Functiile statului nu pot fi întelese altfel decât ca grupe de acte publice. Leon Duguit spunea ca nici Montesquieu, atunci când a vorbit despre separatia puterilor în stat nu a înteles altceva decât separatia functiilor în stat, spre deosebire de Rousseau, care a preconizat separarea puterilor statului[2].
Teoria tripartita a functiilor statului (Jellinek, Laband, Hauriou s.a). Duguit si Bonnard fac o împartire a functiilor statului dupa natura intrinseca a actelor, pe care le executa autoritatile publice, girând serviciile publice. Este o clasificare materiala a functiilor statului care pleaca de la natura juridica a actelor si obiectul functiei[3].
Functia legislativa se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect stabilirea de reguli de conduita sociala, generale si impersonale, cu caracter obligatoriu si susceptibile de a fi sanctionate, daca ar fi încalcate, prin forta de constrângere a statului. Se spune ca aceste reguli sunt generale si impersonale în sensul ca, desi chemate sa se aplice unor persoane, ele sunt formulate în abstract, adica au în vedere fie toti indivizii unei colectivitati, fie o categorie sau mai multe categorii de persoane definite prin anumite trasaturi comune.
Functia legislativa se deosebeste de celelalte functii si prin faptul ca are un caracter originar. Astfel, regulile cu caracter general adoptate pe cale de lege, au o forta juridica superioara tuturor celorlalte norme juridice, motiv pentru care se spune ca functia legislativa exercitata de organul reprezentativ national este o manifestare directa a suveranitatii poporului.
De aici si consecinta ca functia executiva sau administrativa si cea jurisdictionala au o autoritate derivata, în sensul ca actele îndeplinite în cadrul acestor functii nu sunt o expresie directa a vointei organului reprezentativ pe plan national, ci se impun respectului general în temeiul legii, care determina conditiile si organele de care pot fi emise .
Functia executiva sau administrativa, cum mai este denumita de unii autori[5], are ca obiect organizarea aplicarii si aplicarea în concret a legilor, asigurarea bunei functionari a serviciilor publice instituite în acest scop, precum si emiterea de acte normative si individuale sau efectuarea de operatii materiale, prin care, pe baza legii, se intervine în viata particularilor pentru a le dirija activitatea sau a le face anumite prestatii.
Erast Diti Tarangul afirma direct ca obiectul functiunii administrative este sa intervina în viata particularilor, furnizându-le anumite prestatiuni, supraveghind si dirijând viata sociala si de a executa legea[7].
Daca functia legislativa se caracterizeaza prin acte juridice cu caracter general si impersonal, functia executiva se realizeaza atât prin acte generale si impersonale, cât si prin acte individuale, fapte materiale juridice si operatii materiale-tehnice individuale si concrete.
Daca functia executiva sau administrativa are un caracter derivat, consecinta este ca actele administrative trebuie sa fie conforme cu legea. În anumite situatii, însa legea acorda autoritatilor administrative o adevarata putere discretionara, în temeiul careia acestea nu se limiteaza doar în a aplica legea, ci au si libertatea de a alege, în anumite limite, între doua sau mai multe solutii[8].
Functia jurisdictionala, are un caracter derivat, analog functiei executive, si are ca obiect solutionarea unui litigiu juridic sau constatarea, cu autoritatea lucrului judecat, a unui raport contestat sau contestabil[9].
Functia jurisdictionala este distincta de functia executiva, chiar daca în fapt atât administratia publica, cât si justitia nu fac altceva decât sa aplice legile la cazurile individuale si concrete, astfel încât din punctul de vedere al naturii obiectului lor, se poate spune ca între ele, nu exista nici o deosebire.
Sunt totusi deosebite pe urmatoarele considerente:
A se vedea Erast Diti Tarangul, Tratat de drept administrativ, Cernauti, 1944, Editura "Glasul Bucovinei", pag. 23-24.
Ibidem, pag. 24.
Ibidem, pag. 39.
A se vedea Tudor Draganu, op. cit., pag. 214.
A se vedea Erast Diti Tarangul, op.cit., pag.40.
A se vedea Tudor Draganu, op. cit., pag. 214.
A se vedea Erast Diti Tarangul, op. cit., pag. 40.
A se vedea Tudor Draganu, op.cit. pag. 214.
Ibidem, pag. 215.
Ibidem, pag. 215.
|