Mai mult, în acelasi loc P. Negulescu, dând o alta definitie notiunii de functionar public arata ca: "Functionarii publici sunt acum cetateni care, fiind numiti de autoritatea competenta si investiti în mod legal cu atributele functiilor lor, presteaza în mod permanent o anumita activitate, ce nu este exclusiv manuala, în scop de a face sa functioneze un serviciu public în schimbul unui salariu platit periodic",[2] iar A. Teodorescu sustine ca: "functionarul public este persoana care în schimbul unei remuneratii, îndeplineste sau colaboreaza în mod permanent la îndeplinirea unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativa a statului, judetelor sau comunelor" .
În literatura de specialitate dinainte de Revolutia din Decembrie 1989, Antonie Iorgovan definea notiunea de functionar de stat ca fiind: "persoana fizica care este investita în mod legal, prin actul de vointa unilaterala a unui organ de stat, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii de stat, în vederea realizarii competentei organului din structura caruia face parte functia respectiva".
Fiecare din aceste definitii are meritele si neajunsurile ei, dar nu ne propunem sa le analizam deoarece, desi este importanta notiunea de functionar public, observam ca în codul functionarilor publici aprobat prin Legea din 8 iunie 1940, modificat si republicat prin Legea pentru cadrul functionarilor publici din 10 martie 1942, nici nu era data o asemenea definitie, si, cu toate acestea dupa cum se prevede în articolul 2, dispozitiile cuprinse în partea întâi au fost aplicate tuturor functionarilor publici, iar dispozitiile cuprinse în partea a doua au fost aplicate numai functionarilor administrativi si functionarilor de specialitate, cu unele exceptii, cuprinse în articolul 49 (functionarii publici de specialitate ce fac parte din diferite corpuri organizate, cum ar fi: membrii ordinului judecatoresc, membrii corpului ofiterilor si subofiterilor, membrii corpului medicilor, s.a.m.d.) si articolul 199 (referentilor stagiari si oficiilor de studii ).
Pornind de la constanta ca persoana fizica care ocupa în conditiile legii o functiune publica, este functionar public, si de la prevederile constitutionale si legale cercetate, încercam sa desprindem câteva elemente care sa nu conduca la o definitie proprie a serviciilor publice.
Astfel:
a) Toate serviciile publice - organe ale administratiei publice, centrale si locale ( dar si celelalte organe ale statului care realizeaza sarcinile specifice ale puterii legislative si judecatoresti) institutiile publice si regiile autonome de interes public - sunt dotate, înca de la înfiintare, cu functii publice;
b) Sunt grupari de atributii, puteri si competente stabilite potrivit legii pentru realizarea sarcinilor specifice ale fiecarui serviciu public de catre persoanele fizice care ocupa, în conditiile legii, functia publica respectiva;
c) Pentru ca o persoana sa poata ocupa o functie publica e necesar ca aceasta sa fie cetatean român. În acest sens în articolul 16 (3) din Constitutie se prevede ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au numai cetatenia româna si domiciliul în tara;
d) Investirea într-o functie publica se face pe baza de concurs ori ca urmare a alegerii;
e) Persoana fizica care ocupa o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua si permanenta, evident cu respectarea programului de lucru al serviciului respectiv;
f) Pentru activitatea depusa, persoana fizica are dreptul la un salariu stabilit potrivit legii, pentru a se întretine pe el si familia lui;
g) Pe durata ocuparii functiei publice, persoana fizica are anumite drepturi si obligatii;
h) Cu exceptia functionarilor publici care potrivit legii sunt inamovibili, toti functionarii publici se bucura de stabilitate;
Din elementele mentionate putem concluziona ca: functionarul public este acea persoana fizica care , cu respectarea conditiilor cerute de lege, a fost investit prin numire sau alegere, într-o functie publica pentru a desfasura contra unui salariu, o activitate continua.
Pe timpul cât detine functia publica persoana fizica are anumite drepturi si-i revin anumite obligatii.
Pe baza trasaturilor si consideratiilor pe care le-am facut în legatura cu functia publica putem preciza si notiunea de functionar public, întelegând prin aceasta persoana numita sau aleasa într-o functie publica cu caracter de permanenta în serviciile autoritatilor publice centrale sau locale, ori institutiile publice care apartin acestora.
Nu sunt functionari publici persoanele care desfasoara o activitate pe baza unei conventii civile în serviciul unei autoritati publice, centrale sau locale, într-o institutie publica subordonata acestora sau regie autonoma aflata sub autoritatea lor.
În dreptul penal, continutul si trasaturile de functionar public sunt mai largi. În acest sens, sunt considerati functionari publici chiar si acele persoane care nu au o învestitura legala sau nu o au chiar de loc, adica acei functionari de fapt care exercita permanent sau temporar cu orice titlu o însarcinare în serviciul unui organ de stat, întreprindere sau organizatie economica de stat. Precizarile facute cu privire la clasificarea functionarilor publici privesc desigur si pe functionarii publici.
Vom avea deci functionari publici de conducere si functionari publici de executie, functionari alesi si functionari numiti, functionari militari si functionari civili etc.
Spre deosebire de functionari de executie cei care detin functii de conducere au un grad mai mare de raspundere si independenta.
|
