ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
ADELA ROGOJINARU
RELAŢII PUBLICE - FUNDAMENTE INTERDISCIPLINARE
Relatiile Publice presupun:
- deschidere catre ceilalti;
- capacitatea de a observa fenomenele sociale intra/intergrupuri;
- curiozitatea de a întelege realitatea ascunsa a anumitor fenomene/actiuni sociale.
Relatiile Publice - un joc al puterii si al credibilitatii.
RP presupun existenta a 3 instante: emitentul, receptorul si un grup suport (un protagonist - sursa de putere, o audienta, un grup de terti, care garanteaza sursa).
Definirea Relatiilor Publice: o activitate institutionala de constituire a credibilitatii unui grup/ a unei organizatii, aflate într-un raport de interese comune cu alte grupuri sau organizatii si care apeleaza la strategii de comunicare pentru a obtine validarea publica a acestor interese.
Marketing extern (de promovare);
Marketing interactiv (de relatie);
Consensul public se poate obtine prin: dialog, dezbate 23123q1620x ri, negociere.
Diversitatea si competitia favorizeaza nevoia de asociere si de cultivare a unor relatii de încredere.
3 elemente ale unui program de comunicare în situatiile de criza:
un plan de comunicare (parte integranta a unui plan general de criza);
o echipa de criza;
o unica sursa de informare/ un singur purtator de cuvânt.
Atitudinea mass-media determina, de cele mai multe ori, durata crizei!
Memorarea mesajelor presupune:
claritatea si simplitatea mesajului;
numarul stimulilor cu impact rational si emotional;
repetarea mesajului.
Civismul reprezinta exercitarea controlului public asupra deciziilor care privesc libertatile individuale.
Relatiile Publice, ca practica democratica, reprezinta locul favorit al circulatiei si al schimbului de informatie publica.
Consumul de stiri reprezinta prima forma de consum public.
"Public Affairs" - probleme publice, treburi publice ("res publica");
"Public Affairs": RP politice, guvernamentale, comunitare;
Presupune acordul între autoritatea publica si/sau alte grupuri care detin puterea politica si cetateni.
Scopul afacerilor publice - mentinerea opiniei publice.
Comunitatea contemporana, structurata în microsfere publice, se bazeaza pe: circulatia informatiei si opiniei.
Spatiul public apartine celor care "stiu" si nu celor care "opineaza". (Platon)
Relatiile Publice semnaleaza prezenta opiniei publice si a societatilor deschise.
Libertatea individuala este resortul societatilor deschise, o societate orizontala, a participarii individuale, a controlului individual al deciziilor, o zona de sanctionare publica, prin informare si dezbatere a deciziilor colective.
Spiritul critic si spatial public - cele doua coordonate ale societatii deschise.
Validarea deciziilor publice prin discurs urmareste obtinerea bunavointei publicului, prin sanctionare publica, democratica a puterii.
Discursul public este ocazionat de necesitatea luarii unei decizii publice.
Nu producem un discurs public daca publicului nu i se cere luarea unei decizii/formularea unei opinii.
Public vs. Privat
Sfera privata - spatiu inchis, reproductiv, bazat pe proprietate (familie), dotat cu mecanisme proprii de cultivare a puterii lor interne.
"Fama non est nisi republica" - "Nu exista buna reputatie în afara vietii publice".
Relatiile Publice definite ca relatii politice - se dezvolta în câmpul puterii de stat si se înscriu între instrumentele guvernarii.
Relatiile Publice definite ca relatii civile - definesc un câmp al puterii publice private, fiind instrumente ale libertatii si deciziei individuale.
2 mecanisme publice de baza: practica dezbaterii publice (cristalizarea opiniei publice), practica publicitara.
Conceptul de "public" - se încarca de semnificatie sociala si morala.
O data intrat în sfera participarii civile, atributul de "public" îl include pe cel privat.
Opinia publica reprezinta un consens al persoanelor private reunite în grupuri de interese.
Relatiile Publice construiesc strategii de obtinere a unui acord public inter-institutional.
Grupurile - se asociaza în interes reciproc si se implica într-o relatie de încredere, care presupune:
transparenta informarii;
motivarea interlocutorului;
raport de tip partenerial.
Opinia publica emite un acord care se obtine asupra unei diversitati de interese particulare.
Atributul consensual defineste opinia publica si implica un acord în diversitate, un consens al unui grup de emitenti particulari.
Definirea opiniei publice - expresia unui acord colectiv, prin care se obtine recunoasterea si promovarea actiunilor si a faptelor de interes comun.
3 elemente definesc opinia publica:
expresia unui acord colectiv;
formalizarea unei decizii publice/publicurile - "comunitati decidente" (J. Grunig);
recunoasterea - decizia se impune si este adoptata de grupuri terte, devenind transparenta.
Discursul public
cea mai veche forma de obtinere a validarii prin recunoastere;
demonstreaza puterea credibilitatii sursei în formarea opiniei publice.
Grupul
cea mai mica comunitate generatoare de opinie;
asociere de indivizi, pe baza unor interese comune si care urmareste atingerea unor tinte comune.
Generarea de opinie - depinde de capacitatea institutionala a grupului de a-si impune interesele printr-o expresie colectiva si de a provoca raspuns.
Doar grupul considerat reprezentativ (interesele lui sunt revendicate si de alte comunitati) poate genera o opinie.
Pentru Relatiile Publice, grupul reprezentativ este publicul.
Procesul de a genera opinie presupune transformarea interesului pentru participarea publica în actiune publica.
Nu orice raspuns public reprezinta o opinie publica!
Relatiile Publice dezvolta opinie publica doar în situatiile în care raspunsul de validare a intereselor de grup a generat un acord, care va duce la decizie publica.
Opinie si zvon
Ideea de opinie se fundamenteaza în marginea conceptului de "discurs".
Conceperea în expresie publica a unei idei, pe care un emitent credibil si autoritar o lanseaza spre obtinerea unei validari publice.
Opinia publica - perceptie publica, generatoare de expresie publica si de imagine.
Zvonurile reprezinta un element de relationare, asigura echilibrul între grupurile care comunica.
Zvonul foloseste o sursa necunoscuta, neidentificata, putându-se multiplica si raspândi cu o viteza mult mai mare decât în transmiterea controlata.
Zvonul extins - dobândeste putere reala de influentare în situatiile de vid informational, putând genera o pseudo-opinie, care va trece drept garant al faptelor publice relatate.
Public/Publicuri (Stakeholders)
Public
comunitate care urmareste dinamica sociala, extrem de implicata în civilizarea opiniei publice;
efortul social - proactiv;
comunicare - bilaterala, simetrica, producatoare de noi teme sociale.
Se urmareste persuadarea unor grupuri pentru admiterea lor în sfera intereselor publice.
Roluri sociale ale Relatiilor Publice (J. Grunig, Jon White):
pragmatic (rezultatele definite de client);
conservator (mentinerea "statu-quo-ului");
radical (determina schimbarea, introduce teme sociale noi în dezbaterea publica);
idealist (definit la nivel academic si teoretic, o practica de referinta pentru relatiile dintre organizatie si publicurile ei);
neutru (defineste Relatiile Publice în termenii unei stiinte sociale);
socio-critic (interesat de consecintele negative ale practicii de Relatii Publice, abaterile etice).
Cultura sociala si cea de corporatie modifica natura publicurilor, acestea din urma devenind tot mai fluide, imprevizibile si diversificate.
Public/Audienta
Public
- grup format din minimum 5 persoane, aflate în co-prezenta si
interactiune
4 categorii de public (J. E. Grunig, Fred C. Repper/"Strategic Management Publics and Issues"):
active ("all-issue publics");
apatice ("apathetic publics");
specializate ("single - issue publics");
evenimentiale ("hot-issue publics").
Publicuri tinta ("target publics") - publicuri active capabile sa influenteze în mod direct activitatea unei organizatii într-o situatie data.
"A influenta - a manipula contextele situatiei pentru a crea sensul dorit." (Alex Mucchielli - "Arta de a influenta. Analiza tehnicilor de manipulare")
Tehnicile de influentare a publicului pot manipula contexte legate de: norme (reguli sociale care conditioneaza conduita în public), pozitii, relatii, identitati.
Non - publicuri = entitati amorfe, pasive. (James E. Grunig)
Exista 2 ipostaze ale publicului: decident si receptor.
Decident - capacitatea publicului de a se constitui în jurul unei actiuni comune, la care participa si pe care o sustine.
Receptor - capacitatea publicului de a raspunde la o anumita informatie furnizata de un emitator.
Procesele de comunicare în RP sunt bilaterale si simetrice, daca scopul lor este întelegerea mutuala între organizatie si publicurile tinta.
Relatia de comunicare este bilaterala si asimetrica când se urmareste influentarea opiniei si schimbarea atitudinilor publicurilor tinta în sensul dorit de organizatie.
RP reprezinta un efort organizational de planificare.
Planificarea - stabileste clar obiectivele si mijloacele, prin care se desfasoara procesul de Relatii Publice.
Formularea obiectivelor - direct influentata de rezultatele cercetarii.
Mijloacele planificate - au consecinte la nivelul metodelor si tehnicilor de comunicare.
MBO (Management by Objectives) presupun formularea unei strategii pentru îndeplinirea obiectivelor specifice organizatiei emitente.
Evaluarea prin MBO - permite unei organizatii sa-si masoare eficienta strategica si capacitatea institutionala globala în raporturile cu publicurile tinta.
MBO - 9 pasi (Norman R. Nager si T. Harell Alien):
formularea obiectivelor clientului/angajatorului;
identificarea publicului tinta;
întelegerea obiectivelor publicului tinta;
selectarea canalelor de transmitere;
stabilirea intereselor publice ale mediatorilor;
inventarierea surselor de informare;
formularea strategiei de comunicare;
formularea mesajelor;
alegerea suportului non-verbal de comunicare.
Planul de actiune al Relatiilor Publice presupune:
descrierea situatiei de fapt în urma cercetarii;
formularea obiectivelor în functie de tema/problema urmarita;
definirea publicului tinta;
definirea strategiei;
stabilirea unui calendar al actiunii;
alocarea unui buget;
stabilirea unei forme de evaluare a eficientei campaniei.
Obiectivele pot fi:
de informare (urmaresc sensibilizarea publicului);
de motivare (urmaresc modificarea atitudinilor, comportamentelor observabile si masurabile).
Evaluarea unui obiectiv informational presupune:
analiza de continut a articolelor din presa;
aprecirea numarului de brosuri distribuite;
audienta unui program etc.
Evaluarea obiectivelor motivationale:
cresterea vânzarilor, actiunilor;
numarul apelurilor telefonice;
evaluarea modificarilor (planificate) de perceptie publica dupa campanie.
Comunicarea este privita ca un proces interactional cu finalitate transformatoare, grefata pe situatii de participare si inter-influentare dinamica.
Relatiile Publice s-ar înscrie, în cadrul paradigmei comunicationale ale anilor '90, într-un demers sistemic, semiotic, contextual, fundamentat pe modelarea a 7 contexte generatoare:
contextual expresiv al identitatii actorilor;
contextual cultural de referinta la norme (colective);
contextual pozitiilor actorilor;
contextual social relational imediat;
contextual temporal;
contextual spatial;
contextual fizic si senzorial.
E-PR/Web PR - o noua hibridare disciplinara.
"Corporate communication" - comunicare organizationala;
"Employee communication" - comunicarea cu angajatii/publicul intern;
"Marketing PR" - activitate de marketing, care utilizeaza mijloacele RP.
LLL (Life Long Learning) - învatarea si formarea profesionala.
Publicitatea - privita ca arta a seductiei, accentueaza modul în care consumatorul îsi imagineaza consumul mai mult decât achizitia si consumul în sine.
Consumatorul nu mai devoreaza produse, ci imagini. Nu mai masoara productia de bunuri, ci industria de divertisment.
Relatiile Publice sunt asociate informarii publice si guvernarii civile, având în centru rezolvarea problemelor publice, de interes cetatenesc.
Relatiile Publice au ca diferenta specifica analiza fenomenelor publice, supuse unui acord social interinstitutional/intergrupal.
Exista 2 modele ale Relatiilor Publice: cel corporatist si cel politic.
Relatiile Publice pot fi analizate sub 2 perspective: ca practica sociala sau ca teorie stiintifica.
Practica genereaza o disciplina de tip stiintific si academic, prin difuzarea altor discipline (fragmentarea în câmpurile subordonate din punct de vedere conceptual) si prin mutatie (o revolutie stiintifica generata de modificarea structurilor sferei publice).
Orice mutatie în sfera publica se produce cu participarea accentuata a grupurilor civice.
O mutatie ideologica produce o mutatie individuala, care schimba si tipul de participare publica.
Franta dezvolta Relatiile Publice ca arta a încrederii, dar puternic angajata politic (cf. T. Lebedeva), folosindu-se de crearea imaginii si a evenimentului.
Relatiile Publice depind de natura participarii publice si de implicarile de tip civic.
Automatizarea libertatii de expresie, extinderea urbanizarii si consolidarea societatii civice contribuie la impunerea unei paradigme a Relatiilor Publice.
Transparenta vs. seductie
Cu cât transparenta scade, creste seductia, deoarece scade accesibilitatea presupusa de transparenta.
De multe ori, specialistii asociaza seductia publicitara cu cresterea capacitatii de comunicare, care presupune interventie, implicare si acces limitat.
Cu cât se multiplica comunicatorii, cu atât scade transparenta comunicarii.
Multiplicarea comunicatorilor nu garanteaza transparenta.
Arta de a construi lumi verbale complete, perfecte este, de fapt, arta de a seduce.
Mesajele perfecte sunt complete si memorabile, implica participare neconditionata si produc efectul de seductie.
Mesajele contrariante sunt usor de retinut.
O data instalate în memoria afectiva, mesajele reclama o participare neconditionata si inefabila, asemenea celor de tip mistic.
Seductia publicitara este, în mare masura, facilitata de complicitatea audientelor.
Seductia publica este arta unei relatii interpersonale, a carei dezvoltare este posibila fara complicitatea audientei. (Jean Baudrillard, "Strategii fatale")
Actul de seductie în Relatiile Publice reprezinta un act de persuadare.
Din punct de vedere etnic, intensitatea actului de persuasiune depinde de originalitatea creatiei publicitare.
Publicitatea
este o practica de partizanat (promovare, creare de imagine);
pune accent pe sursa, pe emitent;
sursa devine vizibila si se impune ca autoritate la nivel public;
baza publicitatii nu se construieste pe o tinta comuna;
nu intereseaza ca obiectivele emitentului sa coincida cu interesele publicului;
modelul de tip publicitar este decontextualizat si neconjunctural, se construeste din situatii relevante pentru public.
Practicile de Relatii Publice dezvolta:
modelul antreprenorial, sustinând interesele economice private, prin instrumente de promovare si cultivare a imaginii unei elite/"coalitii dominante";
modelul comunitar, aplicat cu ajutorul instrumentelor de tip contractual, de mediere publica, avansând practici de tip consensual.
Recunoasterea prin discurs - una dintre cele mai vechi paradigme.
Crearea imaginii unei institutii/unei personalitati - cea mai veche manifestare a Relatiilor Publice si a publicitatii.
Relatiile Publice se folosesc de arta seductiei, arta succesului si arta negocierilor.
Practicile de Relatii Publice pot fi: de tip antreprenorial, comunitar sau politic.
Arta seductiei publice - presupune o relatie de recunoastere publica neconditionata, în care publicul/audienta asteapta un raspuns transant, asimilând argumentatia seducatorului.
Arta succesului - guverneaza sfera afacerilor comunitare, cultura personalitatii publice, a vedetei, devenind o componenta strategica a divertismentului.
Arta negocierilor - marcheaza sfera afacerilor de corporatie, presiunea grupurilor de interese, presupune un lobby de masa, civism, ecologism etc.
Modelele de tip antreprenorial, corporatist, politic/comunitar - pot fi considerate cel mult prototipuri culturale, care stau la baza dezvoltarii tipurilor de opinie publica si a construirii imaginii publice.
Publicitatea - este asimetrica, centrata pe sursa si lasa o posibilitate minima de tranzactionare a relatiei de comunicare.
Relatiile Publice de tip politic:
sunt influentate de practica publicitara, abuzând de exercitiul mediatic;
lipsindu-i aspectul contractual, se insista mai mult pe calitatea performerilor;
sursa se ascunde în spatele mediatorilor/al performerilor;
utilizeaza mass-media.
Mediatizarea si multiplicarea performerilor - exploateaza atât vocatia pentru discurs, cât si structura de oralitate ale unui popor.
Relatiile Publice:
dezvolta un act de comunicare de tip acord social asupra unei probleme de interes comun;
angajeaza un act de comunicare pornind de la ideea ca organizatiile au interese comune;
au ca premisa ideea unei coincidente de interese, pe care actul de comunicare le confirma si le construieste sub forma unui acord public.
Modelul Relatiilor Publice:
este în totalitate contextualizat, fundamentat situational;
se utilizeaza cazuri precedente, de succes, situatii exemplare, forme prin care se contextualizeaza modelul, probarea prin marturii si date.
Publicitate vs. Relatii Publice
Publicitatea se rezuma la a enunta interesul sursei.
Relatiile Publice se configureaza pe o situatie definite în termenii ascultatorului.
Într-o relatie de comunicare de tip Relatii Publice, publicul trebuie sa se recunoasca în model ca fiind emitent.
Publicul stapâneste procesul de emitere a acestui model si, prin identificare, îsi revendica mesajul, desi nu este, propriu-zis, autorul lui.
Publicitatea nu este generatoare de opinie publica, decât în mod accidental.
Seductia publicitara nu schimba comportamentele, ci doar le confirma, presupunând complicitate.
Relatiile Publice urmaresc transformarea relatiei de complicitate în una de co-participare, esentiala în construirea opiniei publice.
Relatiile Publice, construite în ideea de profesie comunicationala, par mai apropiate de munca artizanala, de mestesug.
Artizanatul cere maiestrie, un grad de abilitate tehnica si vocatie de tip social.
Relatiile Publice nu construiesc doar opinie publica, ci si participa la educarea gusturilor, a consumatorului, având o puternica componenta educativa.
Functia sociala a Relatiilor Publice
Implica efortul riguros, stiintific de investigare sociala a publicurilor si presupune un caracter etic al practicilor de comunicare.
Caracterul social deriva din însusi fundamentul stiintific al Relatiilor Publice, cel de stiinta sociala, din caracterul istoric al practicii de Relatii Publice.
Relatiile Publice se adreseaza unui public structurat în multiple grupe de interes/de beneficiari.
Relatiile Publice ramân singura solutie pentru rezolvarea crizelor de credibilitate.
"Stakeholders" - "cei care detin puterea/decizia".
|
