STATISTICA RESURSELOR DE MUNCA

administratie

 

(1.1)

P_i = numarul de persoane din generatia i, la momentul t.

Dat fiind faptul ca populatia reprezinta baza de pornire pentru toti ceilalti indicatori ce caracterizeaza resursele de munca, este necesar sa se faca precizari în ceea ce priveste acest indicator.

Acest indicator se obtine pornind de la datele ultimului recensamânt la care se adauga intrarile (nou nascuti, imigrari) si se scad iesirile (decese, emigrari).

(1.2)

P_t = populatia calculata la momentul t;

P₀ = populatia la ultimul recensamânt;

N = numarul nascutilor vii în perioada care a trecut de la ultimul recensamânt pâna la momentul pentru care se face calculul;

D = numarul deceselor pentru aceeasi perioada;

I = numarul persoanelor care au imigrat în perioada analizata;

E = numarul persoanelor care au emigrat în perioada analizata.

Numarul nascutilor vii si al decedatilor se obtine din evidenta curenta a evenimentelor demografice

Numarul persoanelor care au emigrat (imigrat) se obtine din evidenta institutiilor care urmaresc aceste fenomene (directii de pasapoarte, directii consulare etc.).

1.2.2. Alti indicatori ce caracterizeaza populatia

În analizele macroeconomice, ca de altfel si în cazul comparatiilor internationale sunt utilizati si alti indicatori demografici, indicatori ce permit atât caracterizarea nivelului de dezvoltare al unei economii, cât si fie nivelul de trai al populatiei. În aparenta acesti indicatori nu au continut economic, dar ei reflecta într-un mod indirect nivelul de dezvoltare al unei tari.

(1.3)

Rata natalitatii se exprima în promile.

Rata mortalitatii se exprima tot în promile.

(1.5)

M₀ = numarul deceselor sub un an

Acest indicator este des utilizat în comparatiile internationale atunci când se studiaza nivelul de bunastare al unei populatii.

(1.6)

În analizele statistice referitoare la populatie, se utilizeaza de regula sporul natural la 1000 de locuitori, determinat ca diferenta între rata natalitati si rata mortalitatii.

(1.8)

unde:

= durata medie de viata;

= numarul de ore-om pe care îl au de trait o cohorta de supravietuitori (100.000) care începe viata în anul pentru care se face calculul, si care traiesc în conditiile mortalitatii specifice din acel an, pâna la disparitia ei completa;

= cohorta ipotetica a supravietuitorilor la vârsta de 0 ani.

De cele mai multe ori prin notiunea de "durata medie a vietii" se întelege "speranta medie de viata la 0 ani".

I.2.3. Indicatori ce caracterizeaza structura populatiei

Din punct de vedere al analizei structurale a populatiei intereseaza:

structura pe sexe;

structura pe vârste;

structura pe grade de pregatire;

structura pe medii;

structura în profil administrativ teritorial;

structura dupa statutul social.

Fiecare din aceste elemente structurale îsi pune amprenta mai mult sau mai putin asupra dezvoltarii activitatii economice la un moment dat sau în modul cum acesta evolueaza în timp.

Indiferent de tipologia structurilor analizate principalii indicatori statistici determinati sunt exprimati ca marimi relative de structura.

unde:

g_i = ponderea sau greutatea specifica categoriei "i" de populatie.

P_i = numarul de persoane care se încadreaza în categoria "i".

= populatia totala.

Analiza structurii populatiei poate avea atât ratiuni demografice (natalitate, fertilitate, grad de îmbatrânire) cât si ratiuni economice (populatie în vârsta de munca, populatie ocupata, grad de ocupare, gradul de dependenta economica etc.).

Având în vedere scopul acestei lucrari, ne vom opri asupra analizei structurii populatiei din perspectiva indicatorilor care au utilizare economica.

a)    structura pe sexe:

(1.10)

unde:

ponderea populatiei masculine în total populatie;

ponderea populatiei masculine de vârsta "i" .

(1.11)

- = ponderea populatiei feminine în total populatie;

- = pondera populatiei feminine de vârsta "i" în total populatie de vârsta "i".

Analiza structuri pe sexe este utilizata în vederea fundamentarii politicilor economice si sociale care au drept scop realizarea unui echilibru în ceea ce priveste ocuparea fortei de munca, crearea de locuri de munca pentru femei etc.

b)    structura pe vârste a populatiei.

Din punct de vedere economic, la determinarea structuri pe vârste a populatiei intereseaza:

ponderea populatiei în vârsta de munca ;

ponderea populatiei tinere ;

ponderea populatiei vârstnice

ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca .

Ponderea populatiei în vârsta de munca

Populatia în vârsta de munca reprezinta totalitatea persoanelor cu vârste între 16 ani si 65 de ani (barbatii) sau 16 si 60 de ani (femeile). 2

(1.12)

- populatia masculina de vârsta "i";

- populatia feminina de vârsta "i";

- populatia totala de vârsta "i".

Ponderea populatiei tinere

Populatia tânara este formata din totalitatea persoanelor care au vârsta sub 16 ani.

Ponderea populatiei vârstnice

Populatia vârstnica este populatia care are vârsta situata peste vârsta legala de munca.

Ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca

Populatia în afara vârstei de munca reprezinta totalitatea persoanelor care se afla în afara vârstei de munca.

unde

(1.16)

analiza gradului de îmbatrânire a populatiei din punct de vedere demografic;

analiza raportului dintre populatia potential activa (în vârsta de munca) si populatia întretinuta (populatia tânara + populatia vârstnica).

I.3. Indicatori ce caracterizeaza resursele de munca

Din perspectiva analizei economice, indicatorul populatie, reprezinta doar baza de pornire pentru determinarea indicatorilor statistici ce reflecta marimea, structura si utilizarea resurselor de munca.

Resursele de munca este un concept statistic complex, care exprima totalitatea persoanelor apte de munca, respectiv a acelor persoane care poseda aptitudini fizice si intelectuale care sa le permita sa desfasoare o activitate utila în societate.

Pornind de la structura ilustrata în fig. 1.1. este necesar sa se conceptele de baza, care sunt utilizate la determinare resurselor de munca.

Fig. 1.1. Structura populatiei

Populatia în vârsta de munca, asa cum s-a prezentat anterior, reprezinta totalitatea persoanelor a caror vârsta este cuprinsa între limitele legale de munca (16-65 ani barbatii, 16-60 ani femeile)

Populatia aflata în afara vârstei de munca este reprezentata de totalitatea persoanelor a caror vârsta se afla sub 16 ani sau peste limita superioara a vârstei de munca.

= numarul de zile calendaristice din luna.

Pentru zile de sarbatori legale numarul de personal scriptic se considera ca fiind egal cu cel din ziua care precede sarbatoarea legala respectiva.

Pentru determinarea numarului mediu de salariati la nivel de trimestru se va calcula o medie aritmetica simpla a numarului mediu lunar, pentru cele trei luni care formeaza trimestrul.

(1.31)

Numarul mediu anual al salariatilor se determina cu o medie aritmetica simpla a numarului mediu trimestrial.

(1.32)

Pentru determinarea numarului mediu de salariati la nivel de ramura economica sau la nivelul întregii economii nationale se centralizeaza pe ramuri si pe total economie nationala, numarul mediu de salariati.

(1.33)

unde.

numarul mediu de salariati din   întreprinderea "i" a ramuri respective

= numarul mediu de salariati din ramura "j".

1.4.2. Dinamica numarului de salariati

Un alt aspect al analizei fortei de munca îl reprezinta analiza în dinamica a numarului de salariati. Acest tip de analiza are drept scop caracterizarea modificarilor numarului mediu de salariati, ca variabila independenta, sau caracterizarea interdependentelor dintre acest indicator si alti indicatori de flux (productia) sau de stoc (mijloace fixe, capital etc.).

Analiza în dinamica a numarului mediu de salariati poate fi facuta cu ajutorul indicatorilor relativi (indicele de dinamica, ritmul de modificare) cât si cu ajutorul indicatorilor absoluti (modificarea absoluta, sporul absolut).

(1.34)

(1.35)

(1.36)

unde:

= numarul mediu de salariati din perioada curenta.

= numarul mediu de salariati din perioada de baza.

Analiza în dinamica poate fi facuta atât pe total unitate cât si pe diferite categorii de personal.

În situatia în care se analizeaza dinamica numarului de personal la nivel de economie nationala se va lua în calcul si structura pe ramuri a numarului de personal atunci:

(1.37)

unde.

= structura pe ramuri a numarului de personal din economia nationala.

Utilizarea acestui indice permite prin descompunere pe factori evidentierea influentei modificarilor structurale din economie asupra dinamicii fortei de munca. Astfel se determina:

contributia modificarii structurii numarului de personal pe ramuri.

(1.38)

(1.39)

contributia modificarii numarului de personal la nivelul economiei nationale.

(1.40)

(1.41)

I.4.3. Indicatori ce caracterizeaza timpul de lucru

Indiferent de nivelul de agregare al fenomenului (agent economic, sector de activitate, economie nationala) pentru a aprofunda analiza economica este necesar sa se analizeze pe lânga numarul de salariati (scriptic sau mediu) si modul cum este utilizat timpul de lucru de catre acestia.

Pentru a caracteriza modul de utilizare a timpului de lucru se întocmeste pe fiecare nivel de agregare (întreprindere, ramura, economie nationala) balanta timpului de lucru.

Timpul de lucru poate fi exprimat:

în zile om - un om care a fost prezent la lucru într-o zi, indiferent de numarul de ore lucrate;

în ore om - un om care a fost prezent la lucru si a lucrat cel putin o ora;

în om luna - un om care a lucrat o luna, indiferent de numarul de zile sau de ore lucrate în luna respectiva.

Balanta timpului de lucru se întocmeste în zile-om si ore-om si cuprinde urmatorii indicatori:

fondul de timp calendaristic

(1.42)

(1.43)

unde:

= numarul mediu de salariati;

= numarul de zile calendaristice din luna pentru care se întocmeste balanta;

numar de ore de lucru pe zi.

fondul de timp aferent sarbatorilor legale si zilelor libere

(1.44)

(1.45)

unde:

= numar mediu de salariati

= zile libere si sarbatori legale din luna luata în calcul.

fond de timp aferent concediilor de odihna

Fondul de timp aferent concediilor de odihna poate fi determinat în doua moduri.

a)     prin însumarea zilelor de concediu de odihna pentru toti salariatii aflati în concediu de odihna în luna respectiva.

b)    pornind de la numarul de salariati aflati în concediu de odihna în luna respectiva si numarul de zile lucratoare ale lunii.

(1.46)

Prima varianta este recomandata când numarul de salariati este relativ mic iar programul de lucru este flexibil.

Varianta "b" se aplica în special în unitatile "cu foc continuu" sau atunci când numarul de salariati este mare si se aplica o programare riguroasa a concediilor de odihna.

Fondul de timp maxim disponibil = fondul de timp, exprimat în zile om sau ore om, de care dispune întreprinderea (ramura) pentru desfasurarea activitatii.

(1.47)

Timpul efectiv lucrat = reprezinta numarul de zile om (ore om) efectiv lucrat de toti salariatii întreprinderii în perioada luata în calcul.

Determinarea acestui indicator se impune deoarece salariatii luati în calcul pentru determinarea numarului scriptic sau al numarului mediu pot fi sau nu la serviciu în perioada analizata.

Pentru determinarea timpului efectiv lucrat se însumeaza timpul lucrat din evidentele primare (pontaje, fise de lucru etc.)

Timpul nelucrat reprezinta diferenta dintre fondul de timp maxim disponibil si timpul efectiv lucrat.

(1.48)

Timpul nelucrat se determina pe categorii de cauze (absente nemotivate, învoiri, concedii de boala, concedii de maternitate, program redus etc.) si constituie rezerva de timp de munca de care dispune unitatea economica.

Determinarea timpului nelucrat pe cauze se impune pentru luarea deciziilor în domeniul resurselor umane, astfel încât sa se asigure o cât mai buna utilizare a timpului de munca disponibil.

BALANŢA UTILIZĂRII TIMPULUI DE LUCRU

Pornind de la informatiile continute în "balanta utilizari timpului de lucru" se pot identifica indicatorii derivati care sa permita analiza statica si în dinamica a utilizarii timpului de lucru si în ultima instanta a fortei de munca.

durata medie a zilei de lucru

(1.49)

(1.50)

durata medie a lunii de lucru

(1.51)

(1.52)

gradul de utilizare a 434c21e l zilei de lucru

(1.53)

(1.54)

Nota: În România durata normala a zilei de lucru este de 8 ore.

gradul de utilizare a 434c21e lunii de lucru

(1.55)

(1.56)

Durata normala a lunii de lucru difera de la o luna calendaristica la alta si se determina scazând din durata calendaristica a lunii (DCL) numarul de zile libere si sarbatori legale (ZSL) si numarul mediu de zile de concediu de odihna ce revin pe un muncitor în luna respectiva (CO).

Cu cât gradul de utilizare al zilei de lucru sau al lunii de lucru se apropie de unitate, cu atât timpul de lucru este mai bine utilizat.

La nivel de agent economic, pentru a nu denatura indicatorii ce caracterizeaza durata medie a zilei de lucru precum si gradul de utilizare a 434c21e l zilei de lucru este recomandabil ca orele suplimentare efectuate sa fie evidentiate separat.

pierderile de timp (rezerva de timp) apare ca urmare a neutilizarii integrale a zilei si a luni de lucru

(1.57)

(1.58)

= pierderile de timp de lucru exprimate în ore - om ca urmare a utilizarii incomplete a lunii de lucru.

(1.59)

pierderea de productie (rezerva de productie) ca urmare a neutilizarii integrale a timpului de munca

(1.60)

unde.

= productivitatea orara din cadrul întreprinderii analizate.

I.5. Indicatori ce caracterizeaza productivitatea muncii

O alta categorie de indicatorii statistici ce caracterizeaza resursele de munca sunt cei care vizeaza eficacitatea utilizari fortei de munca în procesul productiv, respectiv indicatorii productivitatii muncii.

Productivitatea munci este un indicator partial de eficienta care exprima modul cum este utilizata forta de munca în procesul de productie si se determina ca raport între outputul realizat (cifra de afaceri, valoarea adaugata bruta, cantitate de produse) si forta de munca (numar de persoane, timp efectiv lucrat) si indica outputul realizat pe unitatea de forta de munca.

La modul general productivitatea munci se poate determina cu relatia:

unde:

reprezinta rezultatul activitati masurat prin:

numar de produse exprimat în unitati naturale sau natural - conventionale (q),

cifra de afaceri (CA) caz în care indicatorul rezultat se mai numeste si productivitate aparenta;

valoare adaugata bruta (VAB).

T reprezinta forta de munca (inputul) exprimat prin:

numar mediu de muncitori ;

timp efectiv lucrat (TZ, TH)

I.5.1. Determinarea productivitatii muncii la nivel de agent economic

La nivelul agentului economic productivitatea muncii se determina :

a)     ca raport între rezultatul obtinut si efortul facut pentru obtinerea acestui rezultat, exprimarea poate fi facuta:

în unitati naturale sau natural conventionale

(1.62)

în unitati valorice

(1.63)

în unitati de timp de munca

(1.64)

t = valoarea de timp de munca pe bucata

b)    ca o medie aritmetica ponderata a productivitatilor individuale

(1.65)

unde

= structura numarului de personal sau a timpului efectiv lucrat.

De cele mai multe ori, în analizele economice intereseaza evolutia în timp a productivitatii muncii. Indiferent de metoda utilizata pentru determinarea productivitatii, la analiza în dinamica, indicele productivitatii muncii se determina ca raport a doua medii, deci ca un indice cu structura variabila.

(1.66)

(1.67)

Trebuie avut în vedere, la calculele în dinamica, ca pentru determinarea productivitatii, marimile valorice () sa fie exprimate în preturi comparabile (sa se elimine influenta preturilor atunci când se determina productivitatea muncii în perioada curenta). Pentru aceasta, indicatorul de rezultat din perioada curenta (p₁q₁) trebuie sa fie recalculat în preturile perioadei de baza (p₀q₁).

(1.68)

Asa cum se cunoaste de la metoda indicilor, modificarea fenomenului complex (indicele cu structura variabila ) poate fi descompus pe cei doi indici factoriali (indicele cu structura fixa si indicele de variatie a structurii).

indicele cu structura variabila:

(1.69)

- indicele cu structura fixa

(1.70)

care masoara influenta modificarii productivitatii individuale (W) asupra modificarii productivitatii medii.

- indicele de variatie a structurii

(1.71)

care masoara influenta factorilor structurali asupra productivitatii muncii

(1.72)

Daca se porneste de la volumul fizic al productiei, între indicele productivitatii muncii, indicele productiei si indicele numarului de personal exista relatia:

(1.73)

deoarece:

(1.74)

(1.75)

Întrucât productivitatea muncii este un indicator partial de eficienta a factorilor de productie, este recomandabil ca în analizele economice el sa fie utilizat alaturi de ceilalti indicatori de rezultate si eficienta .

I.5.2. Determinarea productivitatii muncii la nivel de ramura sau de economie nationala

La nivelul unei ramuri a economiei nationale productivitatea muncii se determina ca o productivitate medie a întreprinderilor din ramura.

(1.76)

unde

reprezinta structura muncitorilor din ramura "i"

Deoarece în cadrul ramurilor economice activitatea poate fi uneori eterogena, cifra de afaceri (ca indicator de rezultat) fiind influentata în mod diferit de înregistrarile repetate, este indicat sa se utilizeze pentru determinarea productivitatii muncii, ca indicator de rezultat, valoarea adaugata bruta (VAB).

Utilizarea valorii adaugate brute în calculul productivitatii muncii permite :

evidentierea contributiei fiecarui agent economic la crearea PIB.

eliminarea înregistrarilor repetate din calculul productivitatii muncii, înregistrari care ar putea conduce la concluzii eronate. (Ex. agentii economici din sectorul desfacere ar aparea ca au o productivitate mult mai mare decât cei din sectorul productiei, pentru acelasi produs) .

compararea productivitatii muncii între sectoare cu specific diferit (productie, desfacere, servicii).

Pornind de la aceste considerente, productivitatea muncii la nivel de ramura se determina cu relatiile:

pentru perioada de baza

(1.77)

pentru perioada curenta unde

(1.78)

= valoarea adaugata bruta deflationata

(1.79)

Determinarea valorii adaugate brute deflationate presupune eliminarea influentei modificarii preturilor.

La nivelul economiei nationale se determina productivitatea sociala a muncii () ca raport între Produsul Intern Brut (PIB) si populatia civila ocupata (mai putin angajatii din armata si salariatii institutiilor politice si religioase).

(1.80)

unde

W_i = productivitatea muncii din ramura ,, i "

T_i = numarul mediu de salariati din ramura ,, i "

La nivelul economiei nationale se poate determina indicele de dinamica al productivitatii sociale a muncii ()

(1.81)

PIB₁ ^*= valoarea produsului intern brut din perioada curenta exprimata în preturi comparabile, de regula preturile perioadei de baza.

Pornind de la aceasta relatie rezulta:

(1.82)

sau  

(1.83)

Rezulta ca pentru a asigura o crestere economica ( >1 ) în conditiile în care indicele numarului de personal este aproximativ unitar, trebuie ca indicele productivitatii muncii sa fie supraunitar.

Pe baza teoriei indicilor, indicele productivitatii sociale a muncii poate fi descompus pe factorii de influenta:

Influenta productivitatii la nivel de ramura:

(1.84)

modificare absoluta

(1.85)

influenta structurii numarului de personal pe ramuri ale economiei nationale

(1.86)

modificare absoluta

(1.89)

Acest indice sintetic poate fi descompus în urmatorii indici factoriali:

- indicele productivitatii muncii ()

(1.90)

(1.80)

- indicele modificarii structurale ()

(1.91)

. (1.92)

- indicele modificarii numarului de personal ()

(1.93)

(1.94)

Sistemul de indici devine:

(1.95)

Modelul permite analiza influentei fiecarui factor la cresterea productivitatii muncii.

5.3. Determinarea productivitatii muncii pornind de la timpul efectiv lucrat

Determinarea productivitatii muncii, pornind de la output (cifra de afaceri, valoarea adaugata bruta) si de la numarul de salariati (), nu tine seama de faptul ca un muncitor lucreaza efectiv sau nu pe tot parcursul unei zile (numarul mediu de salariati are la baza numarul scriptic al salariatilor si nu timpul efectiv lucrat de acestia )

O imagine mai exacta, asupra eficientei cu care este utilizata forta de munca, ne-o ofera determinarea productivitatii muncii pornind de la timpul efectiv lucrat, respectiv de la durata medie a zilei si a lunii de lucru.

Indicatorii care pot fi determinati la nivel de societate comerciala sunt:

productivitatea orara (Wh)

(lei/ora) (1.96)

productivitatea zilnica

(lei/zi) (1.97)

Utilizând durata medie a zilei (), de durata medie a lunii () si productivitatea orara (Wh) rezulta:

productivitatea zilnica:

(1.98)

productivitatea lunara:

(1.99)

Pornind de la relatia (1.99) se poate determina si evolutia productivitatii muncii în timp tinând seama de cei trei factori de influenta: productivitatea orara, durata medie a zilei de lucru si durata medie a lunii de lucru.

Indicele agregat va fii:

(1.100)

a carei descompunere pe factori presupunei:

(1.101)

(1.102)

(1.103)

Din analiza acestui model de descompunere factoriala rezulta ca pentru cresterea productivitatii muncii este necesar sa se asigure :

cresterea productivitatii orare (Wh)

o mai buna utilizare a zilei de lucru ()

o mai buna utilizare a lunii de lucru ()

Daca se are în vedere si pierderile de timp de munca pe seama utilizarii integrale a zilei si a lunii de lucru, se poate determina si rezerva de productie (pierderea de productie, din cadrul întreprinderilor, ramuri sau economii nationale).

(1.104)

Este recomandat ca sa fie considerat ca o rezerva de productiesi nicidecum ca o pierdere de productie.

Determinarea evolutiei productivitatii muncii la nivelul societatii comerciale si factorilor asupra acesteia

Productivitatea muncii la nivel de întreprindere se poate determina pornind de la productivitatea orara si tinând seama de durata medie a zilei si a lunii de lucru.