Falsuri in inscrisuri

Falsuri în înscrisuri

Subsectiunea I. Falsul material în înscrisuri oficiale

1. Continutul legal

Ultima subgrupa din acest titlu este cea consacrata falsurilor în înscrisuri, cu refe­rire speciala la alterarea adevarului care trebuie sa decurga din continutul unor înscri­suri.

Infractiunea prevazuta în art. 288 C. pen, având ca denumire marginala "Falsul material în înscrisuri oficiale" consta în falsificarea unui înscris oficial prin contrafa­cerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea Iui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice. Fapta este mai grava daca falsificarea înscrisului oficial a fost savârsita de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte in­frac­tiuni de fals, legiuitorul urmarind sa ocroteasca valoarea sociala reprezentata de încrederea publica si ansamblul relatiilor sociale care se formeaza si dezvolta în legatura cu aceasta valoarea sociala[1].

b) Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale a caror formare si desfa­surare normala este conditionata de apararea încrederii publice ce este acor­data înscrisurilor oficiale, autenticitatii sau veridicitatii înscrisurilor producatoare de consecinte juridice.

Înscrisurile oficiale au un rol deosebit în cadrul unei societati civilizate; ele contri­buie la facilitarea relatiilor sociale, constituind o garantie a desfasurarii lor în confor­mi­tate cu exigentele statului de drept si cu interesele individuale ale cetatenilor.

c) Obiectul material al infractiunii prevazute în. art. 288 C. pen. este reprezentat de înscrisul oficial care este supus actiunii de falsificare.

În acceptiunea art. 150 alin. (2) C. pen, "înscrisul oficial" este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea organizatii ori care este înregistrata la aceste organizatii, indiferent daca este emis de alte organizatii decât cele publice, sau chiar de o persoana fizica.

Înscrisurile oficiale, în sensul legii penale, sunt atât originalul, cât si duplicatul, triplicatul, precum si copiile legalizate sau certificate.

Potrivit art. 288 alin. (3) C. pen., sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tiche­tele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice, cum ar fi bile­te­le de spectacole sau întreceri sportive, biletele de loterie ori alte jocuri de noroc autorizate, tichetele de masa la cantine sau restaurante, imprimatele pentru ridicarea alocatiei de stat etc.

Înscrisurile oficiale, ca obiect material al infractiunii de fals material în înscrisuri ofi­ciale, trebuie sa produca consecinte juridice, adica sa fie apte a da nastere, a mo­difica sau stinge raporturi juridice, drepturi si obligatii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii, în varianta simpla [art. 288 alin. (1) C. pen.] poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale.

Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi savârsita si de mai multi subiecti activi în calitate de coautori, instigatori sau complici.

În varianta agravata prevazuta în alin. (2) al art. 288 C. pen., subiectul activ tre­buie sa aiba calitatea de "functionar" care savârseste falsul "în exercitiul atributiilor de serviciu". Daca aceasta calitate o are numai unul dintre participanti, fiind vorba de o cir­cumstanta personala, ea nu se rasfrânge asupra celorlalti participanti [art. 28
alin. (1) C. pen.].

b) Subiectul pasiv al infractiunii este organul, institutia publica, regia autonoma sau societatea comerciala cu capital de stat ori majoritar de stat sau orice alta per­soana juridica careia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat.

Ca subiect pasiv secundar al infractiunii prevazute în art. 288 C. pen. poate sa apara si acea persoana fizica sau juridica prejudiciata în propriile sale interese si fata de care se produc consecinte juridice, în urma falsificarii înscrisului oficial.

Legea nu stipuleaza conditii speciale referitoare la locul sau timpul savârsirii in­fractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Asemanator celor mai multe infractiuni de fals, infractiunea prevazuta în art. 288 C. pen. presupune o actiune de falsificare.

Textul art. 288 C. pen. este sub aspectul elementului material al laturii obiective, cel mai explicit din întregul titlu consacrat infractiunilor de fals. Se precizeaza în mod expres ca actiunea de falsificare poate fi savârsita prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii unui înscris oficial sau prin alterarea lui în orice mod.

Contrafacerea scrierii presupune, stricto senso, plasmuirea, adica confectiona­rea prin imitare, a unui înscris identic cu cel oficial. Plasmuirea se poate realiza prin dife­rite procedee, cum ar fi: copierea, reproducerea, decuparea, trucarea fotografica sau cu alte mijloace sofisticate de copiere etc. În conditiile actuale însa, când înscri­surile oficiale se realizeaza în prea mica masura prin scriere libera cu mâna, care ar putea fi mai usor sau mai greu reprodusa, foarte frecvent fiind folosita imprimarea meca­nica, cu masina de scris sau tipografica, ori cu mijloace electronice, mergând pâna la cele mai perfectionate sisteme de imprimare pe calculator, contrafacerea scrierii tre­buie interpretata lato senso, si anume: contrafacerea scrierii înseamna a reproduce conti­nu­tul pe care-l are în mod obisnuit un asemenea înscris adevarat[2], cu alte cuvin­te, confectionarea unui înscris similar cu cel oficial.

Contrafacerea subscrierii este întâlnita atunci când este plasmuita semnatura pe un î 23523s183x nscris oficial, fiind imitata semnatura celui care trebuia sa semneze înscrisul sau aplicându-se o semnatura care da aparenta ca este a celui îndrituit sa semneze.

Se admite ca exista contrafacerea subscrierii si atunci când faptuitorul aplica pe un înscris propria sa semnatura, dar cei care nu cunosc semnatura legitima acorda credibilitate actului semnat în acest fel[3]. Falsul material în înscrisuri oficiale prin contrafacerea subscrierii se va retine si atunci când este contrafacuta amprenta unei stampile aplicate pe un înscris oficial .

Alterarea presupune a modifica, a denatura, a transforma, a schimba continutul unui înscris oficial existent, prin adaugiri sau stersaturi aplicate pe acesta.

Practica judiciara este deosebit de bogata si diversa în materia falsului material în înscrisuri oficiale[5]. Astfel, s-a decis ca exista aceasta infractiune în cazul în care fap­tuitorul modifica (chiar în mod vizibil) datele înscrise în libretul C.E.C. ; ori contraface amprenta unei stampile C.E.C. de pe libret ; sau modifica copia bonului de vânzare ori avizele de expeditie spre a acoperi o lipsa din gestiune; sau daca ridica de la furnizor, pe baza unor acte false, o cantitate mai mare de marfuri decât trebuia în rea­litate ; ori modifica bonurile de plata majorând sumele platite ; ori semneaza în fals numele destinatarului unui mandat postal spre a încasa contravaloarea acestuia ; tot astfel, modificarea continutului unei declaratii autentificate, precum si a încheierii notarului ; modificarea datei când a fost efectuata balanta de verificare contabila, întocmita anterior, spre a face banca sa creada ca este lucrarea de pe luna în curs ; întocmirea, în afara atributiilor de serviciu, a unui act fals prin care se atesta o situatie neadevarata ; adaugarea dupa întocmirea unui act oficial real, a unei mentiuni cu­prin­zând date nereale .

Nu exista infractiunea prevazuta în art. 288 daca functionarul a antedatat un re­ferat care exprima realitatea, iar modificarea datei nu era de natura a atrage vreo consecinta juridica[15], ori daca a adaugat pe un certificat de studii mentiunea "gr. II", desi aceasta nu era, în principiu, susceptibila sa produca consecinte juridice , sau a completat cupoanele permisului C.F.R. cu numele titularului real; în acest ultim caz, inculpatul, folosind ilegal permisul C.F.R., va raspunde numai pentru înselaciune în paguba avutului public . Imprimatul C.E.C. nu constituie înscris oficial si, ca atare, falsificarea lui nu constituie infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale .

b) Actiunea de falsificare va constitui element material al laturii obiective a infrac­tiunii de fals material în înscrisuri oficiale doar în masura în care vor fi îndeplinite doua cerinte esentiale, la care am facut referiri anterior, si anume: înscrisul trebuie sa faca parte din categoria înscrisurilor oficiale, iar în al doilea rând, înscrisul oficial falsificat sa fie susceptibil sa produca consecinte juridice.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru valoarea so­ciala ocrotita de lege prin realizarea unui înscris care prezinta aparent toate însusirile unui înscris oficial autentic.

d) Infractiunea implicând producerea unui rezultat nemijlocit ca urmare a actiunii de falsificare, apare necesara si stabilirea legaturii de cauzalitate între actiune si rezul­tat. Daca un înscris oficial este falsificat grosolan, usor de observat, nu exista urmarea ceruta de lege; ca urmare, fapta va constitui o încercare de falsificare.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infrac­tiunea de fals material în înscrisuri oficiale este intentia sub ambele sale forme: directa sau in­directa. Va exista intentia atunci când faptuitorul a prevazut ca prin actiunea sa de contrafacere sau alterare a unui înscris oficial se creeaza o stare de pericol prin realizarea efectiva a unui înscris oficial fals si urmareste sau accepta producerea acestui rezultat ca o consecinta a actiunii savârsite.

Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiune.

Nu are relevanta mobilul si nici scopul savârsirii infractiunii[19]. Va exista infractiune chiar daca înscrisul a fost falsificat în vederea unui scop legitim . Aceste aspecte vor avea implicatii doar asupra individualizarii sanctiunii aplicate faptuitorului.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale, fiind o infractiune comisiva intentionata, este susceptibila de desfasurare în timp si, deci, de forme im­perfecte, cum sunt: actele pregatitoare si tentativa.

Actele pregatitoare, desi sunt des întâlnite la aceasta infractiune, nu cad sub inci denta legii penale, nefiind incriminate. Totusi, în unele situatii, efectuarea unor acte preparatorii poate capata o alta nuanta juridica si, pe cale de consecinta, pot fi pe­dep­site. Astfel, în cazul în care actele pregatitoare constau în falsificarea sigiliului sau stampilei care urmeaza a fi folosite la contrafacerea înscrisului oficial, respectiva acti­vitate va fi incriminata ca infractiune de sine statatoare, în forma consumata, potrivit art. 286 C. pen.[21]

Tentativa este incriminata potrivit art. 288 alin. (4) C. pen. Exista tentativa atunci când s-a început executarea actiunii de falsificare, dar aceasta a fost întrerupta datorita unor cauze independente de vointa faptuitorului sau executarea a fost dusa pâna la capat, dar urmarea imediata nu s-a produs deoarece falsul în înscrisuri oficiale a fost grosolan, fiind usor de observat[22].

Consumarea infractiunii se produce în momentul când executarea actiunii de falsificare a fost încheiata si s-a produs urmarea imediata prin realizarea unui înscris oficial fals care prezinta aparenta unui înscris autentic si prin aceasta o stare de pe ricol pentru încrederea acordata înscrisurilor oficiale.

B. Modalitati. Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale se prezinta sub forma unei variante simple si a unei variante agravate. Dife­rentierea dintre cele doua modalitati normative deriva din calitatea subiectului activ care, în forma calificata, trebuie sa fie un functionar sau "alt salariat" care a savârsit falsul în exercitiul atribu­tiilor de serviciu.

Infractiunea, atât în varianta simpla, cât si în cea agravata, poate fi savârsita în una din cele trei modalitati normative care sunt enumerate în alin. (1) al art. 288
C. pen., si anume, contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii (semnaturii) si alte­ra­rea unui înscris oficial. Fiecare dintre aceste trei modalitati normative poate fi realizata într-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. În cazul variantei simple, infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale este sanctionata cu pedeapsa închisorii între 3 luni si 3 ani, iar în cazul va­rian­tei agravate, cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Subsectiunea a II-a. Falsul intelectual

1. Continutul legal

Potrivit art. 289 C. pen., exista fals intelectual în cazul falsificarii unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de catre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau împrejurari.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor celor­lalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare depinde în mod nemijlocit de încrederea publica ce este acordata înscrisurilor oficiale si activitatii realizate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru întocmirea acestora.

c) Obiectul material al infractiunii este, si de aceasta data, un înscris oficial în acceptiunea art. 150 alin. (2) C. pen.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de fals intelectual este calificat, în sensul ca acesta nu poate fi decât o persoana care are calitatea de functionar si savârseste fapta în exercitiul atributiilor sale de serviciu.

Notiunea de "functionar", despre care am facut referire si la alte infractiuni, trebuie interpretata în sensul art. 147 C. pen si anume, ca este persoana care exercita, per­manent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera
art. 145 (functionar public).

Prin "functionar", într-un sens mai larg, se întelege atât persoana care este func­tionar public, cât si orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele în care actioneaza functionarul public.

Infractiunea poate fi savârsita si în participatie, cu mentiunea ca instigatorii sau complicii pot fi si alte persoane decât cele care au calitatea ceruta în art. 289 C. pen., dar coautoratul este posibil doar atunci când întocmirea înscrisului este de compe­tenta mai multor persoane care au calitatea de functionar si actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (intentia) pentru falsificarea înscrisului oficial, cum ar fi: o comisie de expertiza, o comisie de avizare, o comisie de examen, o comisie de inventariere etc.[23]

b) Subiect pasiv principal al infractiunii este statul, prejudiciat prin slabirea încre­derii în înscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, institutia publica, institutia sau persoana juridica de la care emana înscrisul.

Subiect pasiv secundar al infractiunii va fi persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost prejudiciate în urma executarii falsului intelectual. Legea nu cere con­ditii speciale de loc, dar referitor la timpul savârsirii infractiunii, exista o conditie de timp intrinseca actiunii incriminate, în sensul ca falsul intelectual se comite cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, deci concomitent cu redactarea sau completarea anumi­tor date ale unui înscris oficial[24]. Orice operatiuni de alterare care s-ar efectua ulterior finalizarii înscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infractiuni: fals ma­terial în înscrisuri oficiale.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta în falsificarea unui înscris oficial care poate fi realizata prin doua modalitati alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea, cu stiinta, de a inse­ra unele date sau împrejurari.

Infractiunea de fals intelectual este, din punct de vedere obiectiv, o infractiune comi­siva mixta care poate fi savârsita atât prin actiune, cât si prin inactiune[25].

Atestarea este acea consemnare, mentionare care se efectueaza cu prilejul întoc­mirii unui înscris oficial referitor la existenta anumitor fapte sau împrejurari determi­nate.

Atestarea este necorespunzatoare adevarului atunci când faptele sau împreju­rarile asupra carora se face mentionarea nu au existat sau ele s-au petrecut în cu totul alt fel decât s-a facut consemnarea. Astfel, exista aceasta infractiune atunci când functionarul întocmeste un proces-verbal de contraventie nereal, ori consem­nea­za un fapt neadevarat, si anume, ca la constatarea contraventiei a asistat si o alta persoana sau atunci când în ambele situatii semneaza în fals pe martorul asistent[26]; ori daca confirma, cu semnatura sa, actele de primire întocmite de catre un alt incul­pat, atestând ca a primit cantitatile de marfa fictive înscrise în acte, ori daca trece în listele de inventar cantitati de marfa mai mari decât în realitate ; ori daca oficiantul P.T.T. confirma prin semnatura sa, ca mandatul postal s-a eliberat adevaratului desti­natar, desi banii au fost însusiti de catre functionar ; sau daca medicul atesta fals ca a vazut cadavrul si a constatat personal cauza mortii ; ori atesta fals ca a examinat bolnavul caruia i-a acordat concediul medical ; sau daca contabilul opereaza în fals încasarea unor sume de bani, în realitate neachitate; ori daca un receptioner, care are un plus de marfa, întocmeste acte fictive de cumparare a acestora .

Omisiunea este acea inactiune a faptuitorului care omite, cu stiinta, sa consem­neze, sa înregistreze unele date sau împrejurari veridice, de care el a luat cunostinta si pe care avea obligatia sa le mentioneze în cuprinsul înscrisului oficial. Constituie astfel infractiunea de fals intelectual: fapta oficiantului postal care omite sa înregis­treze în registrul de evidenta mandatul postal primit si a carui contravaloare si-a însusit-o, ori daca functionarul omite sa completeze duplicatele ori triplicatele unor chitante sau sa insereze în notele de plata cantitatile de marfuri transferate; ori fapta oficiantului C.E.C. care nu înregistreaza suma primita de la un deponent, pe care si-o însuseste; fapta impiegatului C.F.R. care trece în registrul veghetor al statiei date nereale cu privire la sosirea si descarcarea unor vagoane[32].

b) Activitatea de falsificare, executata în oricare din cele doua modalitati, trebuie sa fie savârsita cu îndeplinirea anumitor cerinte esentiale. În primul rând, dupa cum am aratat anterior, falsul intelectual se realizeaza cu prilejul întocmirii înscrisului ofi­cial.

În al doilea rând, falsificarea trebuie comisa de un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu. Nu exista aceasta infractiune daca functionarul, desi consem­nea­za în cuprinsul actului date nereale, nu se afla în exercitarea atributiilor de servi­ciu, situatie în care el urmeaza sa raspunda pentru un fals material în înscrisuri oficiale[33]. Nu va exista fals intelectual si nici uz de fals atunci când înscrisul falsificat (în speta, o cerere de împrumut C.A.R.) nu constituie un înscris oficial, iar inculpata a completat formularul cu date nereale când nu se mai afla în exercitiul atributiilor sale de serviciu, în acest caz ea urmând sa raspunda pentru fals în înscrisuri sub semnatura privata .

Textul art. 289 C. pen. nu cere în mod expres ca falsificarea sa fie de natura a produce consecinte juridice, cum se întâmpla în cazul falsului material în înscrisuri oficiale. Aceasta cerinta decurge, însa, în mod indirect, din mentiunea pe care o face legea ca falsificarea înscrisului oficial este realizata de un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu[35].

c) Urmarea imediata consta si în cazul acestei infractiuni, în crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala protejata de lege, prin întocmirea efectiva a unui în­scris oficial fals. Aceasta urmare este realizata, când înscrisul aparent real este semnat, stampilat, perfectat întocmai ca un înscris autentic.

d) Fiind vorba de un rezultat independent de actiune, este necesara stabilirea le­gaturii de cauzalitate între actiune (inactiune) si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se poate savârsi infrac­tiunea de fals intelectual este intentia directa sau indirecta. Prin urmare, intentia exista atât în cazul savârsirii faptei prin actiune, cât si prin inactiune. În raport cu prevederile ultimului alineat al art. 19 C. pen., în art. 289 s-a facut mentiunea ca omisiunea cons­tituie element material al laturii obiective a infractiunii doar în masura în care a fost comisa "cu stiinta", deci numai cu intentie[36].

Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiunea de fals intelectual. S-ar putea retine, eventual, infractiunea de neglijenta în serviciu, în masura în care sunt înde­plinite cerintele legale ale acesteia[37].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul intelectual realizat prin actiunea de atestare a unor fapte sau îm­pre­jurari necorespunzatoare adevarului poate cunoaste formele imperfecte ale infrac tiunii, însa actele pregatitoare nu sunt incriminate.

Tentativa se pedepseste. Exista tentativa atunci când executarea actiunii de falsi­ficare a început, dar a fost întrerupta sau nu si-a produs efectul din cauze indepen­den­te de vointa faptuitorului, cum ar fi cazul în care, dupa redactarea înscrisului ofi­cial, dar cu prilejul semnarii sau parafarii acestuia, falsul este descoperit de o alta persoana.

Falsul intelectual prin omisiune nu se poate savârsi decât în forma consumata.

Consumarea infractiunii intervenite în momentul în care este finalizata întocmirea înscrisului oficial fals, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau împrejurari, iar înscrisul este perfectat prin semnarea si aplicarea stampilei sau a sigiliului[38].

B. Modalitati. Infractiunea de fals intelectual cunoaste doua modalitati normative, corespunzatoare incriminarii alin. (1) al art. 289 C. pen.: modalita­tea atestarii unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului si modalitatea omisiunii de a in­se­ra unele date sau împrejurari. Infractiunea se poate prezenta într-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Falsul intelectual se sanctioneaza cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. Limitele pedepsei sunt identice cu cele ale falsului material în înscrisuri oficiale savârsit de un functionar ori alt salariat în exercitiul atributiilor de serviciu, potrivit art. 288 alin. (2) C. pen.

Subsectiunea a III-a. Falsul în înscrisuri sub semnatura privata

1. Continutul legal

Falsul în înscrisuri sub semnatura privata, infractiune prevazuta în art. 290 C. pen. consta în falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate în art. 288, daca faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteaza al­tei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este acelasi cu al tuturor celor­lal­te infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare este conditionata de încrederea publica acordata puterii probante a înscrisurilor sub semnatura privata.

c) Obiectul material este constituit, de aceasta data, dintr-un înscris sub semna­tura privata. Legea nu defineste notiunea de "înscris sub semnatura privata". În literatura de specialitate[39] s-a aratat ca înscrisul sub semnatura privata este înscrisul care emana de la o persoana particulara si care consemneaza raporturi juridice între particulari, în sensul ca reprezinta o manifestare de vointa ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare cu semnificatie juridica, fiind susceptibil de a dovedi existenta, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligatii. Înscrisul trebuie sa fie semnat si datat de persoana de la care emana. În acelasi timp, înscrisul sub semna­tura privata trebuie sa aiba un continut cu relevanta juridica, putând servi ca dovada a continutului sau, chiar daca initial el nu a fost întocmit în acest scop.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice per­soa­na fizica care îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Infractiunea poate fi savârsita si în participatie penala, în oricare din formele acesteia.

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana fizica sau juridica prejudiciata prin folosirea înscrisului sub semnatura privata care a fost falsificat.

Nu sunt prevazute conditii cu privire la locul sau timpul savârsirii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii este constituit din doua actiuni care sunt executate succesiv: în primul rând, falsificarea înscrisului sub sem­natura privata, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, urmata, în al doilea rând, de folosirea înscrisului falsificat ori încredintarea sa, spre folosire, altei persoane.

Asupra modurilor de falsificare aratate în art. 288 C. pen. am insistat atunci când am prezentat infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale. Important este, din acest punct de vedere, ca falsificarea, mai ales în cazul contrafacerii, sa includa imi­ta­rea semnaturii, deoarece, dupa cum rezulta si din denumirea marginala a infrac­tiunii, fiind vorba de un înscris sub semnatura privata, prin falsificare trebuie sa se dea aparenta ca înscrisul a emanat de la o anumita persoana, ori semnatura va fi un element deosebit de important pentru a da credibilitate acelui înscris.

Simpla falsificare a înscrisului sub semnatura privata nu constituie infractiune. Aceasta actiune trebuie sa fie urmata de folosirea înscrisului de catre cel care a fost autorul falsificarii sau înscrisul falsificat sa fie încre­dintat, spre folosire, altei per­soa­ne. Astfel, exista aceasta infractiune în cazul completarii în fals a unui formular C.E.C. pe care faptuitorul îl prezinta ul­terior functionarului, deoarece asemenea for­mu­­la­re nu sunt înscrisuri oficiale[40]; sau daca inculpatul semneaza în fals pe sotia sa, de care era des­partit în fapt, pe o cerere pentru schimb de locuinta ; ori daca an­tedateaza conventia de vânzare-cumparare a unei parcele de pamânt si o încre­dinteaza cumparatorului . Deoarece falsul în înscrisuri sub semnatura privata include si folosirea înscrisului falsificat de catre persoana care a falsificat, nu se va putea retine ca infractiune distincta uzul de fals .

b) Activitatile care compun elementul material al laturii obiective vor cadea sub incidenta legii penale doar în masura în care va fi îndeplinita cerinta esentiala ca acestea sa fi fost executate în vederea producerii unei consecinte juridice. Se apre­ciaza ca aceasta cerinta este întrunita daca înscrisul falsificat are aparenta unui act veritabil, cu o anumita semnificatie juridica si capabil sa aiba o putere probatorie[44].

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru încrederea pu­bli­­ca, decurgând din producerea efectiva a unui înscris sub semnatura privata cu apa­­renta de înscris adevarat care a fost folosit ori dat spre folosinta. Daca înscrisul nu este apt de a fi folosit nu exista urmarea imediata ceruta de lege.

d) Deoarece continutul infractiunii presupune un rezultat distinct de actiunile care sunt incriminate si determinat de acestea se impune stabilirea legaturii de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infrac­tiunea de fals material în înscrisuri oficiale este intentia directa, deoarece subiectul actioneaza, în toate cazurile, cu un anumit scop si anume: produ­cerea unei consecinte juridice. Ele­mentul subiectiv al infractiunii este realizat chiar si atunci când falsul a fost savâr­sit pentru dovedirea unui fapt real[45].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, fiind o infrac­tiune comisiva intentionata, poate îmbraca atât forma actelor pregatitoare, cât si a tentativei; doar cea de-a doua este însa pedepsita, potrivit art. 290 alin. (2) C. pen.

Va exista tentativa nu numai când înscrisul falsificat nu este apt sa produca consecinte juridice, dar si atunci când, dupa falsificare, faptuitorul, încercând sa se foloseasca de înscris, nu a reusit, din motive independente de vointa sa, ori a încer­cat sa-l încredinteze unei alte persoane, însa aceasta l-a refuzat sau l-a denuntat.

Infractiunea se consuma în momentul în care ambele actiuni constitutive ale ele­men­tului material au fost realizate în întregime si s-a produs urmarea imediata ceruta de norma de incriminare.

B. Modalitati. Falsurile de înscrisuri sub semnatura privata prezinta, în primul rând, modalitatile normative specifice infractiunii prevazute în art. 288 C. pen., si anume: modalitatea contrafacerii scrierii, modalitatea contrafacerii subscrierii si mo­da­litatea alterarii, iar în completarea acestora, succesiv, modalitatea folosirii înscrisului fals de catre faptuitor si modalitatea încredintarii înscrisului unei alte persoane pentru a-l folosi.

Infractiunea poate cunoaste o diversitate de modalitati faptice de executare.

C. Sanctiuni. Infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata este sanc­tionata cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani.

Subsectiunea a IV-a. Uzul de fals

1. Continutul legal

Uzul de fals consta, potrivit art. 291 C. pen., în folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscând ca este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este similar cu al celorlalte infrac­tiuni de fals, cu atât mai mult cu cât uzul de fals este o infractiune subsecventa celorlalte infractiuni de falsuri în înscrisuri oficiale ori sub semnatura privata (adica presupune o infractiune anterioara de fals).

b) Obiectul juridic special difera, de la caz la caz, dupa cum înscrisul falsificat este oficial sau sub semnatura privata, obiectul ocrotirii penale fiind, în aceasta situatie, identic cu cel al infractiunii din care provine în­scrisul: fals material în înscrisuri ofi­ciale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnatura privata.

c) Obiectul material al infractiunii este fie înscrisul oficial, fie înscrisul sub sem­natura privata, în raport cu natura înscrisului falsificat care este folosit.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii prevazuta în art. 291 este necalificat, putând fi orice persoana care se foloseste de un înscris falsificat si înde­plineste conditiile generale ale raspunderii penale, în conditiile în care sunt întrunite si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni.

Nu este subiect activ al uzului de fals cel care, dupa ce a falsificat un înscris sub semnatura privata, se foloseste chiar el de acel înscris.[46] În aceasta situatie, uzul de fals este absorbit în continutul infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata.

Participatia este posibila în oricare din formele sale.

b) Subiect pasiv al uzului de fals este persoana fizica sau juridica care a fost prejudiciata sau care ar fi putut fi lezata prin folosirea înscrisului falsificat.

Uzul de fals nu este conditionat de existenta unor cerinte privind timpul sau locul savârsirii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta, în cazul acestei infrac­tiuni, în folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privata care este fals. Folosirea este acea actiune prin care este întrebuintat, utilizat, prezentat un înscris falsificat. În practica judiciara s-a decis ca este realizat elementul material al acestei infractiuni atunci când o persoana prezinta un act de studii falsificat de o alta persoana si ocupa o functie superioara calificarii reale[47], sau daca este prezentat organelor de politie un permis de conducere falsificat ; ori daca sunt falsificate unele date din carnetul de munca, dupa care falsificatorul îl prezinta pentru a se transfera la o alta unitate ; sau atunci când este falsificat un libret C.E.C. care ulterior este prezentat pentru a se încasa o suma de bani .

Nu constituie folosire, în acceptiunea art. 291 C. pen., simpla aratare a înscrisului fals unei alte persoane pentru a-l examina si a-si expune parerea asupra valorii sale sau supunerea neoficiala a înscrisului la o expertiza de verificare . Dupa cum nu constituie infractiune de uz de fals simpla detinere a unui înscris falsificat, despre care detinatorul cunoaste ca este fals .

b) Actiunea de folosire a înscrisului oficial sau sub semnatura privata falsificat realizeaza elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute în art. 291
C. pen. doar în masura în care este îndeplinita cerinta esentiala ca folosirea sa fie executata în vederea producerii unei consecinte juridice. ­

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru încrederea ce se acorda înscrisurilor oficiale sau sub semnatura privata. Aceasta urmare este im­plicita actiunii incriminate.

d) Infractiunea nefiind conditionata de producerea unui rezultat, legatura de cauza­litate va decurge din însasi savârsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie, în cazul uzului de fals, este intentia di­rec ta. Faptuitorul, cunoscând ca înscrisul este fals, îl foloseste în vederea producerii de consecinte juridice.

Nu are relevanta scopul ori mobilul infractiunii, cum ar fi cazul în care faptuitorul a urmarit, prin folosirea unor acte false, sa ajute pe un alt gestionar sa-si acopere o lista în gestiune provocata de cauze obiective[53]; dupa cum nu are relevanta împre­jurarea ca prin uzul de fals s-a urmarit acoperirea unor cheltuieli urgente efectuate pentru nevoile unitatii .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea poate parcurge toate etapele unei activitati intentionate, începând cu actele pregatitoare, tentativa si încheind cu infractiunea consumata, însa, potrivit art. 291 C. pen., doar cea din urma este pedepsita.

Infractiunea se consuma atunci când executarea actiunii de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusa pâna la capat si s-a produs urmarea imediata, constând în crearea starii de pericol inerenta actiunii. Nu are rele vanta daca persoana fizica sau juridica, careia i-a fost prezentat înscrisul, l-a analizat, examinat sau s-a pronuntat asupra valabilitatii sale ori i-a dat eficienta juri­dica în raport cu continutul sau aparent[55].

Infractiunea de uz de fals fiind o infractiune instantanee, termenul de prescriptie a raspunderii penale curge din momentul folosirii actului falsificat, acesta fiind momentul consumarii infractiunii[56].

În masura în care actiunea de folosire a înscrisului falsificat se repeta, va exista o infractiune continuata sau un concurs real de infractiuni, în raport de unicitatea sau pluralitatea rezolutiilor infractionale[57].

B. Modalitati. Infractiunea prezinta doua modalitati normative: folosirea unui înscris oficial fals si folosirea unui înscris sub semnatura privata fals. Pot fi întâlnite variate modalitati faptice de savârsire.

C. Sanctiuni. Infractiunea de uz de fals este pedepsita diversificat, în raport cu natura înscrisului falsificat: când înscrisul este oficial, fapta se pedepseste cu închi soarea de la 3 luni la 3 ani, iar când înscrisul este sub semnatura privata, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

Subsectiunea a V-a. Falsul în declaratii

1. Continutul legal

Potrivit prevederilor art. 292 C. pen., falsul în declaratii consta în declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, de­claratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este identic cu cel al celorlalte infrac­tiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale a caror formare si dezvoltare este conditionata de existenta încrederii în declaratiile susceptibile a produce conse­cin­te juridice. În conditiile de dezvoltare ale societatii contemporane, declaratiile pe care le fac sau le prezinta persoanele fizice în fata autoritatilor publice sau altor uni­tati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., joaca un rol deosebit pentru buna func­tiona­re a mecanis­melor sociale, economice si juridice ale statului, aceste decla­ratii constituind cel mai adesea, mijloace de proba, cu toate consecintele care decurg din aceasta. În masura în care asemenea declaratii nu corespund realitatii, este zdrun ­cinata încrederea publica în declaratiile susceptibile a produce consecinte juri­dice.

c) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material, deoarece, de regula, de­cla­r­atia este facuta oral în fata unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. În aceasta situatie, înscrisul în care un func­tionar consemneaza declaratia mincinoasa constituie produsul, si nu obiectul ma­terial al infractiunii[58]. Ar putea exista un obiect material în cazul decla­ratiilor facute în scris de faptuitor.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale si care, implicit, are capacitatea de a face declaratii cu relevanta juridica.

Participatia este posibila sub toate formele sale.

Fapta functionarului care a consemnat o declaratie, cunoscând falsitatea aces­teia, fara sa sesizeze organul de urmarire penala, constituie infractiunea prevazuta în art. 263 C. pen.[59]

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica prejudiciata în drepturile sau interesele sale prin consecintele juridice care au intervenit în urma declaratiei false.

Existenta infractiunii de fals în declaratii nu este conditionata de vreo cerinta spe­ciala privind locul sau timpul savârsirii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii prevazute în art. 292
C. pen. consta în actiunea de a face o declaratie necorespunzatoare adevarului în fata unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. care sunt competente, din punct de vedere legal, sa ia act de de­claratia respectiva.

Declaratia poate fi facuta la initiativa autorului sau la solicitarea organului, institu­tiei sau unitatii competente; ea poate fi facuta oral sau în scris, nemijlocit de catre fap­tui­tor sau transmisa prin intermediar, în limba româna sau într-o limba straina. Daca legea prevede o anumita procedura, anumite conditii de forma privind modul în care se ia ori se da declaratia, nerespectarea acestor cerinte exclude incidenta legii pe­nale[60].

În practica judiciara s-a decis ca exista infractiunea de fals în declaratii atunci când faptuitorul a declarat neadevarat, în fata organelor de politie, ca a pierdut bu­letinul de identitate, desi în realitate îl abandonase în mâna unui ofiter de politie, care îl retinuse pentru cercetarea unei infractiuni[61]; ori declara mincinos ca nu exista piedici legale de casatorie, desi era casatorit ; sau daca declara mincinos ca nu primeste nici o alta pensie, desi este pensionar I.O.V.R. Falsul în declaratii exclude uzul de fals .

Nu se va retine infractiunea prevazuta în art. 292 C. pen., operând autoritatea de lucru judecat, daca faptuitorul a fost condamnat anterior pentru aceeasi fapta, califi­cata însa ca fals privind identitatea[65]; sau daca, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumparare a unui imobil, partile au declarat la notariatul de stat un pret infe­ri­or pretului real, aceasta fapta constituind contraventie fiscala .

c) Cerinte esentiale. Actiunea de declarare necorespunzatoare a ade­varului va constitui element material al laturii obiective a acestei infractiuni, numai în masura în care ea a fost facuta unui organ sau institutii de stat, ori a unei alte unitati dintre cele Ia care se refera art. 145 C. pen, competenta sa primeasca o astfel de declaratie, iar, în al doilea rând, numai daca declaratia era apta, potrivit legii ori împrejurarilor, sa ser­veas­ca pentru producerea consecintei juridice preconizate de faptuitor. Aceasta cerinta nu este îndeplinita când, spre exemplu, gestionarul nu a recunoscut în fata organului de revizie contabila ca a dat marfuri pe credit, deoarece o astfel de decla­ratie nu este apta de a produce efecte juridice, neputând influenta lucrarile de inven­ta­riere; aceeasi solutie este valabila si în cazul în care gestionarul face afirmatii nea de­varate, cu ocazia reviziei contabile; aceste declaratii nu produc efecte juridice, revi­zorul având îndatorirea sa verifice situatia gestiunii nu pe baza declaratiilor gestiona­rului, ci a actelor justificative[67].

A doua cerinta esentiala este ca declaratiile susceptibile de a produce consecinte juridice sa nu aiba, potrivit legii, un tratament juridic special, cum ar fi declaratiile mincinoase ale martorului, denuntarea calomnioasa s.a. Îndeplinesc aceasta cerinta esentiala, de exemplu, declaratiile de stare civila, declaratiile de avere pe care le fac functionarii publici, declaratiile de venit pentru impozitare etc. Împrejurarile care fac ca o declaratie sa fie pro­ducatoare de consecinte juridice sunt împrejurarile excep­tionale care nu permit întârzieri pentru luarea în considerare a unei declaratii, cum sunt: starea de necesitate, forta majora etc.[68]

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru valoarea so­ciala protejata de legea penala, decurgând din declaratia falsa care a devenit un mijloc de proba contrar adevarului[69]. Aceasta urmare este inerenta actiunii incriminate; în consecinta, si raportul de cauzalitate care trebuie sa existe între actiunea incrimi­nata si urmarea imediata rezulta din însasi savârsirea actiunii (ex re).

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infrac­tiunea de fals în declaratii este intentia directa. Legea cere ca faptuitorul sa actioneze cu un dolus specialis, si anume, cu un anumit scop, deoarece declaratia falsa trebuie sa fie facuta în vederea producerii unei consecinte juridice pentru el sau pentru altul.

Declaratia necorespunzatoare adevarului facuta din culpa nu constituie infrac­tiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul în declaratii fiind o infractiune comisiva intentionata, poate cu­noaste toate formele imperfecte, dar legea nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii intervine în momentul în care declaratia neconforma ade­varului, facuta în scris, este prezentata si înregistrata la organul, institutia sau unita­tea competenta, potrivit legii, sa-i acorde eficienta sau când declaratia verbala este consemnata, de functionarul îndrituit, într-un înscris apt sa serveasca la produ­cerea unei consecinte juridice, momente în care se produce starea de pericol pentru valoa­rea sociala pe care o reprezinta încrederea publica.

B. Modalitati. Infractiunea de fals în declaratii prezinta unele modalitati normative si numeroase modalitati faptice de savârsire. Constituie modalitati normative, pe de o parte, modalitatea declararii necorespunzatoare adevarului în vederea producerii unei consecinte juridice pentru altul, iar pe de alta parte modalitatea declaratiei false fac­uta pentru producerea unei consecinte juridice potrivit legii si modalitatea decla­ratiei false facuta pentru producerea unei consecinte juridice în raport cu existenta unor împrejurari.

C. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune este închi­soa­rea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Având în vedere ca legea prevede sanctiunea amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, potrivit prevederilor art. 63 alin. (3) C. pen., minimul special al amenzii este de 250.000 lei si maximul special este de 15.000.000 lei.

Subsectiunea a VI-a. Falsul privind identitatea

1. Continutul legal

Potrivit art. 293 C. pen., falsul privind identitatea este incriminat într-o varianta tip si una asimilata. Varianta tip consta în prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau mentine în eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine ori pentru altul.

Varianta asimilata se realizeaza atunci când este încredintat un înscris care serveste pentru dobândirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fara drept.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor celorlal te infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie ansamblul relatiilor sociale a caror nastere si normala desfasurare se întemeiaza pe încrederea publica acordata constatarilor facute de organele sau institutiile de stat sau de alte unitati din­tre cele la care se refera art. 145 C. pen., cu privire la identitatea persoanelor.

c) Obiect material al infractiunii poate fi buletinul de identitate, pasaportul, carnetul de student, legitimatia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o institutie sau orice alt mijloc de care s-a folosit faptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsa.

În cazul variantei asimilate, obiectul material al infractiunii este repre­zentat de un înscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau iden­tificare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Partici­patia este posibila sub oricare din formele sale.

Persoana careia i s-a atribuit o falsa identitate va fi coautor sau complice, dupa cum a cunoscut activitatea celui care a efectuat falsul si a acceptat, anterior sau concomitent savârsirii acestei fapte, sa i se atribuie o identitate neadevarata[70].

b) Subiect pasiv al falsului privind identitatea este organul sau institutia de stat ori o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., care a fost indusa în eroa­re prin savârsirea acestei infractiuni. Va fi subiect pasiv si persoana fizica a carei identitate a fost uzurpata prin substituirea de persoane.

Infractiunea prevazuta în art. 293 nu este conditionata de îndeplinirea vreunei con­ditii de loc sau timp.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii în varianta tip se poate prezenta, fie sub forma unei actiuni de prezentare sub o identitate falsa, fie sub forma unei actiuni de atribuire a unei identitati false altei persoane. Exista aceasta infrac­tiune când faptuitorul s-a folosit de un buletin de identitate al altei persoane pe care
l-a sustras si pe care a înlocuit fotografia[71] sau când inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsa organelor de urmarire penala, neavând asupra sa nici un document pentru legitimare sau identificare .

Nu exista infractiunea prevazuta în art. 293 C. pen. daca o persoana, fe­meie divortata, s-a prezentat sub numele dobândit prin casatorie, desi aceasta era desfa­cuta, cu atât mai mult cu cât hotarârea de divort nu prevedea nimic cu privire la numele sotilor dupa desfacerea casatoriei[73].

Prezentarea sau atribuirea unei identitati false implica prezentarea unor documen­te de identitate false sau folosirea frauduloasa a unor documente de identitate si nu simple declaratii verbale ale faptuitorului privind identitatea. Aceasta nu se stabileste pe baza de cuvinte, ci pe baza de acte.

În varianta asimilata, elementul material consta într-o actiune de încredintare a unui înscris care serveste la dovedirea starii civile, ori pentru legitimare sau identifi­care, spre a fi folosit pe nedrept.

b) Cerinte esentiale. Atât varianta tip, cât si cea asimilata, presupun existenta unor cerinte esentiale care întregesc latura obiectiva a infractiunii de fals privind identitatea.

În cazul variantei tip, actiunea de prezentare sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati se realizeaza în fata unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., în fata careia se rea­li­zea­za falsul privind identitatea. Acest scop imediat este dublat de un scop subsec­vent, si anume: producerea unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul[74].

În varianta asimilata, scopul urmarit de faptuitor prin încredintarea înscrisului care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare este acela de a fi folosit fara drept, adica de a servi la obtinerea unei identitati false.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a îmbraca forma actelor pregatitoare ori a tentativei, dar acestea nu sunt pedepsite. Consumarea in­fractiunii se produce în momentul în care s-a produs urmarea imediata, starea de pericol ca rezultat al exe­cutarii vreuneia dintre actiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de fals privind identitatea.

Pentru consumarea infractiunii nu are relevanta daca s-a produs consecinta juri­dica, pentru sine sau pentru altul (varianta simpla), ori daca înscrisul încredintat a fost sau nu folosit pe nedrept (în varianta asimilata), aceste cerinte reprezentând dupa cum am aratat anterior, scopul infractiunii si nu rezultatul actiunii incriminate[75].

Infractiunea poate deveni continua în masura în care faptuitorul mentine în eroare o perioada mai îndelungata, cu privire la identitatea sa falsa, un organ sau o institutie de stat ori o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

B. Modalitati. În varianta tip, infractiunea cunoaste doua modalitati nor­mative, si anume: modalitatea prezentarii sub o identitate falsa si modalitatea atribuirii unei iden­ ­titati false unei alte persoane. Varianta asimilata prezinta o singura modalitate nor­­­ma­tiva: încredintarea unui înscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pen­tru legitimare sau identificare.

În ambele variante, falsul privind identitatea se poate realiza într-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. În ambele sale variante, infractiunea prevazuta în art. 293 C. pen. se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Subsectiunea a VII-a. Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii

1. Continutul legal

Ultima infractiune a Titlului VII din Codul penal este cea prevazuta în art. 294, având ca denumire marginala "Falsul prin folosirea emblemei Crucii Ro­sii", infrac­tiune care consta în folosirea fara drept a emblemei sau denumirii de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, pre­cum si folosirea orica­rui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea emble­me ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale. Fapta este mai grava daca se savârseste în timp de razboi.

Aceasta infractiune a fost introdusa în legislatia noastra penala în urma ratificarii de catre România, la 14 mai 1954, a Conventiei de la Geneva din 12 august 1949. Potrivit recomandarilor din respectiva conventie, prin Decretul nr. 212/1960 a fost introdus în Codul penal anterior art. 415, ce avea ca denumire marginala "Uzurparea emblemei Crucii Rosii". Actualul Cod penal a fixat sediul acestei infractiuni în Capitolul III al Titlului VII al Partii speciale, reformulând si denumirea marginala.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie ansamblul relatiilor sociale care se for­meaza si se dezvolta în legatura cu încrederea publica acordata emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia.

Activitatea desfasurata de Crucea Rosie Internationala sau de Societatile Natio­na­le de Cruce Rosie este deosebit de importanta pentru acordarea ajutorului uma­ni­tar victimelor de razboi sau ale unor conflicte regionale, vic­timelor calamitatilor natu­ra­le, pentru ameliorarea starii sanitare a populatiei, pentru epidemi­i­lor, prevenirea po­luarii si a bolilor profesionale etc.

Societatile Nationale de Cruce Rosie sunt organizate în toate statele lumii, având, de la caz la caz, si alte denumiri asimilate, cum sunt: Semiluna Rosie, Soarele Rosu, Leul Rosu.

Sediile, spitalele, punctele de prim ajutor, caravanele, mijloacele de trans­port etc. sunt semnalizate atât prin emblema Crucii Rosii sau o alta asimilata acesteia, precum si prin afisarea denumirii acestei organizatii, pentru ca, în felul acesta, orice persoana sau autoritate sa adopte, în baza Conventiei de la Geneva, o atitudine de protectie în raport cu operatiunile întreprinse sub patronajul Crucii Rosii.

c) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de lucrurile pe care sunt imprimate, fara drept, emblema sau denumirea de "Cruce Rosie".

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi ori ce persoana, deoarece legea nu conditioneaza existenta infrac­tiunii de vreo calita­te a subiectului activ.

Participatia este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare, com­plicitate.

b) Subiect pasiv este, pe de o parte, institutia Crucii Rosii, care este prejudiciata material si umanitar prin folosirea fara drept, de alte persoane fizice sau juridice, a emblemei sau denumirii sale, iar pe de alta parte, persoanele îndreptatite sa folo­seasca aceste embleme si a caror autoritate va fi slabita, diminuata ori chiar vor sufe­ri pagube materiale prin folosirea aceleiasi embleme în mod fals de catre alte persoane.

Infractiunea de fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii nu este conditionata - în varianta simpla - de nici o cerinta de loc sau timp. În va­rianta prevazuta în art. 294 alin. (2) C. pen., savârsirea faptelor incriminate în timp de razboi constituie o agra­vanta a acestei infractiuni.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii consta fie în actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" ori a unei embleme sau denu­miri asimilate acesteia, fie în actiunea de folosire a oricarui semn sau oricarei denu­miri care ar constitui o imitatie a vreunei asemenea embleme sau denumiri.

b) Cerinta esentiala. Elementul material întregeste latura obiectiva a infractiunii doar în masura în care respectiva activitate, sub forma actiunii incriminate, este efectuata fara drept, adica fara autorizatia sau acreditarea legala acordata de Comi­tetul International al Crucii Rosii, Liga Societatilor de Cruce Rosie sau de o Societate Nationala de Cruce Rosie.

c) Urmarea imediata consta în cauzarea unei pagube materiale. Paguba respec­tiva poate interveni fie în detrimentul Comitetului International sau al unei Societati Nationale de Cruce Rosie, fie al unei alte persoane fizice sau juridice care ar trebui sa fie beneficiara unor actiuni întreprinse de Crucea Rosie. În acest caz, legea con­ditioneaza executarea infractiunii de producerea unui rezultat determinat indepen­dent de actiunea incriminata.

Nu exista infractiune atunci când prejudiciile sunt morale sau de orice alta natura, dar nu materiale.

d) Între actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia sau actiunea de folosire a oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori de­nu­miri si pagubele materiale produse trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea pre­vazuta în art. 294 C. pen este intentia directa sau indirecta. Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune comisiva intentionata, sunt posibile toate formele imperfecte, însa nici una dintre acestea nu este pedepsita.

Infractiunea se consuma în momentul în care s-au produs pagubele materiale.

B. Modalitati. Infractiunea se poate prezenta sub forma a doua modalitati norma­tive: folosirea emblemei sau denumirii reale de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia si folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care cons­ti­tuie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri. Aceste doua moda­litati normative pot cunoaste o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Varianta tip a infractiunii se pedepseste cu închisoarea de la o luna la un an sau amenda. Daca în procesul de individualizare a pedepsei in­s­tan­ta va opta pentru pedeapsa amenzii, limitele speciale ale acesteia vor fi: minimul de 250.000 lei si maximul de 15.000.000 lei.

În varianta agravata, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.