Începutul capacitatii de folosinta
Potrivit art. 7, aln. 1, Decretul 31/1954: "Capacitatea de folosinta începe de la nasterea persoanei". Potrivit aln. 2: "Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie, însa numai daca el se naste viu". Legea face distinctie între persoana care s-a nascut si exista si persoana care este doar conceputa.
Capacitatea de folosinta se dobândeste din momentul nasterii. Nasterea este un fapt de stare civila, care se dovedeste prin actele de stare civila. Se apreciaza ca momentul dobândirii capacitatii de folosinta coincide cu data consemnata în actele de stare civila ca fiind data a nasterii. Aceasta nu înseamna ca o persoana care s-a nascut si exista, dar a carui nastere nu a fost înregistrata în actele de stare civila este lipsita de capacitate de folosinta. Dimpotriva, ea beneficiaza de aceasta capacitate, iar ca dovada este faptul ca ea poate sa întreprinda demersurile necesare pentru efectuarea înregistrarii în registrul de stare civila. Tot astfel, are capacitatea de folosinta si acela care a fost declarat mort prin hotarâre judecatoreasca, dar care, în realitate, este în viata.
Persoana conceputa
Art. 7 din Decretul nr. 31/1954 vorbeste de dreptul copilului conceput, fara a face vreo distinctie, ceea ce înseamna ca suntem în prezenta unei dispozitii cu caracter general.
Codul civil face câteva aplicatii generale:
Art. 654, Cod civil: "Pentru a succede (mosteni) trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe în momentul deschiderii succesiunii". În aln. 2 al aceluiasi articol se precizeaza ca: "Copilul conceput este considerat ca exista", iar în aln. 3: "Copilul nascut este considerat ca nu exista".
Art. 808, Cod civil: "Este capabil de a primi prin donatiune între vii oricine este conceput în momentul donatiunii". În aln. 2 se prevede ca: "Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput în epoca mortii testatorului".
Desi din cele citate din Codul civil rezulta ca celui conceput îi sunt recunoscute anumite drepturi, ceea ce a dus la aprecierea ca este vorba, în cazul copilului conceput, de o capacitate de folosinta anterioara nasterii, de o capacitate conditionata, drepturile sunt conditionate de nasterea copilului si de o capacitate limitata care priveste doar drepturile copilului nu si obligatiile sale.
Pentru recunoasterea acestei capacitati anticipate trebuie sa fie întrunite doua conditii:
1) Copilul sa se nasca viu.
a) Vizeaza faptul nasterii copilului si este un aspect esential pentru ca numai în raport de momentul nasterii se poate stabili daca un copil era conceput sau nu la data când se pune problema dobândirii anumitor drepturi.
Cum momentul conceperii este incert legea a stabilit ca necesitate un anumit timp legal al conceperii care este, potrivit art. 61 din Codul familiei, timpul cuprins între a trei sutea si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.
b) Copilul trebuie sa se nasca viu, ceea ce înseamna ca, pe de o parte, acel copil care se naste mort este socotit ca n-a existat niciodata, prin urmare el nu a beneficiat si nu beneficiaza de nici un drept, iar pe de alta parte, copilul nu trebuie sa fie viabil. Legea nu cere ca el sa traiasca, pentru a i se putea recunoaste drepturi, legea nu cere ca el sa traiasca dupa nastere o perioada de timp ori sa nu prezinte afectiuni sau malformatii care în scurta vreme i-ar cauza moartea.
Copilul sa fie chemat la dobândirea anumitor drepturi.
a) Art. 7, Decretul 31/1954 se refera, în general, la drepturile copilului, dar nu în întelesul de drepturi care le confera acestuia statutul de copil, cum ar fi dreptul la întretinere, ci în întelesul de drepturi subiective ce pot apartine unor persoane.
În acelasi timp, legea nu face distinctie între dreptul patrimonial si nepatrimonial, însa pare vadit faptul ca dispozitiile art. 7 se refera doar la drepturile patrimoniale ale persoanei nu si la cele nepatrimoniale.
b) Dispozitiile art. 7 exclude posibilitatea ca cel conceput sa dobândeasca, pe lânga drepturi, si obligatii. S-a observat însa ca, în cazul mostenirii (succesiunii), cel chemat la mostenire dobândeste deopotriva atât bunurile, cât si obligatiile defunctului, de acestea din urma raspunzând, daca este cazul, chiar cu bunurile si mijloacele patrimoniale proprii.
Asa fiind, ar însemna ca si copilul conceput, contrar prevederilor art. 7, ar dobândi obligatiile defunctului, pe care îl mosteneste. Însa, potrivit art. 19, Decretul nr. 32/1954: "Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de vârsta, sau unei persoane puse sub interdictie va fi socotita întodeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar". Dar daca minorul dobândeste întodeauna o mostenire sub beneficiul de inventar, cu atât mai mult copilul conceput va dobândi mostenirea tot astfel. Or, acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar da mostenitorului, potrivit art. 713, Cod civil, avantajul de a plati datoria succesiunii numai pâna la concurenta valorii bunurilor pe care le-a primit.
Asa fiind, atunci când un minor sau un copil conceput vine la mostenire acestia vor putea, eventual, sa nu primeasca nimic din activul mostenirii, adica în cazul în care pasivul este mai mare decât activul, dar în nici un caz ei nu vor fi obligati sa suporte pasivul (obligatiile mostenirii) din bunurile proprii.
|
