Scurt istoric al relatiilor publice
2.1. Aparitia relatiilor publice
Unele elemente componente ale relatiilor publice sunt considerate tot atât de vechi ca si omenirea însasi. Fiind o fiinta sociala, omul a cautat în toate etapele existentei sale sa-si cultive relatiile cu ceilalti oameni. De altfel, societatea omeneasca si dezvoltarea omenirii nu pot fi concepute fara relatii comerciale, familiale sau diverse alte legaturi.
Definirea lor ca activitate specializata nu s-a conturat, însa, decât spre sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX când s-au aplicat în viata cotidiana strategii deliberate si coerente de relatii publice.
De-a lungul istoriei oamenii au cautat si întrbuintat diverse modalitati de influentare a opiniei publice. Aceste modalitati pot fi socotite drept precursoare ale relatiilor publice, desi relatiile publice, în adevarata lor semnificatie s-au dezvoltat din publicitatea simpla a secolului XIX, dobândind, treptat, o forta sociala imensa.
Referindu-se la începuturile relatiilor publice, Peter G. Osgood, presedintele firmei Carl Byoir & Associates, spune: "Originile sunt foarte îndepartate; de exemplu, practica de a trimite echipe care sa pregateasca totul înaintea calatoriei unui demnitar sau politician nu a fost inventata nici de Harry Truman si nici de Richard Nixon.Stramosii lor din Babilonia, Grecia sau Roma erau convinsi de eficacitatea acesteia."
Publicitatea, relatiile cu comunitatea, scrierea de discursuri, peti& 828g62i #355;ionarea, relatiile cu guvernul, analiza problemelor, relatiile cu angajatii si chiar cu investitorii reprezinta, toate, din punct de vedere al calitatilor necesare pentru realizarea lor, activitati cu radacini adânci în istorie.
De-a lungul istoriei se dezvolta si principalele functii ale relatiilor publice, respectiv publicitatea facuta actorilor si spectacolelor de divertisment, publicitatea în general si consilierea. Totodata, se dezvolta si se perfectioneaza metodele folosite în îndeplinirea acestor functii.
Publicitatea de divertisment reprezinta o extindere, o prelungire a activitatii care, în civilizatiile antice, promovau evenimente sportive, cum ar fi jocurile olimpice, si construiau o aura mitologica împaratilor si eroilor.
Publicitatea reprezinta una din cele mai vechi forme de relatii publice. Ea a fost utilizata, sub diferite forme, înca din antichitate. Inscriptii de genul "Votati pentru Cicero. Este un om bun", au fost gasite de arheologi printre ruinele civilizatiilor antice. Însusi Iulius Cezar a ordonat, în anul 59 î.e.n, lipirea unui afis de informare, denumit Acta Diurna în afara Forumului, cu scopul de a informa cetatenii despre activitatile legislatorilor romani.
În secolul al XIX-lea, în viata politica americana, publicitatea capata un rol tot mai important. Un eveniment marcant s-a desfasurat în 1892, când industriasii si comerciantii unui mare oras american au închiriat un vas si l-au trimis în Spania, cu ocazia aniversarii descoperirii Americii de catre Cristofor Coloumb. Un esantion de diverse produse fabricate în acel oras american a fost imbarcat la bordul vasului, în vederea organizarii de expozitii comerciale. Facând abstractie de consideratiile comerciale care au determinat initierea acestei actiuni, forma evenimentului, contactele realizate cu aceasta ocazie, se înscriu în domeniul relatiilor publice.
Conform aprecierilor lui Philipe A. Boiry, "relatiile publice nu au fost create de o simpla moda sau dintr-o admiratie exagerata, ele raspunzând unei nevoi sociale si economice, exigentele unei lumi noi care se crea într-o perpetua accelerare si care, generând situatii noi, trebuia sa gaseasca raspunsuri. Acesta a fost, în Statele Unite, rolul relatiilor publice".
Pornind de la istoria cunoscuta pânp acum, se impune o distinctie între utilizarea "în premiera" a notiunii "relatii publice" si dezvoltarea activitatii propriu-zise. Dupa câte este cunoscut, termenul "public relations" (relatii publice) a fost utilizat pentru prima data de avocatul american Verdier care a prezentat la Facultatea de Drept din Yale, în anul 1882, conferinta "Public Relations and Duties of the Legal Profession". Cu acest prilej, termenul relatii publice, în sensul sau actual, a fost mai putin utilizat, insistându-se mai mult asupra relatiilor în interes general. În 1908, Theodore Newton, presedintele societatii American Telephone and Telegraph, a apelat la termenul relatii publice chiar în titlul raportului sau anual.
Dupa anii '50, relatiile publice se institutionalizeaza, la început în SUA apoi în Europa. Specialistii în relatii publice se reunesc în asociatii de profil, nationale si internationale. În prezent, pe plan mondial, aproape un milion de persoane au ales sa-si desfasoare activitatea în acest domeniu.[2]
2.2. Evolutia relatiilor publice - etape
Activitatea de relatii publice - în acceptia actuala - a debutat efectiv în Statele Unite în ajunul primului Razboi Mondial si a cunoscut, potrivit opiniei lui Edward L. Bernays, completata cu cea a lui Albert Oekl, sase etape:
Prima etapa (1900 - 1914) - a fost aceea a reactiei la critica societatii americane a acelor timpuri. Autori consacrati, ca Upton Sinclair, Ida Tarbell, Thomas Lawson, criticând violent metodele inumane la care recurgeau marile companii de cai ferate, banci, companii petroliere si miniere, în goana dupa profituri cât mai mari, au determinat reactia acestora, interesate în refacerea "imaginii" lor. Ida Tarbell a scris o serie de articole intitulate "Istoria Companiei Standard Oil" si publicate în 1903, reprezentând un atac la adresa coruptiei si practicilor necinstite din monopolul petrolului al lui Rockefeller. Un alt demascator a fost Upton Sinclair, care a expus practicile neigienice si frauduloase din industria ambalarii carnii, în cartea sa "Jungla", aparuta în 1906.
Primele companii americane care au ripostat la criticile formulate la adresa lor în presa au fost cele de cai ferate. Astfel, a fost înfiintat în acest sector un prim birou de specialitate - "publicity" în anul 1905. Un an mai târziu, companiile miniere le-au urmat exemplul, angajându-l pe ziaristul Ivy Ledbetter Lee ca responsabil al acestei actiuni. Cu acest prilej el da publicitatii cunoscutul document: "Declaration of Principles" în care arata ca: "Acesta nu este un birou de presa.Planul nostru este de a informa, pe scurt si sincer, în mod rapid si precis, presa si populatia despre actiuni care au valoare si interes pentru aceasta".
A doua etapa (1914 - 1919) -
a fost marcata de primul
Razboi Mondial si de principiul "publicul trebuie informat". Nevoia
de încredere a conducatorilor politici era mai mare decât oricând, pentru
ca poporul sa accepte sacrificii, în conditiile în care nimic nu
ameninta direct natiunea
La 6
aprilie 1917 are loc o prima încercare de coordonare a acestor
activitati prin crearea acelui "Comitee of Public Information". Acest
comitet - sprijinit de presedintele Rooselvelt - a reusit sa
mobilizeze opinia publica
Etapa a treia (1919 - 1929) În perioada ce a urmat primului Razboi Mondial, specialistii din "Comitee of Public Information" au pus la dispozitia companiilor americane experienta acumulata în domeniul cultivarii relatiilor cu opinia publica. Unii membri ai Comisiei Creel au înfiintat companii sau au devenit teoreticieni în domeniul relatiilor publice.
Tot acum se dezvolta mai puternic functia de consiliere; reorientarea productiei din domeniul militar în cel civil a necesitat interventia specialistilor în relatii publice, pentru crearea unei noi imagini, a unei noi identitati, a companiilor în fata opiniei publice.
De
la sfârsitul primului Razboi Mondial si pâna la criza din
1929, tendintele si evenimentele vor precipita dezvoltarea
relatiilor publice în SUA. Competitia economica se extinde
si se ascute punând în evidenta avantajele unei noi arme -
informatia. Întreprinderile americane încep sa constientizeze
ca informatia inseamna putere si infiinteaza
birouri de relatii publice; le urmeaza în curând exemplul
fundatiile, institutiile de cercetari, spitalele, bisericile,
organizatiile si sindicatele. Universitatile si
colegiile americane nu numai ca încep materializarea unei politici de
relatii publice, dar introduc si cursuri de specialitate în
programele lor de învatamânt. Concomitent, opinia publica
Etapa a patra (1929 - 1939) - sta sub semnul puternicei depresiuni care a urmat declansarii crizei economice precum si al noii politici economice (cunoscuta sub numele de "New Deal") promovata de presedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt.[3]
Activitatea
de relatii publice trece de la faza defensiva ,în care se
actiona doar atunci când interesele companiei sau imaginea erau afectate,
la faza propriu-zisa existenta în prezent. Se predau cursuri de
relatii publice la
Etapa a cincea ( 1939 - 1945) Problemele tratate de catre relatiile publice se multiplica si se diversifica. Ele se integreaza în politica întreprinderii si se repercuteaza, printr-un ansamblu complex de contacte, la diferite nivele. Apare, ca sarcina noua, ascultarea opiniilor publicului care apoi sunt traduse în masuri de decizie la dispozitia directiei. De acum, specialistii în relatii publice sunt obligati sa se adreseze diverselor categorii de public într-un limbaj pe care acestea îl pot intelege si, mai ales, îl pot aprecia.
Apar astfel specializari stricte în interiorul acestui nou domeniu de activitate: relatiile cu angajatii, relatiile cu distribuitorii-vânzatori, cu actionarii, cu consumatorii, relatiile cu presa etc. Marele public începe sa se intereseze de relatiile publice ca de o disciplina intelectuala; cercetatorii din domeniul stiintelor sociale aprofundeaza studiile lor în acest domeniu. Concomitent, apare si o literatura de relatii publice.
Specialistii de relatii publice se perfectioneaza si îsi amelioreaza procedeele si tehnicile de lucru, pentru a cunoaste mai profound principiile care angreneaza societatea si a determina cu mai multa certitudine functionarea opiniei publicului, a motivatiilor individului, a comportamentului sau, ratiunile atitudinilor sale.
Declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial a obligat guvernul american sa faca apel la specialistii de relatii publice. Noile posibilitati de informare au permis, astfel, realizarea unor actiuni incomparabil mai complexe, mai coordonate si mai eficiente decât în perioada primului Razboi Mondial. "Office of War Information" (Biroul de Informatii de Razboi - OWI), înfiintat în acest scop, miile de birouri de informare si de relatii publice amenajate pe teritoriul Statelor Unite, cât si în cadrul unitatilor militare, formau o masinarie de o putere fara precedent, destinata sa faca întelese si sa fie admise de catre populatie si de catre soldati ratiunile efortului si ale sacrificiului cerut întregii tari. Presedintele american a intrat personal in actiune. Cooperarea realizata cu acest scop a pus în evidenta avantajele relatiilor publice.
Etapa a sasea (1945 - prezent) Dupa terminarea razboiului, confirmarea încrederii acordate acestei discipline a dus la o crestere a importantei sale. În SUA se formeaza asociatii profesionale si se organizeaza noi cursuri de relatii publice. Industria, agricultura, comertul, fortele armate, diverse organizatii publice si private se intereseaza si încep sa utilizeze relatiile publice. Fenomenul relatiilor publice intra în viata cotidiana a americanilor. Dezvoltarea acestui domeniu cunoaste un ritm alert. Astfel, daca în 1945 cursuri de relatii publice se predau în SUA la 21 de universitati, numarul acestora va creste la 62, în 1948.
Marile companii americane precum si guvernul (ajutat de United States Information Agency - USIA) au contribuit într-o masura hotarâtoare la implantarea si apoi la dezvoltarea relatiilor publice în primii ani postbelici în multe tari ale Europei occidentale.
Dupa unele surse, astazi, în domeniul relatiilor publice activeaza aproximativ 500.000 de persoane în SUA, 300-350.000 în Franta, Germania sau Marea Britanie.
În ceea ce priveste viitorul relatiilor publice, suntem întru totul de acord cu J.Dowling, care scrie:
"Provocarea careia trebuie sa-i faca fata profesionistii în relatii publice nu va fi de a obtine întelegerea managementului. În general, pe aceasta o au si în prezent. Adevarata provocare ar fi de a face faa cererilor ce le vor fi adresate într-o lume complexa si globala, în evolutie, o lume în care relatiile publice pot marca diferenta dintre succes si esec".
În România, relatiile publice au inceput sa se dezvolte dupa 1989. Guvernul, principalele ministere si institutiile / organizatiile ce au constientizat forta imaginii, si-au creat structuri de relatii publice: Departamentul de Informatii al Guvernului, Directia de Informare si Relatii Publice a M.Ap.N., Biroul purtatorului de cuvant de la Presedentia României, Departamentul de Consultanta si Publicitate al firmei General Trading & Investments Co. S.A., Departamentul de relatii publice al Directiei Generale a Vamilor etc.
|
