Analiza infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice

Analiza infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice

Subsectiunea I. Specula

1. Continutul legal

În art. 295 C. pen. este incriminata infractiunea de specula, care consta în savâr­sirea uneia dintre urmatoarele fapte[1]:

a) cumpararea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular;

b) cumpararea de produse agricole în scop de prelucrare în vederea revânzarii, daca ceea ce ar putea rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular.

Infractiunea de specula reprezinta fapta ilicita care a stat de-a lungul timpului cel mai mult în atentia legiuitorului român, atât datorita nivelului acestui fenomen infrac tional în domeniu, dar si preocuparii pentru protectia populatiei împotriva acestor fapte atât de frecvente si de pagubitoare pentru interesele economice ale populatiei. Marturie a acestei preocupari sunt mult­iplele reglementari care s-au adoptat de-a lungul timpului în acest domeniu.

În analiza infractiunii de specula prevazuta în art. 295 lit. a) si b) se va tine cont de schimbarile structurale intervenite în economia si comertul României dupa decem­brie 1989, precum si de prevederile noilor acte normative cu incidenta asupra conti­nu­tului acestei infractiuni.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este format din relatiile sociale care se formeaza si se dezvolta în domeniul circulatiei produselor industriale si agricole, relatii care n-ar putea fi ocrotite fara combaterea faptelor prin care se încalca regimul legal stabilit într-o anumita perioada, în tara, pentru desfa­surarea activitatilor economice ce se încadreaza în acest domeniu.

b) Obiectul material. Obiectul material este format din acele bunuri industriale si agricole asupra carora poarta actiunile incriminate.

Tinând cont ca, în prezent, comertul exterior în tara noastra este liberalizat (po­trivit dispozitiilor Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice în baza liberei initia­tive si a altor acte normative adoptate de catre legiuitor) s-ar putea discuta asupra sferei produselor ce pot constitui obiectul material al infractiunii de specula. S-ar putea sustine ca, din moment ce articolul 27 din Legea nr. 3/1972 cu privire la comertul interior (în care sunt prevazute produsele industriale si agricole care fac obiectul comertului interior) nu a fost abrogat, înseam­na ca si în continuare toate celelalte produse vor constitui obiectul material al infrac­tiunii de specula, daca vor fi cumparate si revândute prin încalcarea dispozitiei din textul art. 295 lit. a) si b). Obiect material al infractiunii pot fi atât produsele indus­triale si agricole indigene, cât si cele aduse, în orice mod, din strainatate. Împotriva acestei opinii s-ar putea arata ca în conditiile comertului liberalizat conditia ceruta de legiuitor în textul de lege cu privire la obiectul material (în sensul ca obiectul speculei este format din produsele industriale sau agricole care, potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular) nu mai este integral de actualitate, deoarece toate produsele agricole si industriale pot fi comercializate, fara nici o limita[2].

Obiectul material al infractiunii de specula în acest înteles - ca o activitate ce se rasfrânge asupra unor bunuri care sunt scoase din circuitul civil, este în prezent res­trâns.

Mai amplu este obiectul material al infractiunii de specula în întelesul pe care
art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 15 1990 îl confera conceptului de specula, des­fa­su­­rata ca o vânzare cu suprapret a oricaror marfuri, precum si ca fapta de comer­cia­lizare a caror bunuri primite în cadrul actiunii de ajutorare internationala a statului, daca au fost obtinute fara drept, în orice mod.

De asta data pot constitui obiect material al speculei orice fel de bunuri cu conditia sa fi facut obiectul unei vânzari cu suprapret ori sa fi fost din cele primite ca ajutor international ori dobândite de speculant fara drept.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, legea necerând o calitate speciala în acest sens.

În concret aceasta infractiune poate fi savârsita de orice persoana care se ocupa cu comercializarea de bunuri, indiferent daca are sau nu autorizatie sau certificat de producator pentru bunurile ce le comercializeaza.

Infractiunea de specula este susceptibila a fi savârsita în toate formele de participatie (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiectul pasiv al speculei este persoana fizica pagubita prin savârsirea in frac­tiunii.

În cazul acestei infractiuni care, de regula, se savârseste în forma continuata poate exista o pluralitate de subiecti pasivi.

Stabilirea în fiecare caz în parte a persoanei subiectului pasiv nu este necesara pentru existenta infractiunii[3].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material într-o prima varianta consta într-o actiune de cumparare a unor produse industriale sau agricole în scop de revânzare.

Se observa aici ca scopul nu este o componenta a laturii subiective, el sem­nificând destinatia activitatii materiale.

Notiunea de cumparare trebuie înteleasa în sensul limbajului curent existent în dreptul civil, ca act sau fapt de comert.

Pentru calificarea faptei ca specula nu are relevanta modul cum a avut loc cum­pa­rarea, adica daca pretul s-a achitat imediat sau dupa un anumit timp ori daca produ­sele au fost cumparate de la societati comerciale sau persoane particulare (din tara sau strainatate). Pentru existenta infractiunii, câstigul realizat prin specula de catre faptuitor nu constituie o cerinta prevazuta de lege, dar constituie un element de care se tine seama la constatarea infractiunii si individualizarea sanctiunii.

Infractiunea exista chiar daca faptuitorul achizitioneaza anumite bunuri de la diverse persoane sau din strainatate si le vinde chiar la pretul pietei.

Daca o persoana cumpara anumite bunuri la un pret mult inferior celui practicat pe piata, în cantitate mare, bunuri care au provenit din savârsirea de infractiuni, con­sideram ca faptele acesteia ar constitui un concurs de infractiuni între specula si tainuire (art. 221 C. pen.).

Textul art. 295 lit. a) C. pen. nu prevede ca o conditie necesara pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de specula - repetarea actiunii de cumparare a produ­se­lor, astfel ca si printr-o singura actiune in scop de revânzare se realizeaza continutul infractiunii.

În cazul variantei prevazute în art. 295 lit. b), cumpararea de produse industriale sau agricole din cele care în mod exceptional nu pot face parte din circuitul civil, se face în scop de prelucrare în vederea revânzarii lor.

Asa cum se întelege din textul de lege, prelucrarea produselor cumparate presu­pune, de regula, o activitate desfasurata de persoane fizice, soldata cu modificarea calitativa substantiala a acestor produse. Eventualele schimbari simple ale aspectului exterior al produselor sau ambalajelor nu înseamna prelucrare în întelesul textului de lege.

De asemenea, cumpararea în scop de prelucrare în vederea revânzarii trebuie deo­sebita de activitatea desfasurata de meseriasi, care nu constituie specula, pentru ca acestia îsi desfasoara activitatea pe baza de autorizatie si cu materiale procurate legal din comert. În variantele prevazute în art 10510e418k . 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege
nr. 15 1990, elementul material se realizeaza fie prin revânzarea cu suprapret a bu­nurilor, fie prin revânzarea unor bunuri primite în cadrul actiunii de ajutorare in­terna­tionala.

b) Urmarea imediata se realizeaza prin însasi savârsirea uneia din faptele incri­minate, iar legatura de cauzalitate rezulta din însasi comiterea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie prevazuta de lege este intentia, deoa rece legea cere ca achizitionarea în orice mod sau cumpararea de produse sa se faca în scop de revânzare. Intentia subiectului activ de a cumpara în scop de revân­zare trebuie dove­dita. Tot astfel, trebuie sa existe intentia subiectului de a vinde cu suprapret marfurile ori bunurile primite în cadrul ajutorarii internationale.

Stabilirea vinovatiei speculantului se face, cel mai adesea, plecându-se de la une­le stari de fapt, cum ar fi: felul si cantitatea marfurilor cumparate în raport cu ne­voile si posibilitatile normale de consum ale persoanei si familiei sale, modalitatile de procurare, repetarea actelor de cumparare si revânzare, vânzarea produselor cum­parate la un pret mai mare, timpul care a trecut de la cumparare la revânzare, com­portamentul faptuitorului etc.

Scopul revânzarii produselor, acolo unde exista aceasta cerinta esentiala, trebuie sa existe în momentul cumpararii acestora.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de forme imperfecte, însa legea nu sanc­tioneaza actele pregatitoare, iar tentativa este pedepsita numai în art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990.

Infractiunea se consuma în momentul în care se cumpara produsele în scopul revânzarii sau se realizeaza vânzarea cu suprapret a lor. În practica, infractiunea are un caracter continuat, deoarece rareori aceasta activitate consta numai într-o singu­ra activitate de cumparare ori de vânzare cu suprapret sau de vânzare a unor bunuri primite ca ajutoare din strainatate. Desigur ca infractiunea va avea un caracter conti­nuat în cazul în care doua sau mai multe acte s-au efectuat în cadrul aceleiasi rezo lutii infractionale a faptuitorului.

B. Modalitati. Infractiunea de specula este o infractiune comisiva si se realizeaza în cele patru variante normative prevazute în art. 295 C. pen. si în art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990, asa cum s-a aratat mai sus. Fiecareia din modalitatile normative îi corespunde o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunea pentru aceasta infractiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani (în variantele prevazute în art. 295 C. pen.) si de la 3 la 10 ani (în variantele prevazute în Decretul-lege nr. 15/1990). În afara de pedeapsa, în cazul savârsirii speculei se poate aplica o masura de siguranta, de exemplu confiscarea speciala a bunurilor ce au format obiectul infractiunii. În asemenea cazuri pot fi supuse confis­carii speciale atât bunurile si valorile care au fost gasite la faptuitor, cât si sumele de bani ce au fost obtinute ca urmare a activitatii infractionale. Tainuirea si favorizarea la variantele prevazute in art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990 se pedep­seste ca si infractiunea consumata.

Subsectiunea a II-a. Înselaciunea la masuratoare

1. Continutul legal

În art. 296 C. pen., este incriminata fapta de înselaciune prin folosirea unui instru­ment de masura inexact, ori prin folosirea frauduloasa a unui instrument de masura exact. Asemenea fapte se pot savârsi nu numai în domeniul comertului, în general, ci si în orice activitate care presupune o masuratoare, cum ar fi de exemplu cu prilejul vânzarii, primirii sau repartizarii produselor de catre unitatile economice producatoare de materii prime, materiale, alimente sau alte produse.

De asemenea, legiuitorul a avut în vedere si posibilitatea savârsirii acestor fapte de catre cei care livreaza produsele din depozite pentru comert sau pentru consumul direct în unitatile de alimentatie publica.

În practica judiciara activitatea frauduloasa de înselaciune la masuratoare apare cel mai frecvent în relatia dintre vânzator si cumparator.

În toate situatiile sus-mentionate, asemenea fapte lovesc pe de o parte interesele materiale ale persoanelor fizice si agentilor economici, iar pe de alta parte creeaza si o stare de pericol pentru relatiile sociale existente în domeniul circulatiei bunurilor.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relatii sociale a caror nas­tere, desfasurare si dezvoltare depind de respectarea tuturor regulilor impuse de actele normative în vigoare în materia activitatilor de masurare sau activitatilor care au la baza operatiuni de numarare sau masurare.

Infractiunea de înselaciune la masuratoare are si un obiect juridic secundar, refe­ritor la apararea intereselor materiale ale agentilor economici si persoanelor par­ticu­lare.

b) Obiectul material îl constituie acele bunuri, aflate în circuitul economic, suscep­tibile de a fi numarate sau masurate (de exemplu alimente, materii prime, materiale, prefabricate etc.).

Desigur ca bunurile care prin natura lor nu pot fi masurate sau în cazul carora masurarea nu este necesara (de exemplu un aparat de radio sau televizor, un automobil etc.), nu vor putea avea calitatea de obiect material al acestei infractiuni[4].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al înselaciunii la masuratoare, în prin cipiu, poate fi orice persoana fizica, întrucât acesta nu este circumstantiat în vreun fel de lege. El poate fi un salariat al unei societati comerciale (cu capital de stat, mixt sau privat) sau orice particular care efectueaza activitati în cadrul carora se fac ma­suratori, cântariri sau numarari.

În prima categorie, de "salariati ai unor societati economice sau comerciale" pot fi inclusi sefii si lucratorii din depozitele de bunuri materiale, cei care se ocupa cu activi­tatea de aprovizionare a unitatilor comerciale si de alimentatie publica, bucatarii sau cofetarii si chiar ospatarii (cu conditia ca acestia sa fie implicati direct în activitati frauduloase de acest fel)[5]. Daca subiectul are calitatea de functionar fapta nu se în­ca­dreaza în dispozitiile art. 246 sau 248, cum s-a sustinut uneori, ci tot în dispozitiile art. 296 C. pen.

În acest caz exista un concurs de texte între abuzul în serviciu (art. 246 sau 248 C. pen.) si art. 296, fapta fiind încadrata în dispozitiile art. 296 C. pen., potrivit regulii ca incriminarea cu caracter special primeaza fata de cea cu caracter general.

Infractiunea de înselaciune la masuratoare poate fi savârsita si prin actiunea concertata a mai multor persoane, care vor fi participanti (coautori, instigatori sau complici).

b) Subiect pasiv al infractiunii poate fi atât agentul economic sau comercial pagu­bit (în situatia când subiectul activ îsi însuseste plusurile create prin activitati fraudu­loa­se de înselaciune la masuratoare), cât mai ales cumparatorul - consumator al bu­nurilor cumparate din comert.

Tot subiect pasiv poate fi si un salariat (gestionar, merceolog, conducator auto etc.) care este înselat atunci când se ocupa de operatiuni de aprovizionare din de pozite cu bunuri pentru institutia în care lucreaza.

3. Continutul constitutiv

A) Latura obiectiva. a) Elementul material este reprezentat de o actiune de indu cere în eroare, desfasu­rata de catre subiect cu prilejul vânzarii, repartizarii ori remi­terii unor produse sub cantitatea solicitata.

Activitatea frauduloasa de înselare se poate realiza prin oricare dintre cele doua modalitati alternative:

- prin folosirea unui instrument inexact de masurare - aceasta presupune exis­tenta unui asemenea instrument care sa fie folosit efectiv pentru masuratori, deoa rece simpla detinere a unui aparat stricat nu constituie infractiune;

- prin folosirea frauduloasa a unui instrument exact de masuratoare. Aceasta modalitate consta în efectuarea de masuratori cu instrumentul exact, dar folosind procedee frauduloase, prin care se falsifica rezultatul masuratorii.

În ambele variante este vorba de un "instrument de masurat" si aceasta denumire se atribuie oricarui aparat, obiect sau ustensila cu care se efectueaza operatia de masurat, adica se determina valoarea unei marimi în raport cu o unitate de masurat data.

În activitatea economico-comerciala se foloseste tot mai frecvent sistemul de preambalare a marfurilor, pe care în mod obligatoriu trebuie sa se specifice cantitatea cuprinsa în ambalaj. Desigur, daca cei înselati la rândul lor cântarirea acestor marfuri în depozite vor comercializa produse în cantitate mai mica decât cea indicata pe ambalaj, se vor face vinovati de infractiunea de înselaciune la masuratoare.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol, dar si în producerea unei pagube materiale persoanelor lezate, care sunt lipsite de o parte din cantitatea produselor ce li se cuvin.

Infractiunea prevazuta în art. 296 este o infractiune de pericol, din punct de ve­dere al urmarii imediate, pentru existenta infractiunii fiind necesara savârsirea uneia din modalitatile elementului material.

c) Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei si nu trebuie dovedita.

B. Latura subiectiva. Consideram ca în majoritatea cazurilor forma de vinovatie cu care se savârseste aceasta infractiune este intentia directa, pentru ca faptuitorul stie ca instrumentul de masura este inexact sau în mod voit si constient foloseste unul inexact, tocmai cu scopul de a însela pe cumparatori, si implicit de a obtine niste avantaje, chiar daca aceste aspecte nu sunt evidentiate în norma de incriminare, în mod expres.

Daca faptuitorul foloseste din culpa un instrument de masura inexact (de exemplu atunci când din neatentie a folosit la cântarire o greutate scoasa din uz) fapta nu constituie infractiunea de înselaciune la masuratoare. O astfel de fapta poate însa constituie infractiunea de neglijenta în serviciu, daca faptuitorul are calitatea de func­tionar si daca sunt întrunite si celelalte conditii cerute de lege pentru existenta in fractiunii[6].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Modalitati. Desi infractiunea este susceptibila de toate formele imper fecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare.

Tentativa la infractiunea de înselaciune la masuratoare este pedepsita potrivit prevederii din art. 296 alin. (2). Exista tentativa, de exemplu, daca faptuitorul este surprins de catre victima sau alta persoana în timpul operatiei frauduloase de ma­su­ratoare sau victima observa ca a fost înselata, refuza sa primeasca marfa si anunta organele îndrituite a constata aceste fapte.

Infractiunea se consuma chiar dupa efectuarea unei singure operatii de însela­ciune la masuratoare. Momentul consumarii coincide, în principiu, cu cel al acceptarii si primirii produselor de catre victima.

Infractiunea este unica si atunci când cu aceeasi rezolutie infractionala, faptuitorul realizeaza doua sau mai multe acte de înselaciune la masuratoare, în aceeasi mo­dalitate sau în ambele modalitati.

Repetarea unor asemenea actiuni la intervale mai mari de timp, constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau o infractiune continuata, în functie de existenta uneia sau mai multor rezolutii infractionale din partea autorului. Infractiunea se epuizeaza în momentul când s-a efectuat ultimul act delictuos.­

B. Sanctiuni. Infractiunea de înselaciune la masuratoare se sanctioneaza cu închi­soare de la 3 luni la 5 ani.

În cazul tentativei la aceasta infractiune se vor aplica regulile din partea generala a Codului penal.

Subsectiunea a III-a. Înselaciunea cu privire la calitatea marfurilor

1. Continutul legal

În art. 297 sunt incriminate faptele de falsificare ori substituire de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând ca sunt falsificate ori substituite.

Daca marfurile sau produsele au devenit, prin falsificare ori substituire, vatama­toare sanatatii sunt aplicabile dispozitiile art. 313 C. pen.

Prin savârsirea unor asemenea fapte, tot mai frecvente în domeniul producerii si circulatiei bunurilor materiale, necesare vietii cotidiene, consumatorii nu primesc pro­du­sele solicitate si în care au încredere, ci altele, de calitate inferioara, fiind în acest mod înselati nu numai în buna lor credinta - crezând ca primesc bunurile dorite - dar si din punct de vedere material (întrucât ofera preturi mai mari pentru bunurile de calitate inferioara).

Aceste fapte prezinta un pericol social ridicat, ceea ce justifica incriminarea lor în legea penala.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific îl reprezinta relatiile sociale a ca­ror nastere, desfasu­rare si dezvoltare depinde de respectarea normelor referitoare la calitatea marfurilor si produselor destinate consumului particular, productiv sau industrial.

b) Obiectul material al infractiunii este format din marfuri sau orice alte produse atât în cazul falsificarii sau substituirii, precum si în situatiile în care au fost expuse spre vânzare sau au fost vândute efectiv.

În literatura de specialitate se vehiculeaza ideea conform careia obiect material al infractiunii de înselaciune cu privire la calitatea marfurilor nu pot fi alimentele si bau­tu rile, în acest caz fiind incidente prevederile art. 313, deoarece falsificarea aces­tora a fost considerata ca prejudiciind sanatatea publica în toate ipotezele, indiferent daca prezinta un grad mai mare sau mai mic de nocivitate[7].

Dupa cum se poate observa, legiuitorul nu limiteaza sfera obiectului material al infrac­tiunii, cu toate acestea trebuie avute în vedere acele marfuri sau produse care sunt susceptibile de a fi falsificate sau substituite.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice per­soana, întru­cât dispozitia incriminatoare nu cere o anumita calitate pentru aceasta. În principiu, subiectul activ este un angajat al unei societati comer­ciale, un comerciant particular sau un producator agricol.

Infractiunea este susceptibila de a fi savârsita în toate formele de partici­patie (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiect pasiv al infractiunii este, în primul rând, consumatorul înselat cu privire la calitatea marfii pe care o primeste. De asemenea, subiect pasiv poate fi unitatea eco­no­mica sau comerciala unde lucreaza subiectul activ si pe care a compromis-o prin activitatea delic­tuoasa desfasurata, pagubind-o.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta în actiunea de înselare, care se poate realiza prin una sau mai multe modalitati prevazute de lege: falsificarea, subs­ti­tuirea, expunerea sau vânzarea de bunuri falsificate sau substituite.

- Actiunea de falsificare priveste contrafacerea sau denaturarea calitatii pro­duselor prin amestecarea lor cu substante de valoare inferioara (de exemplu se pune apa în vin, faina în smântâna etc.). De asemenea, falsificarea se poate realiza si prin amestecarea în produsul de baza a unor substante prin care sa se mareasca perioa­da de fermentatie, aciditate etc. si prin care se obtin produse de o calitate inferioara (se procedeaza astfel în special la bauturile racoritoare). Elementul material poate consta si în contrafacerea marfurilor sau produselor (de exemplu, mierea produsa artificial în locul celei naturale).

- Prin substituire se întelege înlocuirea unor produse de calitate superioara cu altele de aceeasi natura, dar de calitate inferioara (asemenea situatii se întâlnesc deseori în cazul vânzarii de oua, pâine, alte produse agricole). De exemplu comite infractiunea prevazuta în art. 297, gestionarul care vinde carne de calitatea a II-a drept carne de calitatea I, sau înlocuieste unele produse noi cu altele deja folosite (de exemplu într-un magazin de aparatura electronica si electrocasnica, înlocuieste un televizor nou cu unul folosit).

- Actiunea de expunere spre vânzare se comite vizibil, în primul rând de catre cei ce efectueaza contrafacerea sau substituirea marfurilor sau produselor, dar si de catre cei care se ocupa direct de vânzare. Acestia din urma se vor face vinovati de savâr­sirea infractiunii (sau de participatie sub forma instigarii sau complicitatii) numai daca stiau ca produsul este substituit sau falsificat. Pentru existenta infractiunii de însela­ciune cu privire la calitatea marfurilor savârsita prin expunerea spre vânzare a unor marfuri sau produse falsificate ori substituite se cere ca faptuitorul sa cunoasca împrejurarea ca marfurile sau produsele respective sunt falsificate sau substituite.

- În ceea ce priveste vânzarea marfurilor, nu intereseaza forma vânzarii si nici locul unde se efectueaza (pe strada, în magazin, în piete etc.). Pentru existenta in­frac tiunii este su­ficient ca numai una din aceste modalitati alternative sa se realizeze de catre fap­tuitor. Daca însa acesta, de exemplu, falsifica produsul si îl pune apoi la vânzare, nu se va retine în sarcina sa decât o infractiune unica si nu un concurs de infractiuni.

Din analiza laturii obiective rezulta ca de fapt activitatea de înselare a cumpara­torului se realizeaza doar cu prilejul actiunii de vânzare a produsului falsificat sau substituit de catre faptuitor. În raport cu acest concept de înselare, celelalte activitati apar ca niste acte pregatitoare, pe care însa legiuitorul le-a incriminat ca activitati in­frac­tionale de sine statatoare.

b) Urmarea imediata consta în savârsirea uneia din faptele incriminate si în crea rea prin aceasta a unei situatii prejudiciabile pentru agentii economici si pentru per­soanele fizice[8].

În cazul savârsirii infractiunii prin vânzare, urmarea imediata consta si în crearea unui prejudiciu material persoanelor care au cumparat marfurile sau produsele.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de înselaciune cu privire la calitatea marfurilor se savârseste cu intentie directa sau indirecta. Textul de lege nu prevede vreo cerinta în legatura cu scopul urmarit de faptuitor, desi în fapt acesta urmareste obtinerea unui folos material pentru el sau pentru altul.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi realizata în toate formele im­perfecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare, ci numai tentativa.

Infractiunea se consuma în momentul când actiunea de falsificare, substituire, expunere spre vânzare sau vânzare a fost comisa. Consumarea este realizata chiar daca s-a comis numai una din modalitatile normative incriminate.

Desigur ca activitatea de vânzare a bunului falsificat sau substituit nu se poate concepe fara consimtamântul cumparatorului, iar în functie de aceasta situatie se poate spune ca cel mai frecvent, infractiunea se consuma în momentul în care cum­paratorul a preluat bunul în posesia sa si a constatat ca este falsificat sau substituit.

Consumarea se realizeaza chiar si în situatia în care cumparatorul a respins marfa imediat ori nu a pus mâna pe bunul respectiv, deoarece contractul de vân­zare-cumparare se perfecteaza între vânzator si cumparator chiar daca bunul n-a fost preluat si pretul nu a fost platit.

B. Modalitati. Savârsirea infractiunii de înselaciune cu privire la calitatea marfurilor poate fi realizata în cele patru modalitati normative corespun­zatoare celor patru ac­tiuni care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii. Fiecareia din­tre aceste modalitati normative îi poate corespunde o varietate de modalitati faptice.

În cazul înselaciunii cu privire la calitatea marfurilor, urmarile mai grave duc la schimbarea încadrarii juridice a faptei, care va constitui în acest caz o alta infractiune: falsificarea de alimente sau alte produse art. 313 alin. (2) C. pen.].

C. Sanctiuni. Infractiunea este pedepsita cu închisoarea de la unu la 7 ani,[9] iar ten tativa este sanctionata potrivit regulilor stabilite în Partea generala a Codului penal.

Subsectiunea a IV-a. Divulgarea secretului economic

1. Continutul legal

În art. 298 C. pen. este incriminata fapta de divulgare a unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube.

În alin. (2) al art. 298 se prevede o a doua varianta a infractiunii, în ipoteza în care "fapta prevazuta în alineatul precedent este savârsita de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile".

Desi dispozitiile art. 298 C. pen. nu fac referiri concrete la natura informatiilor sau datelor ce pot fi divulgate, situarea acestei fapte în rândul infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice, releva ca legiuitorul a avut în vedere toa­te ramurile economiei nationale (comert, industrie, finante etc.), precum si societatile cu capital privat.

Se cunoaste faptul ca în fiecare tara exista date si informatii cu caracter economic care, desi nu constituie secrete de stat, nu sunt destinate publi­citatii. Pastrarea secretului acestora constituie o obligatie morala, patriotica si juridica atât din partea persoanelor care le cunosc ca urmare a atributiilor de serviciu, cât si din partea ori­caror persoane care au ajuns sa cunoasca în orice mod astfel de date sau informatii.

Divulgarea unor asemenea date si informatii prezinta un evident pericol social care justifica incriminarea si sanctionarea lor în legea penala[10].

Prin incriminarea acestei fapte ca infractiune se urmareste apararea atât a avu­tului public, cât si a celui privat (fapta sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat).

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii de divulgare a se­cre tului economic este constituit din relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii agentilor economici, prin apararea secretului datelor si informatiilor eco­nomice.

b) Aceasta infractiune are si un obiect material daca fapta de divulgare priveste un document care contine date si informatii nedestinate publicitatii. In acest caz obiectul material este însusi documentul[11]. În literatura juridica se arata ca în art. 298 C. pen. este vorba de un "secret de serviciu" (nu secrete de stat) cu caracter eco­no­mic, divulgarea unui asemenea secret atragând raspunderea penala a faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. La varianta agravata a infrac­tiunii, pre vazuta în art. 298 alin. (1) C. pen., subiectul activ este circumstantiat de catre lege, el fiind salariatul unei societati comerciale. De subliniat faptul ca într-o societate co­mer­ciala poate sa existe un numar mai mare sau mai mic de salariati care lucrea­za, prin natura atributiilor de serviciu, cu date si informatii care sunt considerate a fi secrete de serviciu. Oricare din acestia întrunesc conditia legala si daca divulga aces­­te date si informatii devin subiecti activi ai infractiunii prevazute de art. 298 alin. (1). Dar su­biecti activi pot fi si alti salariati care nu lucreaza permanent cu asemenea date, dar le pot cunoaste în virtutea îndeplinirii unor îndatoriri temporare. În aceasta cate­go­rie intra, de regula, inspectorii financiari si altii care fac parte din organele de con­trol.

În varianta atenuata a infractiunii (art. 298 alin. 2 C. pen.) subiect activ al infrac­tiunii poate fi orice persoana fizica, indiferent de modul în care a ajuns în pose­sia datelor sau informatiilor pe care, la rândul sau, le divulga.

Infractiunea este susceptibila a fi realizata în toate formele participatiei (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiect pasiv al infractiunii este societatea comerciala a carei activitate este perturbata prin divulgarea secretelor de catre alte persoane.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este constituit de actiunea de divulgare a unor date sau infor­matii cu caracter economic, nedestinate publicitatii, de catre persoana care le cu­noas­te datorita atributiilor de serviciu în cazul art. 298 alin. (1), sau de catre o alta persoana care a luat cunostinta întâmplator despre aceste date sau informatii, în cazul art. 298 alin. (2).

Divulgarea presupune o activitate de destainuire, de aducere la cunostinta a aces­tor date unor persoane sau unor societati comerciale rivale. În cazul acesta se pune întrebarea daca nu se poate retine în concurs si o infractiune de abuz în ser­viciu contra intereselor persoanelor, în situatia în care s-ar produce o vatamare a intereselor legale ale unei persoane juridice.

Nu intereseaza persoana catre care s-a facut divulgarea datelor sau informatiilor.

Prin divulgare se întelege darea în vileag a datelor sau informatiilor catre o alta persoana care nu este îndrituita sa le cunoasca. Aceasta comunicare se poate face în diverse modalitati faptice si cu diferite mijloace. De asemenea, divulgarea se poate realiza atât prin actiuni, cât si prin inactiuni (de exemplu, o persoana nu încuie usa biroului în care se afla date si documente nedestinate publicitatii, stiind ca altcineva va intra si le va consulta). Tot astfel comite fapta prin inactiune persoana care nu în­cuie usa biroului sau a dulapului în care se afla date si informatii nedestinate pu­blicitatii, dându-si seama ca altcineva va intra si le va consulta.

Nu prezinta relevanta daca divulgarea s-a facut de catre o persoana sau mai multe si nici daca s-a facut în totalitate sau numai partial.

Pentru existenta elementului material, legea cere a fi îndeplinita cerinta ca divul­garea sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat. Aceasta cerinta va fi îndeplinita în cazul în care se va stabili ca, datorita naturii datelor si informatiilor divulgate, a împrejurarilor în care s-a facut divulgarea, exista posibilitatea reala a pro­ducerii unor pagube pentru avutul public sau privat.

Legea nu cere sa se fi produs un prejudiciu efectiv, ci se rezuma la posibilitatea ca fapta sa fie de natura sa-l produca.

b) Urmarea imediata consta în savârsirea uneia din faptele incriminate si produ­cerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru avutul public sau privat. Legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unei pagube materiale. Infrac tiunea exista prin simpla savârsire a elementului material.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din actiunea de divulgare.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de divulgare a secretului economic se savâr­seste cu intentie directa sau indirecta.

Intentia faptuitorului rezulta din aceea ca el trebuie sa stie ca divulga date nedestinate publicitatii si ca prin aceasta actiune creeaza o stare de pericol pentru avutul public sau privat.

În situatia în care divulgarea unor asemenea date sau informatii s-a facut din culpa de catre cel ce le cunostea prin natura atributiilor de serviciu, fapta va constitui, dupa caz, infractiunea de neglijenta în serviciu (art. 249 C. pen.) sau o abatere disciplinara.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi savârsita în toate forme­le imper­fecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma în momentul în care actiunea de divulgare a datelor sau informatiilor nedestinate publicitatii a fost dusa pâna la capat, adica acestea au intrat în posesia persoanei neîndreptatite a le cunoaste.

Infractiunea este de consumare imediata, însa în practica, de cele mai multe ori, ea se savârseste în mod continuat, în baza aceleiasi rezolutii infractionale. În ase­menea situatii, epuizarea infractiunii va avea loc în momentul realizarii ultimului act de divulgare.

B. Modalitati. Infractiunea de divulgare a secretului economic se poate realiza în cele doua modalitati normative prevazute în art. 298 alin. (1) si (2) (în raport de ca­litatea subiectului activ) analizate în cadrul laturii obiective.

C. Sanctiuni. În varianta prevazute de art. 298 alin. (1), infractiunea este pedep sita cu închi soarea de la 2 la 7 ani, iar în varianta de la alin. (2), pedeapsa este închi­soarea de la 6 luni la 5 ani.

Subsectiunea a V-a. Contrafacerea obiectului unei inventii

1. Continutul legal

Potrivit dispozitiei art. 299 C. pen., infractiunea consta în contrafacerea sau folo­sirea, fara drept, a obiectului unei inventii.

Este cunoscut faptul ca ridicarea nivelului tehnic al productiei materiale si îmbunatatirea calitatii produselor sunt indiscutabil legate de realizarea si aplicarea unor inventii. Totodata, inventiile constituie o posibilitate de afirmare a specialistilor si în acest sens, pe plan mondial inventia s-a impus ca una din formele intens solicitate pentru valorificarea rezultatelor cercetarii tehnico-stiintifice.

Aceste realitati justifica masurile de asigurare a unei protectii reale atât a inven­tiilor aflate în diferite stadii de realizare, cât mai ales a celor finalizate.

Pentru protejarea acestora, în afara masurilor practice care se iau chiar de catre inventatori sau de institutiile cu care s-au încheiat contracte de cercetare, un rol important îl are si legislatia adoptata în acest domeniu, bazata pe realitatile existente în tara noastra si în concordanta cu prevederile conventiilor internationale în domeniu la care România este parte[12].

În anul 1991, în tara noastra a fost adoptata Legea nr. 64 prin care se stipuleaza ca "drepturile asupra inventiei sunt recunoscute si aparate pe teritoriul României prin eliberarea unui titlu de protectie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci".

Protectia acestor drepturi se realizeaza si pe cale penala, prin incriminarea faptelor prevazute, în primul rând, în art. 299 C. pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile so­cia­le a caror existenta este asigurata prin apararea obiectului inventiei si prin aceas­ta, în mod implicit prin apararea intereselor personale (nepatrimoniale si patrimoniale) ale inventatorilor.

Ceea ce se ocroteste prin incriminarea faptei de contrafacere a obiectului unei inventii nu este produsul, procedeul nou care constituie obiectul inventiei ca atare, ci drepturile ce se nasc în legatura cu materializarea noilor idei ale inventatorilor. Deci prin aceasta infractiune se ocroteste dreptul de autor, ce apartine inventatorilor.

b) Obiectul material. Infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii, în cazul savârsirii prin actiunea de contrafacere, numai aparent are un obiect material, în realitate actiunea infractionala atenteaza la o valoare imateriala, si anume asupra drep­turilor autorului în legatura cu obiectul inventiei. S-ar putea concepe si un obiect material reprezentat de materialele din care a fost confectionat obiectul contrafacut al inventiei.

În cazul savârsirii infractiunii prin actiunea de folosire fara drept a obiec­tului inventiei, obiectul material al acesteia este însusi obiectul inventiei[13].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana fizica (cetatean român sau strain). În aceasta calitate se poate afla atât o per­soana particulara, cât si un functionar care ia cunostinta, prin natura atributiilor de serviciu, de inventia în cauza sau specialistii care lucreaza la transpunerea în prac­tica a inventiei.

b) Subiect pasiv este în primul rând autorul inventiei, ale carui drepturi sunt lezate, iar în al doilea rând statul, ca titular principal al valorii esentiale care este economia nationala.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infrac­tiunii se poate realiza în mod alternativ prin actiunea de contrafacere sau de folosire fara drept a obiectului unei inventii.

Contrafacerea, ca modalitate normativa a acestei infractiuni, consta în fabricarea, crearea sau confectionarea unui obiect care imita obiectul breve­tului de inventie.

Actiunea de folosire presupune întrebuintarea, utilizarea obiectului inventiei, indi­fe­rent daca obiectul folosit a fost contrafacut de altul sau de catre însusi autorul actiunii de folosire. De asemenea consideram ca actiunea de folosire se refera si la obiectul inventiei în original, asa cum a fost el confectionat de catre autor.

În plus trebuie îndeplinita conditia ca folosirea sa se faca fara drept.

Actiunile de contrafacere si de folosire fiind modalitati alternative, in­fractiunea poate fi savârsita prin oricare dintre acestea. Pentru existenta in­fractiunii, în textul
art. 299 C. pen. se cere ca actiunea de contrafacere sau fo­losire a brevetului unei inventii sa se faca fara drept - adica fara o justificare legala.

b) Urmarea imediata consta în savârsirea vreuneia din faptele incriminate si producerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru economia nationala.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste cu intentie directa sau indirecta. Nu prezinta relevanta daca faptuitorul a savârsit contrafacerea sau folosirea pentru uzul personal sau în vederea comercializarii obiectului contrafacut.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Modalitati. Desi infractiunea este susceptibila a fi savârsita în toate formele imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii se consuma când a fost realizat în întregime obiectul contrafacut sau când obiectul inventiei a fost întrebuintat fara drept de catre faptuitor. Asadar, în acest moment se creeaza si starea de pericol pentru progresul economic, precum si prejudicierea drepturilor si intereselor patrimo­niale ale titularului brevetului de inventie ori ale titularului certificatului de inventator.

În ambele variante, infractiunea este susceptibila a fi savârsita în forma continuata si, deci, se va epuiza în momentul comiterii ultimului act de contrafacere sau între­buintare.

B. Sanctiuni. Pentru aceasta infractiune, sanctiunea prevazuta de lege este închi­soarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Subsectiunea a VI-a. Punerea în circulatie a produselor contrafacute

1. Continutul legal

În art. 300 C. pen. se prevede ca aceasta infractiune se poate realiza prin pune­rea în circulatie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii, fara drept, a obiectului unei inventii.

Aceasta fapta este în mod organic legata de infractiunea de contrafacere a obiec­tului unei inventii, caci ea consta în valorificarea obiectului material, a lucrului produs prin infractiunea de contrafacere[14].

Legatura strânsa dintre incriminarile din art. 299 si 300 C. pen. se reflecta si în continutul acestor fapte, ale caror elemente sunt în parte identice.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale refe­ritoare la ocrotirea activitatii celor care creeaza noi produse necesare economiei sau consumului direct al populatiei.

b) Obiectul material al infractiunii este chiar lucrul contrafacut asupra caruia poarta actiunea de punere în circulatie. Asadar, obiectul material este chiar produsul infractiunii de contrafacere. Acest obiect poate fi identic cu cel care face obiectul inventiei, sau doar un produs derivat al acesteia.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ poate fi orice persoana fizica, dispozitia de incriminare neprezentând vreo conditie cu privire la persoana faptuitorului. Infrac­tiunea poate fi comisa în oricare din formele de parti­cipatie.

b) Subiectul pasiv este însasi persoana titulara a brevetului de inventie, ale carei interese morale si patrimoniale au fost lezate.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Punerea în circulatie a obiectelor contrafacute se poate realiza sub aspectul elementului material al laturii obiective prin orice actiune prin care sunt introduse în circulatie aceste produse. Actiunea poate consta în expu­nerea spre vânzare, în vânzarea produsului contrafacut ori oferirea lui în schimbul altor produse etc.

Infractiunea poate fi savârsita de catre cel care contraface sau foloseste fara drept obiectul unei inventii ori de alte persoane care cunoscând natura ilicita a aces­tor produse, le pun în vânzare. Toti acestia vor fi considerati coautori ai infractiunii.

Dupa cum se poate observa, în cazul acestei infractiuni, indiferent de modalitatea practica prin care se poate savârsi, pentru întregirea laturii obiec­tive exista cerinta esentiala care priveste caracterul de bun "contrafacut" al obiectului material ori de bun folosit "fara drept".

Daca bunul pus în circulatie nu îndeplineste aceasta cerinta nu va exista infrac­tiunea analizata, ci, eventual, alta infractiune.

b) Actiunea de punere în circulatie a produselor contrafacute are ca urma­re imediata însasi savârsirea actiunii incriminate, creându-se prin aceasta o stare de pericol pentru economia nationala si prejudicii titularului brevetului de inventie.

c) Legatura de cauzalitate este implicit cuprinsa în materialitatea activi­tatii desfa­surate de subiect.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de punere în circulatie a produselor contrafacute se savârseste numai cu intentie (directa sau indirecta).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea poate fi savârsita în toate forme­le imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma în momentul în care a fost realizat un act de punere în circulatie a obiectului produs prin contrafacerea sau folosirea fara drept a unei inven­tii. Consumarea are loc indiferent de actul concret prin care se realizeaza punerea în circulatie.

B. Modalitati. Infractiunea are o singura modalitate normativa de realizare însa, din punct de vedere faptic, modalitatile pot fi numeroase.

C. Sanctiuni. Infractiunea este pedepsita cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Subsectiunea a VII-a. Concurenta neloiala

1. Continutul legal

Infractiunea de concurenta neloiala este incriminata cu acelasi titlu în doua texte legale.

În Codul penal - Partea speciala - în art. 301 se prevede ca infractiunea consta în fabricarea ori punerea în circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse în circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comer­ciale sau a denumirilor organizatiilor de comert si industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari.

Pe lânga aceste fapte incriminate în art. 301 C. pen., concurenta neloiala mai este incriminata în art. 5 din Legea nr. 11/1991[15] si, potrivit acestei dispozitii, constituie in­frac­tiune de concurenta neloiala si se pedepseste cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 20.000 la 100.000 lei urmatoarele fapte:

a) întrebuintarea unei firme, a unei embleme, a unor desemnari speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) producerea, în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor marfuri purtând mentiuni false privind brevetele de inventii, ori­ginea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului în scopul de a induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Prin mentiuni false asupra originii marfurilor se întelege orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse într-o anumita localitate, într-un anu­mit teritoriu sau într-un anumit stat.

Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica în comert numai natura lui, afara de cazul când denumirea este însotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine.

În textul Legii nr. 11/1991 legiuitorul nu face nici o referire la preve­derile din Codul penal în care este incriminata concurenta neloiala. Se poate observa ca între cele doua texte sunt multe asemanari, mai ales în ceea ce priveste modalitatile normative de realizare a infractiunii.

În legatura cu raporturile dintre cele doua reglementari, în literatura juridica au apa­rut opinii diferite.

Dupa unii autori, desi textul art. 301 C. pen. nu a facut obiectul unei abrogari expre­se, trebuie totusi sa se considere, ca o data cu intrarea în vigoare a Legii
nr. 11/1991 acesta a fost implicit abrogat, întrucât art. 5 din lege acopera toate fap­tele incriminate în art. 30[16] C. pen. Alti autori apreciaza ca art. 301 C. pen. nu a fost abro­gat, deoarece obiectul sau juridic priveste circuitul economic al produselor necores­punzatoare, accentul fiind pus pe apararea probitatii în economia nationala, în cel mai larg sens aceasta reglementare concordând si cu acordurile internationale. Legea nr. 11/1991 pune ideea de concurenta în domeniul strict al dreptului comercial, referindu-se numai la fapte de comert în sensul art. 3 si urm. din Codul comercial român .

Având în vedere conditiile social-economice din tara noastra, dupa decembrie 1989, consideram ca se impunea o noua reglementare în materie, atât pentru o înte­legere cât mai corecta a problematicii concurentei neloiale, dar mai ales pentru o pro­tectie eficienta a celor care se ocupa de producerea si comercializarea bunurilor materiale.

În afara de incriminarile mentionate, Legea nr. 11/1991 mai contine unele clari­fi­ca­ri asu­pra notiunii de concurenta neloiala, asupra subiectilor acestei infractiuni, asu­pra mo­du­lui de a pune în miscare actiunea penala si cu privire la contraventiile care se pot comite în aceasta materie.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este reprezentat de relatiile sociale refe­ritoare la desfasurarea cinstita a raporturilor economice si la apa­rarea intereselor pro­du­catorilor si consumatorilor împotriva faptelor de concurenta neloiala.

b) Infractiunea de concurenta neloiala nu poate fi conceputa fara un obiect material for­mat din marfurile introduse în circuitul economic, purtând em­bleme, denumiri sau men­tiuni false asupra provenientei acestora.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica, întrucât legea nu prevede vreo calitate pentru aceasta.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 11 1991, dispozitiile acestei legi se aplica si persoa­nelor fizice si juridice straine care savârsesc acte de concurenta neloiala pe teritoriul României. Infractiunea se savârseste de regula, de persoane care înde­plinesc acti­vitati de producere si comercializare de bunuri, deci persoane angajate în regii auto­nome ori de comercianti. Evident ca aceasta nu înseamna ca o persoana juridica straina ar putea fi subiect activ al infractiunii, ci ca legea se aplica în mod corespun­zator, adica sub acele aspecte compatibile cu calitatea de persoana juridica.

În legea noastra penala este exclusa, în principiu, posibilitatea ca persoana juri­dica sa fie subiect activ al unei infractiuni.

b) Subiectul pasiv al infractiunii este societatea comerciala cu capital de stat, mixt sau privat a carei activitate a avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât si material ca urmare a folosirii frauduloase a denumirii firmei, a emblemei sau a altor însemne de catre alte firme sau persoane particulare, care au consumat produse de calitate inferioara, crezând ca sunt ale unei alte firme.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza în va­rian­tele prevazute în art. 301 C. pen., prin folosirea ori punerea în circulatie a pro­du­selor cu denumiri false; prin aplicarea de mentiuni false privind brevetele de inventie; folosirea de nume comerciale sau denumiri eronate. În variantele prevazute în art. 5 din Legea nr. 11/1991, elementul material consta în întrebuintarea de catre un anumit comerciant, evident pentru marfa sa ori a altuia, a unor ambalaje, emble­me, desem­nari speciale care apartin altor firme. În cazul acestei variante, legea prevede conditia ca efectuarea acestor acte frauduloase sa fie de natura a produce confuzie cu emble­mele, ambalajele etc., folosite legitim de alti concurenti. De aseme­nea, elemen­tul material consta în producerea, importul, exportul, depozitarea, pune­rea în vânzare sau vânzarea de marfuri pe care sunt puse mentiuni false cu privire la originea si ca racteristicile marfii, numele producatorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalti comercianti sau beneficiari.

b) Urmarea imediata a infractiunii de concurenta neloiala consta în savâsirea une­ia din actiunile incriminate si în crearea în acest mod a unei stari de pericol pentru existenta si întarirea probitatii în activitatile economice si comerciale, precum si pen­tru apararea intereselor beneficiarilor produselor care constituie obiectul material al infractiunii, prejudiciati prin concurenta neloiala[18].

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea faptelor incriminate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de concurenta neloiala se savârseste cu intentie directa. În raport cu toate variantele exista cerinta explicita ca fapta sa fi fost comisa în scopul inducerii în eroare a beneficiarilor produselor, indiferent daca scopul urmarit a fost realizat efectiv sau nu. Este vorba asadar de o intentie directa calificata prin scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de a fi savârsita în toate formele im perfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma în momentul în care una din modalitatile care formeaza elementul material al laturii obiective a fost realizata, deci în momentul în care bu­nu­rile au fost fabricate ori puse în circulatie având pe ele "mentiuni false". Pentru con­sumarea infractiunii nu este necesara realizarea scopului de inducere în eroare a bene­fi­cia­rilor.

B. Modalitati. Concurenta neloiala se poate savârsi prin oricare din modalitatile normative examinate în cadrul laturii obiective. Oricareia din aceste modalitati nor­mative îi poate corespunde o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Atât în Codul penal, cât si în Legea nr. 11/1991, infractiunea este pedepsita cu închisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda. În Legea nr. 11/1991 limitele amenzii sunt prevazute expres, de la 20.000 lei pâna la 100.000 lei. De observat faptul ca în ceea ce priveste pedeapsa cu amenda, Legea nr. 11/1991 tre­buie aplicata în raport cu dispozitiile din Codul penal si anume art. 53 care prevede limitele generale ale amenzii, între 1.000.000 si 500.000.000 lei.

Subsectiunea a VIII-a. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export

1. Continutul legal

Potrivit dispozitiilor din art. 302 C. pen., infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatii de import sau export consta în efectuarea fara autorizatie a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor legale, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit.

Prin incriminarea acestor fapte, legiuitorul a urmarit ocrotirea activitatii din dome­niul comertului exterior si prin intermediul mijloacelor de drept penal.

Dispozitiile înscrise în art. 302 C. pen. nu reglementeaza integral continutul cons­ti­tutiv al infractiunii, ci fac referire si la alte norme juridice extrapenale. Astfel, textul mentionat nu precizeaza care acte sau fapte sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit, urmând ca pentru aceasta sa devina incidente dispozitiile care cuprind asemenea clasificari. În acest sens, potrivit art. 3 din Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comert exterior, de cooperare tehnico-stiintifica a României, prin "operatiuni de import, export sau tranzit" se întelege vânzarea, cumpararea sau schimburile de marfuri, prestarile de servicii, transporturile si expeditiile internationa­le, vânzarea sau cumpararea de licente etc. si, în general, orice acte sau fapte de comert, precum si prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele si întelegerile pri­vind asemenea operatiuni.

În conditiile perioadei de tranzitie spre economia de piata, în analiza acestei in­frac­tiuni trebuie avute în vedere si noile reglementari în domeniu. În acest sens prin H.G. nr. 215/1992 s-a liberalizat exportul si importul marfurilor, aceste operatii nemai­fiind supuse de la data respectiva licentelor de export, import (art. 2 din H.G. nr. 215/1992).

Întrucât în textul art. 302 C. pen. se foloseste expresia de "autorizatie", consi­deram ca licenta de import si export are caracterul unei asemenea autorizatii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale refe­ri­toare la activitatea de comert exterior, activitate importanta pentru statul nostru. Incri­minându-se astfel de fapte, s-a urmarit ocrotirea activitatilor din domeniul comertului exterior, în sensul ca sunt necesare licente de import si export pentru anumite cate­gorii de marfuri (ca de exemplu, materii radioactive, instalatii nucleare etc.).

b) Obiectul material este format din bunurile, respectiv marfurile si produsele asu­pra carora poarta faptele (efectuate fara autorizatie) considerate ca fiind ope­ra­tiuni de import, export sau tranzit.

În acest sens trebuie avute în atentie numai acele bunuri pentru care trebuie sa se obtina, în mod obligatoriu, licenta de import, export, sau tranzit.

Având în vedere ca în actele normative adoptate în acest domeniu, de regula, sunt prezentate si listele cu bunurile prohibite la export, import sau tranzit, este ne­cesar ca pentru existenta infractiunii incriminate în art. 302 C. pen. sa se prevada expres si necesitatea licentei pentru marfurile liberalizate. În principiu, bunurie ce formeaza obiectul material al infractiunii pot fi de orice natura.

Nu pot fi obiecte materiale ale infractiunii bunurile destinate consumului personal sau familial (în cantitatile sau valoarea stabilita tot prin lege), bunurile care pot fi introduse sau scoase din tara cu scutire de taxe vamale, precum si bunurile care formeaza obiectul material al unor infractiuni prevazute în legi speciale (de exemplu metale pretioase, mijloace de plata straine etc.).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi, în principiu, orice persoana, acesta nefiind circumstantiat de catre lege în vreun fel. Totusi, în fapt, ca subiecti activi apar acele persoane care se ocupa cu acte sau fapte de comert fara licenta, efectueaza operatiuni cu marfuri prohibite sau nu respecta prevederile legale privind cantitatea si calitatea marfii importata sau exportata.

Nu are relevanta daca subiectul activ este un comerciant particular sau exercita asemenea operatiuni în calitate de salariat al unei societati comerciale. Nu pot fi subiecti activi ai acestei infractiuni si ca atare, nu exista raspundere penala, când operatiunile de export si import se efectueaza de catre agentii economici care au prevazut în obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel de operatiuni (art. 1 din H.G. nr. 215/1992).

b) Subiectul pasiv al acestei infractiuni este statul ca titular al drepturilor de a emite licente de import si export, prin savârsirea acestei infractiuni încalcându-se pre­rogativele statului în legatura cu comertul exterior[19].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective presupune efectuarea fara licenta a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor legale, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit.

Asa cum am aratat, pentru a stabili care din operatiunile de mai sus are nevoie de o autorizatie (licenta) trebuie sa se tina seama de reglementarile speciale care contin asemenea precizari (de exemplu, H.G. nr. 215/1992)

Operatiunile de import, export sau tranzit interzis a fi efectuate fara autorizatie, sunt prevazute în lege în mod limitativ, de aceea, practicienilor dreptului le revine sarcina de a decide de la caz la caz, în acele ipoteze pe care legea nu le prevede în mod expres, daca li se aplica prin analogie acelasi tratament juridic.

De asemenea, trebuie remarcat faptul ca efectuarea unui singur act de acest fel nu exclude existenta infractiunii, având în vedere faptul ca totusi textul art. 302
C. pen. foloseste pluralul "operatiuni".

b) Urmarea imediata consta în savârsirea vreuneia din actele incriminate si în crea rea prin aceasta a unei stari de pericol pentru economia nationala si pentru acele interese ale statului care privesc domeniul comertului exterior.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatii de import sau export se savârseste cu intentie (directa sau indirecta). În acest caz, su­biectul activ, desi stie ca realizeaza actiuni de import, export sau tranzit fara licenta, deci fara respectarea prevederilor legale, urmareste producerea acestui rezultat si accepta producerea lui.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de forme imperfecte, legea nu pe­dep­seste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma când s-a efectuat fara autorizatie una din operatiunile considerate de lege ca fiind de import, export sau tranzit.

În practica judiciara sunt considerate astfel de operatiuni si trecerea de bunuri peste granita sau introducerea lor în tara fara autorizatie (licenta).

B. Modalitati. Operatiunile de import, export sau tranzit prevazute în continutul nor­mei de incriminare constituie, fiecare în parte, o modalitate normativa de realizare a elementului material al infractiunii.

Fiecareia dintre aceste modalitati normative îi poate corespunde o multitudine de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Subsectiunea a IX-a. Deturnarea de fonduri

1. Continutul legal

În art. 302¹ C. pen. este incriminata fapta de deturnare de fonduri si aceas­ta consta în schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor mate­riale, fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii econo­mico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori institutii de stat sau unei alte unitati dintre cele prevazute în art. 145 C. pen.

Daca fapta prevazuta în alin. (1) a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este mai mare.

Este cunoscut faptul ca institutiile de stat (sau celelalte unitati publice prevazute în dispozitiile art. 145 C. pen.) care, prin activitatile lor, satisfac un interes general, nu îsi desfasoara activitatea în mod haotic, ci trebuie sa-si administreze fondurile si resur­se­le repartizate de la buget, tinând seama de destinatia acestora. Nimanui nu-i este îngaduit sa modifice destinatia fondurilor în alte directii, chiar daca asemenea modifi­cari ar fi fost justificate de bunul mers al institutiei. Respectarea acestor reguli de dis­ciplina bugetara este hotarâtoare pentru realizarea în conditii corespunzatoare a bu­ge­tului de stat.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este reprezentat de relatiile sociale în legatura cu disciplina bugetara si cu realizarea în bune conditii a prevederilor bugetare. Se poate vorbi si de un obiect juridic secundar (adiacent) cons­­tând în relatiile sociale cu privire la patrimoniu, deoarece prin savârsirea faptei se pot produce si diverse pagube unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen.

b) Obiectul material este format din fondurile banesti sau resursele materiale care au fost deturnate prin actiunea subiectului activ.

B. Subiectii infractiunii.  a) Desi textul de lege nu cere nici o conditie cu privire la calitatea subiectului activ, având în vedere specificul elementului material, ajungem la concluzia ca subiectul activ nu poate fi decât o persoana care are ca atributii de serviciu gestionarea fondurilor banesti si a resurselor materiale.

Coautoratul este posibil doar în situatia în care toti cei care efectueaza activitati specifice infractiunii, au aceeasi calitate amintita în alineatul precedent.

Instigatori sau complici pot fi orice alte persoane.

b) Subiectul pasiv este statul, ca titular al bugetului si care a fost preju­diciat prin actele de deturnare de fonduri sau resurse comise de subiectul activ al infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta în realizarea unei actiuni de schimbare a destinatiei banesti sau a resurselor materiale si orien­tarea acestora spre alte obiective decât cele stabilite prin bugetul de stat. Elementul material va fi realizat numai daca schimbarea destinatiei fondurilor sau resurselor s-a facut fara respectarea prevederilor legale si daca s-au produs conse­cintele aratate în norma de incriminare. Poate savârsi aceasta infractiune, contabilul-sef al unei insti­tutii care foloseste unele fonduri în alt scop decât cel prevazut de normele legale, cauzându-se astfel o perturbare activitatii financiare a unitatii.

b) Urmarea imediata a infractiunii consta în perturbarea activitatii economico-fi­nan ciare a institutiei de stat sau în cauzarea unor consecinte pagubitoare ori ur­mari gra­ve. Aceste rezultate sunt în mod explicit descrise în norma de incriminare si fara producerea acestor consecinte nu exista infractiunea analizata.

c) Între actiunea de deturnare de fonduri sau resurse si rezultatul mentio­nat tre­buie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de deturnare de fonduri se savârseste cu inten­tie directa sau indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de forme imperfecte, legea nu pe­dep seste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma numai atunci când s-a produs efectiv schimbarea desti­natiei fondurilor banesti sau resurselor materiale si când s-au realizat consecintele descrise de lege.

Aceasta presupune scoaterea bunurilor si fondurilor respective dintr-un articol bugetar si transferarea lor în alt articol, fara respectarea prevederilor legale si rea­lizarea consecintelor prevazute în norma de incriminare. Se pune întrebarea care este înca­drarea juridica daca în urma schimbarii destinatiei fondurilor banesti si a resurselor materiale, nu se produc urmarile descrise în textul art. 302 si anume o perturbare a activitatii economico-financiare sau o paguba.

În acest caz consideram ca fapta este o contraventie, urmând a fi sanctionata conform actului normativ care reglementeaza activitatea financiara si bugetara.

B. Modalitati. Infractiunea se realizeaza printr-o singura modalitate normativa (schimbarea destinatiei fondurilor sau resurselor), dar acestei modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea prevazuta în art. 302¹ alin. (1) este pedepsita cu în­chi­soare de la 6 luni la 5 ani, iar pentru forma agravata din alin. (2) se pre­vede pe­deap­sa cu închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Subsectiunea a X-a. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

1. Continutul legal

Infractiunea a fost incriminata si introdusa în Codul penal prin Legea nr. 88

Potrivit reglementarii din art. 302² alin. (1) C. pen., infractiunea consta în efec­tuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator, precum si introducerea în orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fara respectarea dispozitiilor legale.

În alin. (2) al art. 302² sunt prevazute doua variante agravate ale infrac­tiunii. În acest sens se arata ca: "daca faptele prevazute în alineatul precedent au pus în pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 182 ori au cauzat o paguba materiala im­portanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi".

Tentativa se pedepseste.

Este cunoscuta situatia grava cu care se confrunta multe tari ale lumii (printre care si România) ca urmare a existentei pe teritoriul acestora a unor deseuri sau reziduuri rezultate din procesele tehnologice ale unor ramuri industriale (în special din domeniul chimiei). În majoritatea cazurilor aceste deseuri si reziduuri prezinta un real pericol pentru viata si sanatatea oame­nilor si animalelor, precum si pentru mediul înconjurator.

Având în vedere acest pericol, în tarile respective se întreprind masuri pentru re ciclarea, distrugerea sau anihilarea efectelor distrugatoare ale unor astfel de deseuri sau reziduuri.

În unele tari producatorii unor asemenea substante, în loc sa le depoziteze în propria tara (cu consecintele periculoase aratate), încearca sa le transporte în mod fraudulos pe teritoriul altor state. Victima unor asemenea transferuri de substante periculoase a fost si tara noastra.

În luna iunie 1992 Guvernul României a adoptat Hotarârea nr. 340 privind regimul de import al deseurilor si reziduurilor de orice natura, precum si a altor marfuri peri­culoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator. Potrivit acestui act normativ, importul în România de deseuri si reziduuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, asemenea fapte fiind sanctionate contraventional. Con­si­derându-se ca numai prin acest act normativ nu pot fi solutionate cazurile deosebit de periculoase cu care se poate confrunta tara în continuare în acest domeniu, în luna iulie 1992, legiuitorul român a adoptat Legea nr. 88 prin care au fost incriminate faptele de mai sus (art. 302² C. pen.).

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale care privesc viata, inte­gritatea corporala si sanatatea persoanelor, cât si cele referitoare la exis­tenta si dezvoltarea economiei nationale si a proprietatii publice si private.

b) Obiectul material este însusi corpul persoanelor care suporta consecintele daunatoare ale acestor substante sau marfuri periculoase. De asemenea, obiectul material al infractiunii poate fi constituit din bunurile materiale infectate sau distruse.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi în principiu orice per­soana fizica, el nefiind circumstantiat în vreun fel de aceasta lege. În realitate, subiect activ al infractiunii este functionarul care are atributii în legatura cu operatii de import sau export si care poate sa efectueze asemenea operatii si cu materiale poluante. Acesta poate sa fie angajatul unei institutii de stat, al unei firme cu capital mixt sau privat.

Infractiunea este susceptibila a fi savârsita sub toate formele de partici­patie. De regula, aceste infractiuni se savârsesc împreuna, de catre cetateni români si straini.

b) Subiectul pasiv al infractiunii este în primul rând statul, ale carui valori eco­nomice, materiale si umane sunt puse în pericol prin faptele descrise în norma de incri­minare. În al doilea rând, subiectii pasivi sunt cetatenii, persoane fizice a caror sanatate, integri­tate corporala sau viata sunt lezate. De asemenea, pot fi subiecti pasivi si agentii economici care trebuie sa suporte pagubele materiale provocate prin actiunile sus-mentionate.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin mai multe actiuni alternative si anume:

- efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei;

- introducerea în orice mod a acestor produse în tara;

- tranzitarea produselor sus-mentionate pe teritoriul României.

Infractiunea va exista chiar daca se va realiza numai o singura actiune din cele enumerate în art. 302² C. pen. Daca mijlocul folosit constituie prin el însusi o in­frac­tiune (de exemplu se folosesc documente falsificate) se vor aplica regulile con­cursu­lui de infractiuni. Pentru existenta laturii obiective a infractiunii trebuie realizata ce­rin­ta esentiala referitoare la savârsirea unor asemenea fapte prin nerespectarea dispo­zitiilor legale.

b) Urmarea imediata consta în savârsirea faptelor descrise în norma de incri­minare si în crearea în acest mod a starii de pericol pentru sanatatea, inte­gritatea sau viata populatiei, precum si pentru mediul înconjurator. În formele agravate, ur­marea consta în producerea efectiva a urmarilor grave descrise în textul art. 302².

c) Între actiunea subiectului si rezultatul prevazut de lege trebuie sa existe o le­gatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Din punct de vedere al laturii subiective, aceasta se rea­lizeaza cu intentie directa sau indirecta. O persoana care se ocupa cu efectuarea de operatiuni de import, export sau tranzit trebuie sa cunoasca legislatia în domeniu si sa o respecte. Cu atât mai mult daca efectueaza operatiuni de import sau tranzit de reziduuri, deseuri sau alte marfuri periculoase, trebuie sa cunoasca natura lor si efectele pe care le pot avea asupra populatiei si mediului înconjurator.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi realizata în toate formele imper­fecte, legea nu sanctioneaza actele pregatitoare, ci numai tentativa.

Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri sau rezi duuri se consuma în momentul în care asemenea produse au fost aduse efectiv pe teritoriul tarii noastre. În varianta simpla a infractiunii, prevazuta în art. 302² alin. (1) nu este necesar sa se fi produs efectiv un rezultat, ci doar sa se aprecieze pericolul grav pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator.

B. Modalitati. În aceasta varianta, infractiunea se poate realiza în cele trei moda­litati normative care au fost analizate în cadrul laturii obiective.

În alin. (2) al art. 302² sunt prevazute doua forme agravate ale infractiunii, si anume:

a) "daca faptele prevazute în alin. (1) au pus în pericol sanatatea sau integri­tatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna din urmarile aratate în
art. 182 C. pen. ori au cauzat o paguba materiala importanta";

b) "în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale".

În cele doua variante agravate, prezentate mai sus, infractiunea se epuizeaza în momentul în care s-a produs efectiv vreuna din urmarile prevazute de lege.

C. Sanctiuni. Infractiunea prevazuta în art. 302² alin. (2) este pedepsita cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pentru prima forma agravata a infractiunii, pedeapsa prevazuta de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar pentru cea de-a doua forma agravata, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa la aceasta infractiune este pedepsita potrivit dispozitiilor din art. 21
C. pen.