Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

administratie




TITLUL IV




Cap. I PRESCRIPTIA EXTINCTIVA



Noþiunea ºi efectul prescripþiei extinctive.


Prescripþia extinctivã nu este definitã în legea civilã totuºi Decretul 167 / 1958 în art. 1, alin. 1, consacrã efectul prescripþiei extinctive " Dreptul la acþiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripþie, dacã nu a fost executat în termenul stabilit de lege ".

Putem defini prescripþia extinctivã din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la acþiune neexercitat în termenul de prescripþie.


Reglementarea prescripþiei extinctive din dreptul civil.


Actele normative în vigoare, în care se gãsesc normele ce formeazã instituþia prescripþiei extinctive, sunt urmãtoarele:

Decretul nr. 167 / 1958, privitor la prescripþia extinctivã care este "legea generalã" sau "dreptul comun" în materie;

Codul civil (în special titlul XX - "Despre prescripþie din cartea a III a") în mãsura în care a suferit modificãri sau abrogãri;

Alte acte normative, izvoare de drept civil, ca exemplu amintim Legea nr. 29 / 1990, privind contenciosul administrativ, Legea 105 / 1992, privind raporturile de drept internaþional privat.


Caracterul normelor care reglementeazã prescripþia extinctivã.


O problemã strâns legatã de "reglementarea prescripþiei extinctive, este aceea a caracterului - imperativ sau dispozitiv - al normelor ce formeazã aceastã instituþie".

Prescripþia extinctivã este calificatã ca o instituþie de ordine publicã.

Totuºi problema care se ridicã, ( de lege ferenda) este aceea de a ºti dacã este bine, sau nu, sã se pãstreze caracterul imperativ al normelor prescripþiei extinctive ºi în viitoarea reglementare.

Se considerã cã soluþia potrivitã (opinia profesorului Belein) este aceea de a reveni la sistemul codului civil: prescripþia trebuie aplicatã dacã cel interesat (de regulã pârâtul) o invocã.


Natura juridicã ºi delimitarea prescripþiei extinctive.


Prescripþia extinctivã este cunoscutã de toate ramurile de drept, ºi de aici drept consecinþã: natura juridicã a prescripþiei extinctive trebuie stabilitã în cadrul fiecãrei ramuri de drept.

Din dreptul civil face parte prescripþia dreptului la acþiune (în sens material), ºi pentru a stabili natura juridicã a prescripþiei extinctive înseamnã a rãspunde la întrebarea ce este, pentru dreptul civil, prescripþia dreptului la acþiune?

Pentru a rãspunde la întrebare este necesar sã stabilim ce efect produce prescripþia extinctivã asupra dreptului subiectiv civil ºi, pe cale de consecinþã, asupra obligaþiei civile corelative.

Din chiar definiþia datã prescripþiei extinctive rezultã cã, acþiunea intentatã de subiectul activ, dupã acþiunea prescripþiei extinctive, va fi respinsã ca prescrisã, ceea ce echivaleazã cu refuzul concursului forþei de constrângere a statului.

Putem înþelege efectul prescripþiei extinctive dacã amintim prevederea art. 20, alin. 1, din Decretul nr. 167 / 1958: Debitorul care a executat obligaþia, dupã ce dreptul la acþiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sã cearã înapoierea prestaþiei chiar dacã la data executãrii nu ºtia cã termenul prescripþiei era împlinit.

Concluzia ce se desprinde este urmãtoarea: prescripþia extinctivã nu stinge nici dreptul subiectiv nici obligaþia civilã corelativã.

Totuºi se realizeazã o transformare ori o schimbare juridicã:

dreptul subiectiv civil nu mai este apãrat pe cala ofensivã a acþiunii în justiþie, ci numai pe cale defensivã a excepþiei, dacã debitorul ºi-a executat voluntar obligaþia sa.

obligaþia civilã corelativã nu mai poate fi adusã la îndeplinire pe calea executãrii silite, dar este permisã executarea sa voluntarã, adicã de bunãvoie.

Prescripþia extinctivã transformã dreptul subiectiv civil ºi obligaþia civilã corelativã din perfecte (asigurate prin "acþiune"), în imperfecte (naturale, asigurate pe cale de excepþie).

Sub aspectul naturii sale juridice, prescripþia dreptului la acþiune este un mod de transformare a conþinutului raportului juridic civil.


Delimitarea prescripþiei extinctive


a) Prescripþia extinctivã ºi prescripþia achizitivã (sau uzucapiune)

Asemãnãri:

ambele sunt concepte sau instituþii de drept civil,

pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi, ambele apar ca sancþiuni de drept civil,

ambele presupun termene.

Deosebiri:

existã deosebiri din punctul de vedere al sediului materiei,

termenele de prescripþie extinctivã sunt mai scurte ºi mai multe (3 ani, 2 ani, 1 an, 6 luni), cele de prescripþie achizitivã sunt mai lungi ºi mai puþine (30 ani, 10-20 ani)

efectul prescripþiei extinctive constã în stingerea dreptului la acþiune (în sens material), iar prescripþia achizitivã conduce la dobândirea unui drept real principal,

pe lângã reguli comune privind calculul termenelor, fiecare prescripþie are reguli proprii de suspendare ºi întrerupere, iar "repunerea în termen" este proprie numai prescripþiei extinctive

b) Prescripþia extinctivã ºi decãderea.

Decãderea (ca sancþiune de drept civil) este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul de decãdere

Asemãnãri:

ambele presupun termene

ambele sunt instituþii de drept civil

ambele au efect extinctiv

Deosebiri:

prescripþia extinctivã stinge numai dreptul material la acþiune, iar decãderea stinge însuºi dreptul subiectiv,

prescripþia extinctivã presupune "termene de prescripþie", care sunt mai lungi ºi mai numeroase, decãderea presupune "termene de decãdere", care sunt mai scurte ºi mai puþine.

Prescripþia extinctivã are reguli proprii privind întreruperea, suspendarea ºi repunerea în termen, pe când decãderea nu cunoaºte o asemenea reglementare.

c) Prescripþia extinctivã ºi termenul extinctiv.

Asemãnãri:

ambele presupun efectul extinctiv,

ambele sunt concepte de drept civil

Deosebiri:

ca izvor: termenele de prescripþie sunt numai legale, termenul extinctiv este dupã caz convenþional, legal ori jurisdicþional,

ca efecte: prescripþia extinctivã stinge dreptul la acþiune (în sens material); termenul extinctiv stinge ºi dreptul subiectiv ºi obligaþia civilã corelativã,

termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul pãrþilor actului juridic, termenul de prescripþie nu poate fi modificat,

suspendarea, întreruperea ºi repunerea în termen sunt proprii numai prescripþiei extinctive.


Efectul prescripþiei extinctive


Prin prescripþia extinctivã se stinge numai dreptul la acþiune (în sens material).

Argumentele în favoarea acestei opinii sunt:

a) argumentul de interpretare gramaticalã a art. 1 din Decretul 167 / 1958 (vezi definiþia): textul nu foloseºte termenul dreptul ori expresia dreptul obiectiv, ci formula "dreptul la acþiune",

b) art. 20 alin. __ din decretul menþionat prevede: debitorul care a executat obligaþia dupã ce dreptul la acþiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sã cearã înapoierea prestaþiei chiar dacã la data executãrii nu ºtia cã termenul prescripþiei era împlinit. Deci, dacã s-ar fi stins dreptul subiectiv, debitorul ar putea cere restituirea prestaþiei.

Consecinþele stingerii prin prescripþie a dreptului la acþiune în sens material

Acestea sunt:

supravieþuirea dreptului subiectiv civil, ca ºi a obligaþiei civile corelative (acestea se transformã devenind imperfecte, din perfecte),

imprescriptibilitatea dreptului la acþiune în sens procesual; titularul dreptului la acþiune poate sesiza organul de jurisdicþie.


Principiile prescripþiei extinctive


Efectul prescripþiei extinctive este cârmuit de douã principii consacrate în:

art. 1 alin 2 din Decretul 167 / 1958 "Odatã cu stingerea dreptului la acþiune privind un drept principal se stinge ºi dreptul la acþiune privind ºi drepturile accesorii". În esenþã acest principiu este o aplicaþie a principiului de drept: accesoriune sequitur principale.

În Jurisprudenþã s-a hotãrât cã: "Dobânda fiind un accesoriu al creanþei principale, prescripþia dreptului la acþiune în realizarea acestuia, atrage ºi prescripþia dreptului la acþiune pentru plata dobânzilor, fiind de principiu cã accesoriul este supus aceloraºi consecinþe ca ºi principalul",

art. 12 din acelaºi act normativ: "În cazul când un debitor este obligat la prestaþiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaþii se stinge printr-o prescripþie deosebitã"; Acest principiu îºi gãseºte aplicaþia ori de câte ori debitorul este þinut faþã de creditor la prestaþii succesive indiferent de izvorul obligaþiei, precum: chirii, dobânzi, etc.


Cap. II Domeniul prescripþiei extinctive


Determinarea "domeniului prescripþiei extinctive" înseamnã a stabili drepturile subiective civile ale cãror acþiuni cad sub incidenþa acestei instituþii, pentru a le deosebi de cele imprescriptibile extinctive.

Formeazã domeniu al prescripþiei extinctive, numai acele drepturi subiective civile ale cãror acþiuni sunt prescriptibile extinctive.

Criteriile pe care le avem în vedere vizeazã aceste drepturi civile.

Primul criteriu de determinare este reprezentat de natura drepturilor subiective civile, dupã care distingem:

domeniul prescripþiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale;

domeniul prescripþiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.

Alt criteriu este acela al actului normativ care reglementeazã prescripþia, potrivit cãruia avem:

domeniul prescripþiei extinctive guvernat de Decretul 167 / 1958;

domeniul prescripþiei extinctive cãruia i se aplicã codul civil;

domeniul prescripþiei extinctive care rezultã din aplicarea altor acte normative, izvoare de drept civil(codul familiei, Legea 31 / 1990, etc)


Domeniul prescripþiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale


Prescripþia extinctivã ºi drepturile de creanþã.

În principiu, drepturile de creanþã sunt prescriptibile extinctive, indiferent de izvorul lor.

Excepþii de la principiu:

acþiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii ºi Consemnaþiuni (CEC)

acþiunea având ca obiect partea cuvenitã din rezerva de prime în asigurãrile facultative de persoane.

Prescripþia extinctivã ºi drepturile reale principale.

a) Acþiuni reale imprescriptibile extinctive.

În înþelegerea domeniului prescripþiei extinctive în categoria drepturilor reale principale trebuie sã þinem seama de dispoziþia, de principiu, cuprinsã în art. 2 din Decretul 167 / 1958: "Dispoziþiile decretului de faþã nu se aplicã dreptului la acþiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaþiune, servitute ºi superficie"

Sunt considerate imprescriptibile extinctive:

acþiune în revendicare imobiliarã; care deºi imprescriptibilã extinctiv, aceastã acþiune poate fi paralizatã prin invocarea uzucapiunii,

acþiunea în revendicare - imobiliarã ºi mobiliarã - întemeiatã pe dreptul de proprietate publicã,

acþiunea confesorie, prin care se urmãreºte apãrarea unui drept de superficie

b) Acþiuni reale prescriptibile extinctive.

Sunt de menþionat urmãtoarele:

acþiunea în revendicare mobiliarã, întemeiatã pe dreptul de proprietate privatã,

acþiunea în revendicare imobiliarã (în cazurile prevãzute de art. 428 Codul civil, art. 561 alin 1 Cod procedurã civilã )

acþiunea confesorie - prin care se urmãreºte apãrarea dreptului de uzufruct.


Domeniul prescripþiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale


Principiul în aceastã materie este cã drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctive.

Existenþa principiului rezultã pe de o parte din interpretarea per a contrario a art. 1, alin 1 din Decretul 167 / 1958 "Dreptul la acþiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripþie dacã n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege", înseamnã cã "Dreptul la acþiune, având un obiect nepatrimonial nu se stinge prin prescripþie".

Pe de altã parte principiul poate fi dedus ºi din împrejurarea cã legea stabileºte, expres, excepþiile de la acest principiu.

Principalele acþiuni, având un obiect nepatrimonial, care sunt prescriptibile, sunt:

acþiunea în anulabilitate (adicã, în nulitate relativã - termenul general de prescripþie este de 3 ani)

acþiunea în nulitate relativã a cãsãtoriei (art 21 Codul familiei)

acþiunea în tãgada paternitãþii (art. 55 alin 1 Codul familiei)

acþiunea în stabilirea paternitãþii (art. 60 alin 1 Codul familiei)


Termenele de prescripþie extinctivã


Noþiune.

Prin termen de prescripþie extinctivã se înþelege intervalul de timp, stabilit de lege, înãuntrul cãruia trebuie exercitat dreptul la acþiune în sens material, sub sancþiunea pierderii acestui drept.

Termenul de prescripþie este, esenþialmente un termen legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un astfel de termen.


Clasificarea termenelor de prescripþie extinctivã.


Cea mai importantã clasificare este - dupã criteriul sferei de aplicare:

termene generale

termene speciale


Termenul general de prescripþie


Termenul general de prescripþie este acel termen care-ºi gãseºte aplicaþie practicã ori de câte ori nu-ºi gãseºte aplicaþie un termen special de prescripþie.

Termenul general de prescripþie este de 3 ani (art. 3 alin 1 Decretul 167 / 1958)

Acest termen este general în sensul aplicãrii lui tuturor acþiunilor "personale" (întemeiate pe drepturi de creanþã) cu excepþia cazurilor pentru care existã termene speciale de prescripþie, indiferent de izvorul concret al raportului obligaþional: act juridic (unilateral sau bilateral ori fapt juridic stricto sensu)

Termenul general de prescripþie este de 30 de ani.

Acest termen este stabilit de art 1890 Cod civil: "Toate acþiunile atât reale cât ºi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile ºi pentru care n-a definit un termen de prescripþie se vor prescrie prin 30 de ani"

Trebuie sã reamintim cã "Dispoziþiile decretului de faþã nu se aplicã dreptului la acþiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaþie, servitute ºi superficie" (art. 21 Decretul 167 / 1958)

Acest termen este general, deoarece îºi gãseºte aplicaþie ori de câte ori nu existã un termen special.

Acest termen se obþine prin "scãderea", din totalul acþiunilor reale, a:

acþiunilor reale imprescriptibile extinctive ºi

acþiunilor reale supuse unor termene speciale ale prescripþiei.

Termenul de 30 de ani se aplicã:

acþiunii de revendicare mobiliarã întemeiatã pe dreptul de proprietate privatã,

acþiunii confesorii.


Termenele speciale de prescripþie


Termenele speciale de prescripþie sunt:

a) aplicabile acþiunilor personale nepatrimoniale.

termenul de 6 luni, aplicabil acþiunii în anulabilitatea cãsãtoriei. (art. 21, alin. 2 Codul familiei),

termenul de 6 luni, aplicabil acþiunii în tãgada paternitãþii copilului din cãsãtorie. (art. 55, alin. 1 Codul familiei),

termenul de 1 an, aplicabil acþiunii de stabilire a paternitãþii copilului din afara cãsãtoriei.

b) aplicabile acþiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanþã.

termenul de 2 ani, aplicabil unor raporturi de asigurare,

termenul de 6 luni, aplicabil acþiunii în rãspundere pentru viciile ascunse fãrã viclenie,

termenul de 3 ani, aplicabil unor sume aflate "în depozit".


Începutul prescripþiei extinctive


Regula generalã: potrivit art. 7, alin. 1 "Prescripþia începe sã curgã de la data când se naºte dreptul la acþiune ", iar potrivit art. 1886 Cod civil : "Nici o prescripþie nu poate începe a curge mai înainte de a se naºte acþiunea supusã acestui mod de stingere".

În concluzie : regula generalã, este aceasta: prescripþia începe sã curgã la data naºterii dreptului la acþiune.

Regulile speciale privind începutul prescripþiei dreptului la acþiune:

pentru dreptul pur ºi simplu, prescripþia dreptului la acþiune începe sã curgã de la data naºterii raportului juridic (art. 7, alin. 2, din Decretul 167 / 1958)

pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o condiþie suspensivã, prescripþia dreptului la acþiune începe sã curgã de la data împlinirii termenului ori realizãrii condiþiei (art. 7, alin. 3, din Decretul 167 / 1958)

în cazul acþiunii în rãspundere pentru paguba cauzatã prin fapta ilicitã ºi în cazurile asimilate, prescripþia începe sã curgã de la data când pãgubitul a cunoscut sau trebuia (ori putea) sã cunoascã paguba ºi pe cel care rãspunde de ea, sau de la expirarea termenului prevãzut de lege (art. 8, din Decretul 167 / 1958 ºi art. 12, din Legea 11 / 1991)

prescripþia acþiunii în anulabilitate începe sã curgã din momente diferite, în funcþie de cauza de nulitate relativã (art. 9, din Decretul 167 / 1958)

prescripþia dreptului la acþiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrãri ale unei construcþii începe sã curgã de la data descoperirii viciilor, însã cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanþie pentru aceste vicii (art. 11, din Decretul 167 / 1958)


Suspendarea prescripþiei extinctive


Definiþie:

Prin suspendarea prescripþiei extinctive se înþelege acea modificare a cursului acestei prescripþii care constã în oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripþie, pe timpul cât dureazã situaþiile, limitative prevãzute de lege, care îl pun în imposibilitate de a acþiona pe titularul dreptului la acþiune.

Caracterele cauzelor de suspendare sunt:

legale,

limitative.

Cauzele de suspendare sunt enumerate în Decretul 167 / 1958, art. 13 - 14.

Potrivit art. 13: "cursul prescripþiei se suspendã:

a) cât timp cel împotriva cãruia ea curge este împiedicat de un caz de forþã majorã sã facã acte de întrerupere;

b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forþele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de rãzboi;

c) pânã la rezolvarea reclamaþiei administrate fãcute de cel îndreptãþit cu privire la despãgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau prestare a serviciilor de poºtã ºi telecomunicaþii, însã cel mai târziu pânã la expirarea unui termen de trei luni socotit de la înregistrarea reclamaþiei"

Potrivit art. 14: Între pãrþi sau tutore ºi cei ce se aflã sub ocrotirea lor, între curator ºi acei pe care îi reprezintã precum ºi între orice altã persoanã care, în temeiul legii sau al hotãrâri judecãtoreºti, administreazã bunurile altora ºi cei ale cãror bunuri sunt astfel administrate, prescripþia nu curge cât timp socotelile nu au fost date ºi aprobate.

În legãturã cu cazul de forþã majorã, apare necesar definirea acesteia:

forþa majorã este un eveniment imprevizibil ºi insuportabil precum: cutremurul de pãmânt, inundaþia ºi altele.


Efectele suspendãrii prescripþiei.


Potrivit art. 15, alin. 1: "Dupã încetarea suspendãrii, prescripþia îºi reia cursul socotindu-se ºi timpul scurs înainte de prescripþie."

Pentru perioada anterioarã cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, socotindu-se ºi timpul scurs înainte de suspendare.

Pe durata cauzei de suspendare , efectul produs constã în oprirea curgerii prescripþiei, pe toatã aceastã perioadã; prin urmare, durata cauzei de suspendare nu intrã în calculul termenului de prescripþie.

Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce constã în reluarea cursului prescripþiei, din momentul în care produce constã în reluarea cursului prescripþiei, din momentul în care el fusese blocat, oprit; este efectul precizat de art. 15 alin. 1 în termenii "Dupã încetarea suspendãrii prescripþia îºi reia cursul


Efectul special al suspendãrii este reglementat de art. 15 alin. 2 astfel: "Prescripþia nu se va împlini totuºi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data încetãrii cauzei de suspendare, cu excepþia prescripþiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât dupã expirarea unui termen de 1 lunã de la suspendare".

Efectul special al suspendãrii prescripþiei constã, în esenþã, în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripþie extinctivã, în aºa fel încât, între momentul încetãrii cauzei de suspendare ºi momentul împlinirii termenului de prescripþie sã se asigure 6 luni ori 1 lunã, dupã cum termenul de prescripþie aplicabil este mai mare ori mai mic de 6 luni.


Întreruperea prescripþiei extinctive


Definiþie:

Întreruperea prescripþiei extinctive poate fi definitã ca modificarea cursului acesteia care constã în înlãturarea prescripþiei scursã înainte de apariþia unei cauze intreruptive ºi începerea unei alte prescripþii extinctive.

Cauzele de întrerupere sunt:

Potrivit art. 16 din Decretul 167 / 1958 :

"Prescripþia se întrerupe:

a) prin recunoaºterea dreptului a cãrui acþiune se prescrie, fãcutã de cel în folosul cãruia curge prescripþia, - aceastã cauzã presupune de cãtre debitor, a poziþiei sale de împotrivire faþã de dreptul subiectiv corelate în formularea aceasta: recunoaºterea dreptului a cãrui acþiune se prescrie fãcutã de cel în folosul cãruia curge prescripþia.

Recunoaºterea la care se referã textul trebuie sã fie neîndoielnicã.

b) Cererea de chemare în judecatã. Pentru a produce efectul întreruperii se cere ca:

- acþiunea în justiþie sã fie efectivã. (adicã cu scopul de a fi admisã); retragerea ori perimarea demonstreazã neândeplinirea acestei condiþii

acþiunea sã fie admisã, printr-o hotãrâre definitivã; retragerea ori anularea acþiunii dovedeºte neândeplinirea condiþiei"


Efectele întreruperii prescripþiei extinctive.


Efectele prescripþiei extinctive sunt stabilite de art. 17 astfel:

"Întreruperea ºterge prescripþia începutã înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o."

Dupã întrerupere începe sã curgã o nouã prescripþie.

Întreruperea prescripþiei extinctive produce urmãtoarele douã efecte :

anterior datei întreruperii, prescripþia este ºtearsã, adicã înlãturatã

posterior întreruperii, efectul care se produce constã în începerea altei prescripþii.

Ca ºi în cazul suspendãrii, efectele întreruperii prescripþiei extinctive se produc în temeiul legii (deplin drept), organului de jurisdicþie nerãmânându-i decât sã constate producerea lor.


Repunerea în termenul de prescripþie.


Noþiunea de repunere în termen.

Potrivit art. 19 din Decretul 167 / 1958: "Instanþa judecãtoreascã sau organul arbitral poate, în cazul în care constatã ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripþie a fost depãºit, sã dispunã chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acþiunii, ori sã încuviinþeze executarea silitã".

Definiþie:

Repunerea în termen, reprezintã beneficiul acordat delege titularului dreptului la acþiune care, din motive temeinice nu a putut formula acþiunea în justiþie înãuntrul termenului de prescripþie, astfel cã organul jurisdicþional este îndreptãþit sã soluþioneze în fond, cererea de chemare în judecatã, deºi a fost introdusã dupã împlinirea termenului de prescripþie.

În esenþã, repunerea în termenul de prescripþie extinctivã este un beneficiu al legii ºi, totodatã, o piedicã în calea producerii efectelor prescripþiei, nejustificat.


Domeniul, termenul ºi efectul repunerii în termenul de prescripþie.


În literatura de specialitate s-a precizat cã prin "cauze temeinic justificate" trebuie sã se înþeleagã numai acele împrejurãrii, care, fãrã a avea gravitatea forþei majore (care determinã suspendarea), sunt exclusive pentru culpã.

Asemenea împrejurãrii, sunt piedici relative nu absolute (ca forþã majorã).

Domeniul repunerii în termen a fost conturat astfel: "Repunerea în termen este o noþiune care exclude ºi forþa majorã ºi culpa."

Domeniul ei începe unde înceteazã culpa ºi înceteazã unde începe forþa majorã.

Exemple considerate de jurisprudenþã.

existenþa unor împrejurãri speciale în care s-a gãsit moºtenitorul, care l-au împiedicat sã afle despre deschiderea unei moºteniri la care era chemat

spitalizarea îndelungatã

pãrãsirea minorului

Termenul de repunere în termenul de prescripþie.

Potrivit art. 19, alin. 2 "Cererea de repunere în termen va putea fi fãcutã numai în termen de 1 lunã de la încetarea cauzelor care justificã depãºirea termenului de prescripþie."

Efectul repunerii în termen.

Efectul constã în socotirea prescripþiei ca neîndeplinitã, deºi termenul de prescripþie a expirat.

Efectul arãtat permite organului de jurisdicþie sã treacã la judecatã, în fond, a cauzei (nerespectându-se acþiunea ca prescrisã)


Împlinirea (calculul) prescripþiei extinctive


Definiþie

Prin împlinirea prescripþiei extinctive înþelegem determinarea momentului în care expirã termenul de prescripþie

Calculul termenului de prescripþie stabilit pe ani ºi pe luni

Potrivit art. 100, alin. 3 ºi 4 din Codul de procedurã civilã, când termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va împlini în ziua corespunzãtoare din ultimul an ori ultima lunã; dacã ultima lunã nu are o zi corespunzãtoare (cum este februarie), termenul se socoteºte împlinit în ultima zi a acestei luni

Exemplu:

o termenul general de prescripþie de 3 ani, început sã curgã la 22 mai 1991 se va împlini la 22 mai 1996

o iar termenul special de 6 luni care a început sã curgã la 10 iunie 1993, se va împlini la 10 decembrie 1993

Calculul termenului de prescripþie stabilit pe zile

Art. 1887 Cod civil prevede cã "Termenul prescripþiei se calculeazã pe zile ºi nu pe ore."

Ziua în cursul cãreia prescripþia începe nu intrã în acel calcul.

Art. 1889 dispune cã "Prescripþia nu se socoteºte câºtigatã, decât dupã împlinirea celei dupã zile a termenului definit prin lege". Acest sistem de calcul se numeºte "intermediar", pentru cã se plaseazã între "sistemul termenului exclusiv" (adicã pe zile libere), în care nu se iau în calcul nici prima ºi nici ultima zi ale termenului ºi "sistemul termenului inclusiv" (numit ºi pe zile pline), în care intrã în calcul atât prima cât ºi ultima zi a termenului.


Document Info


Accesari: 2875
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )