Falsificarea instrumentelor de autentificare sau marcare

Falsificarea instrumentelor de autentificare sau marcare

Cel de-al doilea capitol al Titlului VII al Partii speciale reprezinta o subgrupa distincta a infractiunilor de fals, incluzând doua infractiuni: falsificarea instrumentelor oficiale si folosirea instrumentelor oficiale false. Aceste incriminari privesc tot activitati de alterare a adevarului, dar cu referire speciala la alte valori decât cele la care se face referire în capitolele I sau III din acest titlu si anume: instrumente de autentifica­re sau marcare (sigiliu, stampile sau instrumente de marcare).

Subsectiunea I. Falsificarea instrumentelor oficiale

1. Continutul legal

Infractiunea prevazuta de art. 286 C. pen. consta în falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizatiile la care se refera art. 145 C. pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu al celorlalte in­frac tiuni de fals.

b) Obiectul juridic special este reprezentat de ansamblul relatiilor sociale a caror formare si dezvoltare sunt conditionate de ocrotirea încrederii pu 656r1717g blice care se acorda instrumentelor de autentificare sau de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasa, sub aspectul valorii lor probante, pe înscrisurile sau obiectele oficiale.

c) Obiectul material al infractiunii prevazute de art. 283 C. pen. consta în ins­tru­mentele de autentificare sau marcare care sunt supuse falsificarii: sigilii, stampile etc.

Sigiliile, stampilele sau instrumentele de marcat folosite oficial au atributul de a atesta, prin aplicarea lor pe un anumit înscris sau obiect, autenticitatea datelor îns­crise sau însusirile reale ale obiectului marcat.

Sigiliul este acel obiect alcatuit dintr-o placa pe care este gravata o anumita inscriptie, o emblema, o efigie etc. apartinând unei anumite institutii si care se aplica pe un act ca dovada a autenticitatii sale.

stampila este o placa de lemn, ceramica, metal etc. montata pe un mâner, având un desen în relief, reprezentativ pentru o anumita organizatie din cele prevazute în art. 145 C. pen., care se aplica pe anumite înscrisuri sau marfuri pentru a le atesta validitatea sau provenienta[1].

Instrumentul de marcat este un obiect purtator al unui semn distinctiv destinat a fi aplicat pe anumite bunuri pentru a le certifica anumite proprietati sau provenienta aces­tora (exemplu: instrumentele pentru marcarea metalelor pretioase de catre Banca Nationala, ciocanele silvice sau instrumentele pentru marcare a animalelor la ocoalele comunale, marcarea aparatelor sau instrumentelor de masuratoare etc.[2]

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni ­poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Partici­patia este posibila în toate formele sale.

b) Subiectul pasiv principal este statul român ale carui interese în stapânirea fe­nomenului criminalitatii sunt periclitate prin savârsirea unor astfel de infractiuni, iar subiect pasiv secundar este o organizatie din cele prevazute în art. 145 C. pen. (auto­ritate publica, institutie publica, institutie sau o alta persoana juridica de interes public sau un serviciu de interes public) al carei sigiliu, stampila sau instrument de marcat a fost falsificat.

Pentru existenta infractiunii legea nu cere vreo conditie speciala de loc sau timp.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material presupune savârsirea unei actiuni de falsificare a unui sigiliu, stampile sau a unui instrument de marcare. Asemanator oricarei alte actiuni de falsificare, aceasta operatiune se poate realiza atât prin contrafacere, cât si prin alterare.

Contrafacerea se caracterizeaza, la aceasta infractiune, prin plasmuirea, confec­tionarea, reproducerea unui sigiliu, stampila sau instrument de marcat care imita instrumentul adevarat si da aparenta de autenticitate. Este vorba în acest caz de falsificarea acelei parti a sigiliului, stampilei, instrumentului destinat sa redea ampren­ta instrumentului falsificat, adica partea care lasa prin aplicare o anumita urma si care prin contrafacere ar urma sa fie identica cu aceea pe care o lasa un instrument, stam­pila, sigiliu autentic.

Alterarea este acea manopera prin care se efectueaza unele modificari ale sigi­liu­lui, stampilei sau instrumentului de marcare, astfel încât amprenta lasata de acestea pe anumite înscrisuri sau obiecte sa fie considerata veridica de catre cei din jur.

În ambele sale variante, prin urmare, falsificarea vizeaza acea parte a instru­men­telor de autentificare sau marcare ce serveste la aplicarea ampren­tei pe un înscris sau bun pentru a-i conferi acestuia forta probanta necesara si nu substanta sau forma instrumentului[3].

Daca falsificarea s-ar referi numai la amprenta stampilei deja aplicata pe un în­scris, fapta va avea o alta încadrare juridica (fals material în înscrisuri oficiale), iar atunci când se falsifica urma lasata pe un anumit bun de instrumentul de marcare pentru a-i conferi imaginea unei calitati superioare si a induce în eroare persoanele interesate sa achizitioneze acel bun, fapta va constitui înselaciune, potrivit art. 215 C. pen.[4]

Pentru a realiza elementul material al infractiunii prevazute în art. 286 C. pen., instrumentul care a fost supus falsificarii trebuie sa corespunda unui instrument oficial de autentificare sau marcare[5] si sa fie apt a fi utilizat potrivit destinatiei pe care un asemenea instrument în mod normal trebuie sa o aiba.

Potrivit prevederilor art. 286 C. pen., sigiliul, stampila sau instrumentul de marcare care a fost contrafacut sau alterat trebuie sa fie din cele de care se folosesc orga­nizatiile prevazute în art. 145 C. pen. În masura în care falsificarea s-a produs asupra unui instrument de atestare utilizat de o persoana particulara sau de o persoana juridica, alta decât o organizatie care intra sub incidenta art. 145 C. pen., fapta va cons­titui, dupa caz, fie un fals în înscrisuri, fie o înselaciune.

b) Urmarea imediata si în cazul acestei infractiuni de fals se caracterizeaza prin crearea unei stari de pericol pentru încrederea publica, consecinta producerii efective a unui instrument care are aptitudinea de a reda în mod fals amprenta unui instru­ment oficial autentic.

c) Deoarece legea cere existenta unui rezultat nemijlocit independent de actiune, va fi necesara întotdeauna identificarea legaturii de cauzalitate între fapta si rezultat.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de marcare poate fi savârsita - ca forma de vinovatie - cu intentie (directa sau indirecta).

Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune comisiva intentionata, falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare se poate comite atât în forma actelor pregatitoare, a ten­tativei, cât si a infractiunii consumate.

Actele pregatitoare, desi absolut necesare a fi utilizate pentru savârsirea unei asemenea infractiuni, nu sunt incriminate.

Tentativa este pedepsita potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) C. pen.

Infractiunea se consuma în momentul în care a fost realizata urmarea imediata, creându-se starea de pericol prin confectionarea efectiva a instrumentului, sigiliului, stampilei susceptibile sa lase o amprenta similara celei autentice.

B. Modalitati. Fapta este incriminata sub o unica modalitate normativa, si anume: falsificarea. Acestei modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de moda­litati faptice, dupa cum activitatea infractionala se realizeaza prin contrafacere sau alterare.

C. Sanctiuni. Infractiunea de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de marcare este sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

Sigiliile, stampilele sau instrumentele de marcat care au fost falsificate sunt supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale potrivit art. 118 lit. a) C. pen., ca lucruri produse prin fapta prevazuta de legea penala. Materialele si instrumentele care au servit la savârsirea infractiunii vor fi confiscate în baza art. 118 lit. b) C. pen.

Subsectiunea a II-a. Folosirea instrumentelor oficiale false

1. Continutul legal

Articolul 287 C. pen. incrimineaza în cele doua alineate câte o varianta tip a uneia si aceleiasi infractiuni: folosirea instrumentelor oficiale false.

În prima sa varianta, infractiunea consta în folosirea instrumentelor false aratate în art. 286 C. pen., iar în ipoteza din alin. (2) este incriminata folosirea fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun tuturor celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special este, la rândul sau, identic cu cel al infractiunii ante­rioa­re de falsificare a instrumentelor oficiale, cu atât mai mult cu cât infractiunea preva­zuta în art. 287 C. pen., în modalitatea din alin. (1), este o infractiune corelativa, în ra­port cu infractiunea prevazuta în art. 286 C. pen., fiind conditionata de executarea în prealabil a acesteia. Prin urmare, activitatea de folosire a instrumentelor oficiale false pericliteaza încrederea publica ce este acordata înscrisurilor oficiale sau obiec­telor ce poarta amprenta sigiliilor, stampilelor sau a instrumentelor de marcare.

c) Obiectul material este reprezentat de stampila, sigiliul sau instrumentul de mar­cat falsificate anterior si care sunt folosite prin aplicarea lor pe anumite înscrisuri sau obiecte care, din momentul în care primesc respectiva amprenta, devin si ele obiect material al acestei infractiuni (hârtia, plastilina, ceara, plasticul, metalul etc.).

În cazul folosirii fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii, obiectul material al infractiunii va fi tocmai acel instrument care este folosit ilegal.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice per­soana, deoarece legea nu cere o calitate speciala pentru acesta.

Infractiunea poate fi savârsita si în participatie, atât sub forma coauto­ratului, insti­ga­rii, cât si a complicitatii. În masura în care autorul a savârsit fapta din culpa sau fa­ra vinovatie, dar a fost instigat sau ajutat sa foloseasca instrumentele oficiale false de catre o persoana care a actionat cu intentie, va exista participatie improprie (art. 31 C. pen.).

Daca persoana care foloseste instrumentul oficial fals este aceeasi care a falsificat instrumentul oficial, vor fi aplicate dispozitiile referitoare la concursul real de conexitate art. 33 lit. a) teza a II-a C. pen.].

b) Subiectul pasiv al infractiunii în modalitatea prevazuta în alin. (1) este o orga­nizatie din cele prevazute în art. 145 C. pen. al carei sigiliu, stampila sau instru­ment de marcare a fost falsificat si ulterior folosit, organizatie prejudiciata prin savârsirea infractiunii.

În modalitatea prevazuta în alin. (2) al art. 287 C. pen., fiind vorba de folosirea fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii, subiect pasiv al infractiunii este statul.

În cazul în care prin savârsirea faptei s-a produs un prejudiciu pentru o anumita persoana fizica sau juridica, aceasta va fi subiect pasiv secundar al infractiunii prevazute de art. 287 C. pen.[6]

În continutul infractiunii nu sunt facute mentiuni speciale cu privire la locul si timpul comiterii acesteia.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii în ambele modalitati nor­mative, consta în executarea unei actiuni de folosire; în prima modalitate sunt folosite sigilii, stampile sau instrumente false, iar în modalitatea prevazuta de alin. (2) sunt folosite sigilii ori stampile adevarate cu stema tarii, dar fara drept.

A folosi un instrument de autentificare sau de marcare înseamna a utiliza un astfel de instrument potrivit destinatiei pe care acesta o are[7] si în raport cu limitele în care el poate fi întrebuintat.

b) În cazul celei de-a doua modalitati trebuie îndeplinite cumulativ doua cerinte esen­tiale, si anume: instrumentul folosit trebuie sa fie un sigiliu sau o stampila ade­varata cu stema tarii, iar, în al doilea rând, utilizarea acestui instrument sa se faca "fara drept".

Daca este folosit un instrument fals care nu este corespunzator pentru a auten­tifica un înscris sau a marca un anumit obiect sau instrumentul oficial adevarat care este folosit pe nedrept nu poarta stema tarii, fapta va capata o alta încadrare juridica, putând fi dupa caz, infractiune de fals material în înscrisuri oficiale sau infractiune de înselaciune[8].

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru încrederea publica acordata instrumentelor de autentificare sau de marcare si amprentelor apli­cate de acestea pe înscrisuri sau obiectele destinate a fi certificate în acest fel. Aceasta urmare rezulta din însasi actiunea incriminata.

d) Deoarece legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui re­zul­tat distinct de actiunea incriminata, nu se pune nici problema legaturii de cauza­litate între actiune si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea pre­va­zuta în art. 287 C. pen. este intentia directa sau indirecta. Faptuitorul trebuie sa cunoasca faptul ca instrumentul oficial adevarat purtând stema tarii este folosit pe nedrept alin. (2)].

Nu constituie infractiune fapta de folosire savârsita din culpa.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate la aceasta infractiune. Consumarea faptei, în ambele sale modalitati, are loc o data cu savârsirea actiunii de folosire, moment în care, implicit, se produce urmarea imediata, adica crearea starii de pericol pentru valoarea sociala protejata de legea penala.

B. Modalitati. Infractiunea se poate prezenta în doua modalitati normative dis­tinc­te, specifice celor doua alineate ale art. 287 C. pen. Prima modalitate presu­pune folosirea unui instrument de autentificare sau marcare care a fost falsificat, iar a doua modalitate, folosirea, fara drept, a unui sigiliu sau a unei stampile cu stema tarii. Fie­ca­re din aceste doua modalitati normative este susceptibila de o diversitate de mo­dalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pedeapsa este diferita în cazul celor doua variante tip ale infractiunii de folosire a instrumentelor oficiale false.

Faptele incriminate în art. 287 alin. (1) sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Folosirea fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Instrumentele false folosite sunt confiscate în baza art. 118 lit. b) C. pen., în timp ce înscrisurile sau obiectele care poarta amprenta instrumentelor folosite sunt supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale prevazute în art. 118 lit. a) C. pen. ca pro­duse ale infractiunii[9].