Notiunea de administratie publica

Leon Duguit ne arata ca nevoile comune ale oamenilor nu pot fi satisfacute decât numai printr-o colaborare comuna, iar nevoile diferite si aptitudinile diferite, se completeaza reciproc . Aceasta interdependenta între oameni atât de diferiti este un fenomen social si pretinde o adevarata solidaritate sociala.

Dar, pentru ca oamenii sa poata trai în comun, trebuie sa se organizeze & 828g62i #351;i sa aiba reguli comune de viata, de ordine si munca carora sa li se supuna cu totii, deci într-o apreciere de esenta se impune ca societatea sa fie organizata. Forma superioara de organizare a societatii este statul.

Pentru a evita ca statul sa devina arbitrar sau totalitar, dupa formula lui Montesquieu, punerea în valoare a principiului separatiei puterilor în stat se face prin faptul ca fiecare putere se opreste una pe alta, si în consecinta în mod necesar cele trei functii politice, distincte, puterea legislativa, executiva si judiciara sunt atribuite unor organe diferite care îsi împart sarcinile si se controleaza mutual[3].

Functia executiva are sarcina concreta de a pune în valoare vointa generala, exprimata în legi, si de a angaja organele executive, în limitele atributiilor încredintate, în înfaptuirea acestei opere. Guvernantii (administratorii) organizeaza, conduc si satisfac cererile guvernatilor (administratilor).

Profesorul Erast Diti Tarangul arata ca functia executiva sau administrativa, are ca obiect organizarea aplicarii si aplicarea în concret a legilor, asigurarea bunei functionari a serviciilor publice, instituite în acest scop, precum si emiterea de acte normative si individuale sau efectuarea de operatii materiale, prin care, pe baza legii, se intervine în viata particularilor pentru a le dirija activitatea sau a le face anumite prestatii[4].

Notiunea de administratie - administratio în latina -, termenul presupune o activitate de conducere, organizare, gospodarire[5]. Provenienta poate fi data si de cuvântul latin "administer", care înseamna agent, servitor, instrument .

Administratia, desemneaza atât forma de activitate pentru realizarea functiei executive cât si totalitatea organelor statului prin care se desfasoara aceasta activitate. De aici, deducem ca administratia, în mod curent poate desemna atât o activitate, cât si un organ sau sistem de organe, care înfaptuiesc aceasta activitate[7].

În aceste doua sensuri, material - în primul caz, organic în cel de al doilea, cuvântul "administratie" poate fi folosit pentru a desemna atât activitati publice, cât si pentru activitati private. Activitatile cuprinse în obiectul functiei executive pot fi desfasurate si de regiile autonome, societatile comerciale, institutii sau persoane particulare, asociatii sau fundatii, autorizate de lege sa desfasoare servicii de natura publica.

Activitatea guvernantilor se desfasoara în vederea satisfacerii nevoilor de interes general, deci este o administratie publica.

Într-un sens actual si uzitat, sintagma de administratie publica desemneaza un ansamblu de organe prin care sunt conduse si executate sarcinile publice[8].

Asupra notiunii de administratie, în literatura juridica s-au emis o serie de pareri. Astfel, în Franta s-a încercat definirea acesteia în sensul de executare a legii (Laferričre). Altii au considerat administratia ca o functie a statului care prestează servicii particularilor si comunitatii nationale[9].

Administratia publica înfaptuita de autoritatile administrative (publice) este compusa dintr-o administratie activa (organe subordonate ierarhic care au dreptul de a face acte de gestiune si fapte materiale, acte juridice unilaterale si executorii), administratie consultativa ( se realizeaza pe cale de avize) si o administratie jurisdictionala (exercitata de organe care au atributii în solutionarea unor litigii juridice, prin hotarâri emise în baza unor proceduri judiciare, dar care nu se bucura - hotarârile - de puterea lucrului judecat).[10]

Asa cum am aratat, notiunea de administratie publica implica un dublu sens, unul de organ (sau totalitate de organe) si altul de activitate.

În primul sens, prin administratie publica întelegem ansamblul organelor, institutiilor, autoritatilor publice care realizeaza activitatea executiva pe baza si organizarea executarii în concret a legilor.

Conceputa ca un sistem de organe, administratia publica poate fi o administratie publica si o administratie publica locala.

Administratia publica centrala are în vârful piramidei Guvernul care potrivit art. 101 al. 1 din constitutie exercita conducerea generala a administratiei publice si prin urmare nu numai teoretic ci si practic îndeplineste functia de sef al executivului, convietuind pe aceasta pozitie cu Presedintele Republicii.

Administratia publica centrala este de specialitate (am putea spune ca este partea executiva a administratiei publice centrale) este alcatuita din ministere, celelalte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului ori a ministerelor, ca autoritati administrative autonome - art. 115 al. 2 din Constitutie, servicii publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, institutii publice subordonate ministerelor, altor organe centrale, de specialitate, alte structuri publice (de exemplu, regiile nationale etc.)[11]

Administratia publica locala este compusa din prefect, autoritatile autonome ale administratiei publice (consilii locale, primari, consilii judetene), institutii publice subordonate autoritatilor autonome ale administratiei publice locale, alte structuri publice.

În opinia noastra Presedintele României nu face parte din categoria organelor administratiei publice, dar îndeplineste atributii ale functiei executive. În sens contrar s-au exprimat alti autori, care s-au prevalat de unele dintre atributiile presedintelui prevazute în Constitutie, care i-ar conferi si calitatea de autoritate a administratiei publice[12]. Credem ca o data ce prin art. 80 al. 2 din Constitutie Presedintelui României i se încredinteaza functia de mediator între puterile statului, acesta nu mai poate îndeplini si functia de sef al executivului. Tot asa, nici presedintii si nici birourile Camerei Deputatilor sau Senatului, nu sunt organe ale administratiei publice desi pot face anumite acte administrative (de exemplu, numirea sau revocarea din functie, aplicarea de sanctiuni disciplinare unor functionari din aparatul propriu). Sau presedintele Curtii de Apel sau procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel pot exercita functii administrative, ce întrunesc atributele puterii executive, fara însa a fi organe administrative (de exemplu, pot numi personal auxiliar, administrativ si de serviciu) .

Într-un al doilea sens, administratia publica este privita ca o activitate, ce înfaptuieste functia executiva în interes general, în limitele constitutionale, prin adoptarea unor acte normative (ordonante) si prin organizarea executarii legilor, ordonantelor, cât si prin organizarea sau prestarea directa, catre particulari a unor servicii publice[14].