b) Maritima cu capitala la Galati.
c) De centru cu capitala în Bucuresti
d) Occidentala cu capitala în Craiova.
Fiecare prefectura generala avea un consiliu general. Prefectul era reprezentantul guvernului; din aceasta cauza el avea prestanta asupra tuturor celorlalte autoritati, exercitând o actiune de supraveghere si control asupra functionarilor din prefectura sa. El avea dreptul de a reforma si chiar a anula actele acestor functionari afara de cei depinzatori de Ministerul de Razboi si Justitie ori de catre ori ele ar fi fost contrarii legilor, dispozitiilor luate de ministere si chiar propriilor sale ordine.
Tot prefectului îi revenea paza si mentinerea sigurantei si ordinii publice. Acest proiect a fost respins sub cuvânt ca "este rau venit într-un moment în care trebuiau luate dimpotriva masurile de unificare completa". Legea pentru înfiintarea consiliilor judetene organizeaza pentru prima oara administratia judetelor tarii, "conceptia ei reprezentând un sistem real si metodic". Judetul nu este numai o simpla subdiviziune administrativa a statului, ci si o persoana juridica investita cu o anumita putere publica si drepturi patrimoniale. Comisar al guvernului pe lânga consiliu si executor al deciziilor acestuia era prefectul, numit de puterea centrala.
Prefectul avea dreptul de a asista la toate deliberarile consiliului, putând face acestuia orice propuneri ar fi crezut de cuviinta. În cazul când consiliul sau comitetul permanent ar fi luat hotarâri în afara atributiilor lor sau împotriva interesului judetului, prefectul era dator sa faca recurs la guvern, în termen de 10 zile, notificând aceasta consiliului sau comitetului. Recursul era suspensiv de executare timp de 30 de zile de la data notificarii iar, daca guvernul nu se pronunta în acest termen, deliberarea devenea executorie.
[1]; ea a fost creata în anul al saptelea de la Marea Revolutie Franceza; pâna la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul guvernului si seful administratiei departamentului în care functiona.
Dupa 1958 prefectul este : reprezentantul statului, al intereselor nationale; reprezentantul guvernului; organ de administratie generala; organ de coordonare a serviciilor statului din departament. În tara noastra, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene numarul 396 din 2/14 aprilie 1864 care în articolul 91 prevede ca : prefectul ca, cap cal administratiunei judetene, dirige toate lucrarile acestei administratiuni si executa hotarârile consiliului judetean". Prefectul, dupa cum prevede alineatul 2 al articolului 3, era comisar al guvernului pe lânga consiliul judetean.
În aceasta calitate, el supraveghea legalitatea actelor adoptate de consiliul judetean si de declaratia permanent, iar atunci când constata ca acestea erau ilegale, avea dreptul si datoria ca în termen de 10 zile de la adoptarea actului respectiv, daca a participat la sedinta sau de la data la care i s-a adus actul la cunostinta, sa faca recurs la Guvern. Recursul, prevede articolul 95 alineatul 3, era suspensiv de executare. Primind recursul, Guvernul era dator sa se pronunte asupra lui, în termen de 20 de zile de la primire iar daca nu se pronunta în acest termen, actul consiliului judetean sau al delegatiei permanente îsi produce efectele pentru care a fost adoptat.
Guvernul, admitând recursul, nu avea dreptul sa modifice actul ci numai sa-l infirme în întregime, în cazurile în care constata ca actul nu se putea amenda, îl restituia Consiliului Judetean sau delegatiei permanente, cu observatiile sale, si amâna aprobarea sau respingerea recursului pâna nu i se spunea actul respectiv modificat de catre cei care l-au adoptat, din nou verificarii sale. Prin aceeasi lege s-a înfiintat functia de subprefect care era reprezentantul prefectului în conducerea plasilor în care era împartit judetul.
Subprefectul, prevede articolul 106 astfel cum a fost modificat prin Legea din 31 mai 1894, viziteaza toate comunele plasii sale, inspecteaza registrele de stare civila si verifica starea caselor comunale cel putin de 2 ori pe an. Dupa modificarea Legii nr. 396/1864 în anul 1904 subprefectul a devenit inspector comunal iar în urma modificarii aceleiasi legi, în anul1908,acesta a devenit administrator de plasa prim pretorul de mai târziu.
Pozitia prefectului de comisar al guvernului si de conducator al administratiei judetene s-a mentinut si prin Legea pentru unificarea administrativa din 1925. Potrivit legii pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929 prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Din reglementarile cuprinse în aceasta lege rezulta ca prefectul avea o tripla calitate cu atributii corespunzatoare. Astfel :
a) Ca delegat al autoritatii centrale, prefectul de judet, prevede articolul 272, reprezinta guvernul si puterea executiva si sta în legatura cu fiecare minister prin directorul ministerial si prin serviciile ministeriale locale.
b) Ca reprezentant al guvernului, prefectul, potrivit prevederilor articolului 273 exercita controlul si supravegherea tuturor administratiunilor locale din judet, în care calitate el poate cere pedepsirea functionarilor
c) Prefectul era, potrivit articolului 276 seful politiei în judet si exercita atributiile sale politienesti în conformitate cu dispozitiile articolelor 68 si 69 din Legea de organizare a politiei generale a statului din 21 iulie 1929.
În afara de atributiile ce-i reveneau în calitatile mentionate, prefectul se îngrija de publicarea legilor si regulamentelor si veghea la aplicarea lor; era dator sa dea concursul la îndeplinirea deciziilor executorii ale consiliului judetean si delegatiei consiliului judetean; supraveghea toate institutiile de binefacere si asistenta sociala care depindeau de stat, judet sau comuna; raporta departamentului respectiv observatiile ce ar avea de facut asupra functionarii diferitelor servicii publice.
Pentru a fi numit prefect legea prevedea anumite conditii (vârsta minima 30 de ani, studii superioare) si stabilea anumite incompatibilitati. Astfel , potrivit articolului 270, prefectul nu poate ocupa nici o alta functiune publica platita de stat, judet sau comuna, nici exercita vreo profesiune libera, nici a face parte ca administrator sau cenzor în consiliile societatilor civile sau comerciale, cooperative sau banci populare din cuprinsul judetului sau a caror activitate se întindea în acelasi judet. Din modul de numire si din atributiile sale reiese ca, în conceptia legiuitorului din 1929, prefectul era unul politic si nu administrativ.
Punându-si întrebarea ce se întelege prin prefectul politic si prin prefectul administrativ, J. Vermeulen sustinea ca : "prefectul politic este acel organ reprezentând autoritatea centrala în judet si numit de guvern în majoritatea cazurilor propus de Ministerul de Interne. Prefectul administrativ este functionarul de cariera recrutat potrivit anumitor dispozitii legale, servind drept chezasie pregatirea profesionala care se afla în mod permanent în fruntea judetului pentru desemnarea intereselor sale de ordin local".
Institutia prefectului a functionat potrivit organizarii din 1929, cu unele întreruperi - august 1938 - septembrie 1940 - pâna la adoptarea Legii nr. 17/1949 asupra organizarii consiliilor populare. Dupa peste 40 de ani, functia de prefect, ca reprezentant al guvernului a fost reînfiintata prin Legea administratiei publice locale Nr. 69/1991.
|
