 204.
Ibidem, pag. 212.
Publicata în M.Of. nr. 233 din 8 decembrie 1991 revizuita prin Legea de revizuire a Constitutiei României, publicata în M.Of. nr. 669 din 22 septembrie 2003.
|