Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

Subsectiunea I. Propaganda nationalist-sovina

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este incriminata, în art. 317 C. pen., propaganda ­nationa­list-sovina, atâtarea urii de rasa sau nationale, daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta în art. 166 C. pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii consta în relatiile sociale privind convietuirea sociala a caror existenta si dezvoltare depinde de asigu­rarea bunei întelegeri între cetateni, indiferent de rasa sau nationalitate.

b) Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se ras frânge asupra unui bun material (buna întelegere între cetateni).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana. Aceasta infrac­tiune este susceptibila de toate formele de participatie.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal) ori membrii grupului national sau rasial împotriva carora s-a desfasurat propaganda nationalist-sovina (subiect pa­siv adiacent, secundar).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta într-o actiune de propaganda nationalist-sovina sau într-o actiune de atâtare a urii de rasa sau na­tionale. Nu intereseaza mijloacele prin care se desfasoara aceste actiuni (viu grai, scris etc.).

Actiunea de propaganda nationalist-sovina consta în raspândirea de idei nationa­list-sovine, adica de idei prin care, pe de o parte, se proslaveste o natiune sau un grup national, iar pe de alta parere, se ponegreste o alta natiune sau un alt grup na­tional.

Actiunea de atâtare a urii de rasa sau nationale consta în stârnirea, incitarea sau încurajarea sentimentelor de ura rasiala sau nationala, în sânul unei natiuni sau al unui grup rasial, împotriva altei natiuni sau altui grup rasial[1]. Infractiunea poate fi sa vârsita în orice mod si prin orice mijloace.

Nu constituie propaganda nationalist-sovina manifestarea unei atitudini critice, dezaprobarea fata de greselile, atitudinile necorespunzatoare ale unor reprezentanti ai unei minoritati nationale.

b) Urmarea imediata consta într-o stare de pericol pentru relatiile de convietuire sociala bazata pe întelegere si armonie între toti cetatenii tarii, indiferent de rasa sau nationalitate.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie, care poate fi directa sau in­directa.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile în cazul infractiunii de pro­pa­ganda nationalist-sovina, nu sunt sanctionate de lege. Fiind o infractiune mo­men­tana[2], propaganda nationalist-sovina se consuma în momentul în care se savârseste un act de propaganda sau un act de atâtare la ura de rasa sau nationala.

B. Modalitati. În cadrul variantei simple a infractiunii exista o singura modalitate (propaganda nationalist-sovina); infractiunea are si o varianta de specie în doua mo­da­litati normative alternative, atâtarea urii de rasa sau a urii nationale. Fiecareia din modalitatile normative enumerate de lege îi corespunde o varietate de modalitati fap­tice, în raport cu mijloacele de savârsire, de locul, timpul savârsirii, de calitatea su­biec­tului activ etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Subsectiunea a II-a. Împiedicarea libertatii cultelor

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 318 C. pen., împiedicarea sau tulbu­rarea libertatii de exercitare a vreunui cult religios care este organizat si functioneaza potrivit legii. De asemenea, constituie infractiune fapta de a obliga o persoana, prin constrângere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau sa înde­pli­neasca un act religios legat de exercitarea unui cult.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii consta în relatiile sociale privitoare la convietuirea sociala si a caror dezvoltare este conditionata de libertatea de exercitare a oricarui cult religios de catre toti cetatenii tarii noastre.

b) Obiectul material este corpul persoanei asupra careia s-au savârsit acte de constrângere sau violente. Mai pot fi obiect material bunurile destinate exercitarii cultului asupra carora s-au rasfrânt actiunile faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, legea necerând o anumita calitate acestuia. Fapta se poate comite sub orice forma de participatie.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal), precum si persoana care su­fera actiunea de împiedicare a exercitarii cultului sau care a fost constrânsa la aceas­ta (subiect pasiv adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza în varianta simpla sub doua modalitati alternative: împiedicarea sau tul­burarea libertatii de exercitare a cultului religios.

Nu intereseaza mijloacele folosite, însa actiunea faptuitorului trebuie sa priveasca un cult religios care este organizat si functioneaza potrivit legii (cerinta esentiala).

În varianta de specie, elementul material se caracterizeaza printr-o con­strângere, prin care o persoana este obligata fie sa participe la serviciile religioase ale unui cult, fie sa îndeplineasca un act religios legat de exercitarea cultului.

Mijloacele prin care se realizeaza pot fi foarte variate, pornind de la ame­nintari si mergând pâna la actele de violenta fizica.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru rela­tiile de convietuire sociala ca urmare a savârsirii faptei incriminate. Din aceasta rezulta si legatura de cauzalitate între actiunea faptuitorului si urma­rea imediata.

Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infrac­tiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta. Exista si opinia ca, numai în cazul art. 318 alin. (1) C. pen., infractiunea poate fi savârsita si cu intentie indirecta[3], nu si în cazul infractiunii în varianta prevazuta în art. 318 alin. (2) C. pen. Credem ca ar putea exista situatii în care, si în aceasta ipoteza, faptuitorul sa actio­ne­ze cu intentie indirecta (de exemplu, faptuitorul supunând victima unei actiuni in­ten­tionate de constrângere mo­rala sau fizica pentru a adopta o anumita atitudine filozofica, prevede ca urmare a acestei constrângeri va avea loc si neparticiparea victimei la actele unui cult religios ori participarea la un asemenea cult, consecinta pe care, desi nu o urmareste, accepta posibilitatea producerii ei).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Cu toate ca infractiunea de împiedicare a libertatii cultelor este sus­ceptibila de acte preparatorii si tentativa, aceste forme nu sunt pedepsite de lege.

Consumarea infractiunii are loc în momentul în care exercitiul cultului este îm­pie­dicat sa înceapa ori sa continue sau este tulburata desfasurarea lui, ori când o per­soana este obligata prin constrângere sa asiste la serviciul religios sau sa înde­plineasca un act legat de exercitarea unui cult.

B. Modalitati. În cadrul formei tipice, infractiunea prezinta doua modalitati norma­tive care constau fie în împiedicarea, fie în tulburarea libertatii de exercitare a unui cult religios. În cazul variantei de specie, cele doua modalitati normative constau în cons­trângerea unei persoane fie de a participa la serviciile religioase ale vreunui cult, fie de a îndeplini un act religios legat de exercitarea unui cult.

Fiecare modalitate normativa poate avea o varietate de modalitati faptice legate de împrejurari ca: folosirea de violente fizice pentru a împiedica exercitarea cultului religios, constrângerea folosita asupra persoanei, obligând-o sa participe la serviciul religios etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea în cazul acestei infractiuni este închisoarea de la o luna la 6 luni, alternativ cu amenda.

Subsectiunea a III-a. Profanarea de morminte

1. Continutul legal

Este incriminata sub aceasta denumire, în art. 319 C. pen., profanarea prin orice mij­l­oace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cada­vru.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale pri­vind convietuirea sociala, a caror dezvoltare este conditionata de cultivarea si pas­trarea sentimentului de respect si pietate fata de cei decedati si fata de obiectele care pastreaza memoria lor (cadavre, morminte, monumente, urne funerare etc.);

b) Obiect material îl constituie mormântul, monumentul, urna funerara sau cada­vrul asupra carora se îndreapta actiunea faptuitorului.

Mormântul este locul în care se afla înhumat cadavrul. El cuprinde partea res­pec­tiva de teren cu toate anexele care se afla pe acesta: împrejmuire, felinare, obiecte religioase etc.

Monumentul este orice lucrare artistica aflata pe un mormânt sau alaturi de un mormânt, având menirea de a exprima sentimentele de respect si veneratie fata de cel disparut.

Urna funerara este obiectul în care se pastreaza cenusa celui disparut. Prin cadavru se întelege ramasita trupeasca a celui decedat.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nu este determinat de lege, putând fi orice persoana. Participatia este posibila sub oricare din formele acesteia.

b) Subiect pasiv este statul, societatea interesata în pastrarea unei atitudini de respect fata de cei disparuti.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective presupune o actiune de profanare prin orice mijloace a unui mormânt, monument, urna funerara, cadavru.

Profanarea consta într-o actiune prin care se aduce atingere obiectului material prin alterarea materiala ori prin schimbarea pozitiei, a înfatisarii acestuia de natura a exprima lipsa de respect fata de memoria celui disparut si a aduce atingere sen­timentului comun de pietate si respect fata de morti.

Profanarea se poate realiza si prin efectuarea unor acte care nu altereaza substan­ta sau pozitia obiectului material, dar care exprima aceeasi lipsa de respect fata de memoria celui disparut, ca de exemplu: desenarea pe mormânt a unor scene obscene, scrierea unor cuvinte lipsite de respect etc.

Daca prin actiunea de profanare se realizeaza si continutul altei infractiuni (per­versiune sexuala, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice), se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni.

b) Urmarea imediata consta în atingerea adusa sentimentului comun de pietate fata de morti si crearea prin aceasta a unui pericol pentru relatiile de convietuire sociala.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infrac­tiunii.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infrac­tiunea este intentia directa sau indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii cât si tentativa, desi posibile, nu sunt pedepsite.

Infractiunea de profanare de morminte se consuma în momentul produ­cerii ac­tiunii de profanare, actiune materializata în semnele vizibile materiale ale profanarii.

B. Modalitati. Infractiunea nu are decât o singura modalitate normativa de savâr­sire. Acesteia pot sa-i corespunda diferite modalitati faptice, în raport cu împrejurarile concrete în care are loc actiunea (de exemplu, distrugerea monumentului sau urnei, devastarea mormântului, mutilarea cadavrului etc.).

C. Sanctiuni. Sanctiunea prevazuta de lege este pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani.

Subsectiunea a IV-a. Tulburarea folosintei locuintei

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este prevazuta, în art. 320 C. pen., fapta prin care se tulbura, în mod repetat, folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedica normala folosinta a locuintei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii îl constituie relatiile sociale de convietuire a caror existenta si dezvoltare este conditionata de asigurarea folosintei linistite si nestingherite, de catre fiecare locatar, a locuintei sale.

Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se ras­frân­ge asupra unui obiect material, ci asupra unei valori imateriale (tulburarea folosintei).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, deoarece legea nu cere vreo calitate subiectului activ. Fapta se poate comite sub oricare din formele de participatie.

b) Subiect pasiv este persoana careia i-a fost tulburata folosinta locuintei. Nu inte­reseaza titlul cu care subiectul pasiv detine locuinta (proprietar, chirias, tolerat etc.).

3. Continutul constitutiv

A. Latura subiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin doua modalitati normative alternative: tulburarea repetata a folosintei locuintei; împie­dicarea normalei folosinte a locuintei.

Tulburarea folosintei locuintei locatarilor dintr-un imobil înseamna a aduce o stân­jenire dreptului fiecaruia de a trai în liniste, în raporturi de buna convietuire cu toti oamenii.

Faptele ce pot tulbura o asemenea folosinta sunt extrem de variate: acte de vio­len­ta verbala, apeluri telefonice sicanatoare, folosirea abuziva a soneriei de la usi, folo­sirea la maximum a dispozitivului sonor al aparatelor de radio sau televiziune etc.

Pentru existenta infractiunii se cere îndeplinirea unei cerinte esentiale, si anume caracterul repetat al faptei; nu intereseaza daca fapta se petrece într-un imobil cu mai multi locatari sau într-un imobil locuit de o singura persoana[4].

Împiedicarea normalei folosinte a locuintei (varianta de specie) presupune o acti­vi­tate prin care se face imposibila folosinta normala a locuintei. Spre deosebire de fapta prin care se tulbura folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, care presupune o stânjenire adusa în general folosintei locuintei locatarilor, o atingere adusa linistii si vietii lor domestice, cotidiene, fapte prin care se împiedica folosinta normala a locuin­tei presupune o stânjenire adusa folosintei unei anumite locuinte[5].

Asemenea acte de împiedicare pot consta în întreruperea nejustificata a apei si luminii, aglomerarea de mobila si obiecte într-o camera de trecere, împiedicând astfel circulatia prin acea camera, împiedicarea accesului în locuinta sau într-o încapere etc.

Împiedicarea folosintei locuintei are în vedere folosinta normala a locuintei; daca faptuitorul împiedica un locatar s-o foloseasca abuziv (de pilda s-o transforme într-o casa de prostitutie sau de jocuri de noroc), nu va exista infractiunea analizata.

Fiecare dintre cele doua modalitati normative de savârsire pot realiza independent latura obiectiva a infractiunii.

b) Urmarea imediata consta, în oricare dintre variantele sale, în crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a relatiilor dintre locatari, urmare care se pro­duce prin însasi savârsirea faptei.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si producerea urmarii ime­dia­te trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta rezulta implicit din sa­vâr­sirea faptei.

Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza la aceasta infractiune prin intentie, care poate fi directa sau indirecta. Faptuitorul îsi da seama ca prin fapta sa va tulbura sau împiedica folosinta normala a locuintei altora si urmareste anume producerea acestui rezultat (intentie directa) sau, desi nu urmareste acest rezultat, accepta totusi riscul producerii acestuia (intentie indirecta).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile la varianta de spe­cie (împiedicarea folosintei locuintei), nu se pedepsesc. În varianta tip (tulburarea folosintei locuintei) nu sunt posibile actele de pregatire sau tentativa, deoarece in­fractiunea se comite prin acte repetate.

Consumarea infractiunii de tulburare a folosintei locuintei în prima sa modalitate (varianta tipica) are loc în momentul în care se realizeaza un numar suficient de repe­tari pentru a se dovedi ca nu este vorba de o manifestare izolata, ci de o manifestare repetata; daca repetarea are loc un anumit numar de ori, se va avea în vedere la individualizarea pedepsei. În a doua modalitate (varianta de specie), infractiunea se consuma în momentul când, printr-un singur act, s-a produs efectiv împiedicarea normalei folosinte a locuintei.

B. Modalitati. Fiecarei modalitati normative pot sa-i corespunda numeroase moda­litati faptice, atunci când tulburarea are loc în timpul noptii, prin zgomote puter­nice etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea prevazuta de lege este pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani cu amenda.

Subsectiunea a V-a. Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este prevazuta de art. 321 C. pen. fapta persoanei care, în public, savârseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, ori se tulbura, în alt mod, linistea si ordinea publica.

Fapta prezinta un caracter mai periculos când s-a tulburat grav linistea si ordinea publica. Aceasta incriminare da expresie preocuparii legiuitorului pentru asigurarea unui cli­mat de convietuire pasnica si demna, întemeiat pe respect si consideratie reciproca între membrii societatii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale de convietuire a caror existenta si dezvoltare este conditionata de respectarea bunelor moravuri în relatiile interumane si a linistii publice.

Prin bune moravuri trebuie sa întelegem acele obiceiuri, deprinderi, comportari ca­re, în raporturile dintre membrii unei colectivitati, sunt compatibile cu respectul re­ciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu observarea decentei în atitudini si cuvinte[6].

Linistea publica, în sensul art. 321 C. pen., este acel atribut al vietii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor si, în genere, activitatile lor, atunci când participa la forme de viata în comun, în public, se desfasoara în mod pasnic, dupa norme de respect reciproc, de securitate personala, de încredere în atitudinea si faptele celorlalti oameni[7]. Aceste valori sunt adânc întiparite în constiinta oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi convietuiri civilizate.

b) Obiectul material. De regula, infractiunea nu are un obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se rasfrânge asupra unui obiect material, ci asupra unor valori imateriale. În mod exceptional, ar putea exista un obiect material în cazul unor manifestari ilicite exprimate prin distrugerea de bunuri etc.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice persoana, legea nu pretinde vreo conditie speciala cu privire la persoana subiectului. Infractiunea este susceptibila de savârsire în participatie sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii.

b) Subiect pasiv al infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linis­tei publice este statul (subiect pasiv principal) sau persoanele ale caror sen­timente morale au fost ultragiate sau carora li s-a adus atingere prin scandalul public provo­cat (subiect pasiv adiacent).

În practica judiciara s-a hotarât ca, atunci când manifestarile lipsite de respect sunt adresate unei singure persoane - si numai acelei persoane - în urma unui con­flict personal, nu exista aceasta infractiune[8].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza, în varianta simpla, printr-o actiune care se poate înfatisa alternativ sub forma de acte, gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii sau orice alte manifestari. Dupa cum se vede, este vorba de o gama întreaga de manifestari, dintre care au fost mentionate actele si gesturile, pe de o parte, precum si cuvintele si expresiile, pe de alta parte, pentru ca acestea apar cel mai frecvent, ele acoperind aproape întreaga arie de manifestari prin care, în mod curent, se savârseste infractiunea. Totusi, pentru ca în fapt s-ar putea ca unele manifestari antisociale sa nu corespunda perfect acestor actiuni - de acte, gesturi, cuvinte, expresii - în text s-a adaugat si expresia generala "orice alte manifestari".

În practica judiciara s-a decis ca realizeaza elementul material al infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice: fapta de a sparge gea­murile locuintei unde avea loc o nunta, acostarea si lovirea pe strada a doua sau mai multe persoane, spargerea geamurilor de la mai multe case în timp ce locatarii dorm, spargerea veselei într-un restaurant în mod intentionat, înteparea cu un bri­ceag prin usa a unui calator aflat într-un autobuz, în timp ce acesta era în statie, blocarea caii de circulatie timp de circa 30 minute, lovirea si insultarea unei femei necunoscute savârsita în sala de asteptare a unei gari etc.

Pentru ca aceste manifestari sa constituie continutul laturii obiective a infractiunii, trebuie sa se comita în public (cerinta esentiala). Cerinta legii este îndeplinita daca fapta se savârseste în conditiile art. 152 C. pen.[9]

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice este necesar ca prin manifestarile savârsite în public sa se aduca atingere bunelor moravuri sau sa produca scandal public[10]. Aceste ipoteze constituie cerinte esentiale pentru realizarea formei simple a infractiunii.

Prin "atingerea bunelor moravuri" se întelege, asa cum am mai aratat, prejudi­cie­rea, încalcarea acelor obiceiuri, deprinderi, comportari ce sunt compatibile cu res­pectul reciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu respectul decentei în cuvinte si atitudini[11]. Astfel, aduc atingere bunelor moravuri proferarea de expresii indecente, abordarea unei tinute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene, lovirea în public a unor persoane. O alta cerinta esentiala consta în producerea de scandal public. Produce scandal public orice manifestare care provoaca indignarea si revolta cu caracter public. Nu este vorba deci de "indignarea izolata a unei persoane, de un comentariu negativ particular, de o parere personala, ci de o manifestare care pro­voaca indignarea sau revolta unei colectivitati de persoane care asista sau iau cunostinta de fapta savârsita".

În practica judiciara s-a statuat ca sunt manifestari de natura a provoca scandal public urmarirea, acostarea si lovirea, fara nici un motiv, pe strada a unor persoane[12], spargerea geamurilor de la mai multe case etc.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, ca urmare a savârsirii actiunii incriminate.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta legatura rezulta din însasi savâr­sirea faptei.

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva a acestei infractiuni se caracterizeaza prin forma de vinovatie a intentiei, care poate fi directa sau indirecta[14]. Acest lucru este valabil atât pentru for­ma tip, cât si pentru forma agravata, prevazuta de alin. (2), deoarece nu este necesar ca faptuitorul sa fi urmarit sa tulbure grav linistea publica, fiind suficient ca el sa fi fost constient ca savârsind în public actiunile ce realizeaza elementul material al infrac­tiunii, se va produce un asemenea rezultat si sa fi acceptat posibilitatea survenirii lui .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Con­sumarea ultrajului contra bunelor moravuri si a tulburarii linistii publice se produce în momentul savârsirii actiunii si producerii urmarii imediate.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii, în varianta simpla, sunt reflec­tate în modurile în care poate fi realizat elementul material al infractiunii: acte, gesturi, proferarea de cuvinte sau expresii, alte manifestari. În alin. (2) al art. 321 C. pen. se prevede o modalitate agravata a infractiunii, caracterizata prin rezultatul produs, si anume tulburarea grava a linistii si ordinii publice.

Desigur ca în cazul formei tip a infractiunii exista o tulburare a linistii si ordinii pu­bli­ce, dar pentru existenta formei agravate se cere ca linistea si ordinea publica sa fi fost tulburata grav. Legea nu indica nici un element de caracterizare a tulburarii grave a linistii publice si de diferentiere a acesteia de tulburarea obisnuita. De aceea, în fie­care caz concret în parte, organele judiciare trebuie sa tina seama în caracterizarea si încadrarea faptei de amploarea mediului social în care s-a produs tulburarea, de natura acestui mediu, de durata tulburarii si intensitatea ei, de reactiile la care a dat nastere[16].

Fiecarei modalitati normative pot sa-i corespunda variate modalitati faptice, în raport cu gradul de pericol social concret. Astfel, în ceea ce priveste forma tip, ase­menea împrejurari pot fi numarul faptuitorilor, caracterul actelor comise etc., iar în cazul formei agravate, producerea unor tulburari care au creat conditii altor infractori sa savârseasca infractiuni etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea prevazuta de lege în forma simpla este închisoarea de la unu la 5 ani, alternativ cu amenda, iar în forma agravata pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. ­

Subsectiunea a VI-a. Încaierarea

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este prevazuta, în art. 322 C. pen., ca infractiune, partici parea la o încaierare între mai multe persoane. Fapta prezinta un caracter mai grav daca în încaierare s-au produs fapte de vatamare grava a integritatii corporale sau sanatatii unei persoane si nu se cunoaste autorul si atinge maximum de gravitate daca, în conditiile aratate mai înainte, s-a produs moartea victimei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale pri­vind convietuirea pasnica si a caror dezvoltare este conditionata de ocrotirea linistii publice si a securitatii sociale împotriva faptelor de încaierare între mai multe per­soane. Obiect juridic special secundar sunt relatiile sociale referitoare la persoana, si anume, cele legate de viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei.

Daca nu se cunoaste persoana care a savârsit în încaierare fapta contra vietii sau integritatii corporale ori sanatatii persoanei, obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale referitoare la viata si integritatea corporala a persoanei.

b) Obiectul material. Infractiunea, în principiu, nu are obiect material decât în ca­zul când actiunea participantilor la încaierare s-a rasfrânt asupra unor obiecte ma­teria­le sau asupra corpului persoanei, provocând distrugeri (de haine, obiecte aflate asupra persoanelor care participa la încaierare) sau vatamari ale integritatii corporale ori moartea victimei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana. Su­biec tul activ de persoane care participa la încaierare (pluralitate naturala de in­frac­tori); pot exista însa instigatori sau complici la infractiune (pluralitate ocazionala).

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal) sau persoanele care au su­ferit vatamari corporale sau si-au pierdut viata ca efect al actiunilor celor ce participa la încaierare (subiect pasiv adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza printr-o actiune de participare la o încaierare între mai multe persoane. Actiunea de participare trebuie sa fie asociata cu savârsirea sau încercarea de a savârsi acte de violenta (loviri, îmbrânciri etc.).

Nu se cere ca participarea tuturor persoanelor între care are loc încaierarea sa fie simultana, nici ca ea sa dureze de la începutul pâna la sfârsitul înca­ierarii[17]. Este considerat participant la încaierare si persoana care intervine dupa ce încaierarea a început, precum si cea care se retrage înainte ca ea sa fi luat sfârsit.

Exista încaierare numai atunci când mai multe persoane împartite în grupuri adverse îsi aplica unele altora lovituri sau alte violente, când toti au calitatea de subiecti activi, si, de asemenea, toti pot avea calitatea de subiecti pasivi, astfel ca actiunile lor sunt greu de determinat. Daca aceasta cerinta nu este îndeplinita, fapta nu constituie infractiunea de încaierare, ci, eventual, o alta infractiune[18].

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

b) Urmarea imediata consta în producerea prin însasi savârsirea faptei a unei stari de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, pentru existenta si securitatea persoanelor. De asemenea, urmarea imediata mai poate consta în vatamarea inte­gritatii corporale, a sanatatii ori în uciderea unei persoane.

În cazul când urmarea imediata consta în vatamarea simpla (art. 181 C. pen.), aceasta se absoarbe în continutul infractiunii, care devine o varianta complexa fata de încaierarea simpla si aceasta indiferent daca se stie cine a comis vatamarea. Daca vatamarea corporala este grava ori s-a produs moartea unei persoane si nu se stie cine a pricinuit aceasta urmare imediata, va exista varianta agravata a infrac tiunii. Daca se stie cine a cauzat vatamarea corporala grava, în ceea ce o priveste pe aceasta persoana va exista concurs de in­fractiuni între încaierare si vatamare cor­porala grava.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Daca urmarea consta în crearea starii de pericol, legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea infractiunii. Daca urmarea consta în vatamarea corporala sau moartea unei persoane, legatura de cauzalitate trebuie stabilita întocmai ca la infractiunile contra persoanei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea este intentia directa sau indirecta, ca si praeterintentia în cazul formei agravate.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care mai multe persoane s-au înca­ierat, adica atunci când mai multe persoane sunt angajate într-un conflict violent, în asa fel încât actiunile lor se împletesc si sunt greu de delimitat[19].

B. Modalitati. Infractiunea se realizeaza într-o singura modalitate normativa. În alin. (3) al art. 322 C. pen. se prevede o modalitate agravata, si anume, infractiunea este mai grava daca s-a cauzat o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unei persoane ori s-a cauzat moartea unei persoane si nu se cunoaste care dintre par­ticipanti a savârsit faptele.

Nu intereseaza daca victima este unul dintre participantii la încaierare sau o persoana din afara încaierarii[20].

C. Sanctiunea, în cazul variantei simple, este închisoarea de la o luna la 6 luni sau amenda. Între aceste limite se aplica sanctiunea si în cazul alin. (2) (când prin fapta de încaierare s-a produs o vatamare corporala grava vic­timei), iar cel care a savârsit aceasta fapta se pedepseste pentru infractiunea savârsita al carei maxim se reduce cu un an.

Dispozitia din art. 322 alin. (3) constituie o norma explicativa cu caracter sanc­tio­nator. Potrivit acesteia, în cazul în care în cadrul încaierarii s-a comis o vatamare corporala gra­va si nu se cunoaste autorul, sanctiunea va fi de la 6 luni la 5 ani închisoare pentru toti participantii la încaierare si de la 3 la 10 ani închisoare daca în cazul încaierarii s-a produs moartea persoanei.

Reducerea cu un an a maximului sanctiunii, în cazul faptei comise în conditiile
art. 322 alin. (2), se explica, pe de o parte, prin aceea ca faptuitorul a actionat în stare de surescitare, iar pe de alta parte, prin aceea ca victima a participat la în caierare savârsind, la rândul ei, acte de violenta.

Infractiunea de încaierare poate prezenta numeroase modalitati faptice, atât în forma simpla, cât si în forma agravata (astfel, în cazul formei simple, împrejurarea ca încaierarea a fost comisa într-un loc public, la savârsirea faptei au luat parte mai multe persoane, iar în cazul formei agravate, situatia ca sunt mai multe victime sau ca participantii la încaierare cunosc care este autorul, dar nu vor sa-l indice).

În conformitate cu prevederile art. 322 alin. (4) C. pen., nu se pedepseste cel care a fost prins în încaierare împotriva vointei sale sau care a încercat sa desparta pe altii, sa respinga un atac ori sa apere pe altul.

În toate aceste cazuri, participantul nu va beneficia de cauza de nepedepsire daca, ulterior, lasându-se antrenat în încaierare, actioneaza cu intentia de a participa la încaierare si se integreaza în schimbul de violente care au loc.

Subsectiunea a VII-a. Asocierea pentru savârsirea de infractiuni

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 323 C. pen., fapta persoanei de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri în scopul savârsirii uneia sau a mai multor infractiuni, altele decât cele aratate în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii îl constituie relatiile sociale privind con­vietuirea sociala, a caror existenta este conditionata de apararea securitatii sociale si a ordinii de drept împotriva pericolului pe care-l genereaza pentru aceste valori asocierea pentru savârsirea infractiunii.

b) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunile fap­tuitorilor nu se rasfrâng asupra unui obiect material, ci asupra unei valori imateriale (asocierea).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este nedeterminat. Este de observat ca spre deosebire de modalitatile initierii, aderarii si sprijinirii, în care subiect poate fi o singura persoana, în cazul asocierii va exista întotdeauna o pluralitate de subiecti (pluralitate con­stituita). Vor avea calitatea de coautori ai infractiunii si cei care sprijina sub orice forma asocierea, activitate care în alte conditii ar putea constitui complicitate. Pluralitatea ocazionala poate sa se adauge pluralitatii constituite, dar numai sub forma instigarii la initierea constituirii unei asocieri ori la aderarea la aso­ciere sau la sprijinirea acesteia. Complicitatea nu este posibila decât prin promisiu­nea de tainuire sau favorizare.

b) Subiect pasiv al infractiunii este statul (subiect pasiv principal). Nu exista un su­biect pasiv secundar.

3. Continutul constitutiv

A. Latura subiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza prin patru modalitati de actiune: asocierea, initierea, aderarea, sprijinirea. Aceste ac­tiuni au continut alternativ, oricare dintre acestea fiind suficienta pentru existenta elementului material al laturii obiective.

Asocierea implica constituirea prin consensul mai multor persoane a unei plu­ralitati constituite de faptuitori organizate, în scopul de a fiinta în timp si de a pregati, organiza si a aduce la îndeplinire savârsirea uneia sau a mai multor infractiuni. Ca­racterul de asociatie îl confera existenta unei discipline interne, a unor reguli de comportare, ierarhie etc.

Pentru existenta infractiunii nu este necesar ca asocierea sa aiba o anumita durata de timp, nu este necesar ca obiectivele ei sa se realizeze. Este suficient, dar în acelasi timp, necesar, ca între subiecti sa fi intervenit un consens neechivoc pri vind constituirea asocierii, consens care priveste atât constituirea, cât si scopul aces­teia, adica savârsirea de infractiuni[21]. Nu intereseaza contributia concreta a fiecarei persoane la constituirea societatii: organizator, autor, membru etc.

Initierea, ca element material al infractiunii, presupune nu numai gândul, ideea de a constitui o asociere, ci ea implica si o anumita activitate prin care ideea este comu­nicata altor persoane, precum si propunerea catre persoanele carora li se face aceas­ta comunicare de a adera la ideea asocierii. Vor intra în actiunea de initiere toate actele întreprinse în vederea determinarii si pregatirii constituirii asocierii.

Aderarea presupune ca exista o asociere de mai multe persoane în scopul savârsirii de infractiuni si ca subiectul si-a manifestat vointa (fie printr-o declaratie formala, fie tacit) de a face parte din grupul de persoane între care s-a înfaptuit asocierea. Nu este necesar ca cel în cauza sa fi activat în asociere (daca a aderat explicit printr-o declaratie formala) ori sa fi luat parte la vreo consfatuire si nici macar sa cunoasca pe toti membrii asocierii. Este su­ficienta manifestarea de vointa de a se integra în grupul constituit, de a activa în cadrul acestuia pentru realizarea scopurilor sale ilicite, cu conditia însa ca solicitarea sa fie acceptata de ceilalti membri.

Sprijinirea asocierii presupune o activitate desfasurata de o persoana care, nefacând parte din asociere, ajuta sau înlesneste ca aceasta sa fiinteze sau chiar sa pregateasca savârsirea infractiunii (infractiunilor) în vederea careia a fost constituita. De pilda, savârseste o actiune de sprijinire cel care pune la dispozitie un local pentru ca membrii asocierii sa se poata întâlni si sa tina consfatuiri[22].

Toate aceste actiuni pot constitui elementul material al infractiunii numai daca este realizata conditia esentiala, si anume, ca asociatia sa aiba ca scop savârsirea uneia sau mai multor infractiuni, altele decât cele aratate în art. 167 C. pen., deoa rece altfel ar constitui infractiunea de complot (art. 167 C. pen.).

b) Urmarea imediata. Urmarea - cealalta componenta a laturii obiective a acestei infractiuni - consta într-o stare de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, care rezulta din însasi savârsirea uneia din actiunile incriminate. Acest pericol deriva din amenintarea ca asocierea sa treaca la îndeplinirea scopului în vederea caruia s-a constituit, respectiv savârsirea de infractiuni. Daca acest scop se realizeaza, va exista un concurs de infractiuni între infractiunea de asociere si cea comisa de asociati.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta ca forma de vinovatie. Desi asocierea trebuie sa se faca în scopul savârsirii uneia sau a mai multor infractiuni, acest scop priveste în mod direct elementul material al laturii obiective, el nu afecteaza intentia cu care poate fi comisa infractiunea si care poate fi atât directa, cât si indirecta.

Textul de lege se refera la orice infractiune din Codul penal sau legile speciale, cu exceptia celor contra sigurantei nationale la care face trimitere art. 167 C. pen. Bineînteles, însa, ca nu orice infractiune poate intra în scopul unei asocieri, ci numai cele intentionate. Astfel, poate intra în scopul asocierii savârsirea de furturi, contra­banda, specula, deturnare de aeronave, evadare, infractiuni contra reprezentantului unui stat strain etc.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc.

Consumarea infractiunii are loc în momentul savârsirii vreuneia dintre actiunile incriminate.

În cazul acestei infractiuni, dupa consumare, activitatea infractionala este suscep­tibila de prelungire în timp, fie din initiativa faptuitorului (infractiune continuata), fie din natura însasi a actiunii (infractiune continua). Astfel, în cazul initierii constituirii sau al sprijinirii, infractiunea se consuma prin existenta unui singur act de asociere sau sprijinire, dar se pot repeta acte cu aceeasi rezolutie infractionala. ­

În cazul asocierii ori aderarii, activitatea se prelungeste în mod natural în timp pâna la încetarea activitatii infractorului. Ca urmare, va exista un moment al epuizarii, constând în încetarea actelor de prelungire a activitatii infractionale.

B. Modalitati. Modalitatile normative sub care se realizeaza infractiunea: aso­cie­rea, initierea, aderarea sau sprijinirea, sunt prevazute în mod alternativ, infractiunea putându-se savârsi în oricare dintre acestea. Daca se savârseste infractiunea sub mai multe modalitati, aceasta va fi avuta în vedere la individualizarea pedepsei.

Modalitatile faptice se regasesc în fiecare modalitate normativa, astfel, de exem­plu, în cazul initierii constituirii unei asocieri, împrejurarea ca la aceasta actiune au luat parte mai multe persoane ori în cazul sprijinirii, împrejurarea ca s-a dat un sprijin material puternic.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la 3 ani la 15 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce intra în scopul asocierii. Daca fapta de asociere a fost urmata de savârsirea unei infractiuni, se aplica celor ce au savârsit infractiunea respectiva, pedeapsa pentru acea infractiune în concurs cu pedeapsa prevazuta în alin. (1) art. 323 alin. (2)]. În alin. (3) al art. 323 C. pen., se prevede ca nu se pedepsesc persoanele prevazute în alin. (1) care denunta autori­tatilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperita si de a se fi început savârsirea infractiunii care intra în scopul asocierii.

Subsectiunea a VIII-a. Instigarea publica si apologia infractiunilor

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 324 C. pen., fapta de a îndemna pu­blicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace de a nu respecta legile, ori de a sa­vâr­­si fapte ce constituie infractiuni; purtarea în public a unei uniforme, embleme, insig­ne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile aratate în alin. (1), iar potrivit alin. (5), se sanctioneaza laudarea în public a celor care au sa vârsit in­fractiuni sau a infractiunilor savârsite de acestia.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunilor îl constituie rela­tiile sociale privitoare la convietuirea sociala si a caror dezvoltare este conditionata de respectarea ordinii de drept împotriva faptelor de instigare publica la nerespecta­rea legilor si la savârsirea de infractiuni.

b) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea fap­tuitorului se rasfrânge asupra unor valori imateriale.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea poate fi comisa în oricare din formele de participatie.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal). Infractiunea nu are subiect pasiv secundar.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin diferite actiuni, în raport cu variantele descrise în norma de incriminare.

În raport cu varianta prevazuta în art. 324 alin. (1), elementul material consta în actiunea de a îndemna publicul sa nu respecte legile sau sa savârseasca fapte ce constituie infractiune.

Îndemnul înseamna o incitare, trezirea unui interes, ceea ce înseamna mai putin decât o determinare si nu se îndreapta catre o anumita persoana, ci el este adresat publicului, pentru a nu respecta legile ori pentru a savârsi infractiuni.

Îndemnul se poate înfaptui, astfel cum indica textul de lege: prin grai, scris sau prin orice alte mijloace.

În raport cu varianta prevazuta în art. 324 alin. (3), elementul material consta în actiunea de purtare în public a unei uniforme, embleme, insigne sau a altor aseme­nea semne distinctive neautorizate, în scopurile aratate în alin. (1), adica pentru a îndemna publicul la nerespectarea legilor sau la savârsirea de infractiuni.

Este de observat ca purtarea de uniforme, embleme etc. reprezinta un mijloc de a îndemna publicul, dar daca acestea nu exprima celor care vad, îndemnul la sa­vârsirea unei infractiuni sau la încalcarea legilor, fapta nu se încadreaza în art. 324 alin. (3) C. pen.

În raport cu varianta prevazuta în art. 324 alin. (4), elementul material se rea­lizeaza prin actiunea de laudare în public a celor ce au savârsit infractiuni sau a infractiunilor savârsite de acestia.

În cazul tuturor acestor variante, conditia esentiala ceruta este ca fapta sa fie co­misa în public, adica în raport cu un numar nedeterminat de persoane. A doua cerinta esentiala este ca îndemnul variantele din alin. (1) si (3) sa se refere la neres­pectarea unei legi sau la savârsirea de infractiuni. În cazul variantelor din alin. (3), se mai cere ca uniformele, emblemele, insignele purtate sa fie interzise de organul competent. În cazul variantei prevazute de art. 324 alin. (4), se cere ca laudarea în public sa priveasca o persoana care a savârsit o infractiune.

b) Urmarea imediata consta în producerea, prin însasi savârsirea actiunii incri­minate, a unei stari de pericol pentru ordinea de drept, chiar daca nu s-a savârsit, ca urmare a instigarii publice, vreo infractiune. Daca s-a comis o fapta penala, conform art. 324 alin. (2), instigarea publica reprezinta o instigare ca forma de participatie.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste cu intentie directa sau indirecta. Scopul la care se refera art. 324 alin. (3) caracterizeaza elementul material, si nu in­tentia.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Con­su­marea infractiunii are loc, în variantele prevazute de art. 324 alin. (1) si (4), în mo­men­tul savârsirii actiunii. În modalitatea prevazuta de art. 324 alin. (3) C. pen., infrac­tiunea are caracterul unei infractiuni continue, ce se consuma în momentul în care începe actiunea de purtare si se epuizeaza în momentul când aceasta actiune înceteaza.

B. Modalitati. Dupa cum rezulta din continutul infractiunii prevazute în art. 324
C. pen., aceasta este susceptibila de savârsirea în mai multe moda­litati normative. Astfel, în alin. (1) al art. 324 C. pen. fapta poate fi savârsita prin grai, scris sau alte mijloa­ce, iar în varianta prevazuta în alin. (3) al art. 324 C. pen. fapta poate fi savâr sita prin purtarea în public fie de in­signe, fie de embleme, fie a unei uniforme.

Modalitatile faptice sunt variate în functie de împrejurarile de fapt, de exemplu: gra­vitatea îndemnului, categoriile de persoane carora li s-a adresat îndemnul, nu­ma­rul faptuitorilor care au purtat în public uniforme, embleme, insigne neautorizate etc.

În alin. (2) al art. 324 este prevazuta o situatie speciala, aceea a transformarii insti­garii publice într-un act de participatie ocazionala, daca a fost urmata de sa­vârsirea unei infractiuni.

C. Sanctiuni. Sanctiunea în cazul alin. (1) al art. 324 C. pen. este închisoarea de la 3 luni la 3 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infrac­tiunea la savârsirea careia s-a instigat. Daca instigarea publica a avut ca urmare sa­vârsirea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Daca fapta prevazuta în alin. (1) este savârsita de un functionar public care înde­plineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori de catre o persoana din cele prevazute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de a 1 la 5 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat.

Cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani se sanctioneaza si variantele din
alin. (3) si (4) art. 324 C. pen.

Subsectiunea a IX-a. Raspândirea de materiale obscene

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 325 C. pen., fapta de a vinde sau ras pândi, precum si de a confectiona ori detine în vederea raspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale refe­ritoare la convietuirea sociala, a caror normala desfasurare este conditionata de apa­rarea moralei publice, a decentei în relatiile sociale.

b) Obiectul material îl constituie materialele cu caracter obscen asupra carora s-a rasfrânt activitatea faptuitorului. Aceste obiecte pot fi foarte variate: scrieri, desene, sculpturi, fotografii, filme, discuri etc., enumerarea din art. 325 alin. (1) având caracter exem­plificator.

Notiunea de obscen are semnificatia de trivial, indecent, vulgar, pornografic[23].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana.

Infractiunea se poate comite în oricare din formele de participatie.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal). Infractiunea nu are subiect pasiv secundar (adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-una din actiunile alternative descrise de lege: vânzare, raspândire, confectionare, de­tine­re.

Oricare dintre actiunile aratate trebuie sa priveasca obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, putând fiecare dintre aceste actiuni sa realizeze singura latura obiectiva a infractiunii (cerinta esentiala).

În cazul în care elementul material se realizeaza prin confectionare sau detinere, este necesar sa existe si scopul prevazut de lege, adica raspândirea materialelor obscene confectionate ori detinute.

Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infrac­tiunii.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru moralitatea publica.

c) Legatura de cauzalitate. Între elementul material si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta rezulta din însasi savârsirea actiunii descrise în norma de incriminare.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie, care poate fi directa sau in­directa. Nu intereseaza scopul sau mobilul urmarit de autor.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Con­su­ma­rea infractiunii are loc în momentul în care faptuitorul a vândut, raspândit, con­fec­tionat sau a detinut materiale cu caracter obscen în vederea raspândirii lor. În cazul acestui ultim aspect, infractiunea fiind continua, exista si un moment al epuizarii, care este momentul încetarii acestei actiuni.

B. Modalitati. Fiecareia dintre cele patru actiuni descrise în continutul art. 325
C. pen. îi corespunde o modalitate normativa (vindere, raspândire, con­fectionare, de­ti­nere). Fiecareia dintre modalitatile normative îi corespunde o varietate de modalitati faptice, potrivit cu împrejurarile în care s-a produs savârsirea faptei, de exemplu, în raport cu cantitatea mare de materiale obscene confectionate, vândute etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda.

Subsectiunea a X-a. Cersetoria

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, prevazuta în art. 326 C. pen., fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apeleaza în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiuni îl constituie relatiile sociale privind convietuirea sociala, a caror desfasurare normala este pusa în pericol de procurarea mijloacelor de trai printr-o activitate parazitara.

b) Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se ras­frân­­ge asupra unui obiect material, ci asupra unei valori imateriale (procurarea de mij­loa­ce de trai în mod parazitar).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care are capa­citatea de a munci (subiect activ calificat). În cazul în care persoana care apeleaza la mila publicului nu are capacitatea de a munci si nici posibilitati de întretinere, fapta nu constituie infractiune. Fata de o asemenea persoana se impune luarea unei masuri de ocrotire sociala.

Participatia este posibila, dar numai sub forma instigarii si a complicitatii; coauto­ra­tul nu este posibil, deoarece cersetoria este o infractiune ce se comite în persoana proprie. În practica, cersetoria este una dintre infractiunile care dau loc, în mod frec vent, la par­ticipatie improprie, concretizata în cazurile în care minori (fie datorita vârs­tei, fie lipsei de discernamânt, nu raspund penal) sunt determinati sa cerseasca pen­tru a crea ve­ni­turi unor persoane capabile de munca. Daca deter­minarea se refera la apelarea în mod repetat la mila publica, fapta constituie instigare la cerse­torie. Insti­atorul sau complicele trebuie, de asemenea, sa aiba capacitatea de a munci.

b) Subiect pasiv principal este statul; infractiunea n-are subiect pasiv secundar (adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza prin actiunea de a apela la mila publicului. Apelarea la mila publicului trebuie sa se concretizeze în cererea de ajutor material. De aici rezulta ca fara o cerere explicita sau implicita adresata unor persoane, fapta nu are relevanta penala. Cel ce accepta daruri, fara a le fi cerut, nu savârseste infractiunea de cersetorie. Cererea se poate face prin orice mijloace, prin viu grai, prin scrisori, prin anunturi oficiale, prin gesturi (întinderea mâinii, înfatisarea în mod ostentativ a unei infirmitati aparente, situatie frecvent întâlnita în practica etc.) si prin orice alte mijloace care reprezinta solicitarea unui ajutor.

Apelarea la mila publicului vizeaza publicul în general, masa indeterminata de persoane catre care se îndreapta solicitarea faptuitorului. De aceea, daca o persoana se adreseaza unor cunoscuti, unor prieteni ori rude, cerându-le ajutor material, aceasta nu poate realiza infractiunea de cersetorie.

b) Cerinta esentiala pentru întregirea elementului material consta în repetarea actiunii. Aceasta cerinta face ca cersetoria sa apara ca o infractiune de obicei. Pre­ci­zarea se impune, deoarece în cazul infractiunilor de obicei, repetarea actelor fiind un element al continutului infractiunii, nu se va putea face aplicarea dispozitiilor refe­ritoare la infractiunea continuata, oricâte actiuni de apelare la mila publicului s-ar savârsi.

O cerere izolata de ajutor nu constituie infractiune. Instigatorul sau complicele tre­buie sa participe la actiuni repetate de solicitare de ajutor. Repetarea trebuie facuta în asa fel încât sa rezulte tendinta faptuitorului de a-si face din cersetorie o sursa de câstig sau principala sursa de câstig. Deci, nu este vorba de o simpla apelare, de doua sau mai multe ori la mila unor persoane, ci de o repetare în sensul unei obis­nuin­te pentru procurarea celor necesare traiului, fara munca. De pilda, daca în de­curs de câteva ore un individ apeleaza la mila diferitelor persoane, simulând o infir­mitate pentru a-si procura bani pe care-i cheltuieste pe bautura, fapta sa nu constituie infractiune. În schimb, daca repeta aceste acte si în zilele urmatoare, fapta sa cons­tituie infractiune.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru relatiile so­ciale rezultând din însasi savârsirea actiunii incriminate.

d) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, aceasta rezultând chiar din savârsirea faptei des­crise în norma de incriminare. Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie ca forma de vinovatie. Su biectul infractiunii îsi da seama ca are capacitatea de a munci si urmareste totusi
sa-si procure câstiguri materiale, exploa­tând sentimentul de mila al publicului. Din modul de incriminare al faptei, se degaja ideea ca aceasta infractiune nu se poate savârsi decât cu intentie directa.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Consu­marea infractiunii are loc în momentul în care s-a realizat, prin repetare, un numar suficient de acte din care sa rezulte tendinta faptuitorului de a face din cersetorie o sursa de câstig.

B. Modalitati. În cazul acestei infractiuni nu exista decât modalitatea de­scrisa de lege în varianta tipica a infractiunii. Acesteia pot sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice, în raport, de exemplu de perioada de timp a activitatii infractionale, de locul unde se practica cersetoria etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la o luna la 3 ani.

Subsectiunea a XI-a. Vagabondajul

­1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 327 C. pen., fapta persoanei care nu are locuinta statornica si nici mijloace de trai si care, desi are capacitatea de a munci, nu exercita în mod obisnuit o ocupatie sau profesie, ori nu presteaza nici o alta munca pentru întretinerea sa.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale pri­vind convietuirea sociala, a caror dezvoltare este conditionata de procurarea celor necesare traiului prin activitati neparazitare.

Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se rasfrân­ge asupra unei valori materiale.

B. Subiectii infractiunii. Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana care în­tru­neste trei conditii cumulative: a) are capacitatea de a munci; b) nu are locuinta statornica; c) nu are mijloace de trai (subiect activ calificat). Infractiunea este suscep­tibila de a fi comisa în participatie sub forma instigarii si complicitatii. Coautoratul nu este posibil, deoarece infractiunea se comite în persoana proprie. Daca mai multe persoane comit aceasta infractiune, fiecare va fi autor independent al infractiunii.

Capacitatea de a munci se stabileste de la caz la caz, pe baza probelor adminis­trate în cauza. În aceasta privinta, organele judiciare au obligatia de a strânge toate probele necesare, solicitând, eventual, si efectuarea unor expertize medicale. O per­soa­na care a împlinit vârsta prevazuta de lege ca limita minima în vederea pensiona­rii (barbatii 60 ani, iar femeile 55 de ani) nu va putea fi cercetata pentru aceasta infractiune, chiar daca nu are locuinta statornica si nici mijloace de trai, deoarece la aceasta vârsta persoana respectiva nu mai poate fi considerata ca fiind legal obligata sa fie încadrata în munca.

Referitor la conditia lipsei de locuinte, aceasta este îndeplinita daca subiectul nu are în fapt un adapost statornic pe care cel în cauza sa-l poata folosi neîntrerupt, indiferent cine este titularul locuintei.

În sfârsit, este necesar ca subiectul sa nu aiba mijloace de trai. Legea se refera aici la alte mijloace de trai decât cele ce provin din exercitarea unei profesii. Aseme­nea mijloace de trai pot proveni din economii personale, pensie, întretinerea oferita de o alta persoana etc.

b) Subiect pasiv al infractiunii este statul (subiect pasiv principal). Infractiunea nu are subiect pasiv secundar (adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-una din urmatoarele inactiuni: neexercitarea în mod obisnuit a unei ocupatii sau profesii si neprestarea nici unei alte munci pentru întretinerea sa.

Fiecare dintre aceste omisiuni trebuie sa aiba un caracter de durata si, totodata, trebuie sa reprezinte o caracteristica constanta, obisnuita a vietii celui în cauza[24]. O împrejurare întâmplatoare si izolata, care a lasat o persoana în afara câmpului muncii un timp oarecare, nu poate caracteriza situatia acesteia drept infractiune, caci lipses te conditia "în mod obisnuit". De aceea, în practica judiciara s-a hotarât ca nu poate fi retinuta infractiunea de vagabondaj în sarcina aceluia care dovedeste ca a prestat diferite munci, ­chiar sporadice - în vederea asigurarii existentei[25].

b) Cerinte esentiale. Omisiunea de mai sus realizeaza elementul material al in­frac­tiunii numai daca faptuitorul nu are locuinta statornica, mijloace de trai si are capacitatea de a munci.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei situatii de pericol pentru regulile de convietuire sociala, ea rezultând din însasi savârsirea faptei.

d) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Legea nu cere nici o conditie de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie sau culpa în ce priveste forma de vinovatie, fiind vorba de o inactiune. De aceea, exista aceasta infractiune, atunci când subiectul a savârsit fapta din insolenta, nepasare, desi trebuia si putea sa prevada urmarile la care se expune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa nu sunt posibile în cazul infractiunilor care constau într-o inactiune. Consumarea infractiunii are loc dupa trecerea unei durate de timp de neexecutare a profesiei, ocupatie ori de neprestare a unei munci utile. Fiind o infractiune continua, ea se va epuiza în momentul când subiectul va înceta desfasurarea activitatii delictuoase ori va fi oprit prin interventia autoritatilor.

B. Modalitati. Fapta este incriminata numai în modalitatile ei normative. Acestora le pot corespunde variate modalitati faptice, în raport cu anumite împrejurari, de exem­plu: daca faptuitorul are sau nu o meserie, daca munceste, daca schimbarea locuintei are loc în acelasi oras etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la o luna la 3 ani.

Subsectiunea a XII-a. Prostitutia

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 328 C. pen., fapta persoanei care îsi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii îl constituite relatiile sociale privind convietuirea sociala, a caror desfasurare este conditionata de procu­ra­rea mijloacelor de existenta prin munca, în conditii de respect pentru regulile morale si de asigurare a demnitatii persoanei. Asadar, prostitutia reprezinta o forma a para­zitismului social, în care dispretul pentru munca se îmbina cu un mod de viata imoral.

b) Obiect material al infractiunii sunt bunurile pe care le dobândeste ca mijloace de existenta persoana care practica prostitutia.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, tex­tul nefacând vreo distinctie cu privire la sex. Desi în practica nu se întâlneste decât prostitutia exercitata de femei, totusi, teoretic, se poate concepe si o prostitutie prac­ticata de barbati.

În ce priveste participatia, trebuie subliniat ca nu poate fi conceput coautoratul la aceasta infractiune, întrucât actiunea ce constituie elementul material nu poate fi sa­vârsita decât în persoana proprie[26]. Instigarea si complicitatea sunt posibile.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal); infractiunea nu are subiect pa siv secundar (adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta în actiunea de procurare fie a mijloacelor de existenta, în general, fie numai a principalelor mijloace de existenta, prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Asadar, elementul material al acestei infractiuni are o alcatuire complexa si se realizeaza prin doua actiuni strâns legate între ele, si anume, o actiune de procurare a mijloacelor de existenta, care indica scopul, finalitatea activitatii incriminate si o alta actiune, aceea de practicare de raporturi sexuale, care indica mijlocul de realizare a acestei finalitati. Elementul material se caracterizeaza deci prin doua actiuni conjugate, una scop si alta mijloc.

Actiunea scop consta fie în procurarea integrala a mijloacelor de existenta, fie nu­mai a principalelor mijloace de existenta. Prin mijloace principale de existenta se înte­leg cele care satisfac necesitatile esentiale ale vietii, cum sunt: locuinta, îmbra­ca­min­tea si hrana. Pentru existenta infractiunii este suficienta oricare dintre aceste modali­tati alternative.

Actiunea mijloc consta în practicarea de raporturi sexuale. Din natura actiunii se constituie finalitatea urmarita de faptuitor; rezulta ca nu este vorba de raporturi se­xua­le izolate si întâmplatoare, ci de o activitate cu caracter de obisnuinta, îndelet­nicire.

b) Cerinte esentiale. Pentru ca cele doua actiuni mentionate sa constituie ele­men­tul material al infractiunii este necesara îndeplinirea unei cerinte esentiale, si anume, aceea ca raporturile sexuale sa fie practicate nu cu aceeasi persoana, ci cu persoane diferite. Continuitatea relatiilor cu aceeasi persoana face sa existe o prezumtie de afectiune între parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceste relatii de acelea de concubinaj si care exclude ideea de simplu comert cu viata sexuala, caracteristica pentru prostitutie.

De asemenea, legea cere sa existe relatii sexuale (normale) cu diferite persoane, eventualele relatii homosexuale sau acte de perversiune comise chiar în scopul asi­gu­ra­rii mijloacelor de trai, neconstituind infractiune de prostitutie.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru regu­lile de convietuire sociala, urmare care se produce prin însasi savârsirea faptei.

d) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta apare implicit din savâr­sirea faptei.

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva a infractiunii de prostitutie o constituie vinovatia sub forma intentiei directe. Pentru existenta infractiunii este necesara îndeplinirea unei cerinte esentiale, si anume, aceea ca practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane sa se fi facut cu scopul de a procura pe aceasta cale mijloace de existenta sau prin­ci­palele mijloace de existenta. Daca prin practicarea raporturilor sexuale cu diferite per­soane nu s-a urmarit acest scop, nu va exista infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa nu sunt posibile, fiind vorba de o infrac­tiune care presupune acte repetate, cu caracter de obisnuinta.

Consumarea infractiunii are loc în momentul în care se realizeaza un numar sufi­cient de raporturi sexuale cu diferite persoane, din care sa rezulte ca faptuitorul îsi procura într-adevar, pe aceasta cale, mijloacele de existenta sau principalele mijloa ce de existenta.

b) Modalitati. Modalitatile normative sunt doua, dupa cum faptuitorul îsi procura mijloacele de existenta practicând raporturi sexuale cu diferite persoane sau îsi pro­cu­ra în acest mod numai principalele mijloace de existenta. Fiecareia dintre aceste modalitati normative pot sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice determinate de anumite împrejurari de fapt, ca de exemplu, cât timp se practica prostitutia, cum sunt atrasi partenerii, daca s-a produs scandal public etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Subsectiunea a XIII-a. Proxenetismul

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire sunt prevazute, în art. 329 C. pen., îndemnul ori înlesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana [alin. (1)].

Fapta este mai grava când consta în recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în acest scop, precum si constrângerea la prostitutie [alin. (2)]. Fapta este si mai grava când este savârsita fata de un minor sau prezinta alt caracter grav [alin. (3)].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii îl constituie relatiile sociale privind con­vietuirea sociala, a caror desfasurare este conditionata de procu­ra­rea mijloacelor de existenta prin munca, în conditii de respect pentru regulile morale si de asigurare a demnitatii persoanei, împotriva faptelor de transformare a raportu­rilor sexuale în sursa de trafic si de parazitism. Proxenetismul prezinta un grad de pericol social mai mare decât prostitutia, subiectul creându-si sau marindu-si venitu­rile din exploatarea unor femei. De aceea, chiar în legislatiile care nu incrimineaza prostitutia, proxenetismul este socotit totusi infractiune.

b) Obiectul material al infractiunii este corpul persoanei constrânse la prostitutie sau care a facut obiectul traficului în vederea practicarii prostitutiei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana, femeie sau barbat. În practica se constata ca, de multe ori, savârsesc fapte de proxenetism unele foste prostituate.

b) Subiect pasiv al infractiunii este statul (subiect pasiv principal), iar subiect activ secundar, persoana constrânsa la prostitutie ori recrutata sau traficata în acest scop.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se prezinta sub forma unei pluralitati de actiuni alternative.

Îndemnul la prostitutie reprezinta incitarea, trezirea interesului unei persoane pen tru ca aceasta sa practice prostitutia (de exemplu, prin promisiunea unei vieti usoare, fara munca, distractii). Desi se apropie de notiunea de instigare, îndemnul este un act de influentare pentru existenta caruia nu este necesara determinarea persoanei în­dem­ ­nate, respectiv ca aceasta sa ia hotarârea de a savârsi prostitutie. Îndemnul poa­te fi adre sat si unei persoane care luase anterior hotarârea de a practica prostitutia ori care o practica deja, în sensul de a continua aceasta activitate.

Constrângerea la prostitutie poate fi realizata prin mijloace fizice sau prin amenin­tare, constrângere psihica ori prin amândoua modurile. Nu intereseaza daca cons­trân­gerea si-a atins ori nu scopul. Daca constrângerea întruneste cerintele din art. 46 C. pen., cel constrâns poate beneficia de o cauza care înlatura caracterul penal al faptei.

Înlesnirea practicarii prostitutiei reprezinta un act prin care se face mai usor de practicat sau de continuat practicarea prostitutiei (de exemplu prin punerea la dis­pozitie a unei locuinte).

Înlesnirea practicarii prostitutiei, ca si îndemnul si constrângerea la prostitutie sunt forme de complicitate sau de instigare la prostitutie, trans­formate în continutul
art. 329 în modalitati alternative ale proxenetismului. Legiuitorul a considerat aceste fapte mai grave decât formele de participatie la prostitutie si le-a sanctionat cu o pedeapsa mai grea.

O alta modalitate a elementului material consta în tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei, care se refera la obtinerea de profituri, avantaje materiale de orice fel de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana.

Recrutarea unei persoane pentru prostitutie consta în atragerea de elemente si îndrumarea lor spre prostitutie, descoperirea si determinarea unei persoane care nu practicase pâna atunci prostitutia, sa accepte sa o practice.

Ultima modalitate de savârsire a proxenetismului consta în traficul de persoane în scopul practicarii prostitutiei. Traficul are întelesul de actiune prin care faptuitorul procura, livreaza persoane pentru a practica prostitutia, iar o alta persoana primeste ceea ce i se livreaza, procura; în acest schimb, persoana care practica prostitutia are rolul de marfa. Textul este introdus în legea penala pentru a da expresie adeziunii tarii noastre la conventiile internationale privind lupta împotriva proxenetismului.

Fiecare din modalitatile aratate este susceptibila de a duce la consumarea infrac­tiunii. În practica judiciara, s-a decis ca fapta unei persoane de a încuraja o femeie sa practice prostitutia si de a-i face legaturi cu diferiti barbati, constituie proxenetism sa­vâr­sit prin doua modalitati: îndemn si înlesnire. În aceasta situatie nu are nici o rele­vanta pentru existenta infractiunii împrejurarea ca autorul nu a tras foloase de pe urma practicarii prostitutiei, caci obtinerea unor foloase constituie alta modalitate de savârsire a infractiunii[27].

b) Cerinte esentiale. În toate modalitatile de existenta a elementului material, le­gea cere ca o conditie esentiala legatura actiunii incriminate cu practicarea pros­titu­tiei, în sensul de a se trage foloase de pe urma acesteia sau ca aceasta sa constituie scopul activitatii etc.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru relatiile de con­vietuire sociala; aceasta se realizeaza prin însasi savârsirea activitatii incriminate.

d) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta se realizeaza prin însasi savârsirea ac­tiunii descrise în norma de incriminare.

Legea nu cere conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva a infractiunii de proxenetism se realizeaza, în general, sub forma intentiei directe. Pentru cei care înlesnesc practicarea prostitutiei sau trag fo­loa­se de pe urma acestei actiuni, se poate concepe ca forma a vinovatiei si intentia indirecta, caracterizata prin acceptarea acestor situatii, chiar daca ele nu au fost urmarite de catre faptuitor. Nu intereseaza scopul sau mobilul savârsirii infractiunii.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii, desi posibile, nu se pedepsesc, în schimb tentativa infractiunii de proxenetism se pedepseste conform art. 329 alin. (5) C. pen.

Consumarea infractiunii are loc în momentul în care s-a comis actiunea sub una din modalitatile înfatisate, prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective si s-a produs urmarea imediata.

B. Modalitati. În varianta tip, fapta se savârseste prin îndemn, înlesnire sau tra­gere de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana. În varianta pre­ vazuta în alin. (2) fapta se savârseste prin recrutare, trafic de persoane, precum si constrân­gerea la prostitutie.

În art. 329 alin. (3) C. pen. se prevede si varianta agravata sub mai multe mo­dalitati nor­mative, dupa cum faptele sunt savârsite fata de un minor sau prezinta un alt caracter grav, de exemplu, proxenetul este parinte, tutore, profesor ori s-au folosit narcotice sau sechestrarea persoanei etc.

Pentru existenta agravantei în prima modalitate este necesar ca autorul sa fi cunoscut ori sa fi prevazut împrejurarea ca persoana respectiva nu a împlinit vârsta de 18 ani[28].

Fiecare din modalitatile normative este susceptibila de variate modalitati faptice, de exemplu, modalitatea constrângerii asupra unei persoane care nu practicase pâna atunci prostitutia; în raport cu modalitatea înlesnirii practicarii prostitutiei, pot exista modalitati faptice tinând seama de diferitele procedee de realizare a înlesnirii etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea în forma simpla este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul formei agravate, închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi [alin. (2)]. Pentru fapta prevazuta în alin. (3) pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa ser­veasca direct sau indirect la comiterea infractiunii prevazute în alin. (1)-(3) si cele care au fost dobândite prin savârsirea acesteia se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Subsectiunea a XIV-a. Jocul de noroc

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 330 C. pen., este incriminata organizarea sau îngaduirea jocurilor de noroc pentru public, fara autorizare alin. (1)] ori orga­nizarea sau îngaduirea în mod obisnuit a jocurilor de noroc într-o casa particulara, în scopul de a realiza foloase materiale [alin. (2)].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special consta în relatiile sociale cu pri­vire la convietuirea sociala, a caror dezvoltare este conditionata de procurarea mijloa­celor de existenta prin munca si excluderea dobândirii de venituri prin organizarea sau îngaduirea jocurilor de noroc.

Jocurile de noroc implica o activitate cu caracter de continuitate, care antreneaza pe jucator, îi creeaza emotii, îl face sa-si piarda controlul administrarii propriilor sale resurse materiale. Cel ce câstiga este antrenat sa continue jocul pentru a-si mari câstigul, cel ce pierde, de asemenea, este antrenat sa continue pentru a-si recupera pierderea[29].

b) Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se ras­frânge asupra unei valori materiale, ci imateriale (organizarea, îngaduirea jocurilor de noroc).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana. Este de observat ca subiectii vizati de norma penala nu sunt cei ce practica jocurile de noroc, ci cei care le organizeaza sau le îngaduie. În unele modalitati normative infrac­tiunea presupune existenta unui subiect calificat (de exemplu, în cazul îngaduirii jocu­rilor de noroc, subiect activ nu poate fi decât proprietarul locuintei sau loca­tarul). Fap ta poate fi comisa în oricare din formele de participatie. Daca este nece­sara o condi­tie determinanta pentru autor, aceasta va fi valabila si pentru coautori. Instigatori sau complici pot fi orice persoane.

b) Subiect pasiv principal este statul, uneori poate exista si un subiect pasiv adiacent, si anume, persoana juridica ai carei angajati au permis jocurile de noroc în cadrul unitatii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) În ce priveste elementul material al laturii obiective, acesta se realizeaza printr-o actiune de organizare sau de îngaduire a jocurilor de noroc pen­tru public [alin. (1)] si de organizare sau îngaduire a acestor jocuri, în mod obis­nuit, într-o casa particulara [alin. (2)].

Prin joc de noroc se întelege orice joc (carte, caruri, ruleta, pariuri etc.) în care re­zultatul depinde în cea mai mare parte de hazard, întâmplare[30]. Organizarea se refera la activitatea prin care faptuitorul ia toate masurile necesare pentru ca jocul de noroc sa poata avea loc, de pilda, se îngrijeste de procurarea localului, recruteaza jucatori, le pune la dispozitie mijloacele necesare etc. Îngaduirea, spre deosebire de orga­ni­zare (care presupune initiativa chiar din partea subiectului infractiunii, a organiza­torului) implica o initiativa din partea altor persoane care nu si-ar putea realiza obiectul, daca nu li s-ar permite acest lucru de catre subiectul activ (de exemplu, responsabilul unui local de alimentatie publica care ar permite ca în local sa se practice jocuri de noroc sau locatarul unui apartament care ar accepta ca în apartamentul sau sa se desfasoare jocuri de noroc).

Legea nu cere conditii speciale de timp pentru existenta infractiunii; exista o ce­rinta cu privire la loc în cazul infractiunii în modalitatile prevazute în art. 330 alin. (1) si (2).

Pentru existenta infractiunii prevazute de alin. (1) sunt prevazute doua cerinte esentiale: 1) organizarea sau îngaduirea jocurilor de noroc sa se faca pentru public si 2) fara autorizare. Deci, pentru existenta infractiunii este necesar ca destinatarul activitatii incriminate sa fie publicul, în sensul de pluralitate nedeterminata de per­soane, atât ca numar, cât si ca identitate. Pentru a fi accesibila publicului organizarea sau îngaduirea trebuie sa fie facuta într-un loc care, prin natura sau destinatie, este deschis publicului. Daca jocul s-a organizat ori îngaduit pentru anumite persoane, nu va exista infractiune, ci contraventie.

De asemenea, pentru existenta infractiunii prevazute în alin. (2) trebuie îndeplinite urmatoarele cerinte esentiale: 1) organizarea sau îngaduirea sa aiba loc în mod obis nuit; 2) sa aiba loc într-o casa particulara.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru regulile de convietuire sociala; aceasta se realizeaza prin însasi savârsirea infractiunii.

c) Legatura de cauzalitate. Între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta exista implicit o data cu savârsirea faptei incriminate.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie. În alin. (2) este vorba de in­tentia directa calificata prin scop, deoarece se cere ca faptuitorul sa urmareasca un anumit scop, adica fapta sa se savârseasca în scopul de a realiza foloase materiale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile în varianta prevazuta în
art. 330 alin. (1), nu se pedepsesc. În varianta prevazuta în art. 330 alin. (2), fiind vorba de o infractiune de obicei, nu pot fi concepute acte de pregatire sau tentativa.

Consumarea infractiunii în cazul alin. (1) are loc în momentul în care organizarea jocurilor de noroc s-a finalizat sau în care a intervenit îngaduirea practicarii acestor jo­curi, iar în cazul alin. (2), în momentul în care a avut loc un numar suficient de repetari pentru a rezulta caracterul de obisnuinta al organizarii sau îngaduirii jocurilor de noroc.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii corespund actiunilor prin care poate fi savârsita. Fiecareia din aceste modalitati normative pot sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice, în functie de împrejurarile de fapt, ca de exemplu: daca organizarea a vizat practicarea jocurilor de noroc de o mare anvergura, daca jocurile de noroc s-au practicat de un numar mare de persoane, daca au fost mize importante în joc etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Subsectiunea a XV-a. Infractiuni prevazute de Legea
nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

Problema criminalitatii legata de stupefiante este una din cele mai dramatice pro bleme cu care se confrunta societatea. Este problema care face de multa vreme obiectul unor dezbateri în doctrina criminologica occidentala si la nivel international; întinderea problemei este atât de vasta, cercetarile consacrate acestui subiect atât de abundente, iar situatia sociala este în cauza supusa unor astfel de modificari dina­mi­ce, ca este practic imposibil sa tratam subiectul în mod exhaustiv, tinându-se seama de toate formele si dimensiunile noi ale acestei criminalitati.

Dintre consecintele consumului de droguri semnalam degradarea individului si recrudescenta numarului accidentelor în toate domeniile (de munca, de circulatie, cas­nice), accidente care, la rândul lor, contribuie la cresterea considerabila a cheltu ielilor serviciilor medicale si sociale. În plus, dat fiind faptul ca toxicomania costa scump, cresterea constanta a numarului infractiunilor savârsite pentru cum­pararea stu­­­pe­fiantelor vine sa se adauge la lista cheltuielilor sociale, aceasta crestere a de­linc­ven­tei necesitând mentinerea unui aparat represiv pe masura situatiei, si, în con­se­cinta, oneros. Ponderea si distribuirea stupefiantelor, favorizând proliferarea can­ce­roasa a crimei organizate, sporesc costul serviciilor de represiune.

Crima organizata si traficul de droguri au statutul de amenintari la adresa secu­ri­ta­tii nationale, pârghia financiara a acestor fenomene facilitând ascensiunea la puterea politica. Crima organizata este o afacere transnationala de miliarde de dolari, deter­minând scaderea produsului national brut în toate cele 186 de natiuni ale comunitatii internationale si desfasurând o gama surprinzatoare de posibilitati de comunicare, transport, mijloace financiare si de protectie.

În urma evenimentelor din decembrie 1989, care printre altele au facilitat des­chiderea totala a frontierei de stat, România, datorita pozitiei sale geografice si a conflictelor militare din fosta Yugoslavie, a devenit un segment important al "Rutei Balcanice" de traficare a drogurilor, cu precadere pe varianta nordica a acesteia, res­pectiv Iran, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda si chiar mai departe.

Cu certitudine fata de dimensiunea mereu în crestere a criminalitatii, de profe­siona­lizarea mediilor criminale, de circulatia rapida a infractorilor si miscarea acestora în spatii foarte largi, se impune si în România organizarea unei activitati riguroase pentru prevenirea extinderii traficului de droguri, dar si pentru identificarea acelor cauze si conditii care îi favorizeaza proliferarea.

Tinând cont de aceste realitati, a devenit imperios necesara schimbarea legislatiei în domeniu si armonizarea acesteia cu legislatia internationala. Astfel a aparut legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, având ca sursa principala de inspiratie Conventia contra traficului ilicit de stupefiante si subs­tan­te psihotrope din 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 118

Ca element de noutate, în cuprinsul legii se observa împartirea drogurilor în mai multe categorii, în functie de efectele pe care le produc si periculozitatea lor, aceasta reiesind si din sanctionarea diferentiata a infractiunilor în functie de categoria din care face parte drogul ce reprezinta obiectul material al infractiunii.

Referindu-se la droguri, legiuitorul le-a definit ca fiind plantele si substantele stu­pe­fiante ori psihotrope, sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, înscrise în tabelele I-III anexa la Legea nr. 143/2000. Calificarea ca drog a unui pro dus provenit din traficul si consumul ilicit de droguri nu depinde de concentratia substan­tei stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs. În acceptiunea Orga­ni­zatiei Mondiale a Sanatatii, drogul este substanta care fiind absorbita de un organism viu, îi modifica acestuia una sau mai multe functii. În sensul dat de conven­tiile înternationale, prin drog se întelege o substanta din cele supuse contro­lului pre­va­zuta de Conventia unica a stupefiantelor din 1961, precum si una din substantele psiho­trope al caror control este prevazut de Conventia din 1971 si Conventia Na­tiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988.

Datorita varietatii de droguri si a urmarilor pe care acestea le pot produce, s-a procedat la împartirea lor în doua categorii, respectiv în droguri de mare risc si droguri de risc, fiecare sectiune fiind indicata în tabelele-anexa ce fac parte integran­ta din lege. De asemenea, cu privire la precursori, în cuprinsul legii se arata ca aces­tia nu sunt altceva decât substantele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor.

Astfel, în cadrul acestei legi au fost diversificate modalitatile de incriminare, facân­du-si aparitia, pe lânga cele deja cunoscute, variante noi. De asemenea, si regimul sanctionator a fost adaptat noilor realitati sociale. Pâna nu demult, pedepsele speci­fice acestui gen de infractiuni erau mai mici, încurajând indirect activitatea infrac­tionala.

De aceea, în legislatia româneasca se impunea o incriminare corespunzatoare a activitatii infractionale si bineînteles, sporirea pedepselor (avem în vedere aici si introducerea unor circumstante agravante speciale), ori scoaterea de sub incidenta legii penale a anumitor categorii de fapte care în contextul actual se considera ca nu mai prezinta pericol social (ex.: prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, de droguri de risc).

Art. 2 al prezentei legi incrimineaza cultivarea, producerea, fabricarea, experi­men­ta­rea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vân­za­rea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpa­ra­rea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept. Aceasta infractiune poate fi savârsita de regula de orice persoana, însa în cazul experimen­tarii consideram ca subiectul activ trebuie sa posede cunostinte de spe­cialitate privind substantele utilizate si rezultatele pe care le produc, în aceasta ca­te­gorie in­trând medici, chimisti, farmacisti etc. Pentru existenta elementului material al infrac­tiunii legiuitorul a prevazut o cerinta esentiala, care consta în efectuarea tuturor actiu­nilor incriminate fara drept.

Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept, constituie infractiune conform art. 3 al legii. Prin acest text a fost in­criminata orice actiune de introducere sau scoatere din tara, de catre orice persoana, a drogurilor de risc. Alaturi de aceste modalitati a fost incriminata si fapta comer­cian­tului care în derularea operatiunilor sale comerciale în mod ilicit importa sau exporta astfel de substante. Dupa cum se observa, si aici este prevazuta cerinta esentiala a efectuarii actiunilor mai sus aratate fara drept.

Asemanator cu art. 2, art. 4 incrimineaza cultivarea, producerea, fabrica­rea, expe­rimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detine­rea de droguri pentru consum propriu, fara drept. În varianta experimentarii, subiectul activ este calificat, iar pentru existenta infractiunii, alaturi de cerinta esentiala fara drept, cumulativ subiectul activ al infractiunii trebuie sa realizeze actiunile incriminate pentru consum propriu. Specifica acestei infractiuni este forma de vinovatie a intentiei direc te, faptuitorul urmarind ca prin savârsirea oricarei actiuni sa obtina droguri pen­tru con­­sum propriu, în mod constient, urmarind realizarea activitatii infractionale si im­plicit crearea starii de pericol.

În cuprinsul acestei legi a fost incriminata si fapta persoanei care pune la dis­po­zitie, cu stiinta, cu orice titlu un local, o locuinta sau orice alt loc ame­najat, în care are acces publicul ori tolereaza consumul ilicit în asemenea locuri. Punerea la dispozitie presupune crearea de catre faptuitor a unei ambiante corespun­zatoare pentru a atrage consumatorii de droguri, contactarea acestora pentru a-i anunta în acest sens, iar tolerarea implica îngaduirea de catre faptuitor ca în locul pe care îl detine sau îl are la dispozitie sa se consume droguri de catre terti. Legea conditio­neaza existenta infractiunii de faptul ca punerea la dispozitie sau tolerarea sa se faca cu stiinta.

O alta dispozitie inserata în cuprinsul art. 6 incrimineaza fapta de a pres­crie droguri de mare risc cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical [alin. (1)], precum si eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise în conditiile prevazute în alin. (1) sau a unei retete medicale falsificate. Cu exceptia modalitatii de obtinere, în ce­le lalte cazuri subiectul activ este calificat. Astfel, în cazul modalitatilor de prescriere si eliberare subiectul activ al infractiunii trebuie sa fie medic, iar în situatia eliberarii su­biectul trebuie sa fie farmacist. Existenta elementului material al infractiunii pre­su­pune ca cerinta esentiala, în cazul alin. (1), ca prescrierea de droguri de mare risc sa se faca ca acesta sa fie necesara din punct de vedere medical, iar în varianta alin. (2) eliberarea si obtinerea de droguri de mare risc sa se faca având cunostinta de modul cum a fost efectuata prescrierea. Forma de vinovatie este ceruta în mod expres de textul de incriminare, aceasta fiind intentia directa.

Art. 7 al prezentei legi incrimineaza administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara conditiilor legale. Studierea acestui articol nu ridica probleme din punct de vedere al interpretarii, însa trebuie precizata cerinta esentiala care reiese din cuprinsul sau, respectiv ca administrarea drogului de mare risc sa se faca în afara conditiilor legale. Nu are relevanta modalitatea în care s-a facut adminis­tra­rea sau daca persoana careia i se administreaza substanta si-a dat sau nu acor­dul. Având în vedere ca faptuitorul cunoaste ca nu are dreptul sa administreze droguri de mare risc decât în situatii bine determinate, forma de vinovatie specifica acestei infractiuni este intentia directa.

Pentru o mai buna protejare a minorilor, în art. 8 a fost incriminata furnizarea, în vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor. Asa cum rezulta din art. 1 al Legii nr. 143/2000, Ministerul Sanatatii va stabili printr-un ordin ce substante sunt incluse în categoria inhalantilor chimici toxici. Furnizarea trebuie sa se faca unui minor, faptuitorul având la cunostinta acest aspect, iar ca cerinta esentiala furnizarea aces tor inhalanti chimici toxici trebuie sa se faca în vederea consumului.

Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipa­mente sau materiale, în scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ili cita de droguri de mare risc a fost incriminata ca infractiune în cuprinsul art. 9. Su­biectul activ al infractiunii trebuie sa fie calificat numai în variantele import sau export (fiind necesara calitatea de comerciant). Toate operatiunile incriminate mai sus trebuie realizate în scopul utilizarii lor la obtinerea de droguri de mare risc, rezultând de aici si forma de vinovatie, a intentiei directe calificate prin scop.

O ultima infractiune prevazuta distinct în art. 11 incrimineaza fapta aceluia care îndeamna la consumul ilicit de droguri prin orice mijloace, daca îndemnul este urmat de executare. Îndemnul se poate realiza atât prin determinarea unei persoane la con­sumul ilicit de droguri, cât si prin întarirea rezolutiei acesteia de a consuma astfel de substante.

Fenomenul de trafic si consum ilicit de droguri cunoaste o ascendenta ritmica, determinata de profiturile imense care rezulta si de atragerea de noi persoane în acest mecanism urias. Realitatea sociala care a stat la baza elaborarii si adoptarii Legii nr. 143/2000 a suferit modificari, ceea ce a determinat ca în prezent sa apara noi propuneri de modificare a legii, în sensul sporirii unor sanctiuni aplicate. Astfel, la art. 5 se propune ridicarea maximului special al pedepsei închisorii la 10 ani, la art. 7 modificarea sanctiunii în închisoare de la 1 la 5 ani, la art. 8 ridicarea maximului spe­cial la 3 ani. De asemenea, la art. 14, dupa alin. (1), se propune introducerea unui nou alineat cu urmatorul cuprins: "În cazul circumstantei agravante prevazute în alin. (1) lit. c) referitoare la savârsirea faptelor într-o institutie de învatamânt ori în locuri în care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevazut de lege se poate adauga un spor care nu poate depasi, în cazul închisorii, 5 ani, iar în cazul amenzii maximul general".

La art. 14 din lege se prevad anumite circumstante agravante speciale, care au însa regimul sanctionator al circumstantelor agravante generale prevazut la art. 78 C. pen.

Astfel, potrivit art. 14 se considera circumstanta agravanta comiterea infractiunii de catre o persoana care îndeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii publice, iar fapta a fost comisa în exercitarea acestei functii, ori daca infractiunea a fost comisa de un cadru medical sau de catre o persoana care are, potrivit legii, atributii în lupta împotriva drogurilor. Fapta are un pericol social sporit daca drogurile au fost trimise si livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cura de dezintoxicare sau sub supraveghere medicala ori s-­au efectuat alte aseme­nea activitati interzise de lege cu privire la una din aceste persoane ori daca fapta a fost comisa într-o institutie sau unitate medicala, de învatamânt, militara, loc de detentie, centre de asistenta sociala, de reeducare sau institutie medical-educa­tiva, locuri unde elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora.

O alta agravanta este prevazuta la art. 14 lit. d) din lege, sanctionându-se mai grav folosirea minorilor în savârsirea faptelor prevazute la art. 2-11. Se observa ase­manarea cu agravanta prevazuta la art. 75 lit. c) C. pen. (savârsirea infractiunii de ca­tre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor). Ratiunea agravarii penale în acest caz se integreaza într-o viziune mai larga a legiuitorului de a proteja pe minori, de a-i feri de fenomenul infractional, plecând de la realitatea ca aces­tia sunt în proces de maturizare, personalitatea lor nefiind pe deplin conturata. Cir­cumstanta exista indiferent daca minorul raspunde sau nu penal si indiferent de contributia lui la savârsirea infractiunii. Agravanta prevazuta în lege are o sfera de cuprindere mai larga decât cea prevazuta în partea generala a Codului penal, având prio­ritate de aplicare fata de aceasta (specialia generalibus derogant). La art. 14 lit. e) se prevede ca circumstanta agravanta amestecarea drogurilor cu alte substante care le-au marit pericolul pentru viata si integritatea persoanelor. Drogurile, prin ele însele, prezinta un pericol social deosebit si au un efect devastator asupra sanatatii fizice si psihice a persoanelor; cu atât mai mult, prin amestecarea cu alte substante atingerea adusa vietii si integritatii persoanelor va creste considerabil, cu consecinte deosebit de grave pentru aceste valori sociale.

În art. 15 din prezenta lege este prevazuta o cauza de nepedepsire. Astfel, se mentioneaza ca nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a fi începuta urma­rirea penala, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociatie sau înte­legere în vederea comiterii uneia dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, permitând astfel identificarea si tragerea la raspundere a celorlalti participanti.

În art. 16 se prevede o cauza de atenuare a pedepsei daca persoana care a comis una din infractiunile prevazute la art. 2-10, în timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savârsit infractiuni legate de droguri. Aceasta beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.

În art. 17 din lege se prevede masura de siguranta a confiscarii speciale. Astfel, se statueaza ca drogurile si alte bunuri care au facut obiectul infractiunilor prevazute în art. 2-10 se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Se confisca, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor si a altor bunuri prevazute la arti­colele mai sus mentionate.

Drogurile ridicate în vederea confiscarii se distrug, pastrarea de contraprobe fiind obligatorie art. 18 alin. (1)]. Masura de siguranta a confiscarii speciale va fi aplicata totdeauna când vor fi identificate droguri sau orice alte bunuri ce se includ în vreuna din categoriile mentionate anterior. Aceasta sanctiune are un caracter obligatoriu si irevocabil, competent a dispune aceasta masura de siguranta fiind, dupa caz, instan­ta de judecata sau organul de urmarire penala.

Pentru aplicarea cu succes a noilor masuri adoptate prin Legea nr. 143/2000 au fost stabilite organele cu atributiuni de combatere a traficului si consumului ilicit de dro­guri, precum si sarcinile ce le revin si masurile concrete ce trebuie luate. For­matiunea centrala de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Politiei este unica formatiune care coordoneaza toate datele care vizeaza drogurile, substan­tele chimice esentiale, precursorii si inhalantii chimici toxici.

Ministerul de Interne si Directia Generala a Vamilor vor desemna persoanele implicate în lupta împotriva traficului si consumului ilicit de droguri si vor emite legitimatii specifice pentru acestea. Persoana care detine o astfel de legitimatie are acces si beneficiaza de sprijinul institutiilor cu atributii în lupta împotriva traficului si consumului ilicit de droguri, în vederea exercitarii atributiilor ce-i revin, potrivit legii.

La art. 45 din H.G. nr. 1359/2000 se prevede ca supravegherea cultivarii plantelor ce contin droguri este, conform prevederilor legale în vigoare, o activitate care im­pli­ca, pe de o parte, verificarea autorizatiilor eliberate de organele abilitate pentru cultu­ri­le ce au ca destinatie prelucrarea licita a acestora, iar pe de alta parte, obliga­ti­vitatea celor care cultiva pe baza de autorizatie astfel de plante si le prelucreaza de a declara scopul culturilor, ce trebuie mentionat în mod expres în autorizatie. Autori­za­rea, conform prevederilor legale în vigoare, pentru cultivarea plantelor ce contin dro­guri si sunt prelucrate în scop licit se realizeaza de Ministerul Sanatatii prin Direc­tiile judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti. Directiile judete­ne de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti, sunt obligate ca în termen de 7 zile de la data eliberarii autorizatiei sa comunice, sub confirmare de primire, o copie legalizata de pe aceasta, în vederea luarii în evidenta, la inspectoratele jude­tene de politie, respectiv al municipiului Bucuresti, acestea urmând sa fie centralizate, prin fax si sub confirmare telefonica de primire, de îndata ce au fost obtinute, la For­matiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspec­toratului General al Politei.

Pentru obtinerea unor rezultate concrete, legea instituie noi forme de lupta împo­tri­va acestui fenomen, cum ar fi livrarea supravegheata si investigatorul acoperit, aces­te institutii scotând din sfera ilicitului penal activitatea realizata de anumite per­soa­ne cu aprobarea procurorului. Astfel, livrarea supravegheata constituie o activitate prin care se urmareste întarirea materialului probator, activitate ce consta în permi­terea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii de droguri ori precursori, suspecti de a fi expediati ilegal, sau de substante care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate în aceste activitati. Pentru efectuarea acestei operatiuni legea cere în mod expres autorizarea si controlul procurorului. Investigatorul acoperit este un politist special desemnat sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii in vederea strângerii datelor pri­vind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decât cea reala, atribuita pentru o perioada determinata.

Politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, în vederea descoperirii activi­tatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate în astfel de activitati.

Se observa, în aceasta situatie, ca agentul autoritatii ori colaboratorii acestuia, care actioneaza cu acceptul expres al autoritatii si care determina ori ajuta pe altul sa comita o infractiune pentru a dovedi vinovatia acestuia si a face posibila tragerea lui la raspundere penala comite, cel putin din punct de vedere obiectiv, un act de participatie si ca atare, ar fi pasibil, în principiu, de o pedeapsa. Initiativa legislativa prin care se permite efectuarea acestor activitati este binevenita, dar, pentru a se evi­ta comiterea unor abuzuri si în asteptarea legii care reglementeaza activitatea inves­tigatorului acoperit, consideram ca procurorul ar trebui sa autorizeze actiunile descri­se la art. 22 alin. (1) numai în situatia în care descoperirea activitatilor infractionale si identificarea persoanelor implicate în astfel de activitati nu se poate face prin simpla observare si supraveghere a actiunilor ilicite savârsite de altii.

Când sunt indicii temeinice ca o persoana care pregateste comiterea unei infrac­tiuni dintre cele prevazute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infractiune foloseste sisteme de telecomunicatii sau informatice, organul de urmarire penala poate, cu autorizarea procurorului, sa aiba acces pe o perioada determinata la aceste sisteme si sa le supravegheze. Dispozitiile art. 91¹-91⁵ C. proc. pen., privind înregis­trarile audio sau video se aplica în mod corespunzator. Perchezitia se poate efectua în locurile în care sunt indicii ca s-a comis ori ca se pregateste savârsirea uneia din­tre infractiunile prevazute în prezenta lege, cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.

La art. 25 din lege se prevede ca, în cazul în care exista indicii temeinice ca o persoana transporta droguri ascunse în corpul sau, pe baza consimtamântului scris, organul de urmarire penala dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistarii acestora. În caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va men­tiona si unitatea medicala ce urmeaza sa efectueze aceste investigatii medicale. Actele consemnând rezultatul investigatiilor medicale, precum si cele privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndata procurorului, sau, dupa caz, orga­nului de urmarire penala care le-a solicitat.

Prin legea care face obiectul analizei prezentei lucrari, se reglementeaza pentru prima data situatia persoanelor dependente, prin inserarea de masuri de dezintoxi­care si supraveghere medicala a acestora. În art. 27 alin. (2) din lege, sunt prevazute doua masuri de siguranta speciale care se iau în cazul persoanelor care consuma ilicit droguri: cura de dezintoxicare si supravegherea medicala.

Cura de dezintoxicare se realizeaza în regim de spitalizare, în una din unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, care sunt obligate sa verifice oportunitatea continuarii curei art. 28 alin. (1) din lege].

Când nu este necesara cura de dezintoxicare, persoana este supusa supra­vegherii medicale într-o unitate medicala, publica sau privata, dintre cele stabilite de Ministerul Sanatatii, care aplica masurile medicale necesare, tinând seama de starea de sanatate a persoanei, de personalitatea acesteia si de mediul social din care provine. Supravegherea medicala este asigurata în mod continuu sau temporar de o unitate din cele prevazute mai sus, împreuna cu o familie, o persoana sau o colec­tivitate, care prezinta aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.

Cura de dezintoxicare si supravegherea medicala sunt dispuse de una din uni­tatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, pe baza unei expertize medico-legale. Aceste doua masuri de siguranta speciale nu constituie totusi sanctiuni de drept penal, fiind dispuse de catre o unitate medicala, iar nu de instanta de judecata sau de procuror în cursul urmaririi penale. Decizia unitatii medicale poate fi atacata cu plân­gere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecatoria în a carei raza teritoriala îsi are sediul unitatea medicala. Hotarârea judecatoriei poate fi atacata cu recurs.

Legea nr. 143/2000 constituie un instrument necesar în lupta pentru combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, aflat în concordanta cu ultimele prevederi internationale în materie. Totusi, exista în aceasta lege câteva dispozitii contro­versa­te pe care vom încerca sa le mentionam în continuare.

Din dispozitiile H.G. nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri rezulta ca pentru calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul si consumul ilicit de droguri nu intereseaza concentratia substantei stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs. Ori, în agricultura, spre exemplu, exista anumite plante care contin substante prevazute în tabelele anexa la Legea nr. 143/2000, cum ar fi cânepa. Astfel se ajunge la un paradox. Pe de o parte, agricultorii sunt încurajati de stat sa cul­tive suprafetele de teren pe care le au, iar pe de alta parte legea interzice culti­varea unor plante care au în componenta lor substante din care se pot obtine droguri.

De asemenea, constituie infractiune, conform art. 2, orice operatiuni efectuate cu droguri, fara drept, indiferent daca acestea sunt droguri de risc sau de mare risc. Ori în art. 6 se prevede ca fapta de a prescrie droguri de mare risc de catre medic, fara a fi necesar, constituie infractiune, lasându-se astfel în afara incriminarii prescrierea drogurilor de risc de catre medic, în aceleasi conditii. Fara a nega faptul ca drogurile de risc constituie în marea lor majoritate medicamente utilizate curent în tratamentul bolnavilor, trebuie totusi sa mentionam ca prin dispozitiile art. 6 se creeaza o exceptie de la aplicarea imperativa a art. 2 alin. (1), fapta medicului de a prescrie droguri de risc tara a fi necesar, desi constituie o operatiune ilicita referitoare la drogurile de risc, sanctionata expres de art. 2, nu constituie infractiune în conceptia legiuitorului.

La art. 9 din lege se incrimineaza actele pregatitoare ale infractiunii prevazute la art. 2 alin. (2) în modalitatile cultivarii, producerii sau fabricarii ilicite de droguri de mare risc. Aceasta prevedere este acoperita prin dispozitiile art. 2 alin. (2) combinat cu art. 13 alin. (2), prin care se incrimineaza actele pregatitoare ale infractiunii, sanc­tiunea fiind închisoarea de la 5 la 10 ani, mai mare decât cea prevazuta de legiuitor în art. 9 pentru aceleasi fapte (3-10 ani).