ANALIZA INFRACŢIUNII
A. Obiectul infractiunii: īl constituie relatiile sociale, daca acestea sunt lezate sau puse īn pericol, nu īn mod direct ci prin mijlocirea valorii sociale direct amenintate prin fapta ilicita.
Obiectul - obiect juridic - obiect juridic generic (de grup)
infractiunii - obiect juridic special - simplu
- complex principal
secundar
- obiect material - infractiuni de pericol/formale
- infractiuni de rezultat
Obiectul juridic generic: este alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale formate īn jurul si datorita uneia dintre valorile sociale fundamentale si comune unui grup de incriminari cum sunt "siguranta statului", "persoana umana", "proprietatea" , "autoritatea de stat", "capacitatea de aparare a tarii", etc. ( are o existenta abstracta -nu poate fi vazut, palpat,).Obiectul juridic generic serveste legiuitorului si la sistematizarea infractiunilor īn cadrul fiecarui titlu.
Obiectul juridic special: este obiectul propriu-zis al infractiunii, adica obiectul specific al fiecarei infractiuni. El este o parte a obiectului generic si se afla īntr-un raport de subordonare fata de acesta.
(exemplu: lipsirea de libertate īn mod ilegal: obiectul juridic special: relatiile sociale privitoare la aceasta valoare sociala: libertatea de deplasare si actiune a persoanei fizice.)
Acesta este subordonat si constituie o parte din obiectul juridic generic sau de grup care īl formeaza persoana umana ca valoare sociala, face sa se diferentieze infractiunile īntre ele. Acesta face sa se diferentieze infractiunile īntre ele
Obiectul juridic special simplu: este format din relatiile sociale privitoare la o unica valoare sociala
Obiectul juridic complex: este format din relatii sociale privitoare la doua sau mai multe valori sociale, lezate prin fapta ilicita; dintre acestea o valoare sociala este īn principal ocrotita, iar alta īn secundar ori adiacent ocrotita.
!!! Toate infractiunile au obiect generis si specific.
Obiectul material: bunul, lucrul sau corpul persoanei asupra careia este īndreptata activitatea materiala descrisa īn norma si care este pus efectiv īn pericol sau vatamat.
!!! Nu toate infractiunile au obiect generis si specific.
B. Subiectii - Activ (infractor)
- Pasiv (persoana vatamata)
Subiectii infractiunii: persoanele fizice/juridice implicate īntr-un raport juridic penal de conflict, fie ca urmare a savārsirii infractiunii, fie a suportarii consecintelor generate de savārsirea acesteia.
a. Subiectul activ: o persoana fizica/juridica care savārseste sau contribuie la comiterea unei fapte prevazute de legea penala si īndeplineste conditiile raspunderii penale.
Conditii:
sa fie persoana fizica, sau persoana juridica
conditia de vārsta (art.99: minorul sub 14 ani nu raspunde penal)
discernamānt - capacitatea minorului de a īntelege caracterul antisocial al faptei concrete, dar si de a-si manifesta īn mod constient vointa
responsabilitatea - capacitatea persoanei de a-si da seama de sensul, valoarea si urmarile actiunilor (inactiunilor) pe care le savārseste si de a-si determina si dirija īn mod liber vointa potrivit cu scopurile urmarite.
libertatea de vointa si actiune - trebuie sa decida īn mod liber asupra actiunii sau inactiunii, nefiind supus unei constrāngeri din afara.
Subiectul activ - calificat Subiectul activ - femei (pruncucidere)
- necalificat - barbati (seductie)
Autor: persoana care prin acte de executare a realizat īn mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala (art. 24 C.pen)
Coautori: persoanele care si-au adus contributia nemijlocit la savārsirea faptei
Instigarea: forma a participatiei penale īn care o persoana numita INSTIGATOR determina, cu INTENŢIE, pe o alta persoana, numita INSTIGAT, sa savārseasca o fapta prevazuta de legea penala. (art. 25 C.pen)
Complicitatea: forma a participatiei penale īn care o persoana, cu intentie īnlesneste sau ajuta īn orice mod la savārsirea unei fapte prevazute de legea penala ori promite, īnainte sau īn timpul savārsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savārsirea faptei promisiunea nu este īndeplinita. (art. 26 C.pen)
b. Subiectul pasiv: persoana fizica sau juridica ale carei valori sociale au fost vatamate sau periclitate prin savārsirea infractiunii.
Poate fi subiect pasiv al infractiunii orice persoana care a suferit raul creat prin comiterea infractiunii.
Subiectul pasiv -
calificat (barbat, femeie,
ruda apropiata, functionar
public)
- necalificat
C. Locul daca infractiunea e
conditionata de loc/timp īn forma tip sau agravanta
D. timpul de mentionat
Analiza locului (public), timpului
3. CONŢINUTUL CONSTITUTIV latura obiectiva
latura subiectiva
A. Latura obiectiva - activitatea fizica materiala desfasurata de subiect si susceptibila sa produca o schimbare īn lumea īnconjuratoare prin lezarea ori punerea īn pericol a unei valori sociale si a relatiilor sociale corespunzatoare acesteia.
Latura obiectiva: elementul material
urmarea imediata
legatura de cauzalitate
A1.Elementul material - activitatea materiala desfasurata de subiectul activ, adica din īnsusi actul de conduita interzis sau impus prin norma de incriminare
Elementul material poate
fi realizat prin actiune
(infractiuni comisive)
inactiune (infractiuni omisive)
Actiunea (comisiunea) - atitudinea pozitiva, adica o consumare de energie īndreptata spre producerea unei transformari īn lumea exterioara
Inactiunea (omisiunea) - atitudine negativa, pasiva īn sensul ca nu face ceea ce legea īl obliga sa faca si īn acest fel lasa cāmp liber unor energii sa actioneze si sa produca rezultatul pe care legiuitorul, prin interdictia faptei, urmarea sa-l evite.
Infractiuni comisive : executarea uni act pe
care legea īl interzice
Omisive: neexecutarea uni act pe care legea īl ordona
Elementul material: simplu
(o singura fapta) : actiune/ inactiune
alternativ actiune - actiune
actiune - inactiune
cumulativ (conduita impusa de lege este multipla, dar necesara ex.: tālharia) ex
A2.Urmarea imediata: schimbarea īn lumea obiectiva, pe care o produce savārsirea actiunii sau inactiunii interzise de legea penala, ori prin atingerea īn orice mod adusa uneia dintre valorile sociale care formeaza obiect al ocrotirii penale
Savārsirea oricarei fapt incriminate produce un rezultat. Acest rezultat poate sa se īnfatiseze ca o consecinta materiala sau nemateriala a actiunii sau inactiunii.
Urmarea
imediata apare sub forma: vatamare efectiva, materiala a obiectului
(infractiuni de rezultat)
stare de pericol (infractiuni de pericol)
Sunt 3 situatii - infractiuni la care nu este precizata expres urmarea imediata
- infractiuni la care este precizata
- infractiuni cu urmari imediate alternative: art. 248 C.pen.
A3.Legatura de cauzalitate - acea relatie ca de la cauza la efect īntre elementul material sub forma actiunii, inactiunii voluntare, constiente a faptuitorului si urmarea imediata prevazuta īn norma de incriminare
Īn legea penala romāna legatura de cauzalitate se stabileste pe baza Teoriei echivalentei conditiilor (teoria conditie sine qua non) - sustine ca are caracter cauzal oricare dintre actiunile umane care evaluata ex post, constituie una dintre conditiile indispensabile producerii rezultatului, iar o conditie este necesara cānd, eliminata mintal din procesul cauzal, rezultatul nu s-ar fi putut produce.
B. Latura subiectiva: totalitatea conditiilor privitoare la atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta sa si urmarile acesteia prevazute īn norma de incriminare
Latura subiectiva: elementul subiectiv
(vinovatia)
mobilul
scopul
a. Vinovatia: este formata din formele si modalitatile vinovatiei, reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta sa exprimata īn forma de vinovatie ceruta de lege pentru ca acel tip de fapta sa constituie infractiune.
Vinovatia cu intentie directa
indirecta
din
culpa simpla
cu prevedere
praeterintentia tip
agravante
Forme de vinovatie
Intentia directa: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savārsirea actiunii/inactiunii
Intentia indirecta: autorul prevede rezultatul faptei sale pe care nu-l urmareste dar accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa cu prevedere sau usurinta: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l accepta socotind fara temei ca nu se va produce (se bazeaza pe experienta, pricepere, etc.)
Culpa simpla sau neglijenta: faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada.
Intentia depasita (praeterintentia) : o forma mixta de vinovatie care apare ca element subiectiv īn continutul unor infractiuni, atunci cānd faptuitorul prevede si urmareste ori accepta producerea unui rezultat socialmente periculos, dar īn realitate, datorita īmprejurarilor īn care se executa activitatea infractionala (actiune/inactiune), rezultatul produs este mult mai grav decāt cel prevazut, urmarit ori acceptat, dar pe care faptuitorul l-a prevazut nu l-a acceptat, sperānd fara temei ca nu se va produce ori nu l-a prevazut desi putea si trebuia sa-l prevada.
b. Mobilul - impulsul intern al faptuitorului care a determinat luarea deciziei de savārsire a infractiunii
Raspunde a īntrebarea "de ce s-a savārsit infractiunea?"
(ex.: un folos material)
Trebuie mentionat daca infractiunea analizata e sau nu conditionata de vreun mobil
c. Scopul infractiunii: finalitatea propusa, destinatia actiunii sau rezultatul faptei aflate īn reprezentarea faptuitorului (ex.: detinerea de acte false)
!!!A nu se confunda scopul infractiunii cu urmarea imediata
FORME. MODALITAŢI. SANCŢIUNI
a. Forme acte pregatitoare (daca sunt
sau nu posibile) si daca se pedepsesc sau nu
tentativa (art. 21. C. pen.) si daca se pedepseste sau nu
infractiunea consumata ( stabilirea exacta a momentului consumarii)
infractiunea epuizata - de precizat daca infractiunea analizata poate cunoaste
acest moment
Analiza tipului de infractiune
Infractiunea CONTINUĂ: elementul sau material, consta dintr-o actiune, sau inactiune susceptibila a fi prelungita īn timp prin vointa autorului si dupa momentul consumarii pāna la īncetarea activitatii infractionale, care s-ar putea datora, fie interventiei unei vointe contrare a faptuitorului, fie a altor persoane, ori a organelor competente
Infractiune CONTINUATĂ: persoana savārseste la diferite intervale de timp, dar īn realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare īn parte, continutul aceleiasi infractiuni
Infractiune COMPLEXĂ: īn continutul sau intra ca element sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie prin ea īnsasi o fapta prevazuta de legea penala.
Infractiunea complexa : forma de baza sau tip: o actiune/inactiune care
constituie prin ea īnsasi o fapta prevazuta de legea penala
forma calificata/ agravanta a faptei incriminate:
actiunea/inactiune incriminata ca infractiune de sine statatoare
Infractiunea de OBICEI (nu este definita de Codul penal) . Doctrina o defineste ca fiind acea infractiune care se savārseste prin repetarea faptei incriminate de un numar suficient de mare, pentru ca, prin aceasta repetare, sa rezulte ca faptuitorul desfasoara activitatea infractionala respectiva de obicei, din obisnuinta sau ca īndeletnicire.
Infractiunea PROGRESIVĂ: doctrina o defineste ca fiind acea infractiune a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumativ corespunzator unei anumite infractiuni se amplifica prin natura ei si fara nicio interventie a faptuitorului.
Infractiunea SIMPLĂ: presupune o singura actiune/inactiune, o singura urmare imediata si o unica rezolutie delictuoasa.
Infractiunea DEVIATĂ: fapta penala se savārseste fie prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana īmpotriva careia fusese īndreptata la un alt obiect sau la o alta persana, din cauza greselii faptuitorului, fie prin īndreptarea actiunii asupra altei persoane ori asupra altui obiect decāt acela aflat īn reprezentarea faptuitorului.
Actele pregatitoare: acele acte care pregatesc conditiile de trecere la executarea actiunii sau inactiunii, acestea pot sa constea īn procurarea, confectionarea, modificarea ori adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la executarea faptei, precum si īn culegerea de informatii asupra conditiile īn care urmeaza sa fie savārsita infractiunea.
Tentativa: punerea īn executare a hotarārii de a savārsi infractiunea, executare care a fost īnsa īntrerupta sau nu si-a produs efectul
Tentativa consta īn punerea īn executare a intentiei de a savārsi infractiunea
Tentativa : īntrerupta : punerea īn executare a intentiei de a
savārsi infractiunea,
Art.20 C. pen executare ce a fost īntrerupta
perfecta (fara efect) : executarea īn īntregime a activitatii infractionale
si neproducerea rezultatului
relativ improprie: consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita
insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor
folosite ori datorita īmprejurarii ca īn timpul
cānd s-au savārsit actele de executare obiectul lipsea
de la locul unde faptuitorul credea ca se afla
absolut improprie: inaptitudinea totala a mijloacelor folosite
de a produce urmarea fie inexistenta absoluta a
obiectului infractiuni, fie datorita modului
absurd īn care este conceputa executarea
Infractiunea consumata: īn momentul īn care actele de executare au fost duse pāna la capat, s-a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare
Infractiunea epuizata: dupa ce fapta s-a consumat, prin producerea urmarii imediate, sub forma de vatamare, acest rezultat se amplifica; fie īn cadrul unui proces natural firesc fara nicio noua interventie a faptuitorului, fie datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice si dupa atingerea momentului consumptiv pāna la interventia unei actiuni contrare de natura sa opreasca prelungirea actiunii sau inactiunii.
b. Modalitati tip
atenuante (art. 246-250, 258, C. pen.)
agravante
c. Sanctiuni detentiunea pe
viata
īnchisoarea
amenda penala (art. 63 C. pen.)
alternanta īntre ele
de precizat natura si cuantumul sanctiunii
Sanctiuni: singulare (art. 208 C.pen.)
Cumulative (art. 174) "sI"
Alternative (art. 176) "SAU"
ASPECTE PROCESUALE
- actiunea
penala se pune īn miscare din oficiu
la plāngerea prealabila a partii vatamate
Plāngere prealabila: īncunostintarea organelor judiciare facuta de catre personala vatamata cu privire la savārsirea unei fapte penale prin care i s-a adus o vatamare fizica, materiala sau morala, īn cazul acelor infractiuni pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plāngere
Īmpacarea partilor: acea īntelegere intervenita īntre persoana vatamata si infractor de a pune capat conflictului nascut īntre ei īn urma savārsirii infractiunii
Conditii:
īmpacarea partilor poate
interveni numai īn cazul infractiunilor pentru care legea prevede expres
ca īmpacarea partilor īnlatura raspunderea
penala
trebuie sa intervina īntre persoana vatamata si īnvinuit sau inculpat
trebuie sa fie personala
trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva
trebuie sa intervina pāna la ramānerea definitiva a hotarārii judecatoresti
Rude apropiate: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude (art. 149 C. pen.)
Membru de familie: sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste īmpreuna cu faptuitorul (art. 1491 C. pen.)
Actiunea penala: are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savārsit infractiuni
Partile īn procesul penal - inculpatul: persoana īmpotriva
careia s-a
pus īn miscare actiunea penala
partea vatamata : persoana care a suferit
prin fapta penala o vatamare fizica, morala
sau materiala, care participa la procesul penal
|
