CODUL MUNCII
Forma veche, valabila pana in 2006:
Art. 101
Angajatorul poate īncadra salariati cu program de lucru corespunzator unei fractiuni de norma de cel putin doua ore pe zi, prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.
Contractul individual de munca cu timp partial se īncheie numai īn forma scrisa.
Durata saptamānala de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de munca cu timp partial este inferioara celei a unui salariat cu norma īntreaga 535k1023f comparabil, fara a putea fi mai mica de 10 ore.
Salariatul comparabil este salariatul cu norma īntreaga 535k1023f al aceluiasi angajator, care presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial. Atunci cānd nu exista un salariat comparabil se au īn vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil acelui angajator sau dispozitiile legislatiei īn vigoare.
MODIFICARI APROBATE PRIN O.U.G. NR.55/2006:
"Art. 101
Salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamānal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma īntreaga comparabil."
"Art. 1011
(1) Angajatorul poate īncadra salariati cu fractiune de norma prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.
(2) Contractul individual de munca cu timp partial se īncheie numai īn forma scrisa.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu norma īntreaga 535k1023f din aceeasi unitate, care are acelasi tip de contract individual de munca, presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial, avāndu-se īn vedere si alte considerente, cum ar fi vechimea īn munca si calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci cānd nu exista un salariat comparabil īn aceeasi unitate, se au īn vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil. Īn cazul īn care nu exista un contract colectiv de munca aplicabil, se au īn vedere dispozitiile legislatiei īn vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel national."
TITLUL VII: DESPRE CONTRACTUL DE LOCATIUNE
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1410
Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare. (C. civ. 1411 si urm., 1470 si urm.).
Art. 1411
Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat. (C. civ. 1413 si urm.).
Art. 1412
Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte. (C. civ. 1413, 1470).
Art. 1413
Locatiunile sint de mai multe feluri si au regulile lor proprii.
Se cheama inchiriere, locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor;
Arendarea, locatiunea fondurilor rurale;
Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului;
Antrepriza, luarea savirsirii unei lucrari drept un pret determinat, cind materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare. (C. civ. 1416 si urm., 1447 si urm., 1470 si urm.).
Art. 1414
Se considera ca o locatiune orice concesiune temporara a unui imobil drept o prestatie anuala, ori sub ce titlu ar fi facuta.
O asemenea concesiune nu trece catre cesionar nici o proprietate, chiar cind s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi fara nici un efect. (C. civ. 1411).
Art. 1415
Locatiunile ereditare astazi in fiinta cunoscute sub numele de emfiteuze, ori embatic (besman) se pastreaza. Ele se vor regula dupa legile sub care s-au nascut.
Pe viitor ele nu se mai pot infiinta.
CAPITOLUL V: Despre locatiunea lucrarilor
Art. 1470
Exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora;
aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor;
aceea a intreprinzatorilor de lucrari. (C. civ. 1412, 1413, 1471, 1473 si urm., 1478 si urm.).
Art. 1471
Nimeni nu poate pune in serviciul altui lucrarile sale decit pentru o intreprindere determinata sau pe un timp marginit. (C. civ. 5, 1411, 1472 si urm.).
Art. 1472
Patronul se crede pe cuvintul sau: pentru catimea salariului; pentru plata salariului anului expirat si pentru aconturile date pe anul curgator.
Art. 1473
Dispozitiile din capul despre depozit si sechestru relative la stapinii de hoteluri se vor aplica si la carausii si capitanii de corabii, intrucit priveste paza si conservarea lucrurilor incredintate lor. (C. civ. 1080, 1474 si urm., 1532 si urm., 1623 si urm.).
Art. 1474
Carausii si capitanii de corabii sint raspunzatori nu numai pentru lucrurile ce au incarcat in bastimentul sau carul lor, dar si pentru acelea ce li s-au remis in port sau in magazinele de depozit, spre a fi incarcate in bastimentul sau carul lor.
Art. 1475
Ei sint raspunzatori de pierderea si stricaciunea lucrurilor incredintate lor, cind ei nu probeaza ca s-au pierdut ori s-au stricat din cauza de forta majora sau cazuri fortuite. (C. civ. 1083, 1156).
Art. 1476
Intreprinzatorii de transporturi publice pe uscat si pe apa trebuie sa tina un registru de bani, de efectele si pachetele cu care se insarcineaza. (C. civ. 1198, 1621).
Art. 1477
Intreprinzatorii de transporturi si de trasuri publica, precum si patronii bastimentelor mai sint supusi la regulamentele particulare (dispozitii normative speciale), care au putere de lege intre dinsii si ceilalti cetateni.
Art. 1478
Cind se comite cuiva (contracteaza cu cineva) facerea unui lucru, se poate stipula ca el sa puna numai lucrul sau, sau meseria sa, sau sa procure si materia. (C. civ. 1413, 1470, 1479 si urm.).
Art. 1479
Cind lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramine in sarcina sa, afara numai daca comitentele a intirziat (a fost pus in intirziere) de a-l primi. (C. civ. 1018, 1074 si urm., 1156, 1335, 1480, 1481).
Art. 1480
Cind meseriasul pune numai lucrul sau, sau industria sa, daca lucrul piere, dauna nu cade in sarcina lui decit numai daca va fi urmat din culpa sa. (C. civ. 1156, 1481).
Art. 1481
In cazul articolului precedent, daca lucrul piere, desi fara culpa lucratorului, inainte insa de a fi fost tradat si fara ca comitentul sa fi intirziat de a-l verifica, meseriasul nu are nici un drept de a pretinde salariul sau, afara numai cind lucrul a pierit din cauza unui viciu al materiei.
Art. 1482
Cind e vorba de un lucru ce se masoara, sau care are mai multe bucati, verificarea se poate face in parti si se prezuma facuta pentru toate partile platite, daca comitentul plateste lucratorului in proportia lucrului facut.
Art. 1483
Daca, in curs de zece ani, numarati din ziua in care s-a ispravit cladirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru insemnator, unul ori altul se darima in tot ori in parte, sau ameninta invederat darimarea, din cauza unui viciu de constructie sau a pamintului, intreprinzatorul si arhitectul ramin raspunzatori de daune. (C. civ. 1902).
Art. 1484
Intreprinzatorul sau arhitectul care s-a insarcinat a da gata un edificiu, dupa un plan statornicit si dezbatut cu comitentul, nu poate cere nici o sporire de plata, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a materialelor, nici sub pretext ca s-a facut la planul zis schimbari si adaugiri, daca aceste adaugiri si schimbari n-au fost in scris aprobate si pretul lor defipt cu comitentul.
Art. 1485
Contractul de locatiune a lucrarilor se desfiinteaza cu moartea meseriasului, arhitectului sau intreprinzatorului. (C. civ. 1094, 1440, 1486, 1552).
Art. 1486
Comitentul insa este dator sa plateasca erezilor or, in proportia pretului defipt prin conventie, valoarea lucrarilor facute si aceea a materialelor pregatite, intrucit insa acele ucrari si materiale pot fi folositoare pentru dinsul.
Art. 1487
Intreprinzatorul raspunde de lucrarile persoanelor ce a intrebuintat. (C. civ. 1000).
Art. 1488
Zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt (in intreprindere), pot reclama plata lor de la comitent, pe atit pe cit acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei. (C. civ. 974, 1489, 1490, 1737 pct. 4 si 5, 1742).
Art. 1489
Zidarii, lemnarii si cu ceilalti lucratori care contracteaza direct cu un pret hotarit, sint priviti ca intreprinzatori pentru partea de lucru ce iau asupra-le.
art. 1490
Dispozitiile articolelor precedente din acest capitol se aplica si la dinsii.
|
