EFECTUAREA URMARIRII PENALE
Sectiunea I
Sesizarea organelor de urmarire penala
Modurile de sesizare
Art. 221. - Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune.
Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.
De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal.
Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila.*)
*) Alin. 4 al art. 221 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Plangerea
Art. 222. - Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau d 24424t1921y e o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune.
Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.
Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste. Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea.
Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.
Denuntul
Art. 223. - Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, despre savarsirea unei infractiuni.*)
Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.
*) Alin. 1 al art. 223 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Acte premergatoare
Art. 224.**) - In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.**)
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.
**) Art. 224 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1973, alin. 2 fiind reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Sesizarea la cererea organului competent
Art. 225. - Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute in art. 222 alin. 2.
Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari
Art. 226.*) - Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-336, 348, 353 si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului. Pentru celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala.
Alin. 3 al art. 226 a fost abrogat prin Legea nr. 104/1992.
Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de salariati
Art. 227. - Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera art. 145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.**)
Obligatiile prevazute in alineatul precedent revin si oricarui functionar sau altui salariat care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.
**) Alin. 1 al art. 227 este reprodus astfel cum a fost modificat potrivit art. II din Legea nr. 141/1996.
Sectiunea II
Desfasurarea urmaririi penale
Inceperea urmaririi penale
Art. 228.*) - Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b).
In cazul aratat in art. 10 lit. b), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.
Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alineatul precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale.
In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.
Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.
*) Art. 228 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1993.
Invinuitul
Art. 229. - Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Scoaterea de sub urmarire cand fapte nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
Art. 230.*) - Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.
Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
Art. 231.*) - Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
Art. 232.*) - Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231, actele ori dosarul, organul de urmarire penala incepe ori, dupa caz, continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acesteia, potrivit legii si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
*) Art. 230 231 si 232 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 7/1973.
Arestarea preventiva a invinuitului
Art. 233. - In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului pentru a decide.
Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Propuneri facute de organul de cercetare penala
Art. 234. - Daca organul de cercetare penala considera ca sunt teme iuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului.
Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, face propuneri si in aceasta privinta.
Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
Art. 235. - Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Arestarea preventiva a inculpatului
Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si urm.
Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror inainte de expirarea termenului de arestare a invinuitului.
Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
Art. 237. - Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.
Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.
Extinderea cercetarii penale
Art. 238. - Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului, pentru ca acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii incadrarii juridice.
|
