Anumite consideratii critice asupra textului Legii 10/2000

Avocat Cristina Gabriela Logofatu
Baroul Bucuresti

   La atat de putin timp de la aparitia acestei legi este remarcabila afluenta de interpretari si opinii exprimate pe marginea textului acesteia, dar si mai remarcabila este incorectitudinea unora dintre acestea. Ca lege atat de importanta pentru restabilirea drepturilor victimelor «civile» ale comunismului, nu este deloc firesc ca Legea nr. 10/2001 sa nu fie supusa unei analize critice mai amanuntite si mai temeinice. Aceasta ne-am propus prin randurile de mai jos.
 

Cu privire la executarea hotararilor judecatoresti din procesul de revendicare , atata timp cat titlul chiriasului nu a fost anulat.

   Am ales sa pornim in demersul nostru actual de la interesantele dar nu neaparat justele opinii exprimate in articolul «Consideratii privind implicatiile Legii 10/2001 asupra proceselor de revendicare a imobilelor preluate abuziv, solutionate sau in curs de solutionare» publicat anterior chiar in aceasta revista.

   Sustine autorul acestui articol la puctul II din expunerea sa ca :

"Se pune problema insa a punerii in executare a hotararii din procesul de revendicare, atat timp cat titlul chiriasului nu a fost anulat. Ori mai bine spus, poate cere proprietarul anularea actului de vanzare -cumparare incheiat intre stat si chirias, astfel incat hotararea pronuntata in revendicare sa poata fi pusa in executare? De vreme ce proprietarul este tert cat priveste actul dintre stat si chirias, proprietarul nu poate cere anularea actului decat daca exista vreo cauza de nulitate absoluta (lipsa capacitatii, a consimtamantului, a unui obiect determinat sau a unei cauze licite - art.948 C. civ. sau a formei prescrise)."

   Problema astfel pusa este falsa pentru mai multe motive:

   a) in primul rand, din moment ce insusi autorul a pornit de la premisa ca procesul in revendicare s-a judecat la cererea reclamantilor proprietari in contradictoriu cu fostii chiriasi-cumparatori, nu mai este nevoie ca proprietarul sa faca o noua cerere in anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat de fostul chirias cu statul, pentru ca in revendicare Instanta s-a pronuntat asupra titlurilor partilor, retinand pentru a admite cererea in revendicare a reclamantului ca titlul acestuia este mai puternic;

   b) in al doilea rand, niciodata executarea unei hotarari in realizarea dreptului nu va fi conditionata de pornirea unei actiuni in constatarea nulitatii, ci ea se va intemeia pe prevederile art. 371² cod proc. civ. precum si cu respectarea termenului de prescriptie de 10 ani stabilit prin    art. 405 cod proc. civ., astfel :

 «Dreptul de a cere executarea silita se prescrie īn termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Īn cazul titlurilor emise īn materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani."

   c) in al treilea rand, chiar daca proprietarul ar exercita o actiune in constatarea nulitatii absolute asa cum sugereaza autorul articolului amintit, o asemenea cerere nu ar putea fi primita de Instanta, ea fiind inadmisibila conform principiului procedural exprimat la art. 111 cod proc. civ.

 « Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului "

   Or, atata vreme cat premisa era ca proprietarul a castigat chiar in actiunea in revendicare, cu atat mai putin el poate formula ulterior o noua cerere, de aceasta data in constatarea nulitatii pretinsului titlu al fostului chirias - cumparator.

   d) in fine, intrucat asa cum am aratat la punctul b) de mai sus, hotararea prin care s-a admis cererea in revendicare este executorie, o cerere in constatarea nulitatii absolute este lipsita de interes pentru proprietar.

   Si pentru ca problema se pune la fel in cazul art. 46 din Legea 10/2001, nu putem conchite decat ca instituirea unei obligatii in sarcina proprietarului de a introduce actiune in constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare pentru ca, apoi, sa i se restituie in deplina proprietate si linistita posesie imobilul este lipsita de interes, contrara principiului procedural de la art. 111 cod proc. civ., asadar toatal inadmisibila.

   In consecinta, singura solutie a proprietarului este sa apeleze la actiunea in revendicare si, obtinand castig de cauza, sa reintre prin executarea hotararii in realizarea dreptului in posesia bunului sau.

Trebuie mentionat ca nu intereseaza imediat constitutionalitatea art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 - aceasta fiind solutia ultima de inlaturare a acestei eventuale aparari a paratului - pentru ca oricum prima raportare trebuie sa se faca la prevederile legii organice, si anume la codul civil.

   Este de observat ca in tot cuprinsul sau codul civil ca lege organica nu reglementeaza o astfel de cauza de inlaturare a nulitatii unui act juridic civil, cum o face textul alin. 2 din Legea nr. 10/2001 aratand ca buna-credinta atrage validitatea actelor juridice de instrainare.

   Or, atata vreme cat o lege ordinara precum Legea 10/2001 - ce nu are caracter de lege organica pentru ca nu reglementeaza regimul general al proprietatii si mostenirii asa cum cere art. 72 din Constitutia Romaniei, ci regimul unui anumit tip de proprietate, si anume aceea supusa confiscarii in perioada comunista - vine in contradictie cu reglementarea organica, aceasta din urma avand prioritate va fi aplicata. Pentru ca nici o lege ce contravine dispozitiunilor organice ale codului civil nu poate fi aplicata, iar Instantele vor trebui sa ignore pentru aceste argumente dispozitiile aberante ale Legii nr. 10 / 2001.

   Asadar, in ceea ce priveste buna-credinta a fostilor-chiriasi - cumparatori, aceasta va avea doar efectele aratate de legea organica, si anume:

  a) intervertirea precaritatii in posesie are loc in doar patru cazuri expres enuntate de dispoz. art. 1.858, si anume :

-  detentorul precar primeste cu buna - credinta de la un tert un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului detinut;

detentorul precar neaga dreptul celui de la care detine lucrul prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau;

lucrul este transmis, prin act cu titlu particular translativ de proprietate, de catre detentorul precar unei persoane de buna - credinta;

are loc transmisiunea cu titlu universal a lucrului catre un succesor de buna-credinta.

    La randul ei o asemenea intervertire a precaritatii in posesie nu are insa alte efecte pe plan juridic decat cele constand din :

- dobandirea fructelor

- crearea unei prezumtii relative de proprietate,(pe care insa adevaratul  titu 16216i821q lar al dreptului o poate rasturna)

exercitiul actiunilor posesorii.

    In nici un caz insa aceasta nu are efecte juridice cu privire la validarea titlului provenind de la un neproprietar.

  b) posesia utila neviciata, exercitata neintrerupt in tot timpul fixat de lege duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, dar numai dupa cum urmeaza :

- fie prin uzucapiunea de 30 de ani (dar numai in cazul in care posesia este utila, ( adica neviciata ) si se exercita timp de 30 de ani)

- fie prin uzucapiunea prescurtata de la 10 la 20 ani (dar numai in cazul in  care posesia exercitata este utila, se intemeiaza pe un just titlu, dureaza de la 10 la 20 de ani, iar posesorul este de buna-credinta).

   In concluzie, in nici un caz nu poate fi primita o aparare intemeiata pe art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 formulata de paratul fost chiarias ce a cumparat un bun de la stat anterior nelegal preluat de acesta de la adevaratul proprietar.

   Falsa este si opinia larg raspandita intre practicieni ca Legea 10/2001 ar fi de imediata aplicatie. Solutiile recente ale Instantelor ce au imbratisat aceasta aberanta interpretare au consemnat ca actiunile in revendicare introduse inainte de aparitia Legii 10/2001 sunt inadmisibile acum, dupa intrarea in vigoare a Legii noi. Or, actiunea in revendicare trebuie sa fie admisibila si intemeiata raportat la momentul introducerii ei - anterior legii noi - iar nu la data pronuntarii hotararii asa cum din pacate s-a retinut.

   Legea poate deveni aplicabila proceselor in curs de solutionare numai si numai daca proprietarul opteaza pentru calea administrativa conform art. 47, iar nu in alte conditii, pentru ca insasi Legea 10/2001 prevede aceasta posibilitate lasand-o exclusiv la latitudinea proprietarului-reclamant. Nu rezulta din cuprinsul acestei legi ca ea ar pune la dispozitia paratilor fosti chiriasi si cumparatori de la stat aparari noi, ci - pornind chiar de la titlu - ca ea reprezinta o lege reparatorie pentru proprietari.
 

  Solutia? actiunea in revendicare

   Asa cum am aratat, dispozitiile Legii 10/2001 sunt vadit neconcordante cu cele ale legii organice, neputand fi retinute, astfel incat proprietarii sunt nevoiti - chiar si daca ar vrea altfel - sa opteze pentru actiunea in justitie.

   Aceasta cu atat mai mult cu cat ipoteza Legii nr. 10/2001 este aceea ca proprietarul trebuie sa se adreseze persoanei juridice detinatoare. Or, daca imobilul a fost deja instrainat de stat catre fostii chiriasi, proprietarul nici nu se mai poate adresa vreunei persoane juridice detinatoare, pentru ca bunul se afla - dupa instrainare - la o persoana fizica, iar fata de aceasta nu este aplicabila procedura administrativa la care ne referim.

  Concluzionand

   Desi tinem la toate aceste idei mai sus expuse, nu pretindem totusi ca ele sunt infailibile, insa ne par mult mai fundamentate logic si juridic decat analizele altor practicieni.
   Asadar, in opinia noastra, singura solutie viabila, eficienta si procedural legala pentru proprietari este aceea de a formula actiuni in revendicare, pentru ca, desi Legea 10/2001 s-a vrut un act normativ care sa-i sprijine in demersurile lor revendicative, in final nu se dovedeste a fi decat o gluma proasta, garnisita cu nenumarate contradictii si inadvertente, a legiuitorului roman ce a elaborat-o numai si numai pe post de declaratie politica adresata Europei Occidentale, o declaratie de intentie, fara consecinte relevante in apararea si respectarea dreptului de proprietate.

Admisibilitatea actiunii in revendicare dupa Legea 10/2001. CRJ cere ICCJ transparenta

Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti. Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor, Procurorul General al Romaniei a sesizat la data de 4 octombrie 2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie cu recurs in interesul legii in materie de proprietate, motivandu-se practica neunitara a instantelor judecatoresti. Este puterea materiala pe care o exercita o persoana asupra bunului dandu-i posibilitatea de a se comporta ca si cum ar fi adevaratul proprietar al bunului. Este dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra carora proprietarul exercita atributele dreptului de proprietate in interes propriu, dar in limitele legii. Denumire generica pentru toate felurile de monede si semne ale valorii. Au aparut din necesitatea de a facilita schimburile de marfuri. Prevazute in sectiunea I, cap.II, t.I, C. orc. pen.., partea generala, Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv, vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului Ramura a dreptului Romaniei, Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat. Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie. Prevazuta in cap II, t. III, art. 130, C. proc. pen., partea generala; procedeu folosit de organele juridice in scopul aflarii adevarului Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat. Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie. Exceptie de la dispozitiile unui act normativ, Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie. Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti. Sectiile Unite ar trebui sa se pronunte luni, 2 iunie 2008, asupra admisibilitatii/indamisibilitatii actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10 /2001. Din pacate Statul roman nu este in posesia unei statistici privind numarul de condamnari pe care Romania le are la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauzate de nerespectarea dreptului de proprietate privata si nici a sumelor de bani platite de contribuabilul roman in toate aceste cauze . Atragem atentia asupra faptului ca, in cele mai multe situatii, este pe cale de a se implini termenul de 10 ani, termen in interiorul caruia cumparatorii fostelor imobile nationalizate nu aveau dreptul sa le instraineze. Ori declararea ca inadmisibila a actiunii in revendicare duce, pe de o parte, la blocarea actiunilor fostilor proprietari si, pe de alta parte, la posibilitatea vanzarii la pretul pietei a unor imobile cumparate la preturi derizorii. si, cel mai probabil, la noi condamnari la CEDO. Fata de opinia imbratisata de catre Procurorul General, si anume ca actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul civil (art. 480, 481 Cod civil) nu este admisibila dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001, Centrul de Resurse Juridice exprima urmatoarele puncte de vedere: - premisele de la care pleaca cele doua texte (Codul civil, respectiv Legea nr. 10/ 2001) sunt diferite: un drept de proprietate care nu a iesit niciodata din patrimoniul proprietarului, respectiv reconstituirea unui drept de proprietate cu efecte pentru viitor - nefiind premise similare, regula "specialul deroga de la general" nu poate fi aplicata - pe de alta parte, orice derogare de la dreptul comun (regula generala) trebuie sa fie clara, explicita si de stricta interpretare; in acest sens, Legea nr. 10/2001 nu contine astfel de articole derogatorii de la dreptul comun - nu in ultimul rand Romania este parte a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si, ca atare, aplicarea tratatului, respectiv a art. 1 din Protocolul Aditional in materie de proprietate este obligatorie. Solicitam, asadar, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca o premisa a transparentei si responsabilitatii, sa aduca la cunostinta opiniei publice felul in care a votat fiecare membru al acestei instante. Centrul de Resurse Juridice este o organizatie non-guvernamentala care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse, pentru accesul liber la un act de justitie echitabil si contribuie la punerea in valoare a expertizei juridice in interesul tuturor persoanelor.

Legea

Legea nr. actualizata la data de 1 aprilie 2007

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.

(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau

despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

(3) Masurile reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii se acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii. Masurile reparatorii in echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind reg imul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii.

(4) Masurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

(5) Primarii sau, dupa caz, conducatorii entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au obligatia sa afiseze lunar, in termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfarsitul lunii precedente, la loc vizibil, un table care sa cuprinda

bunurile disponibile si/sau, dupa caz, serviciile care pot fi acordate in compensare.*

*Alineatul (5) a fost introdus prin Titlul I art. unic pct. 1 din O.U.G. nr.

Art. 2. - (1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:

a) imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de

transporturi, precum si prin alte acte normative de nationalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul Civil, in acest din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;*

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii,confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor

bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

f) imobilele preluate de stat in baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluarii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau in Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.

(2) Persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

*Litera c) de la alin. (1) a fost modificata prin Titlul I art. unic pct. 2 din O.U.G. nr.

Art. 3. - (1) Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv;

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este

conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fie fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se

constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca si-au reluat activitatea in conditiile legii.

(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societatile nationale, societatile comerciale cu capital de stat, precum si

cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane indreptatite si nu fac obiectul prezentei legi.

Art. 4. - (1) In cazul in care restituirea este ceruta de mai multe persoane indreptatite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste in cote-parti ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.

(3) Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii

pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.

(4) De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.

Art. 5. - Nu sunt indreptatite la restituire in natura sau la masuri reparatorii in echivalent persoanele care au primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor financiare in

suspensie, enumerate in anexa nr. 1 care face parte integranta din prezenta lege.

Art. 6. - (1) Prin imobile, in sensul prezentei legi, se inteleg terenurile, cu sau fara constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in acest constructii.

(2) Masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse.

(3) In situatia prevazuta la alin. (2), restituirea in natura se va dispune prin decizia sau dispozitia unitatii detinatoare.

(4) In situatia in care utilajele si instalatiile solicitate sunt evidentiate in patrimoniul unor societatis comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), dupa stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entitatii implicate in privatizare se va propune acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de

stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

(5) In situatia prevazuta la alin. (4), in vederea emiterii deciziei de restituire in echivalent, la solicitarea entitatii implicate in privatizare, societatile comerciale privatizate vor transmite informatiile privind existenta si valoarea utilajelor si

instalatiilor, in termen de maximum 15 zile de la data primirii adresei de solicitare.*

*Alineatul (5) a fost introdus prin Titlul I art. unic pct. 3 din O.U.G. nr.

Art. 7. - (1) De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura.

(2) Daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de prezenta lege.

(3) In situatia in care anumite imobile-terenuri libere situate in intravilan sunt solicitate de doua persoane indreptatite dintre cele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, caruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada ulterioara datei de 6 martie 1945, si cel de-al doilea, persoana careia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin masurile abusive aratate la art. 2 alin. (1), se va restitui in natura terenul celui dintai proprietar, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte masuri reparatorii in echivalent, in conditiile legii.

(4) In cazurile prevazute la alin. (3) daca restituirea in natura nu este posibila potrivit prezentei legi, ambele personae indreptatite beneficiaza de masuri reparatorii in echivalent.

Art. 8. - (1) Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din

Romania, republicata*).

(3) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale preluate de stat este reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor

cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, republicata*).

(4) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.

*) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 au Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005.

CAPITOLUL II

Restituirea in natura sau masuri reparatorii prin echivalent

Art. 9. - Imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.

Art. 10. - (1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru

constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor

urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

(3) Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.

(4) Se restituie in natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca nu a inceput constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost abandonate.

(5) Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluarii abuzive, s-au edificat constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, daca persoana indreptatita achita acesteia o despagubire reprezentand valoarea de piata

a constructiei respective, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.

(6) In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamitati naturale, persoana indreptatita beneficiaza de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este

liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent.

(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza Legii nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca proprietarii nu au primit despagubiri.

(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.

(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de

evaluare.

(10) In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

(11) Este interzisa instrainarea sau schimbarea destinatiei imobilului a carui restituire in natura nu este posibila datorita afectarii acestuia unei amenajari de utilitate publica. Interdictia subzista pe o perioada de 5 ani,calculata cu incepere de la data emiterii deciziei/dispozitiei de acordare de masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectareaacestuia.*

*Alineatul (11) a fost introdus prin Titlul I art. unic pct. 4 din O.U.G. nr. 209/2005.

Art. 11. - (1) Imobilele expropriate si ale caror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor indreptatite, daca nu au fost instrainate, cu respectarea dispozitiilor legale. Daca persoana indreptatita a primit

o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare.

(2) In cazul in care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrarile pentru care sa dispus exproprierea, terenul liber se restituie in natura cu constructiile ramase, iar pentru constructiile demolate masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. Daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea diferentei dintre valoarea despagubirii primite si valoarea constructiilor demolate asa cum a fost calculata in documentatia de stabilire a despagubirilor, actualizata cu coeficientul de actualizare

stabilit conform legislatiei in vigoare.

(3) In cazul in care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul partial, persoana indreptatita poate obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate

publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent. Dispozitiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica in mod corespunzator.

(4) In cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil.

(5) Valoarea constructiilor expropriate si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.

(6) Valoarea constructiilor expropriate, care nu se pot restitui in natura si a terenurilor aferente acestora se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.

(7) In situatiile prevazute la alin. (2), (3) si (4) valoarea masurilor reparatorii in echivalent se stabileste prin scaderea valorii actualizate a despagubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzatoare a partii

din imobilul expropriat - teren si constructii - care nu se poate restitui in natura, stabilita potrivit alin.(5) si (6).

(8) In situatiile prevazute la alin. (2), (3) si (4), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

Art. 12. - In situatia imobilelor detinute de stat, de o organizatie cooperatista, sau de orice alta persoana juridica dintre cele prevazute la art. 21 alin. (1), (2) si (4), daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu

coeficientul de actualizare stabilit.

Art. 13. - (1) In cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege sau prin hotarare judecatoreasca sunt aplicabile prevederile privind contractele de inchiriere cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contractele de locatiune pentru imobilele restituite in natura avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integranta din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioada de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze

ale contractului, iar contractele de locatiune pentru imobilele restituite in natura avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit.

b) pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioada de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.

Art. 14. - Daca imobilul restituit prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege sau prin hotarare judecatoreasca face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de gestiune sau asociere in participatiune, noul

proprietar se va subroga in drepturile statului sau ale persoanei juridice detinatoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, daca aceste contracte au fost incheiate potrivit legii.

Admisibilitatea revendicarii dupa Legea 10/2001. Teoria anti-RIL

Ca sa fii pregatit pentru viitor, trebuie sa privesti din cand in cand in urma, sa revezi trecutul.

In asteptarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie asupra recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei privitor la admisibilitatea actiunilor in revendicare introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, decizie a carei pronuntare a fost amanata pentru 7 aprilie a.c., incercam, fiecare dintre noi, dupa cum ne facem socotelile prin dosare, sa anticipam posibilele solutii ale Inaltei Curti. 

Dar, mai inainte de asta, ar trebui sa ne amintim ca la 2 februarie 1995, Curtea Suprema de Justitie, constituita in Sectiile Unite, a decis schimbarea jurisprudentei civile de pana atunci, in sensul ca instantele judecatoresti nu sunt abilitate sa se pronunte in cauze avand ca obiect bunuri imobile nationalizate.

La doi ani dupa alegerile generale din toamna anului 1996, la 28 septembrie 1998 mai precis, Curtea Suprema de Justitie a revenit asupra acestei hotarari, declarand admisibile actiunile in revendicare chiar daca erau in vigoare din anul 1995 prevederile Legii nr. 112.

Prin mai recenta Decizie nr. LIII din 2007 pare sa se prefigureze solutia ICCJ asupra sus zisului "RIL". Motivarea din aceasta ne indreptateste sa credem ca Inalta Curte ar considera explicit ca actiunile in revendicare introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 nu ar fi admisibile. Altfel nu intelegem de ce ar motiva: "din moment ce a fost adoptata Legea nr. 10/2001, avand tocmai caracterul special mentionat, care reglementeaza toate situatiile ce privesc restituirea in natura sau masuri reparatorii prin echivalent in cazul imobilelor expropriate īn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se impune ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sa fie considerate ramase fara aplicare in cazul actiunilor avand ca obiect asemenea imobile, daca au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, ca si in toate celelalte cazuri de preluare abuziva de catre stat."

Desigur, daca ICCJ este consecventa, pentru ca nu de putine ori in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg in cauzele impotriva Romaniei s-a subliniat lipsa de unitate a solutiilor date in aceleasi materii nu numai la nivelul intregii tari, ci chiar in cadrul aceleiasi instante, una dintre acestea fiind chiar instanta suprema.

Totusi nu putem anticipa, in ce ne priveste, cum va motiva ICCJ inadmisibilitatea actiunii in revendicare trecand peste caracterul imprescriptibil al acesteia. Si nici cum ar putea trece peste vointa legiuitorului exprimata in cuprinsul Legii nr. 10/2001. Din dispozitiile art. 22 alin. 5 rezulta, per a contrario, ca depunerea unei notificari inlatura decaderea persoanei indreptatite de a obtine restituirea in justitie, asadar posibilitatea de a te adresa instantei pentru a se dispune restituirea exista in corpul legii si nu mai avea nevoie de explicitare prin pronuntarea asupra unui RIL.

La fel, dispozitiile art. 46 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt deosebit de favorabile, aratand (pentru ipoteza in care pe rolul instantelor de judecata se aflau actiuni in revendicare la momentul intrarii in vigoare a legii) ca persoanele carora li s-ar fi respins asemenea cereri beneficiaza si ele de termenul prevazut la art. 22 alin. 5 din lege, insa termenul incepe sa curga pentru ele de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti.

Cum sa fie inadmisibile niste actiuni imprescriptibile extinctiv, cand legea raportat la care urmeaza a se stabili aceasta inadmisibilitate acorda posibilitati peste posibilitati, repuneri in termen si optiuni la dispozitia celor indreptatiti? A se statua asa ceva inseamna a anihila vointa legiuitorului roman. Insemna a calca in picioare principiul separatiei puterilor in stat. Insemna ca ICCJ urmeaza a legifera iar nu doar a da o interpretare dispozitiilor legale aplicate neunitar.

Si totusi, vanzad trecutul mai indepartat (solutia din anul 1996) nu ni se pare imposibil. Vazand trecutul mai apropiat (decizia din 2007 asupra legii exproprierii) nici atat nu ni se pare imposibil.

Astazi suspansul se concentreaza asupra a doua intrebari:
- Va repeta ICCJ greselile trecutului, pe care apoi va trebui sa le repare prin "revenirea asupra practicii sale"?
- Sau se va dovedi ICCJ inconsecventa, dand o solutie asupra aplicabilitatii legii exproprierii si o alta in privinta actiunilor in revendicare de drept comun?

Oricare dintre variante se va confirma, ICCJ va trebui sa motiveze in asa fel incat solutia adoptata sa convinga nu numai lumea juridica, ci si publicul larg, a carui incredere in justitie pare a fi adanc zdruncinata

Casele nationalizate in ceata

Inalta Curte a admis recursul promovat de Kovesi si a dat o regula de interpretare a legii in privinta revendicarii proprietatilor preluate abuziv de stat, care mai mult incurca itele

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat ieri o solutie in ceea ce priveste recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Romaniei privind regimul juridic al caselor nationalizate. Minuta postata pe site-ul Curtii Supreme este ambigua, lasa loc de interpretari, iar singurul lucru care va lamuri pe deplin aceasta situatie este motivarea. Insa pana cand aceasta va fi redactata va mai trece cel putin o luna.

Opiniile avocatilor si chiar ale unor judecatori sunt impartite, fiecare interpretand intr-un mod cele trei randuri ale deciziei Curtii Supreme. Exista voci care spun ca, din ceea ce reiese din minuta, judecatorii vor putea in continuare sa aprecieze de la caz la caz.

Laura Codruta Kovesi, procurorul general al Romaniei, a sesizat instanta suprema cu privire la faptul ca in practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001. Potrivit minutei publicate pe site-ul instantei supreme, Legea speciala (10/2001) in cazul actiunilor de revendicare a proprietatilor nationalizate are prioritate in fata dreptului comun, iar daca sunt

neconcordante intre aceasta si Conventia Europeana, este aplicabila conventia. "Cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, Sectiile Unite decid: Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice", se arata in minuta deciziei ICCJ referitoare la practica instantelor in asemenea dosare. Hotararea instantei supreme urmeaza a fi motivata.

Opinia presedintelui ICCJ

"A fost admis recursul intr-o forma combinata, deoarece doamna Kovesi nu a propus o solutie unitara, ci a dat mai multe variante. Noi am luat decizia in baza unui principiu de drept, care statueaza faptul ca, intre legea speciala si legea generala, are prioritate legea speciala. Cu alte cuvinte, intre Conventia Europeana a Drepturilor Omului si legea 10, are prioritate Conventia Europeana intr-o actiune de revendicare", a declarat Nicolae Popa (foto), presedintele Inaltei Curti, citat de Newsin. Potrivit unui judecator al Inaltei Curti, contactat de ZIUA, "actiunile intemeiate pe legea generala si bazate si pe Conventia Europeana sunt admisibile de principiu, urmand ca in fiecare caz in parte rezolvarea sa fie data in functia de situatia de fapt si de drept a cauzei respective. Asta inseamna ca actiunile sunt admisibile, pentru ca daca judecatorii nu ajungeau sa verifice fondul insemna ca erau inadmisibile. Faptul ca intri in detalii ca judecator si intr-un caz verifici mai multe criterii de preferabilitate inseamna clar ca actiunea este admisibila. In opinia mea, din minuta reiese ca actiunea intemeiata pe Codul Civil este admisibila".

Dumitru Radescu, avocat:

Solutie ambigua

"Legea 10, care este lege speciala, prevede dreptul celor care au fost expropriati, nationalizati, deposedati de proprietati imobiliare, sa le dobandeasca intr-o procedura si administrativa, si judecatoreasca. Numai ca pericolul la Legea 10 l-au creat termenele scurte, de sase luni, care se prelungesc pana la 18 luni, iar daca acestea nu se respecta, opereaza sanctiunea decaderii. Toti cei care nu au cerut pe Legea 10, au apelat la revendicarea de drept comun. Iar Inalta Curte a zis asa: "Legea 10 era lege speciala in favoarea exclusiv a celor deposedati de proprietati si, pe cale de consecinta, nu puteti alege o alta cale, o a doua, daca nu ati uzat de termenele prevazute in ea". Iar Inalta Curte mai spune: "este inadmisibila actiunea in revendicare pe calea dreptului comun, atata timp cat exista procedura speciala a Legii 10, numai ca aceasta lege sa nu fie in contradictie cu Conventia Europeana". Si este o contradictie. Termenul de sase luni este in contradictie cu Conventia Europeana, care zice ca dreptul de proprietate este imprescriptibil si garantat. Si atunci, practic, cei care au optat pentru Legea 10, nu mai pot opta si pentru revendicarea de drept comun".

Proprietarii sunt nemultumiti

Asociatia Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat (APDAS) va ataca la CEDO decizia Inaltei Curti, care da dreptate procurorului general in privinta modalitatilor de revendicare a caselor nationalizate, a declarat presedintele asociatiei, Maria Theodoru (foto).

Directorul Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ) Georgiana Iorgulescu, a declarat ca decizia Curtii Supreme in cazul recursului in interesul legii promovat de procurorul general in materie de proprietate nu ii lamureste pe judecatori cum sa decida in procese si va duce la pierderea unor noi cazuri la CEDO. Directorul CRJ afirma ca este dezamagita de decizia Inaltei Curti privind admisibilitea unei actiuni in revendicare promovata pe dreptul comun, dupa aparitia Legii 10/2001. "M-as fi asteptat ca Inalta Curte, care nu a excelat in unificarea jurisprudentei, sa declare admisibila o actiune in revendicare pe dreptul comun. Asa cum este redactat comunicatul instantei supreme, reiese o cale de mijloc, care da dreptul instantelor sa verifice daca o astfel de actiune in revendicare aduce atingere unui alt drept de proprietate. Ceea ce inseamna ca Inalta Curte nu a declarat actiunea in revendicare pe drept comun ca fiind inadmisibila, dar nici nu a lamurit in concret ce trebuie sa faca instantele din tara", a afirmat Georgiana Iorgulescu. Centrul de Resurse Juridice sustine ca premisele de la care pleaca cele doua texte (Codul civil, respectiv Legea 10/ 2001) sunt diferite: un drept de proprietate care nu a iesit niciodata din patrimoniul proprietarului, respectiv reconstituirea unui drept de proprietate cu efecte pentru viitor. Or, nefiind premise similare, regula "specialul deroga de la general" nu poate fi aplicata in acest caz.

Valeriu Stoica, avocat, fost ministru al Justitiei

"Si cu carne, si cu branza"

"Decizia ICCJ nu ofera un raspuns adecvat reprosului CEDO. Deocamdata mi se pare neclara. Am citit si explicatia presedintelui Inaltei Curti, dar nici aceasta nu m-a lamurit. Nu se intelege daca actiunea in revendicare este admisibila sau este inadmisibila. Din explicatia domnului Popa pare sa rezulte ca de regula are prioritate procedura prevazuta de Legea 10 din 2001. Ca urmare, de cele mai multe ori neutilizarea acestei proceduri prevazute de Legea 10 inchide calea actiunii in revendicare. Totusi, in cazuri speciale, ar rezulta din explicatia presedintelui Inaltei Curti ca s-ar putea folosi calea actiunii in revendicare, urmand ca judecatorii sa aprecieze de la caz la caz. O asemenea solutie, "si cu carne, si cu branza", nu va permite unificare practicii judiciare in materie".

Pagina realizata de Bogdan GALCA si Andrei GHICIUSCA

Dupa presiuni si amanari nesfarsite

Curtea Suprema de Justitie a admis recursul privind Legea 10 referitoare la casele nationalizate
Ionut Crivat

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a publicat, ieri, pe site-ul institutiei, decizia prin care a fost admis recursul in interesul legii promovat de procurorul general Laura Codruta Kovesi privind Legea 10/2001 referitoare la revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acest recurs a fost promovat de procurorul general al Romaniei intrucat s-a constatat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile dreptului comun avand ca obiect Legea 10/2001. Instanta suprema a amanat de doua ori discutarea acestei probleme, intrucat procurorul general Laura Kovesi nu adusese destule hotarari judecatoresti definitive care sa demonstreze caracterul neunitar al deciziilor din instanta.

In sfarsit s-a dat un verdict, dupa atatea amanari, vreme in care zeci si zeci de familii de romani au stat cu sabia lui Damocles deasupra capului, au suferit adevarate tragedii la gandul ca in orice clipa, dupa o viata de munca vor fi aruncati, cu toata agoniseala, in strada. Consecinte a unor legi sucite, negandite, a imensei delasari si nepasari a guvernatilor. Astfel, dupa ore intregi de judecata, luni noapte, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, in dosarul nr. 60/2007 a pronuntat urmatoarea solutie cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, a decis: concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.
In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

Reamintim ca Parchetul General motiveaza, potrivit Rompres, acest recurs pe baza observatiilor conform carora "unele instante de judecata au considerat ca, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art. 2 alin. 1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este inadmisibila. In acest sens, s-a retinut ca Legea nr.10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun".
Potrivit Parchetului s-a considerat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun nu poate fi admisa nici atunci cand persoanele indreptatite au urmat procedura administrativa obligatorie, prevazuta de dispozitiile Legii nr.10/2001, atat in situatiile in care aceasta procedura a fost finalizata, prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivata, cat si in situatia in care aceasta procedura nu a fost incheiata".
Pe de alta parte, alte instante au considerat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 este admisibila.
In acest recurs se mai arata ca unele instante considera ca "faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a se bucura de masurile reparatorii speciale reglementate in cuprinsul acesteia, nu impiedica posibilitatea intentarii unei actiuni in revendicare de drept comun".

De asemenea, unele instante au apreciat ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun este admisibila si atunci cand vizeaza imobile instrainate prin acte de dispozitie fostilor chiriasi de catre unitatea detinatoare, caz in care trebuie sa se procedeze la compararea titlurilor de proprietate detinute de parti.

Dupa pronuntarea unei solutii de catre Sectiile Unite ale ICCJ, toate celelalte instante vor trebui sa aplice, in mod obligatoriu, solutia data. Sa vedem acum ce se va intampla si care va fi soarta atator romani care acum, la batranete, din cauza unor cereri si retrocedari absurde, au numai de suferit