Scopul administratiei

Scopul administratiei

Scopul administratiei este realizarea interesului public general. Sunt necesitati sociale la care initiativa privata nu poate sa raspunda, acestea fiind vitale pentru comunitate( 222i88c de exemplu, apararea nationala) luata ca un īntreg sau pentru fiecare dintre membrii care o compun.

Sfera interesului public formeaza un domeniu propriu administratiei.

Daca motorul normal al actiunii particularilor este obtinerea unor avantaje personale, o reusita umana, unde, cel mult cei mai dezinteresati pun de acord actele lor cu un ideal comun, dimpotriva, motorul actiunilor administratiei este esential dezinteresat īn realizarea interesului general[1].

Interesul general nu se limiteaza doar la interesul comunitatii, considerata ca o entitate distincta fata de cei care o compun si superioara lor, dar preia si dezvolta si unele necesitati umane ale indivizilor. Actiunea administratiei tinde la satisfacerea interesului general, dar acest scop nu exclude o gestiune atenta, supusa rentabilitatii si profitului. Astazi, exista tendinta de a include, īn vederea realizarii interesului general, o preocupare de ordin economic care pretinde o oarecare apropiere de activitatea privata[2].

Mijlocul de actiune al administratiei īn vederea realizarii interesului general este puterea publica.

Puterea publica reprezinta ansamblul prerogativelor acordate administratiei pentru a-i permite sa prevaleze interesul general, fata de interesele particularilor

Īnsa īntotdeauna este necesar recursul la puterea publica īn obtinerea interesului general, vointa administratiei īntālneste pe cea a administratilor si ea poate recurge la tehnica contractului.

Dar apelarea la deciziile unilaterale ramāne procedeul caracteristic si cel mai des uzitat al actiunii administratiei.

Administratia apare īn acest context descris mai sus ca o activitate a autoritatilor publice, care la nevoie poate utiliza prerogativele puterii publice, pentru satisfacerea interesului general

Uneori si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cāt si alte organizatii de interes public pot realiza activitati de administratie publica si sa emita acte administrative, ceea ce pretinde ca notiunea de autoritate administrativa sa fie interpretata īn sens larg, tocmai pentru ca si aceste acte administrative sa poata fi atacate īn justitie potrivit Legii nr. 29/1990[5]. Din acest punct de vedere si organele de conducere ale puterii legislative sau puterii judecatoresti pot emite acte administrative, ce pot fi supuse controlului Legii nr. 29/1990 (de exemplu numirea si revocarea din functie a functionarilor Camerei Deputatilor) .

Administratia publica se īnfaptuieste īn principal prin acte administrative cu caracter normativ sau individual, prin fapte materiale juridice si operatiuni materiale tehnice.