Influenta adminsitratiilor nationale asupra Spatiului Administrativ European

Influenta adminsitratiilor nationale asupra Spatiului Administrativ European

Natura distincta a structurii institutionale a Uniunii Europene prevede canale multiple prin care un stat membru īsi poate promova interesul national. Cele mai importante institutii sunt Comisia Europeana, Consiliul UE īn diferitele sale formate si Paralamentul European.

Conform art.5 din Tratatul de la Roma, fiecare stat membru UE este obligat sa ia toate masurile necesare respectarii obligatiilor ce decurg din statutul de membru UE. Īndeplinirea acestor obligatii atrage implicatii asupra sistemului adminsitrativ national. Acesta trebuie sa asigure implementarea directivelor, deciziior UE. Tot sistemul administrativ trebuie sa se ocupe de organizarea fondurilor provenite de la UE cu maxim de eficienta.

Īn cazul nerespectarii obligatiilor ce le revin īn calitatea de membru UE, statele pot fi aduse īn fata Curtii Europene de Justitie, urmānd ca acestea sa fie sanctionate daca obligatiile sunt nerespectate.

Lunga cooperare a statelor din interiorul sistemului politic european a condus la aproximarea modului īn care sistemul lor admistrativ opereaza. Aceasta cooperare pe termen lung īnauntrul unui sistem politic a creat, ceea ce Formier numeste "Spatiul Adminsrativ European".

Fiecare stat membru trebuie sa īsi construiasca īn cadrul UE o reputatie atāt de stat capabil de a influenta deciziile comunitare, cāt si de stat adaptabil si flexibil. Īn acelasi timp statele membre trebuie sa-si identifice si sa sustina pozitii clare, concrete si pragmatice fata de marile teme europene.

Pentru asigurarea acestei prezente active, fiecare stat membru trebuie sa īsi creeze si consolideze un mecanism institutional puternic si unitar, care sa permita formularea si sustinerea rapida si corecta a pozitiilor si intereselor nationale la nivel comunitar. Departamentele de Afaceri Europene din statele membre au rolul de a analiza permanent procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE pt a putea identifica actiunile necesare īn vederea promovarii intereselor nationale.

Urmatoarea etapa consta īn analizarea modalitatiilor prin care se poate promova interesul national si sustinerea propriu-zisa a acestei pozitii la Bruxelles. Sarcina prezentarii pozitiilor de negociere īn cadrul reuniunilor Consiliului Uniunii Europene, comitetelor si grupurilor de lucru revine ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale cu responsabilitati īn domeniu.

Īn promovarea interesului national trebuie respectata abordarea consensuala, de compromise, existenta la nivel comunitar. Aceasta īnseamna ca trebuie sa existe dsiponibilitatea de a īndeplini, īn limita posibilului, cererile fiecarui stat membru, fara a se recurge la vot decāt īn ultima instanta. Un stat poate obtine concesii de l acelalalte state membre dar, similar, va trebui sa faca concesii la rāndul sau.

Exista cutuma ca, daca un stat membru sprijina un alt stat membru, īntr-o chestiune punctuala, acest stat trebuie sa raspunda la fel la o solicitare a statului respective. Este important ca mandatul sa fie cāt se poate de flexibil, iar prioritatile trebuie sa fie ierarhizate. De precizat ca īn cazul unui mandate rigid sau al prea multor solicitari, statul membru risca sa se situeze īn afara compromisului, ceea ce determina ca nici una dintre cerintele sale sa nu mai fie indeplinita.

Promovarea mandatului se face prin interventii īn cadrul reuniunii, "negocieri de culoar", cānd se stabileste ca un stat membru sa intervina si pentru alte state membre, o transmitere prealabilade materiale si īntālniri bilaterale separate, la Bruxelles sau īn alte capitale.

Fiecare stat, atunci cānd dobāndeste statutul de membru UE, dobāndeste drepturi de vot īn procesul formularii si luarii deciziilor la nivelul UE. Acest lucru este aplicabil tuturor reuniunilor reprezentantiilor statelor membre, inclusive la Consiliul European ( la nivel de sef de stat si de guvern), Consiliul de Ministri, Comisia Europeana precum si Comitetul Reprezentantiilor Permanenti.

Ca regula generala, la Consiliul European participa Presedintele si Primul Ministru, pregatirea participarii acestora este responsabilitatea autoritatiilor nationale competente. Conceput initial ca un loc de discutii neoficiale, īncepānd cu anii '80 a devenit un forum pentru rezolvarea problemelor asupra carora ministrii nu puteau conveni sau asupra carora existau dezacorduri īn cadrul guvernelor statelor membre.

Comisia Europeana detine monopolul īn ceea ce priveste initiativa legislativa comunitara. Atāt pentru pregatirea politicilor, cāt si pentru aplicarea politicilor comunitare. Comisia are nevoie de canale regulate de consultare si cooperare cu functionarii nationali relevanti - mecanismul " comitologiei". Īn timp s-a dezvoltat o retea densa de comitete consultative, de reglementare si de gestiune, īn cadrul carora au loc dezbateri procedurale juridice si politice si īn care fiecare stat este reprezentat, putāndu­-si astfel promova interesul national.