[1] Paul Negulescu vedea în functia publica un complex de puteri si competente, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, ce urmeaza a fi ocupata, în chip temporar, de un titular (sau mai multi), persoana fizica, care, exercitând puterile în limitele competentei, urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea.

Notiunea de functie publica poate avea mai multe acceptiuni:

[6] În aceasta acceptiune a functiei publice sunt inclusi demnitarii la nivel central, alesi (presedintele) sau numiti (ministri), demnitarii locali alesi (primarii si consilierii), numiti (prefectul), functionarii publici de cariera.

[9], cu modificarile si completarile ulterioare. Cele mai importante modificari si completari au fost aduse de Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei .

). cuprinde suma atributiilor determinate si specificate prin lege sau alte acte normative, ce exprima în totul sau în parte, competenta materiala, functionala si teritoriala a unei autoritati sau serviciu public; b). pentru exercitarea atributiilor functiei, functionarul este anume învestit potrivit legii, ceea ce îi confera drepturi si îndatoriri conform legii si statutelor proprii; c). functia în sine are un caracter de continuitate.

Regimul juridic aplicabil functiei publice determinat constitutional si prin Legea nr. 188/1999 este un regim de drept public, regim de altfel aplicabil si functionarului public.

Functii publice pot fi îndeplinite si de persoane particulare autorizate în conditiile legii sa presteze un serviciu public în regim de putere publica. În literatura juridica straina se teoretizeaza si se încearca sa se impuna asa numita privatizare a functiei publice, problema strâns legata de criza în general a teoriei serviciului public.

Dupa nivelul competentelor, functiile publice se împart în functii publice generale si functii publice specifice.

- functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice. Sunt considerate functii publice generale, de exemplu, cea de secretar general al Guvernului, secretar general din minister, director general din cedrul ministerului, secretar al municipiului, director executiv a serviciilor publice deconcentrate a ministerelor, director executiv în cadrul aparatului propriu al autoritatii administratiei publice locale, sef serviciu, sef birou, referent, etc[15]. Fara sa spuna cine anume o va face, legiuitorul arata ca alte functii publice generale, decât cele prezentate în Anexa 1 la Legea nr. 188/1999 se stabilesc cu avizul, credem noi, conform, al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici .

- functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unei autoritati si institutii publice.

De exemplu, sunt considerate functii publice specifice, cele de arhitect-sef, inspector de concurenta, inspector vamal, inspector de munca, comisar, etc .

Alte functii specifice decât cele stabilite în Anexa 1 la Legea nr. 188/1999, pot fi stabilite de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. În acest caz, înseamna ca prin acte administrative ierarhic inferioare se va putea adauga la dispozitiile legii. Consideram ca avizul nu poate fi decât conform .

Functiile specifice din aparatul de lucru al prefectului se stabilesc prin ordin al acestuia, cu avizul consultativ al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Functiile specifice din aparatul de lucru al autoritatilor administratiei publice locale se stabilesc la propunerea presedintelui consiliului judetean sau, dupa caz, a primarului, prin hotarâre a consiliului judetean sau dupa caz, a consiliului local si cu avizul consultativ al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

b. Dupa nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, acestea se împart în urmatoarele clase:

clasa I - cuprinde functii publice pentru a carei ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta (de exemplu, sunt functionarii public de executie, numiti ca experti, consilieri juridice, inspectori, etc) ;

clasa a II-a - cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma (de exemplu, referentul de specialitate) ;

clasa a III-a - cuprinde functii publice pentru ocuparea carora se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma (de exemplu, referentul) .

c. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice , functiile publice se împart în:

- functii publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici (de exemplu, secretarul general al Guvernului, consilierul de stat, prefectul, secretarul general al prefecturii, etc) ;

- functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor public de conducere, care implica activitati de conducere si acte de decizie (de exemplu, secretarul municipiului, director general adjunct din aparatul ministerului, sef serviciu, etc) ;

- functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie . Functia de executie se concretizeaza prin activitati de executare a actelor de decizie.

Functionarii publici numiti în functii publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvent cu diploma sau studii medii liceale, absolvite cu diploma, pot ocupa numai functii publice de executie, cu exceptiile prevazute în legi speciale.

Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale: superior, principal, asistent, debutant.

Prin actul de înfiintare a unei autoritati sau institutii publice se va stabili numarul maxim de posturi aferente functiilor publice. Prin statutul de functiuni se stabileste denumirea functiei, clasa, numarul de posturi, nivelul salariilor. Totodata se întocmeste si statul de personal care va cuprinde persoanele care nu exercita atributiile unei functii publice.

B.     Ierarhia functiilor publice presupune o clasificare a lor, în care functiile publice de executie îsi gasesc subordonarea fata de functiile publice de conducere. Prin statute proprii se stabilesc diferite ierarhii si subordonari. Functionarii publici care ocupa o functie situata pe o pozitie inferioara sunt subordonati celor care ocupa o functie situata pe o pozitie juridica superioara (seful de serviciu, directorul, s.a.m.d.).