Din definitia data rezulta ca autorul considera ca serviciul public este egal - ca sens - cu functiunea publica si ca, functiunea publica se exercita numai pentru realizarea atributiilor administratiei publice.
În schimb, P. Negulescu sustinea ca : "functiunea publica apare deci ca o grupare de activitati, de puteri si de competitii în scop de a da satisfactie unor anumite interese generale".[2]
si în doctrina juridica dinainte de Revolutia din Decembrie 1989 s-au facut încercari, în cadrul legislatiei atunci în vigoare, de a se defini functiunea publica.
În acest sens, A. Iorgovan sustinea ca: "prin functii de stat întelegem situatia juridica a persoanei fizice - investita legal cu atributii în realizarea competentei unui organ de stat - ce contribuie în ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul raportului juridic complex dintre persoanele fizice respective si organul care l-a investit".[3]
În aceasta notiune nu se mai face legatura între functiunea publica si serviciu public, ci între functiunea de stat (publica) si functionarul de stat (public).
Ceea ce ne intereseaza, pentru a determina notiunea de functiune publica este legatura cu serviciul public, pentru ca nu pot exista functiuni publice decât în cadrul serviciilor publice, în timp ce functionarii publici sunt persoane fizice, cu o anumita pregatire de specialitate, care ocupa temporar o anumita functiune publica.
Puterea executiva pentru a-si realiza sarcinile proprii de satisfacere a intereselor generale ale societatii, creeaza, în conditiile legii, diferite si numeroase servicii publice care, pentru a-si înfaptui sarcinile specifice sunt dotate cu acele atributii care le asigura îndeplinirea competentelor pentru care au fost înfiintate, sunt dotate cu functiuni publice.
Odata cu crearea unui serviciu public, se creeaza si functiunile publice corespunzatoare, care au atributiile, puterile si competentele stabilite prin lege sau prin actul de înfiintare, dat în baza legii.
Din cele ce preced rezulta ca, în opinia noastra, functia publica este:
a) O totalitate de atributii, de puteri si de competente de specialitate cu care sunt dotate la înfiintare, serviciile publice;
b) Functiile publice ale unui serviciu public sunt cuprinse în statul de functii întocmit si aprobat, potrivit legii;
c) Atributiile, puterile si competentele functiei publice se stabilesc în raport de sarcinile specifice pe care serviciile publice le exercita, în vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii;
d) Atributiile, puterile si competentele functiei publice se exercita în mod continuu si permanent;
e) Atributiile, puterile si competentele functiei publice se realizeaza de catre functionarii publici numiti sau alesi în functia respectiva;
f) Persoana fizica care doreste sa ocupe o functie publica trebuie sa îndeplineasca conditiile de studii si stagii cerute de statul de functii al serviciului public;
g) Pentru munca prestata, în cadrul functiei publice pe care o ocupa, functionarul public primeste un salariu lunar si alte drepturi banesti, prevazute de lege;
h) Functia publica se desfiinteaza de catre organul care a înfiintat-o prin acte juridice de aceeasi natura
Ţinând seama de elementele mentionate, într-o încercare de definire a acestei notiuni putem considera ca functia publica este acea grupare de atributii, puteri si competenta, stabilita potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, înfiintat în scopul satisfacerii în mod continuu si permanent, de catre functionarii publici, numiti sau alesi în aceste functii, a intereselor generale ale societatii.
Definind notiunea de functie publica, P. Negulescu arata ca "functia publica este complexul de puteri si competente, organizate de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vederea de a fi ocupata, în chip temporar, de un titular (sau mai multi) persoana fizica, care, exercitând puterile în limitarile competentei, urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea" .
Statul si autoritatile publice organizate de acesta pentru realizarea suveranitatii sale înfiinteaza la nivel central si în unitatile administrativ - teritoriale servicii publice care sa asigure satisfacerea unor interese generale, a unor nevoi specifice locuitorilor.
Serviciile publice apar ca forme organizatorice (genul organelor, institutiilor, regiilor) în cadrul carora se desfasoara si se realizeaza activitati concrete, de catre anumite persoane care au o pregatire de specialitate tocmai pentru a realiza aceste activitati cu maxima eficienta. Aceste activitati (atributii) competente, sunt functiile publice.
Întâlnim "functii publice" în sfera oricarei puteri a statului, iar Constitutia României si alte acte normative folosesc aceasta notiune, în diverse sintagme, legând-o de fiecare din aceste puteri si de autoritatile publice care o exercita.
În legea numarul 69 / 1991 privind administratia publica locala întâlnim referiri la "functia de primar" - articolul 41 alineatul 2 si articolul 46 - "functia de secretar al consiliului" - articolul 48 - "functia din cadrul serviciilor publice locale" - articolul 51, functia de prefect" - articolul 96 alineatul 3.
Legile referitoare la salarizarea functionarilor publici din cele trei puteri se refera la: "functii de executie", "functii de executie de specialitate specifice", "functii de conducere".
si prin unele Hotarâri ale Guvernului, mai ales cele referitoare la salarizarea în institutiile bugetare sau în regiile autonome, se întâlnesc dispozitii referitoare la "functii de executie pe grade profesionale", "functii de executie pe trepte profesionale", "functii de conducere".
Continutul fiecarei functii publice adica acele atributii, puteri, competente proprii, care o deosebesc de alte functii publice sunt stabilite, de regula, însasi actul care o înfiinteaza - Constitutie, legi sau, în tara acestora, prin hotarâri ale guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor, hotarâri ale consiliilor judetene si locale. Acelasi act o poate si desfiinta, atunci când autoritatea competenta considera ca nu mai este necesara, sau ca acele atributii pot fi realizate în cadrul altei functii.
La regiile autonome, functiile publice sunt create prin actul de constituire a acestora.
Într-o analiza mai detaliata, am putea considera ca functiei politice, inclusiv celei din sfera administratiei publice, îi sunt specifice urmatoarele trasaturi:
a) Reprezinta un complex de atributii si puteri cu care este investit un functionar public dintr-un serviciu public.
b) Functia publica are caracter de continuitate, apare ca o necesitate permanenta si de interes general, chiar daca unele se realizeaza intermitent sau o singura data.
c) Persoana care o detine trebuie sa aiba învestitura legala si s-o exercite în executarea legii.
d) Functia publica nu poate constitui obiectul unei întelegeri între parti si nu poate fi stabilita prin contract. Având o baza legala ea poate fi însa schimbata în mod unilateral, fara acordul persoanei care o detine, desigur tot de catre cel care a creat-o
e) Functia publica se ocupa prin numire sau prin alegere, în conditiile legii.
Functia publica reprezinta un ansamblu de atributii, de competente si puteri în cadrul unui serviciu public, stabilite potrivit legii, cu care sunt investiti, numiti sau alesi functionarii publici, în vederea satisfacerii în mod continuu si permanent a unui interes general.
În virtutea unor functii pe care le detin, unele persoane raspund de desfasurarea activitatii într-o unitate sau sector de activitate, având dreptul de a lua decizii în acest scop; acestea sunt functii de conducere.
În organele administratiei publice putem întâlni ca functii de conducere: ministrul si adjunctii acestuia, director si director general, sef serviciu si sef birou, prefect, subprefect, primar, viceprimar, etc.
În aceste cazuri, cel ce detine o functie nu are dreptul de decizie, nu raspunde pentru întreaga activitate a organului sau sectorului de activitate, obligatiile sale profesionale fiind în principal cu caracter prestator; acestea sunt functii de executie. Sfera acestora e foarte larga si poarta diverse denumiri, în raport si de pregatirea de specialitate a celui ce detine functia: medie, inginer, jurist, inspector, etc.
La rândul lor, aceste functii se pot grupa în functii de executie pe grade profesionale si functii de executie pe trepte profesionale.
În aparatul Parlamentului, Presedentiei si al Guvernului sunt prevazute functii de specialitate.
|
