Caracterizarea generala a infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romaniei

Caracterizarea generala a infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romāniei

1. Obiectul juridic si material al infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romāniei

A. Obiectul juridic generic al infractiunilor contra capacitatii de aparare a tarii, īl constituie ansamblul relatiilor sociale a caror existenta si dezvoltare nu ar fi posibila fara mentinerea capacitatii de aparare a tarii. Deci este vor 20120x2314u ba de toate relatiile sociale conditionate de apararea eficienta a acestei valori sociale care este capacitatea de aparare a tarii si care are un caracter complex. Ea īnglobeaza valori sociale com­po­nente si anume: puterea de lupta a fortelor armate rezulta dintr-o buna pregatire si dintr-o desavārsita ordine si disciplina īn desfasurarea activitatii specifice; loialitatea si com­portarea vitejeasca pe cāmpul de lupta; unitatea de interese a populatiei si spi­ritul ei de rezistenta; atitudinea constanta a cetatenilor fata de obligatiile care le in cumba īn legatura cu apa­rarea tarii[1].

B. Īn cazul unor infractiuni contra capacitatii de aparare exista si un obiect ma­terial (de exemplu, īn cazul infractiunilor de lovire a superiorului sau a sefului, a infe­riorului sau a subalternului, obiectul material este corpul persoanei lovite).

2. Subiectii infractiunilor

A. Subiectul activ al infractiunilor contra capacitatii de aparare a tarii este, de re­gula, militarul, deci o persoana care are o calitate anume, aceea de militar, iar īn mod exceptional, pentru unele infractiuni, subiectul activ poate fi un civil, īn masura īn care acesta are de īndeplinit obligatii cu privire la capacitatea de aparare a tarii (la unele infractiuni, subiect activ poate fi atāt un militar, cāt si un civil).

Deoarece īn Codul penal nu se defineste notiunea de militar, pentru lamurirea aces­ teia este necesar sa tinem seama de prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 45/1994 privind apararea nationala a Romāniei si ale Legii nr. 46/1996 privind pregatirea po­pu­latiei pentru aparare.

Īn conformitate cu art. 52 alin. (2) din Constitutie, serviciul militar este obligatoriu pen tru barbatii, cetateni romāni, care au īmplinit vārsta de 20 de ani, cu exceptia ca­zu­ri­lor prevazute de lege, iar īn alin. (3) al aceluiasi articol se prevede ca pentru prega­tirea īn cadrul serviciului militar activ, cetatenii pot fi īncorporati pāna la vārsta de 35 de ani.

Modalitatile de executare a serviciului militar sunt prevazute īn art. 3 din Legea
nr. 46/1976 si acestea sunt: ­

a) ca militari īn termen si ca militari cu termen redus, de la data prezentarii la cen­trele militare, unitati sau formatiuni militare si pāna la data trecerii īn rezerva;

b) ca elevi ai scolilor militare sau institutiilor militare de īnvatamānt superior, de la da­­ta prezentarii la scolile sau institutiile de īnvatamānt superior si pāna la absolvirea acestora;

c) īn calitate de cadre īn activitate - ofiteri, maistri militari, subofiteri si militari an­ga­jati pe baza de contract - ale Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Inter­ne, de la data acordarii gradului si pāna la data trecerii acestora īn rezerva sau direct īn retragere. Īn aceasta categorie intra, desigur, si cadrele Serviciului Romān de In­for­­matii si ale celorlalte servicii de informatii ale statului care, potrivit art. 117 alin. (3) din Constitutie, sunt considerate componente ale fortelor armate;

d) īn calitate de rezervisti ai institutiilor sus-mentionate, concentrati sau mobilizati, de la data prezentarii la centrele militare ori la unitati sau formatiuni militare si pāna la data īnmānarii livretului militar cu mutatia de desconcentrare sau de demobilizare ori a dovezii de desconcentrare sau demobilizare.

Īn afara de persoanele mentionate, subiect activ al unei infractiuni contra capa­citatii de aparare a tarii poate fi si cetateanul romān care lucreaza īntr-o institutie civi­la, daca aceasta, īn timp de razboi, se militarizeaza.

Infractiunile contra capacitatii de aparare se pot savārsi sub toate formele de participatie, īn special sub forma instigarii si complicitatii (coautoratul fiind mai rar īntālnit).

B. Subiectul pasiv principal al acestor infractiuni este statul. Īn cazul majoritatii infractiunilor exista si un subiect pasiv secundar, adica unitatea sau formatiunea mili­ta­ra a carei activitate a fost perturbata prin comiterea infractiunii.

3. Latura obiectiva

A. Īn cazul majoritatii infractiunilor din acest grup elementul material se realizeaza prin actiuni si numai rareori prin inactiuni.

B. Urmarea imediata a acestor infractiuni presupune, īn general, crearea unei stari de pericol derivat din īnsasi savārsirea actiunii (inactiunii). Īn alte cazuri legea cere sa existe un rezultat material. Īn cazul acestor din urma infractiuni va trebui cons­tatata existenta raportului de cauzalitate dintre actiune (inactiune) si rezultat.

C. La unele infractiuni contra capacitatii de aparare, legea prevede conditii spe ciale privind locul si timpul savārsirii faptei (de exemplu, cāmpul de lupta sau timp de razboi).

Prin notiunea de "cāmp de lupta" se īntelege teritoriul pe care se dau lupte sau au avut loc lupte terestre, navale sau aeriene, cu inamicul[2].

Potrivit art. 153 C. pen., prin expresia "īn timp de razboi" se īntelege intervalul de timp de la data mobilizarii sau de la īnceperea operatiilor de razboi pāna la data trecerii armatei la starea de pace.

4. Latura subiectiva

Infractiunile contra capacitatii de aparare, īn general, se savārsesc cu intentie di­recta sau indirecta. Īn cazul infractiunii prevazute īn art. 345 alin. (1) C. pen. (co­liziunea), legiuitorul a prevazut explicit posibilitatea savārsirii acesteia si din culpa.

Infractiunile contra capacitatii de aparare care se comit prin inactiune (omisiune) pot fi savārsite atāt cu intentie, cāt si din culpa, conform dispozitiei din art. 19 alin. ultim. C. pen.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi majoritatea infractiunilor contra capacitatii de aparare sunt sus­cep­tibile de o desfasurare īn timp si, prin urmare, de forme imperfecte ale infractiunii, legiuitorul nu incrimineaza niciodata actele pregatitoare, iar tentativa este incriminata numai la infractiunile considerate ca fiind mai periculoase art. 338, 339, 340, 341, 344 si art. 345 alin. (2) si (3) C. pen.].

Unele din infractiunile contra capacitatii de aparare a tarii sunt de consumare instan­tanee, la care elementul material al laturii obiective se epuizeaza de la sine prin consumarea infractiunii (de exemplu: lovirea superiorului sau inferiorului, prevazute īn art. 335 si 336 C. pen., parasirea navei prevazuta de art. 341 C. pen. etc.).

Alte infractiuni din aceasta categorie sunt infractiuni continue, la care consumarea infractiunii se prelungeste īn timp, cum este, de exemplu, infractiunea de dezertare; aceasta se epuizeaza o data cu aducerea sau īntoarcerea de buna voie a inculpatului īn unitate sau la serviciu[3].

B. Modalitati. Infractiunile contra capacitatii de aparare prezinta, īn concret, doua sau chiar mai multe modalitati normative de realizare, corespunzatoare variantelor din dispozitiile de incriminare.

La marea majoritate dintre aceste infractiuni apare ca modalitate agravata savār­sirea acestora "īn timp de razboi".

Fiecarei modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati fap­tice.

C. Sanctiuni. Sanctiunile prevazute pentru infractiunile contra capacitatii de apa­ra­re a tarii sunt stabilite de catre legiuitor īn mod diferentiat, īn raport cu gradul de peri­col social pe care-l prezinta forma simpla, agravata sau calificata a fiecarei infractiuni īn parte.

Pentru toate aceste infractiuni legiuitorul a prevazut, ca pedeapsa principala, īn­chi­soarea. La infractiunile care prezinta un grad de pericol social mai grav, pedeapsa principala este detentiunea pe viata, prevazuta īn mod alternativ cu īnchisoarea de la 15 la 25 ani [de exemplu: capitularea - ­art. 338 alin. (1) C. pen.; parasirea comenzii - art. 342 alin. (2) C. pen.; coborārea pavilionului - art. 344 C. pen. etc.].

Īn cazul unei singure infractiuni (sustragerea de la recrutare - prevazuta de art. 353 C. pen.), pedeapsa īnchisorii este prevazuta alternativ cu amenda. Īn cazurile con­crete īn care se va aplica amenda se va tine seama de prevederilor art. 63 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.

Īn cazul acestor infractiuni, de regula, pedeapsa principala este īnsotita de pe­depse complimentare care privesc interzicerea unor drepturi.

Pentru unele dintre infractiunile contra capacitatii de aparare a tarii legiuitorul a pre vazut, ca o conditie a tragerii la raspundere penala a autorului, obligatia ca pentru pu­nerea īn miscare a actiunii penale, sa existe sesizarea comandantului[4]. Din aceas­ta categorie fac parte infractiunile contra ordinii si disciplinei militare (art. 331-336
C. pen.), sustragerea de la serviciul militar (art. 348 C. pen.) si infractiunile savārsite numai de civili (art. 353 si art. 354 C. pen.).

Aceasta institutie (a sesizarii comandantului) īsi are justificarea īn specificul activitatii militare, īn cadrul careia comandantul sau seful poarta raspunderea atāt pentru pregatirea de lupta a militarilor, cāt si pentru apararea valorilor sociale ocrotite de legea penala de catre personalul din unitatea pe care o conduce[5].