Infractiuni savarsite de militari sau de civili

Infractiuni savârsite de militari sau de civili

Subsectiunea I. Sustragerea de la serviciul militar

1. Continutul legal

În art. 348 C. pen. este incriminata fapta persoanei care îsi provoaca va­tamari inte­gritatii corporale sau sanatatii, simuleaza o boala sau o infirmitate, foloseste în­scri­suri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar.

Îndeplinirea serviciului militar în rândurile fortelor armate ale tarii constituie o în­datorire de onoare a cetatenilor României.

În acord cu prevederile Constitutiei României sunt si dispozitiile care re­gle­men teaza modul de îndeplinire a serviciului militar în termen si cu termen redus (Le gea nr. 46/1996), iar sustragerea de la îndeplinirea servi 959b112j ­ciului militar constituie o fapta cu un evident pericol social, ceea ce justifica incriminarea ei în dispozitiile art. 348
C. pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale referi­toare la instituirea serviciului militar obligatoriu ca premisa de baza pentru capacita­tea de aparare a tarii, relatii care n-ar putea fi aparate altfel decât prin combaterea faptei de sustragere de la serviciul militar.

b) Infractiunea de sustragere de la serviciul militar, având ca scop apararea unor valori imateriale, nu are un obiect material; cauzarea de vatamari cor­porale ori folosirea de înscrisuri falsificate sunt doar mijloace de savârsire a faptei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, dis­pozitia de incriminare necontinând vreo conditie cu privire la calitatea autorului.

Autorul infractiunii poate fi atât un militar, cât si un civil. Asupra modului de dobân­dire a calitatii de militar se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 46/1996, în care se precizeaza ca se considera militar persoana chemata pentru satisfacerea serviciu­lui militar de la data prezentarii la centrul militar, unitate sau formatiuni militare si pâna la lasarea sa la vatra. Durata serviciului militar este de 12 luni pentru militarii de toate armele (art. 12).

În ceea ce priveste persoanele civile, autor al infractiunii poate fi numai acea per­soana civila care poate fi chemata la îndeplinirea servi 959b112j ciului militar potrivit preve­derilor Legii nr. 46/1996.

Conform art. 11 din aceasta lege, toti cetatenii României, barbati, inclusiv absol ven­­tii de liceu, pot fi chemati pentru îndeplinirea serviciului militar în anul când împli­nesc vârsta de 20 ani. Limita maxima de vârsta pâna la care cetatenii români pot fi chemati la îndeplinirea servi 959b112j ciului militar în termen este de 35 ani.

În actul normativ citat se prevede ca absolventii institutiilor civile de învatamânt su­pe­rior, recunoscute de stat, care nu au îndeplinit obligatiile militare pâna la înce­pe­rea studiilor, efectueaza serviciul militar cu termen redus cu durata de 6 luni, în primul an dupa absolvire, daca nu au împlinit vârsta de 35 de ani [art. 26 alin. (l) teza I-a].

Calitatea de subiect activ al infractiunii, fiind limitata la sfera persoanelor aratate, rezulta ca desi infractiunea nu are un subiect activ calificat, ea are totusi un cerc restrâns de subiecti activi[1].

La aceasta infractiune nu este posibil coautoratul, deci este o fapta cu subiect nemij­locit unic. Participatia este însa posibila sub forma de instigare sau complicitate.

b) Subiectul pasiv al infractiunii este statul, ca titular al valorii sociale cu privire la capacitatea de aparare. În ce priveste conditiile de loc si timp, legea prevede cerinta, în cadrul variantei agravate, ca fapta sa se comita în timp de razboi.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de sustragere de la serviciul militar, sub aspec­tul elementului material, se caracterizeaza prin savârsirea uneia dintre actiunile pre­va­zute în art. 348 C. pen., si anume:

- autoprovocarea de vatamari integritatii corporale sau sanatatii;

- simularea unei boli sau infirmitati;

- folosirea de înscrisuri false sau

- folosirea de orice alte mijloace.

Ca o conditie esentiala, toate aceste actiuni trebuie sa fie comise în scopul sus­tragerii de la serviciul militar.

Vatamarea integritatii corporale sau sanatatii se realizeaza de catre persoana care sufera vatamarea. În cazul în care actiunea este efectuata de alta per­soana (bineînteles la solicitarea si, deci, cu consimtamântul persoanei care este vatamata), aceasta va fi complice la infractiunea de sustragere de la serviciul militar. Complicele trebuie sa cunoasca scopul în care se face vatamarea. În cazul acestei modalitati, per­soana care îsi provoaca vatamarea aratata în lege, devine iremediabil inapta pen­tru satisfacerea serviciului militar, ceea ce confera un pericol social sporit faptei în raport cu celelalte modalitati care, odata descoperite, subiectul poate fi luat în arma­ta.

Pentru simularea unei boli sau infirmitati, autorul se poate folosi de anumite substante prin care deregleaza temporar activitatea normala a unor organe (de exemplu foloseste unele medicamente pentru cresterea pulsului, pentru functionarea neregulata a inimii etc.).

Folosirea unor înscrisuri false se realizeaza, de regula, prin aratarea în fata comi­siilor de recrutare sau încorporare ori în fata superiorilor, a unor acte false care, daca ar consemna situatii reale, ar duce la înlaturarea obligatiei pentru faptuitor de a îndeplini serviciul militar. Pentru existenta infractiunii nu prezinta relevanta cine a fal­si­ficat actul sau daca acesta a fost falsificat partial sau în întregime. Daca falsul a fost savârsit de persoana care se sustrage de la îndeplinirea serviciului militar se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni.

Prin folosirea de alte mijloace, se au în vedere acele actiuni ale subiectului care îl fac indisponibil pentru prestarea serviciului militar (de exemplu, plecarea din tara, savârsirea unei infractiuni etc.).

Infractiunea de sustragere de la efectuarea serviciului militar este o infractiune cu continuturi alternative, pentru existenta infractiunii fiind suficienta constatarea savârsi­rii unei singure modalitati din cele prevazute de textul de lege; în cazul realizarii a doua sau mai multe modalitati exista tot o unitate infractionala, cu conditia ca actiuni­le respective sa se efectueze în baza ace­leiasi rezolutii infractionale.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru capacitatea de aparare a tarii. Aceasta se realizeaza prin savârsirea oricareia din modalitatile descri­se în norma de incriminare, în scopul sustragerii de la serviciul militar.

c) Legatura de cauzalitate rezulta din savârsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se caracterizeaza numai prin forma de vinovatie a intentiei, calificata prin scopul urmarit de autor si anume aceea de sustragere de la serviciul militar.

Nu intereseaza daca scopul urmarit a fost atins sau nu.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate în afara incri­minarii de catre legiuitor.

Consumarea infractiunii are loc o data cu savârsirea uneia din faptele descrise în norma de incriminare, în scopul sustragerii de la serviciul militar.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savârsi în doua modalitati normative prevazute de art. 348 C. pen., adica într-o modalitate simpla si una agravata (caracterizata de timpul de realizare, adica în timp de razboi).

C. Sanctiuni. Infractiunea, în forma sa simpla, este pedepsita cu închi­soarea de la 6 luni la 5 ani, iar când fapta se savârseste în timp de razboi, pe­deapsa este închi­soarea de la 3 la 10 ani.

Actiunea penala se pune în miscare numai la sesizarea comandantului unitatii la care civilul trebuia sa se prezinte pentru efectuarea serviciului militar sau în care militarul îsi executa serviciul militar. Competenta de judecata apartine tribunalului militar.

Subsectiunea a II-a. Defetismul

1. Continutul legal

Raspândirea sau publicarea în timp de razboi de zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase relative la situatia economica si politica a tarii, la starea morala a populatiei în legatura cu declararea sau mersul razboiului, precum si savâr­sirea altor asemenea fapte de natura sa slabeasca rezistenta morala a populatiei constituie infractiunea prevazuta în art. 349 C. pen.

În timp de razboi, rezistenta, taria morala a întregului popor are o deosebita în sem­natate, constituind unul dintre factorii cu rol esential în obtinerea victoriei. Crea­rea unei stari de neliniste, de panica în rândul populatiei sau chiar al armatei, prin raspândirea unor zvonuri false sau tendentioase, constituie o fapta de o gravitate deo­sebita, care poate duce la slabirea capacitatii de aparare a tarii[2].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special este format de relatiile sociale refe­ritoare la factorii morali care asigura capacitatea de aparare a luarii si anume starea de spirit a militarilor, spiritul de rezistenta al populatiei civile, încrederea populatiei în forta armatei etc.

Aceasta infractiune nu are un obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana, atât un militar, cât si un civil. Infractiunea este susceptibila de participatie sub toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate).

b) Subiect pasiv este statul, a carui capacitate de aparare este lezata prin sa­vârsirea acestor fapte.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material implica raspândirea sau publicarea de zvonuri, informatii sau prin alte actiuni asemanatoare, savârsite în timp de razboi, de natura sa demobilizeze populatia, sa provoace pierderea încrederii în autoritati sau în combativitatea armatei.

Pentru existenta infractiunii nu conteaza daca aceste actiuni se realizeaza sub forma orala sau scrisa, prin mijloace tehnice de telecomunicatie, prin distribuirea de manifeste etc.

b) Pentru existenta elementului material al infractiunii se cer a fi îndeplinite trei conditii:

obiectul actiunilor de raspândire sau publicare trebuie sa constea în zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase;

- zvonurile sau informatiile trebuie sa priveasca situatia econo­mica si politica a tarii sau starea morala a populatiei în legatura cu declararea sau mersul razboiului;

- aceste actiuni sau altele asemanatoare trebuie sa aiba aptitudinea de a slabi rezistenta morala a populatiei.

c) Urmarea imediata consta într-o stare de pericol, concretizata în demobilizarea populatiei si în pierderea încrederii acesteia în combativitatea armatei.

d) Legatura de cauzalitate rezulta din însasi savârsirea actiunii descrise în norma de incriminare.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de defetism este savârsita numai cu in­tentie directa sau indirecta, forma de vinovatie care rezulta din însusi carac­terul zvonurilor si informatiilor raspândite (false, exagerate sau tenden­tioase).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate în afara incri­minarii de catre legiuitor.

Infractiunea se consuma prin savârsirea uneia din actiunile descrise în norma de incriminare

B. Modalitati. Aceasta infractiune are trei variante normative, cores­punzatoare actiunilor care îi formeaza elementul material. Fiecareia dintre aceste modalitati nor­mative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de defetism este pedepsita cu închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Subsectiunea a III-a. Jefuirea celor cazuti pe câmpul de lupta

1. Continutul legal

Infractiunea prevazuta în art. 350 C. pen. consta în jefuirea pe câmpul de lupta a mortilor sau ranitilor de obiectele aflate asupra lor.

În alin. (2) se arata ca cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta aratata în alineatul precedent care, fara sa fie savârsita pe câmpul de lupta, este urma­rea unor operatii de razboi.

Jefuirea pe câmpul de lupta sau într-o situatie similara creata ca urmare a unor operatii de razboi, a mortilor sau ranitilor, militari sau civili, constituie un act profund inuman si, totodata, o fapta de mare pericol social. Prin savârsirea faptei se creeaza o sare de deprimare în rândul ostasilor si al populatiei civile, ceea ce constituie o grava atingere adusa laturii de ordin moral a capacitatii de aparare a tarii.

În anul 1864 a fost adoptata, la Geneva, Conventia internationala, care reglemen­teaza situatia militarilor raniti în razboi, conventie la care România a aderat în anul 1874.

România este, de asemenea, semnatara Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din fortele armate în campa­nie, precum si pentru îmbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate pe mare.

Ca o conditie de timp, aceasta infractiune poate fi comisa numai în timp de razboi.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale refe­ritoare la factorii morali ai capacitatii de aparare a tarii, relatii a caror ocrotire este ga­ran­tata prin incriminarea faptelor de jefuire a ranitilor sau a mortilor pe câmpul de lupta ori în alte locuri, dar cu prilejul unor operatii militare.

b) Obiectul material este constituit din efectele de uz personal, aflate asupra celor morti sau raniti, aflati fie pe câmpul de lupta, fie în alte locuri legate de operatiuni mi­litare.

Aceste obiecte trebuie sa se afle asupra celor cazuti pe câmpul de lupta, indife­rent daca cei cazuti fac parte din fortele armate ale tarii sau ale inamicului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana (militar sau civil), el nefiind circumstantiat de catre lege în vreun fel. Participatia este posibila în toate formele sale.

b) Subiect pasiv este atât persoana cazuta pe câmpul de lupta sau în afara aces­tuia, dar ca urmare a unei operatii de razboi (subiect pasiv poate fi deci un militar din fortele armate ale tarii sau ale inamicului sau un civil), cât si statul, a carui capacitate de aparare este lezata.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este constituit din actiunea de "luare" a unui bun mobil aflat asupra unui ranit sau mort. În textul de lege este folosita expresia de "jefuire", ceea ce presupune luarea pe fata a obiectelor ce se aflau asupra victimelor, adica o modalitate de furt deosebit de grava[3].

În legea penala se face deosebire între jaf ca forma de realizare a furtului si tâl­harie, care înseamna furt cu violenta, desi în întelesul comun (vezi Dictionarul Limbii române) notiunea de jaf include si folosirea violentei.

b) Pentru existenta elementului material este necesara îndeplinirea a doua cerinte esen­tiale:

1. În raport cu varianta tip a infractiunii, trebuie ca actiunea de jefuire sa se faca pe câmpul de lupta;

2. În raport cu varianta din alin. (2) al art. 350, activitatea infractionala trebuie sa aiba loc în alta parte decât câmpul de lupta, dar ca urmare a unor operatii de razboi (de exemplu, într-un loc unde a avut loc un bombardament, explozii etc.).

c) Urmarea imediata consta în periclitarea capacitatii de aparare a statului.

d) Legatura de cauzalitate între actiunea faptuitorului si rezultatul produs rezulta din materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste numai cu intentie directa sau in­directa. Realizarea laturii subiective a infractiunii de jefuire a celor ca­zuti pe câmpul de lupta nu este conditionata de urmarirea vreunui scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi realizata în forme imperfecte, le­gea nu incrimineaza nici actele de pregatire si nici ten­tativa. Consumarea infrac­tiunii are loc când s-a produs jefuirea, adica luarea bunului de la persoanele ranite sau de la morti în conditiile aratate de lege.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savârsi în doua modalitati normative: jefuirea pe câmpul de lupta sau în alte locuri în care s-au desfasurat operatiuni de razboi. Fieca­re dintre aceste modalitati principale poate avea modalitati secundare, dupa cum fapta s-a comis asupra unui mort sau asupra unui ranit.

Fiecareia din modalitatile normative poate sa-i corespunda o varietate de moda­li­ta­ti faptice. Fapta este susceptibila de a fi savârsita în forma continuata, daca fap tuito­rul actioneaza în baza aceleiasi rezolutii infractionale.

C. Sanctiuni. Infractiunea de jefuire a celor cazuti pe câmpul de lupta este pe­depsita cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Subsectiunea a IV-a. Folosirea emblemei Crucii Rosii în timpul operatiilor militare

1. Continutul legal

Infractiunea este prevazuta în art. 351 C. pen. si consta în folosirea, fara drept, în timp de razboi si în legatura cu operatiile militare, a emblemei ori denumirii de "Cru cea Rosie" sau a celor asimilate acesteia.

Prin conventii internationale, la care a aderat si România, s-au stabilit modul si conditiile de folosire a emblemei si a denumirii "Crucea Rosie", precum si a emble­me­lor si denumirilor similare acesteia. Ca urmare a obligatiilor asumate prin ratificarea acestor conventii, legiuitorul a incriminat, în primul rând, în art. 294 C. pen., sub denumirea "Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii", folosirea fara drept, în timp de pace sau de razboi, a emblemei sau denumirii de "Cruce Rosie", ori a unei em­bleme sau denumiri asimilate acesteia, daca fapta a cauzat pagube materiale.

Fapta prevazuta în art. 351 C. pen. constituie, în principiu, o varianta agravata a infractiunii incriminate în art. 294 C. pen., agravare justificata de conditiile speciale în care se comite, conditii determinate de starea de razboi si în legatura cu operatiile mi­li­tare.

Modul si regulile de folosire a emblemei si denumirii "Crucea Rosie" au constituit obiectul Conventiei de la Geneva din 6 iulie 1906, ale Conventiei de la Haga din 1907 si ale Conventiei de la Geneva din 2 august 1949 privind îmbunatatirea soartei rani­tilor si bolnavilor din fortele armate aflate în cam­panie. Tara noastra a ratificat Con­ven­tia de la Geneva din 1949, asumându-si astfel obligatia incriminarii acelor fapte prin care este uzurpata emblema sau denumirea Crucii Rosii ori prin care se folosesc abuziv aceste însemne sau embleme.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este format din relatiile sociale a caror existenta si dezvoltare depinde de folosirea licita a emblemei si a denumirii Crucii Rosii si a celor asimilate acesteia, în timp de razboi si în legatura cu operatiile militare. Prin aceasta se consoli­deaza încrederea în actiunile acestei organizatii, even­­tuala ei compromitere putând avea grave repercusiuni asupra soartei ranitilor sau bolnavilor.

b) Obiectul material al infractiunii este format din emblema sau denu­mirea Crucii Rosii sau a celor asimilate acesteia (Semiluna Rosie, Leul Rosu sau Soarele Rosu).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, întrucât dispozitia de incriminare nu prevede nici o conditie cu privire la acesta. Participatia este posibila în oricare din formele sale.

b) Subiectul pasiv principal este statul, pentru a carui capacitate de aparare se creeaza o stare de pericol.

Subiect pasiv secundar este Crucea Rosie, a carei activitate este pusa în pericol ori vatamata prin savârsirea infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective este constituit din actiunea de folosire fara drept, în timp de razboi si în legatura cu opera­tiile militare, a însemnelor sau a denumirii de Cruce Rosie.

Prin "folosire" se întelege întrebuintarea, utilizarea în orice mod, fie a em­ble­mei, fie a denumirii de Cruce Rosie, ca obiecte alternative.

Pentru existenta laturii obiective, o cerinta esentiala o constituie faptul ca actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" sa se faca fara drept; a doua cerinta esentiala prevede ca activitatea infrac­tionala sa se realizeze în timp de razboi, iar a treia cerinta esentiala este ca fapta sa fie comisa în legatura cu operatiile militare.

Aceste cerinte esentiale constituie deosebirea obiectiva dintre infractiunea preva­zuta în art. 294 C. pen. si cea din art. 350 C. pen.

b) Urmarea imediata consta în starea de pericol creata prin savârsirea faptei pen­tru normala desfasurare a operatiunilor militare. Se aduce o atingere încrederii ce tre buie acordata Societatii de "Cruce Rosie"; eventuala neîncre­dere în activitatea si pres­tigiul acestei organizatii ar putea avea consecinte dintre cele mai grave pentru soarta ranitilor, a bolnavilor si a personalului medical angajat în a acorda sprijin si ajutor, în timp de razboi, celor aflati în primejdie.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea faptei mentionate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie o constituie numai intentia (directa sau in­di­recta). Pentru existenta infractiunii nu prezinta relevanta scopul urmarit de fap­tuitor. Acesta trebuie sa stie ca foloseste fara drept emblema sau denumirea Crucii Rosii.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate în afara incri­mi­narii de catre legiuitor.

Infractiunea se consuma în momentul în care a fost savârsita actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" ori a celor asimilate acesteia.

Infractiunea de folosire a emblemei "Crucii Rosii" în timpul operatiunilor militare, prin natura ei, are caracteristicile unei infractiuni continue, astfel ca ea se va epuiza în momentul în care înceteaza activitatea infractionala.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savârsi în doua variante normative, cores pun­za­toare celor doua variante ale obiectului material: emblema sau denumirea. Fieca­reia dintre aceste modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de moda­litati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani.

Subsectiunea a VI-a. Sustragerea de la rechizitii militare

1. Continutul legal

În art. 352 este incriminata infractiunea de sustragere de la rechizitii militare, care consta în refuzul nejustificat de a pune la dispozitia fortelor armate bunurile legal re­chizitionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligatii ori nedeclararea la recen­samânt a bunurilor supuse rechizitionarii.

În alin. (2) al art. 352 este prevazuta forma agravata a infractiunii, determinata de savârsirea acesteia în timp de razboi.

Potrivit unor reglementari speciale, în anumite situatii, când interesele generale ale statului o cer, se pot efectua rechizitii militare. Acestea constau în punerea la dis­po­zitia fortelor militare pentru folosinta vremelnica a anumitor bunuri, ca de exemplu vehicule, animale, locuinte, alimente etc.

Refuzul de a accepta rechizitionarea bunurilor sau de a îndeplini alte obligatii legate de aceasta masura poate sa primejduiasca realizarea pla­nurilor armatei, sa o puna, în timp de razboi, in inferioritate fata de inamic.

Este normal ca legea penala sa sanctioneze asemenea actiuni lipsite de patrio­tism ale unor cetateni.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale lega­te de îndeplinirea de catre toti cetatenii a obligatiilor ce le revin în legatura cu rechi­zitiile militare.

b) Obiectul material al infractiunii îl constituie însesi bunurile supuse rechizitionarii sau cele rechizitionate potrivit legii[4].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, atât un civil, cât si un militar. De esenta infractiunii este ca aceasta perioada sa detina, sub orice forma, bunuri rechizitionabile în mod legal ori supuse rechizitionarii.

Participatia este posibila în toate formele sale (coautorat, instigare si complici­tate).

b) Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale care este capa­citatea de aparare a tarii.

Subiect pasiv secundar este unitatea militara careia îi erau destinate bunurile rechizitionate sau supuse rechizitionarii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de sustragere de la rechizitii militare, sub as­pec­tul elementului material se poate realiza în trei variante:

- prin refuzul de a pune la dispozitia armatei bunurile legal rechizitionate, pentru aceasta varianta existând cerinta esentiala ca refuzul sa fie nejustificat;

- prin sustragerea de la îndeplinirea obligatiei de a pune la dispozitia armatei bunurile rechizitionate;

- prin nedeclararea bunurilor supuse rechizitionarii. În raport cu aceasta varianta exista cerinta esentiala ca nedeclararea sa aiba loc cu ocazia recen­samântului.

Infractiunea, desi are un caracter omisiv, se poate savârsi atât prin acte comisive (ascundere, înstrainare), cât si omisive (nedeclararea bunurilor etc.). În varianta sim­pla a infractiunii nu se cer conditii speciale de timp si de loc, dar în varianta agravata exista cerinta ca fapta sa fi fost savârsita în timp de razboi.

b) Urmarea imediata consta în periclitarea capacitatii de aparare a tarii.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savârsirea actiunilor de­scrise în norma de incriminare.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie, în oricare din cele trei variante ale in­frac­­tiunii, o constituie numai intentia (directa sau indirecta). Faptuitorul savârseste fapta prin "refuz" sau "sustragere", termeni care exclud existenta culpei în cazul aces tei infractiuni. Dar chiar când fapta se comite prin acte omisive (nedeclararea), aces­tea trebuie sa fie savârsite cu stiinta, adica intentionate, cerinta care rezulta din con­tinutul întregii dispozitii legale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate în afara incri­minarii de catre legiuitor.

Infractiunea de sustragere de la rechizitii militare se consuma în mo­mentul când executarea actiunii de sustragere a fost dusa pâna la capat si s-a produs urmarea imediata.

B. Modalitati. Legea prevede cele trei variante normative prin care se poate savârsi infractiunea. Fiecareia dintre acestea îi poate corespunde o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani.

Pentru varianta agravata prevazuta în art. 352 alin. (2) C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.