ANALIZA INFRACŢIUNII
A. Obiectul infractiunii: îl constituie relatiile sociale, daca acestea sunt lezate sau puse în pericol, nu în mod direct ci prin mijlocirea valorii sociale direct amenintate prin fapta ilicita.
Obiectul - obiect juridic - obiect juridic generic (de grup)
infractiunii - obiect juridic special - simplu
- complex principal
secundar
- obiect material - infractiuni de pericol/formale
- infractiuni de rezultat
Obiectul juridic generic: este alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale formate în jurul si datorita uneia dintre valorile sociale fundamentale si comune unui grup de incriminari cum sunt "siguranta statului", "persoana umana", "proprietatea" , "autoritatea de stat", "capacitatea de aparare a tarii", etc. ( are o existenta abstracta -nu poate fi vazut, palpat,).Obiectul juridic generic serveste legiuitorului si la sistematizarea infractiunilor în cadrul fiecarui titlu.
Obiectul juridic special: este obiectul propriu-zis al infractiunii, adica obiectul specific al fiecarei infractiuni. El este o parte a obiectului generic si se afla într-un raport de subordonare fata de acesta.
(exemplu: lipsirea de libertate în mod ilegal: obiectul juridic special: relatiile sociale privitoare la aceasta valoare sociala: libertatea de deplasare si actiune a persoanei fizice.)
Acesta este subordonat si constituie o parte din obiectul juridic generic sau de grup care îl formeaza persoana umana ca valoare sociala, face sa se diferentieze infractiunile între ele. Acesta face sa se diferentieze infractiunile între ele
Obiectul juridic special simplu: este format din relatiile sociale privitoare la o unica valoare sociala
Obiectul juridic complex: este format din relatii sociale privitoare la doua sau mai multe valori sociale, lezate prin fapta ilicita; dintre acestea o valoare sociala este în principal ocrotita, iar alta în secundar ori adiacent ocrotita.
!!! Toate infractiunile au obiect generis si specific.
Obiectul material: bunul, lucrul sau corpul persoanei asupra careia este îndreptata activitatea materiala descrisa în norma si care este pus efectiv în pericol sau vatamat.
!!! Nu toate infractiunile au obiect generis si specific.
B. Subiectii - Activ (infractor)
- Pasiv (persoana vatamata)
Subiectii infractiunii: persoanele fizice/juridice implicate într-un raport juridic penal de conflict, fie ca urmare a savârsirii infractiunii, fie a suportarii consecintelor generate de savârsirea acesteia.
a. Subiectul activ: o persoana fizica/juridica care savârseste sau contribuie la comiterea unei fapte prevazute de legea penala si îndeplineste conditiile raspunderii penale.
Conditii:
sa fie persoana fizica, sau persoana juridica
conditia de vârsta (art.99: minorul sub 14 ani nu raspunde penal)
discernamânt - capacitatea minorului de a întelege caracterul antisocial al faptei concrete, dar si de a-si manifesta în mod constient vointa
responsabilitatea - capacitatea persoanei de a-si da seama de sensul, valoarea si urmarile actiunilor (inactiunilor) pe care le savârseste si de a-si determina si dirija în mod liber vointa potrivit cu scopurile urmarite.
libertatea de vointa si actiune - trebuie sa decida în mod liber asupra actiunii sau inactiunii, nefiind supus unei constrângeri din afara.
Subiectul activ - calificat Subiectul activ - femei (pruncucidere)
- necalificat - barbati (seductie)
Autor: persoana care prin acte de executare a realizat în mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala (art. 24 C.pen)
Coautori: persoanele care si-au adus contributia nemijlocit la savârsirea faptei
Instigarea: forma a participatiei penale în care o persoana numita INSTIGATOR determina, cu INTENŢIE, pe o alta persoana, numita INSTIGAT, sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala. (art. 25 C.pen)
Complicitatea: forma a participatiei penale în care o persoana, cu intentie înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala ori promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita. (art. 26 C.pen)
b. Subiectul pasiv: persoana fizica sau juridica ale carei valori sociale au fost vatamate sau periclitate prin savârsirea infractiunii.
Poate fi subiect pasiv al infractiunii orice persoana care a suferit raul creat prin comiterea infractiunii.
Subiectul pasiv -
calificat (barbat, femeie,
ruda apropiata, functionar
public)
- necalificat
C. Locul daca infractiunea e
conditionata de loc/timp în forma tip sau agravanta
D. timpul de mentionat
Analiza locului (public), timpului
3. CONŢINUTUL CONSTITUTIV latura obiectiva
latura subiectiva
A. Latura obiectiva - activitatea fizica materiala desfasurata de subiect si susceptibila sa produca o schimbare în lumea înconjuratoare prin lezarea ori punerea în pericol a unei valori sociale si a relatiilor sociale corespunzatoare acesteia.
Latura obiectiva: elementul material
urmarea imediata
legatura de cauzalitate
A1.Elementul material - activitatea materiala desfasurata de subiectul activ, adica din însusi actul de conduita interzis sau impus prin norma de incriminare
Elementul material poate
fi realizat prin actiune
(infractiuni comisive)
inactiune (infractiuni omisive)
Actiunea (comisiunea) - atitudinea pozitiva, adica o consumare de energie îndreptata spre producerea unei transformari în lumea exterioara
Inactiunea (omisiunea) - atitudine negativa, pasiva în sensul ca nu face ceea ce legea îl obliga sa faca si în acest fel lasa câmp liber unor energii sa actioneze si sa produca rezultatul pe care legiuitorul, prin interdictia faptei, urmarea sa-l evite.
Infractiuni comisive : executarea uni act pe
care legea îl interzice
Omisive: neexecutarea uni act pe care legea îl ordona
Elementul material: simplu
(o singura fapta) : actiune/ inactiune
alternativ actiune - actiune
actiune - inactiune
cumulativ (conduita impusa de lege este multipla, dar necesara ex.: tâlharia) ex
A2.Urmarea imediata: schimbarea în lumea obiectiva, pe care o produce savârsirea actiunii sau inactiunii interzise de legea penala, ori prin atingerea în orice mod adusa uneia dintre valorile sociale care formeaza obiect al ocrotirii penale
Savârsirea oricarei fapt incriminate produce un rezultat. Acest rezultat poate sa se înfatiseze ca o consecinta materiala sau nemateriala a actiunii sau inactiunii.
Urmarea
imediata apare sub forma: vatamare efectiva, materiala a obiectului
(infractiuni de rezultat)
stare de pericol (infractiuni de pericol)
Sunt 3 situatii - infractiuni la care nu este precizata expres urmarea imediata
- infractiuni la care este precizata
- infractiuni cu urmari imediate alternative: art. 248 C.pen.
A3.Legatura de cauzalitate - acea relatie ca de la cauza la efect între elementul material sub forma actiunii, inactiunii voluntare, constiente a faptuitorului si urmarea imediata prevazuta în norma de incriminare
În legea penala româna legatura de cauzalitate se stabileste pe baza Teoriei echivalentei conditiilor (teoria conditie sine qua non) - sustine ca are caracter cauzal oricare dintre actiunile umane care evaluata ex post, constituie una dintre conditiile indispensabile producerii rezultatului, iar o conditie este necesara când, eliminata mintal din procesul cauzal, rezultatul nu s-ar fi putut produce.
B. Latura subiectiva: totalitatea conditiilor privitoare la atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta sa si urmarile acesteia prevazute în norma de incriminare
Latura subiectiva: elementul subiectiv
(vinovatia)
mobilul
scopul
a. Vinovatia: este formata din formele si modalitatile vinovatiei, reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta sa exprimata în forma de vinovatie ceruta de lege pentru ca acel tip de fapta sa constituie infractiune.
Vinovatia cu intentie directa
indirecta
din
culpa simpla
cu prevedere
praeterintentia tip
agravante
Forme de vinovatie
Intentia directa: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savârsirea actiunii/inactiunii
Intentia indirecta: autorul prevede rezultatul faptei sale pe care nu-l urmareste dar accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa cu prevedere sau usurinta: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l accepta socotind fara temei ca nu se va produce (se bazeaza pe experienta, pricepere, etc.)
Culpa simpla sau neglijenta: faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada.
Intentia depasita (praeterintentia) : o forma mixta de vinovatie care apare ca element subiectiv în continutul unor infractiuni, atunci când faptuitorul prevede si urmareste ori accepta producerea unui rezultat socialmente periculos, dar în realitate, datorita împrejurarilor în care se executa activitatea infractionala (actiune/inactiune), rezultatul produs este mult mai grav decât cel prevazut, urmarit ori acceptat, dar pe care faptuitorul l-a prevazut nu l-a acceptat, sperând fara temei ca nu se va produce ori nu l-a prevazut desi putea si trebuia sa-l prevada.
b. Mobilul - impulsul intern al faptuitorului care a determinat luarea deciziei de savârsire a infractiunii
Raspunde a întrebarea "de ce s-a savârsit infractiunea?"
(ex.: un folos material)
Trebuie mentionat daca infractiunea analizata e sau nu conditionata de vreun mobil
c. Scopul infractiunii: finalitatea propusa, destinatia actiunii sau rezultatul faptei aflate în reprezentarea faptuitorului (ex.: detinerea de acte false)
!!!A nu se confunda scopul infractiunii cu urmarea imediata
FORME. MODALITAŢI. SANCŢIUNI
a. Forme acte pregatitoare (daca sunt
sau nu posibile) si daca se pedepsesc sau nu
tentativa (art. 21. C. pen.) si daca se pedepseste sau nu
infractiunea consumata ( stabilirea exacta a momentului consumarii)
infractiunea epuizata - de precizat daca infractiunea analizata poate cunoaste
acest moment
Analiza tipului de infractiune
Infractiunea CONTINUĂ: elementul sau material, consta dintr-o actiune, sau inactiune susceptibila a fi prelungita în timp prin vointa autorului si dupa momentul consumarii pâna la încetarea activitatii infractionale, care s-ar putea datora, fie interventiei unei vointe contrare a faptuitorului, fie a altor persoane, ori a organelor competente
Infractiune CONTINUATĂ: persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni
Infractiune COMPLEXĂ: în continutul sau intra ca element sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.
Infractiunea complexa : forma de baza sau tip: o actiune/inactiune care
constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala
forma calificata/ agravanta a faptei incriminate:
actiunea/inactiune incriminata ca infractiune de sine statatoare
Infractiunea de OBICEI (nu este definita de Codul penal) . Doctrina o defineste ca fiind acea infractiune care se savârseste prin repetarea faptei incriminate de un numar suficient de mare, pentru ca, prin aceasta repetare, sa rezulte ca faptuitorul desfasoara activitatea infractionala respectiva de obicei, din obisnuinta sau ca îndeletnicire.
Infractiunea PROGRESIVĂ: doctrina o defineste ca fiind acea infractiune a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumativ corespunzator unei anumite infractiuni se amplifica prin natura ei si fara nicio interventie a faptuitorului.
Infractiunea SIMPLĂ: presupune o singura actiune/inactiune, o singura urmare imediata si o unica rezolutie delictuoasa.
Infractiunea DEVIATĂ: fapta penala se savârseste fie prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana împotriva careia fusese îndreptata la un alt obiect sau la o alta persana, din cauza greselii faptuitorului, fie prin îndreptarea actiunii asupra altei persoane ori asupra altui obiect decât acela aflat în reprezentarea faptuitorului.
Actele pregatitoare: acele acte care pregatesc conditiile de trecere la executarea actiunii sau inactiunii, acestea pot sa constea în procurarea, confectionarea, modificarea ori adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la executarea faptei, precum si în culegerea de informatii asupra conditiile în care urmeaza sa fie savârsita infractiunea.
Tentativa: punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul
Tentativa consta în punerea în executare a intentiei de a savârsi infractiunea
Tentativa : întrerupta : punerea în executare a intentiei de a
savârsi infractiunea,
Art.20 C. pen executare ce a fost întrerupta
perfecta (fara efect) : executarea în întregime a activitatii infractionale
si neproducerea rezultatului
relativ improprie: consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita
insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor
folosite ori datorita împrejurarii ca în timpul
când s-au savârsit actele de executare obiectul lipsea
de la locul unde faptuitorul credea ca se afla
absolut improprie: inaptitudinea totala a mijloacelor folosite
de a produce urmarea fie inexistenta absoluta a
obiectului infractiuni, fie datorita modului
absurd în care este conceputa executarea
Infractiunea consumata: în momentul în care actele de executare au fost duse pâna la capat, s-a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare
Infractiunea epuizata: dupa ce fapta s-a consumat, prin producerea urmarii imediate, sub forma de vatamare, acest rezultat se amplifica; fie în cadrul unui proces natural firesc fara nicio noua interventie a faptuitorului, fie datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice si dupa atingerea momentului consumptiv pâna la interventia unei actiuni contrare de natura sa opreasca prelungirea actiunii sau inactiunii.
b. Modalitati tip
atenuante (art. 246-250, 258, C. pen.)
agravante
c. Sanctiuni detentiunea pe
viata
închisoarea
amenda penala (art. 63 C. pen.)
alternanta între ele
de precizat natura si cuantumul sanctiunii
Sanctiuni: singulare (art. 208 C.pen.)
Cumulative (art. 174) "sI"
Alternative (art. 176) "SAU"
ASPECTE PROCESUALE
- actiunea
penala se pune în miscare din oficiu
la plângerea prealabila a partii vatamate
Plângere prealabila: încunostintarea organelor judiciare facuta de catre personala vatamata cu privire la savârsirea unei fapte penale prin care i s-a adus o vatamare fizica, materiala sau morala, în cazul acelor infractiuni pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere
Împacarea partilor: acea întelegere intervenita între persoana vatamata si infractor de a pune capat conflictului nascut între ei în urma savârsirii infractiunii
Conditii:
împacarea partilor poate
interveni numai în cazul infractiunilor pentru care legea prevede expres
ca împacarea partilor înlatura raspunderea
penala
trebuie sa intervina între persoana vatamata si învinuit sau inculpat
trebuie sa fie personala
trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva
trebuie sa intervina pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti
Rude apropiate: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude (art. 149 C. pen.)
Membru de familie: sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste împreuna cu faptuitorul (art. 1491 C. pen.)
Actiunea penala: are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni
Partile în procesul penal - inculpatul: persoana împotriva
careia s-a
pus în miscare actiunea penala
partea vatamata : persoana care a suferit
prin fapta penala o vatamare fizica, morala
sau materiala, care participa la procesul penal
|
