POLITIA ROMANA

POLITIA ROMANA

Politia Româna face parte din Ministerul Administratiei si Internelor si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, în conditiile legii.

Activitatea Politiei Române constituie serviciu public specializat si se realizeaza în interesul persoanei, al comunitatii, precum si în sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si în executarea legii.

În îndeplinirea misiunilor care îi revin Politia Româna coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoanele fizice si juridice, în limitele legii.

Politia Româna se organizeaza corespunzator împartirii administrativ-teritoriale a tarii.

Politia Româna se poate organiza si conform specificului unor sectoare ale economiei nationale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice si sociale, în functie de importanta si de numarul acestora.

Unitatile de politie se înfiinteaza prin ordin al ministrului de interne.

III.1 Politia de-a lungul timpului

Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinteaza Militia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinteaza Politia Româna ale carei competente vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 si prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.

Din 1990, Politia Româna a cunoscut mai multe etape de transformari menite sa asigure siguranta persoanelor, a colectivitatilor, drepturilor legitime ale cetatenilor, precum si a altor drepturi prevazute în acte internationale la care România este parte.

PROGRAMUL si politicile de reforma ale Ministerului Administratiei si Internelor au în vedere alinierea Politiei Române la standardele Uniunii Europene, consolidarea ca institutie civila în folosul persoanei si comunitatii locale..

III.2 Cadrul juridic

Cadrul juridic general ce reglementeaza activitatea Politiei Române este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Române. Noul Statut al politistului, adoptat prin Legea nr. 360/2002, completeaza si detaliaza dispozitiile privind desfasurarea, în limitele si conform legii, a acestei activitati pusa în slujba comunitatii.

Dispozitiile referitoare la activitatea politiei, cuprinse secvential în alte legi de organizare si functionare a institutiilor statului, au fost completate cu legi speciale ce vizeaza combaterea unui anumit tip de infractionalitate.

III.3 Organizare si functionarea Politiei

Structura organizatorica

Politia Româna are urmatoarea structura organizatorica:

a) Inspectoratul General al Politiei Române;

-unitati teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Politiei Române, Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti si inspectoratele judetene de politie;

b) Institutii de învatamânt pentru formarea si pregatirea continua a personalului;

c)alte unitati necesare pentru îndeplinirea atributiilor specifice politiei, înfiintate potrivit legii.

În cadrul Politiei Române functioneaza Corpul National al Politistilor, persoana juridica de drept public, ale carei atributii sunt stabilite prin legea privind statutul politistului.

Inspectoratul General al Politiei Române este unitatea centrala a politiei, cu personalitate juridica si competenta teritoriala generala, care conduce, îndruma si controleaza activitatea unitatilor de politie subordonate, desfasoara activitati de investigare si cercetare a infractiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalitatii economico-financiare sau bancare, a altor infractiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, precum si orice alte atributii date în competenta sa prin lege.

Inspectoratul General al Politiei Române este condus de un inspector general numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului de interne, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.

Inspectorul general este ajutat de adjuncti numiti de catre ministrul de interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului National al Politistilor.

În cadrul Inspectoratului General al Politiei Române functioneaza Consiliul Superior, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Române, adjunctii inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, sefii directiilor generale si ai directiilor din Inspectoratul General al Politiei Române, sefi ai unitatilor teritoriale ale politiei, desemnati prin rotatie în fiecare an, presedintele Corpului National al Politistilor si rectorul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".

Consiliul se întruneste o data pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române. Consiliul analizeaza si hotaraste activitatile Politiei Române conform strategiei Ministerului de Interne.

Hotarârile se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor sai. Hotarârile Consiliului se aduc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române.

Desemnarea nominala a membrilor Consiliului si functionarea acestuia se stabilesc prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române.

 În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Române emite dispozitii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea carora consulta Corpul National al Politistilor si Consiliul.

Inspectoratul General al Politiei Române are în structura sa organizatorica directii generale, directii, servicii si birouri, înfiintate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispozitie.

III.4 CE ESTE POLITISTUL?

  Politistul este functionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poarta, de regula, uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Româna prin lege, ca institutie specializata a statului.

Exercitarea profesiei de politist implica, prin natura sa, îndatoriri si riscuri deosebite.

Statutul special este conferit de îndatoririle si riscurile deosebite, de portul de arma si de celelalte diferentieri prevazute în prezentul statut.

  Politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice, pe timpul si în legatura cu îndeplinirea atributiilor si îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege.

Autoritatea functiei nu poate fi exercitata în interes personal.

  Politistul îsi desfasoara activitatea profesionala în interesul si în sprijinul persoanei, comunitatii si institutiilor statului, exclusiv pe baza si în executarea legii, cu respectarea principiilor impartialitatii, nediscriminarii, proportionalitatii si gradualitatii.

  Politistul este obligat sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului,   Constitutia si legile tarii, juramântul de credinta fata de România, prevederile regulamentelor de serviciu si sa îndeplineasca dispozitiile legale ale sefilor ierarhici privind activitatea sa profesionala.

Politistul raspunde, în conditiile legii, pentru modul în care îsi executa atributiile de serviciu.

sefii ierarhici din cadrul Politiei Române raspund pentru legalitatea dispozitiilor date subordonatilor. Ei sunt obligati sa verifice daca acestea au fost transmise si întelese corect si sa controleze modul de îndeplinire a lor.

Politistul beneficiaza de drepturi compensatorii acordate potrivit prezentei legi pentru conditiile speciale si riscurile pe care le implica exercitarea profesiei.

 III.5 Selectionarea si pregatirea politistilor

Profesia de politist poate fi exercitata numai de catre persoana care a dobândit aceasta calitate, în conditiile legii.

Politistii provin, de regula, din rândul absolventilor institutiilor de învatamânt ale Ministerului Administratiei si Internelor.

Ofiterii de politie pot proveni si din rândul agentilor de politie absolventi, cu diploma sau licenta, ai institutiilor de învatamânt superior de lunga sau scurta durata ale Ministerului de Interne sau ai altor institutii de învatamânt superior cu profil corespunzator specialitatilor necesare politiei, stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Pentru unele functii pot fi încadrati specialisti cu studii corespunzatoare cerintelor postului si care îndeplinesc conditiile legale.

Admiterea în institutiile de învatamânt ori încadrarea unor specialisti în politie se realizeaza prin concurs.

La concursul de admitere în institutiile de învatamânt si la încadrarea directa a unor specialisti are acces orice persoana, indiferent de rasa, nationalitate, sex, religie, avere sau origine sociala, care îndeplineste, pe lânga conditiile generale legale prevazute pentru functionarii publici, si urmatoarele conditii speciale:

a) sa fie apta din punct de vedere fizic si psihic;

b) sa nu aiba antecedente penale sau sa nu fie în curs de urmarire penala ori de judecata pentru savârsirea de infractiuni;

c) sa aiba un comportament corespunzator cerintelor de conduita admise si practicate în societate.

Înaintea începerii activitatii politistii încadrati direct trebuie sa urmeze un curs de formare în institutiile de învatamânt ale Ministerului Administratiei si Internelor, iar barbatii trebuie sa aiba îndeplinit, de regula, serviciul militar.

Candidatii care au promovat concursul de admitere în institutiile de învatamânt , precum si persoanele care urmeaza sa fie încadrate direct în politie nu trebuie sa aiba calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizatii cu caracter politic.

Criteriile privind selectionarea politistilor candidati pentru concursurile de admitere în institutiile de învatamânt proprii, precum si selectionarea specialistilor se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.

Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Române, asigura pregatirea continua a politistilor pentru ridicarea nivelului profesional.

Politistul poate fi trimis la studii în strainatate, prin concurs, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Categoriile, formele de pregatire si modul de desfasurare, precum si durata de perfectionare a pregatirii politistului sunt stabilite prin ordin al ministrului de interne.

In programele de pregatire a viitorilor politisti, elevi sau studenti din institutiile de învatamânt ale Ministerului de Interne se prevad activitati specifice pregatirii militare, pentru primul an de studii, fapt ce le asigura, dupa promovarea acestui an, echivalarea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu.

III.6 Obtinerea gradelor profesionale si încadrarea politistilor în categorii si grade profesionale

Politistii pot fi debutanti sau definitivi.

Politistii debutanti sunt persoanele care ocupa, pe durata perioadei de stagiu, un post în cadrul Politiei Române.

Politistii se încadreaza în doua categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, dupa cum urmeaza:

a) categoria A - Corpul ofiterilor de politie - cuprinde ofiteri de politie cu studii superioare;

b) categoria B - Corpul agentilor de politie - cuprinde agenti de politie cu studii liceale sau postliceale cu diploma.

Categoriile de politisti se împart pe corpuri si grade profesionale, dupa cum urmeaza:

I. Corpul ofiterilor de politie:

a) chestor-sef de politie;

b) chestor-sef adjunct de politie;

c) chestor principal de politie;

d) chestor de politie;

e) comisar-sef de politie;

f) comisar de politie;

g) subcomisar de politie;

h) inspector principal de politie;

i) inspector de politie;

j) subinspector de politie.

II. Corpul agentilor de politie:

a) agent-sef principal de politie;

b) agent-sef de politie;

c) agent-sef adjunct de politie;

d) agent principal de politie;

e) agent de politie.

Gradele profesionale de chestor, comisar-sef si comisar pot fi obtinute numai de catre ofiteri cu studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta.

Obtinerea gradelor profesionale se face prin avansare de catre:

a) Presedintele României, pentru chestori, la propunerea ministrului de interne;

b) ministrul de interne, pentru ceilalti ofiteri de politie, la propunerea inspectorului general al politiei;

c) inspectorul general al politiei, pentru agenti de politie, la propunerea sefilor unitatilor de politie.

Acordarea gradelor profesionale se face cu avizul consultativ al Corpului National al Politistilor.

Pentru obtinerea gradului profesional urmator politistul trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa aiba împlinit stagiul minim în gradul profesional detinut sau sa îl împlineasca în cursul anului calendaristic respectiv;

b) sa fi fost apreciat în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu calificativul "exceptional" sau "foarte bun", iar în ceilalti ani ai stagiului, cel putin cu calificativul "bun". Anii în care politistului i s-au acordat calificative inferioare acestora nu intra în calculul stagiului minim în grad.

Pentru obtinerea gradelor profesionale de comisar-sef, subcomisar si agent-sef, politistul este obligat sa absolveasca un curs de capacitate ale carui durata si tematica vor fi stabilite prin ordin al ministrului de interne, iar pentru obtinerea gradului profesional de chestor este necesara promovarea examenului organizat în acest scop.

Stagiul minim în gradele profesionale este:

I. Corpul ofiterilor de politie:

a) chestor-sef adjunct de politie - 2 ani;

b) chestor principal de politie - 2 ani;

c) chestor de politie - 2 ani;

d) comisar-sef de politie         - 3 ani;

e) comisar de politie      - 3 ani;

f) subcomisar de politie     - 4 ani;

g) inspector principal de politie - 3 ani;

h) inspector de politie        - 3 ani;

i) subinspector de politie - 4 ani.

II. Corpul agentilor de politie:

a) agent-sef de politie            - 5 ani;

b) agent-sef adjunct de politie   - 5 ani;

c) agent principal de politie - 5 ani;

d) agent de politie       - 5 ani.

În situatiile si în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne posturile de conducere se ocupa prin examen sau concurs, dupa caz.

Acordarea gradelor profesionale urmatoare în cadrul aceleiasi categorii se face în ordinea ierarhica a gradelor, în raport cu nevoile si posibilitatile existente, în limita numarului de posturi prevazute cu gradele respective, aprobat de ministrul de interne.

Politistului care si-a sacrificat viata în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu i se acorda post-mortem gradul de subinspector de politie, pentru agentii de politie, si gradul urmator, pentru ofiterii de politie.

La absolvirea scolii de formare a agentilor de politie, politistului i se acorda gradul profesional de agent de politie si este încadrat ca debutant pe o perioada de stagiu de 6 luni.

La absolvirea colegiului de politie sau a facultatii de drept din cadrul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza" a Ministerului de Interne, politistului i se acorda gradul profesional de subinspector de politie si este încadrat ca debutant pe o perioada de stagiu de un an.

La expirarea perioadei de stagiu sau de proba politistul sustine examenul de definitivare în profesie. În caz de nepromovare a examenului, acesta poate fi repetat o singura data. Politistul declarat nepromovat este destituit din politie.

Politistul care a promovat examenul de definitivat este încadrat în gradul profesional obtinut.

Perioada de stagiu si cea de proba constituie vechime în politie.

Functiile politistilor se diferentiaza prin categorie, grad profesional si coeficient de ierarhizare.

La acordarea primului grad profesional absolventul sau politistul încadrat direct depune juramântul de credinta în fata sefului institutiei de învatamânt sau a sefului unitatii de politie si în prezenta a doi politisti.

La acordarea primului grad profesional, la numirea si eliberarea dintr-o functie de conducere, precum si la încetarea raporturilor de serviciu, politistul este obligat sa îsi declare averea, conform legii.

Fiecare politist are un dosar personal care cuprinde:

a) documentul de numire în functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind depunerea juramântului;

b) documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile în functii, clase, grade sau categorii, recompensele acordate, precum si sanctiunile ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fara discontinuitati;

c) declaratia de avere si alte documente, stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Se interzice introducerea în dosarul personal al politistului a oricaror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura.

Politistul are acces la dosarul personal, iar, la cerere, i se vor elibera copii de pe actele existente în dosarul sau.

Activitatea si conduita politistului sunt evaluate o data pe an, iar concluziile se consemneaza în aprecierea de serviciu cu acordarea unuia dintre urmatoarele calificative: "exceptional", "foarte bun", "bun", "corespunzator", "necorespunzator".

Drepturile, îndatoririle si restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertati ale politistului

III.7 Drepturile politistului

Politistul are dreptul la:

a) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, premii si prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de baza cuprinde salariul corespunzator functiei îndeplinite, gradului profesional detinut, gradatiile, sporurile pentru misiune permanenta si, dupa caz, indemnizatia de conducere si salariul de merit;

b) ajutoare si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege;

c) uniforma, echipament specific, alocatii pentru hrana, asistenta medicala si psihologica, proteze, precum si medicamente gratuite, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

d) locuinta de interventie, de serviciu, sociala sau de protocol, dupa caz, în conditiile legii;

e) concedii de odihna, concedii de studii si învoiri platite, concediu fara plata, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea îmbolnavirilor, refacerea si întarirea sanatatii, accidente produse în timpul si din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pâna la 3 ani, îngrijirea copilului pâna la împlinirea vârstei de 2 ani, precum si în alte situatii, în conditiile stabilite prin lege;

g) bilete de odihna, tratament si recuperare, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

h) pensii, în conditiile stabilite prin lege;

i) indemnizatii de instalare, de mutare, de delegare sau de detasare, precum si decontarea cheltuielilor de cazare, în conditiile stabilite prin lege;

j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul mutarii în alte localitati si o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

k) încadrarea activitatii în conditii deosebite sau speciale de munca, potrivit legii;

l) portul permanent al armamentului din dotare sau achizitionat personal, în conditiile legii;

m) asigurare de viata, sanatate si bunuri, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

n) tratament medical în strainatate pentru afectiuni contractate în timpul exercitarii profesiei, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului;

o) asistenta juridica asigurata de catre unitate, la cerere, în cazul cercetarii sale pentru faptele comise în timpul sau în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.

Pentru activitatea desfasurata politistilor li se confera ordine si medalii, potrivit legii.

În cazul întreruperii activitatii în politie, timpul cât politistul a desfasurat o alta activitate nu va fi luat în calculul vechimii în politie pentru care se confera ordinul sau medalia.

Politistul mutat în interesul serviciului într-o alta localitate decât cea în care îsi are domiciliul, în situatia în care nu efectueaza naveta ori nu detine locuinta proprietate personala si nu i se poate asigura spatiu de locuit, are dreptul la compensarea chiriei lunare, în cuantum de pâna la 50% din salariul de baza.

Sotul sau sotia politistului mutat/mutata în interesul serviciului în alta localitate, care a fost încadrat/încadrata în munca si a întrerupt activitatea datorita mutarii împreuna cu sotul sau sotia, are dreptul la o indemnizatie lunara de 50% din salariul de baza al politistului, pâna la o noua angajare sau pâna la prestarea unei alte activitati aducatoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni.

Politistul va fi sprijinit în construirea sau cumpararea, o singura data în timpul carierei, a unei locuinte proprietate personala în localitatea în care îsi are sediul unitatea de politie la care este încadrat, în conditiile legii.

În exercitarea atributiilor de serviciu politistul beneficiaza de protectie speciala, în conditiile legii.

Politistului i se asigura gratuit echipamentul de protectie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplineste, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii atributiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbracamintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despagubiri corespunzatoare.

Membrii familiei politistului beneficiaza gratuit, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului, de:

a) asistenta medicala si medicamente în cadrul sistemului de asigurari de sanatate specific apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti;

b) decontarea cheltuielilor de transport în situatia mutarii politistului în interes de serviciu în alta localitate.

În sensul prevederilor prezentei legi, familia politistului cuprinde sotul/sotia, copiii si parintii aflati în întretinerea legala a acestuia.

Copiii politistului decedat în timpul si din cauza serviciului pot fi transferati, la cerere, la institutiile de învatamânt ale Ministerului de Interne, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Politistul pensionat si sotia/sotul acestuia au dreptul gratuit la asistenta medicala si medicamente, în cadrul sistemului de asigurari de sanatate specific apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti, si au acces la casele de odihna, sanatoriile, bazele sportive si alte spatii pentru odihna si agrement, care apartin sau sunt în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor.

Durata programului de lucru al politistului este de 8 ore pe zi si 5 zile pe saptamâna, stabilita astfel încât sa se asigure continuitatea serviciului politienesc si refacerea capacitatii de munca, în conditiile prevazute de lege.

Programul de lucru, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.

Daca interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihna saptamânale ce se cuvin politistului poate fi amânata, în mod exceptional, cel mult de doua ori într-o luna.

Politistul si membrii familiei sale au dreptul la protectie din partea structurilor specializate ale statului fata de amenintarile sau violentele la care ar putea fi supusi ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu sau în legatura cu acestea.

III.8 Îndatoririle politistului.

Politistul este dator:

a) sa fie loial institutiei din care face parte, sa respecte principiile statului de drept si sa apere valorile democratiei;

b) sa dovedeasca solicitudine si respect fata de orice persoana, în special fata de grupurile vulnerabile, sa îsi consacre activitatea profesionala îndeplinirii cu competenta, integritate, corectitudine si constiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevazute de lege;

c) sa îsi perfectioneze continuu nivelul de instruire profesionala si generala

d) sa fie disciplinat si sa dovedeasca probitate profesional; si morala în întreaga activitate;

e) sa fie respectuos, cuviincios si corect fata de sefi, colegi sau subalterni;

f) sa acorde sprijin colegilor în executarea atributiilor de serviciu;

g) sa informeze seful ierarhic si celelalte autoritati abilitate cu privire la faptele de coruptie savârsite de alti politisti, de care a luat cunostinta;

h) prin întregul sau comportament, sa se arate demn de consideratia si încrederea impuse de profesia de politist.

III.9 Politistul este obligat:

a) sa pastreze secretul profesional, precum si confidentialitatea datelor dobândite în timpul desfasurarii activitatii, în conditiile legii, cu exceptia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justitiei sau legea impun dezvaluirea acestora;

b) sa manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în asa fel încât sa nu beneficieze si nici sa nu lase impresia ca beneficiaza de datele confidentiale obtinute în calitatea sa oficiala;

c) sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competentelor legal stabilite;

d) sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala si sa nu compromita, prin activitatea sa publica ori privata, prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte.

III.10 Politistului îi este interzis, în orice împrejurare:

a) sa primeasca, sa solicite, sa accepte, direct sau indirect, ori sa faca sa i se promita, pentru sine sau pentru altii, în considerarea calitatii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

b) sa rezolve cereri care nu sunt de competenta sa ori care nu i-au fost repartizate de sefii ierarhici sau sa intervina pentru solutionarea unor asemenea cereri.

c) sa foloseasca forta, altfel decât în conditiile legii;

d) sa provoace unei persoane suferinte fizice ori psihice cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terte persoane;

e) sa colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;

f) sa redacteze, sa imprime sau sa difuzeze materiale ori publicatii cu caracter politic, imoral sau care instiga la indisciplina;

g) sa aiba, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusa controlului unitatii de politie din care face parte, interese de natura sa compromita impartialitatea si independenta acestuia.

Serviciul politienesc are caracter permanent si obligatoriu.

Politistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum si în afara acestuia, în situatii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atributiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.

În situatii de catastrofe, calamitati sau tulburari de amploare ale ordinii si linistii publice ori alte asemenea evenimente politistul este obligat sa se prezinte de îndata la unitatea de politie din care face parte.

III.11 Restrângerea exercitiului unor drepturi si libertati

Politistului îi este interzis:

a) sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice ori sa desfasoare propaganda în favoarea acestora;

b) sa exprime opinii sau preferinte politice la locul de munca sau în public;

c) sa candideze pentru autoritatile administratiei publice locale, Parlamentul României si pentru functia de Presedinte al României;

d) sa exprime în public opinii contrare intereselor României;

e) sa declare sau sa participe la greve, precum si la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;

f) sa adere la secte, organizatii religioase sau la alte organizatii interzise de lege;

g) sa efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activitati de comert ori sa participe la administrarea sau conducerea unor societati comerciale, cu exceptia calitatii de actionar;

h) sa exercite activitati cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea si demnitatea politistului sau a institutiei din care face parte;

i) sa detina orice alta functie publica sau privata pentru care este retribuit, cu exceptia functiilor didactice din cadrul institutiilor de învatamânt.

Politistul poate prezenta în public, numai în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, informatii si date obtinute în exercitarea atributiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date si informatii, daca prin acestea nu este încalcat principiul prezumtiei de nevinovatie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viata intima, familiala ori privata a persoanei sau nu este prejudiciata finalizarea urmaririi penale într-o cauza aflata în curs de cercetare ori de judecare.

Datele si informatiile clasificate, potrivit legii, obtinute de politist în timpul exercitarii atributiilor profesionale nu pot fi facute publice pe o perioada de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, daca legea nu prevede altfel.

Politistul poate fi mutat în alta localitate decât cea de domiciliu în urmatoarele situatii:

a) în interesul serviciului;

b) la cerere;

c) când unitatea din care face parte se reorganizeaza, iar postul se desfiinteaza si nu exista posibilitatea numirii pe o functie corespunzatoare;

d) pentru a înlatura un pericol care afecteaza viata sau integritatea sa ori a membrilor de familie, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu;

e) când imaginea sa în localitatea unde îsi desfasoara activitatea este afectata.

III.12 Recompense, raspunderea juridica si sanctiuni

Recompense

Pentru contributii deosebite la apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si la prevenirea faptelor antisociale, politistului i se pot conferi decoratii, în conditiile legii.

Pentru îndeplinirea exemplara a atributiilor de serviciu politistilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Pentru merite exceptionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea politiei, politistul poate fi avansat în gradul profesional urmator, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Pentru actiuni deosebite care determina aducerea de venituri la bugetul de stat, politistul poate fi recompensat cu pâna la 1% din cuantumul acestora, dar nu mai mult decât venitul sau brut anual, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Raspunderea juridica si sanctiuni

Încalcarea de catre politist, cu vinovatie, a îndatoririlor de serviciu angajeaza raspunderea sa disciplinara, materiala, civila sau penala, dupa caz.

Este absolvit de orice raspundere politistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atributiilor de serviciu, a cauzat suferinte sau vatamari unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.

Constituie abateri disciplinare, daca nu au fost savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, urmatoarele fapte savârsite de politist, comise cu vinovatie:

a) comportarea necorespunzatoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei;

b) neglijenta manifestata în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozitiilor primite de la sefii ierarhici sau de la autoritatile anume abilitate de lege;

c) întârzierea repetata sau nejustificata a solutionarii lucrarilor;

d) depasirea atributiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relatiile cu cetatenii;

e) absenta nemotivata ori întârzierea repetata de la serviciu;

f) producerea de pagube materiale unitatii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne;

g) încalcarea normelor privind confidentialitatea activitatii desfasurate;

h) nerespectarea prevederilor juramântului de credinta;

i) imixtiunea ilegala în activitatea altui politist;

j) interventia pentru influentarea solutionarii unor cereri privind satisfacerea intereselor oricarei persoane.

Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate politistului sunt:

a) avertismentul;

b) mustrarea scrisa;

c) reducerea salariului pentru functia îndeplinita cu 5 - 10% pe o perioada de 1 - 3 luni;

d) amânarea promovarii în grade profesionale sau functii superioare, pe o perioada de 1 - 2 ani;

e) retrogradarea din functie pâna la cel mult nivelul de baza al gradului profesional detinut;

f) suspendarea din functie de la 1 la 3 luni, perioada în care politistul beneficiaza numai de salariul corespunzator gradului profesional detinut;

g) destituirea din functia publica avuta.

Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa cercetarea prealabila si dupa consultarea consiliilor de disciplina.

Cercetarile referitoare la abateri, din care rezulta date si indicii ca au fost savârsite fapte prevazute de legea penala, se vor efectua si cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca, în raport de constatari, sa fie sesizate organele judiciare.

Politistul cercetat are dreptul sa cunoasca în întregime actele cercetarii si sa solicite probe în aparare.

În fata consiliilor de disciplina politistul are dreptul de a fi asistat de un alt politist, ales de catre acesta sau desemnat de Corp. De asemenea, politistul cercetat poate fi asistat, la cererea sa, de avocat.

La stabilirea sanctiunii se tine seama de activitatea desfasurata anterior, de împrejurarile în care abaterea disciplinara a fost savârsita, de cauzele, gravitatea si consecintele acesteia, de gradul de vinovatie a politistului, precum si de preocuparea pentru înlaturarea urmarilor faptei comise.

Sanctiunea disciplinara se aplica în maximum 30 de zile de la luarea la cunostinta despre abaterea savârsita, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.

Politistul poate contesta sanctiunea disciplinara aplicata, în termen de 15 zile de la luarea la cunostinta, sefului ierarhic superior celui care a aplicat sanctiunea. Acesta se pronunta prin decizie motivata, în termen de 30 de zile.

III.13 Întreruperea si încetarea raporturilor de serviciu ale politistului

Întreruperea activitatii la cerere reprezinta suspendarea temporara a politistului din functia si gradul profesional pe care îl ocupa si opereaza pentru un interes personal legitim.

Durata întreruperii la cerere a activitatii politistului este de pâna la 2 ani, fara drept de prelungire.

Înaintea sau la expirarea perioadei de întrerupere a activitatii la cerere, politistul va solicita reintegrarea sa la unitatea la care a fost încadrat.

Reintegrarea politistului se face, de regula, la unitatea de la care i s-a acordat întreruperea sau la o alta unitate care are posturi vacante, similare celui din care a întrerupt activitatea.

Încetarea raporturilor de serviciu ale politistului are loc:

a) la împlinirea vârstei si a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu;

b) la pierderea capacitatii de munca, în conditiile legii;

c) la cerere;

d) la numirea într-o alta functie;

e) prin demisie;

f) la destituirea din politie;

g) la acordarea, în 2 ani consecutiv, a calificativului "necorespunzator";

h) când este condamnat prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva, cu exceptia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infractiuni savârsite din culpa.

i) când în urma reorganizarii unei unitati de politie sau a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de politistul respectiv nu sunt posibilitati pentru ca acesta sa fie încadrat într-o functie similara în aceeasi unitate sau în alte unitati;

j) când nu promoveaza examenul de definitivare.

III.14 Asigurarea logistica, materiala si financiara

Politia Româna poate detine în folosinta imobile, armament, munitie, echipamente si aparatura tehnica specifica, necesare pentru îndeplinirea atributiilor prevazute de lege.

Unitatile de politie utilizeaza, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, animale de serviciu si alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atributiilor prevazute de lege.

Pe lânga unitatile de politie se pot constitui sectii sau asociatii sportive.

Inspectoratul General al Politiei Române si unitatile teritoriale ale politiei pot avea cabinete medicale care sa asigure asistenta medicala la locul de munca, pot detine în folosinta baze de tratament si unitati de cazare a personalului si a membrilor lor de familie pe timpul cât se afla în misiune, concedii de odihna sau tratament medical.

Inspectoratul General al Politiei Române si unitatile teritoriale ale politiei folosesc locuinte de protocol, de serviciu, de interventie si sociale ce pot fi repartizate politistilor, celorlalti functionari publici si personalului contractual, precum si familiilor acestora.

Dotarea Politiei Române se realizeaza de catre Ministerul de Interne din fondurile alocate cu aceasta destinatie prin legea bugetului de stat si din alte surse constituite potrivit legii.

Inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Române este abilitat:

a) sa aprobe, în limitele competentelor sale, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile proprii de investitii si sa urmareasca executarea acestora la termenele stabilite;

b) sa stabileasca normele de întrebuintare, întretinere si reparare pentru tehnica speciala din dotare;

c) sa execute controlul mijloacelor materiale si banesti repartizate unitatilor subordonate;

d) sa exercite orice alte atributii conferite prin actele normative, în domeniile asigurarii materiale si financiare.

III.15 Personalul Politiei Române

Personalul Politiei Române se compune din politisti, alti functionari publici si personal contractual.

Drepturile si îndatoririle specifice ale politistului se stabilesc prin statut.

Personalul contractual este supus reglementarilor din legislatia muncii, în masura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

III.16 Atributiile Politiei Române

Politia Româna are urmatoarele atributii principale:

1. apara viata, integritatea corporala si libertatea persoanelor, proprietatea privata si publica, celelalte drepturi si interese legitime ale cetatenilor si ale comunitatii;

2. aplica masuri de mentinere a ordinii si linistii publice, a sigurantei cetateanului, de prevenire si combatere a fenomenului infractional si de identificare si contracarare a actiunilor elementelor care atenteaza la viata, libertatea, sanatatea si integritatea persoanelor, a proprietatii private si publice, precum si a altor interese legitime ale comunitatii;

3. sprijina unitatile de jandarmerie cu informatii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii si linistii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestatiilor cultural-sportive si altele asemenea;

4. asigura, direct sau în cooperare cu alte institutii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice si interventiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea si neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburarii ordinii publice, vatamarii integritatii corporale, sanatatii persoanelor sau provocarii de daune proprietatii publice ori private;

5. avizeaza si controleaza, în conditiile legii, înfiintarea societatilor private de detectivi, paza, supraveghere si garda de corp;

6. culege informatii în vederea cunoasterii, prevenirii si combaterii infractiunilor, precum si a altor fapte ilicite;

7. realizeaza activitati de prevenire si combatere a coruptiei, a criminalitatii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infractiunii în domeniul informaticii si a crimei organizate;

8. desfasoara, potrivit competentei, activitati pentru constatarea faptelor penale si efectueaza cercetari în legatura cu acestea;

9. asigura paza si functionarea, în conditiile legii, a locurilor de retinere si de arest preventiv organizate în cadrul unitatilor de politie;

10. constata contraventii si aplica sanctiuni contraventionale, potrivit legii;

11. asigura protectia martorului, informatorului si a victimei, în conditiile legii;

12. asigura, conform legii, protectia magistratilor si a familiilor lor, în cazurile în care viata, integritatea corporala sau avutul acestora sunt supuse unor amenintari;

13. desfasoara activitati de depistare a persoanelor care se sustrag urmaririi penale, executarii pedepselor sau altor hotarâri judecatoresti, precum si a persoanelor disparute;

14. desfasoara activitati de prevenire si combatere a migratiei ilegale;

15. foloseste metode si mijloace tehnico-stiintifice în cercetarea locului savârsirii infractiunilor si la examinarea probelor si a mijloacelor materiale de proba, efectuând, prin laboratoarele si specialistii proprii acreditati, expertize criminalistice si constatari tehnico-stiintifice, dispuse în conditiile legii;

16. exercita controlul, potrivit legii, asupra detinerii, portului si folosirii armelor si munitiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se efectueaza operatiunile cu arme, munitii si materii explozive, precum si asupra functionarii atelierelor de reparat arme si asupra poligoanelor de tir;

17. exercita controlul asupra respectarii regimului materialelor radioactive si nucleare, substantelor toxice si stupefiante, precum si asupra altor obiecte si materii supuse autorizarii, potrivit legii;

18. supravegheaza si controleaza circulatia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, si colaboreaza cu alte autoritati publice, institutii, asociatii si organizatii neguvernamentale, pentru îmbunatatirea organizarii si sistematizarii circulatiei, asigurarea starii tehnice a autovehiculelor, perfectionarea pregatirii conducatorilor auto si luarea unor masuri de educatie rutiera a participantilor la trafic;

19. desfasoara activitati specifice de politie în domeniul transporturilor feroviare, navale si aeriene;

20. exercita controlul asupra legalitatii stabilirii domiciliului sau resedintei cetatenilor români si straini aflati pe teritoriul tarii, în conditiile legii;

21. tine evidenta nominala a cetatenilor români cu obligatii militare în mediul rural;

22. organizeaza, în conditiile legii, cazierul judiciar pentru tinerea evidentei persoanelor condamnate ori împotriva carora s-au luat alte masuri cu caracter penal si constituie baza de date necesara pentru îndeplinirea atributiilor operative specifice politiei;

23. efectueaza studii si cercetari privind dinamica infractionalitatii în România si propune masuri de prevenire a acesteia;

24. acorda sprijin, potrivit legii, autoritatilor administratiei publice centrale si locale în vederea desfasurarii activitatii acestora;

25. participa, în conditiile legii, împreuna cu alte unitati ale Ministerului de Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apararii Nationale, unitati de protectie civila si alte organe prevazute de lege, la activitatile de salvare si evacuare a persoanelor si bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitati naturale si catastrofe, precum si de limitare si înlaturare a urmarilor provocate de astfel de evenimente;

26. colaboreaza cu institutiile de învatamânt si cu organizatiile neguvernamentale pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei;

27. conlucreaza cu structuri de profil din alte state si de la nivelul unor institutii internationale pentru prevenirea si combaterea criminalitatii transfrontaliere;

28. participa la constituirea fortelor internationale de politie, destinate unor misiuni de instruire, asistenta si cooperare politieneasca sau pentru actiuni umanitare;

29. îndeplineste orice alte atributii stabilite prin lege.

Pentru îndeplinirea atributiilor ce îi revin Politia Româna îsi organizeaza propria baza de date, potrivit legii.

Prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române sunt desemnati politistii care au calitatea de organ de cercetare penala.

În îndeplinirea activitatilor specifice politistul are competenta teritoriala corespunzatoare unitatii de politie din care face parte.

În caz de continuare a unei masuri sau activitati specifice politistul poate actiona si pe raza teritoriala a altor unitati de politie, comunicând despre aceasta unitatii competente.

În caz de detasare sau misiune ordonata pe raza teritoriala a altei unitati de politie politistul are competenta teritoriala stabilita pentru acea unitate. Politistul încadrat în Inspectoratul General al Politiei Române are competenta teritoriala generala.

Politistul este obligat sa intervina si în afara orelor de program, a atributiilor sale de serviciu si a competentei teritoriale a unitatii din care face parte, când ia cunostinta de existenta unei infractiuni flagrante, precum si pentru conservarea probelor în cazul altor infractiuni a caror cercetare va fi efectuata de organele competente.

III.17 Drepturi si obligatii

În realizarea atributiilor ce îi revin, potrivit legii, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice si are urmatoarele drepturi si obligatii principale:

a) sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor care încalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala;

b) sa conduca la sediul politiei pe cei care, prin actiunile lor, pericliteaza viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum si persoanele suspecte de savârsirea unor fapte ilegale, a caror identitate nu a putut fi stabilita în conditiile legii; în cazurile nerespectarii dispozitiilor date de politist, acesta este îndreptatit sa foloseasca forta; verificarea situatiei acestor categorii de persoane si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza în cel mult 24 de ore, ca masura administrativa;

c) sa invite la sediul politiei persoanele a caror prezenta este necesara pentru îndeplinirea atributiilor politiei, prin aducerea la cunostinta, în scris, a scopului si motivului invitatiei;

d) sa puna în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare si pe cele de executare a pedepselor, în conditiile prevazute de lege;

e) în cazul savârsirii unei infractiuni, al urmaririi unor infractori sau al unei actiuni teroriste, sa intre în incinta locuintelor, a unitatilor economice, a institutiilor publice ori particulare, a organizatiilor social-politice, indiferent de detinator sau de proprietar, precum si la bordul oricaror mijloace de transport românesti, cu respectarea dispozitiilor legale;

f) sa efectueze, cu respectarea dispozitiilor legale, controale ale persoanelor si bagajelor, precum si ale vehiculelor aflate în circulatie, atunci când exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unor infractiuni sau posibile actiuni teroriste;

g) sa efectueze controale si razii atunci când exista indicii temeinice cu privire la savârsirea de infractiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infractiuni sau posibile actiuni teroriste;

h) sa poarte asupra sa armamentul si munitia necesare, indiferent daca este în uniforma sau echipat civil, si sa foloseasca, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fara însemnele distinctive ale politiei;

i) sa foloseasca orice mijloace de transport si comunicatii, indiferent de proprietar sau detinator, persoana fizica ori persoana juridica, cu exceptia celor apartinând corpului diplomatic, pentru luarea unor masuri legale ce nu sufera amânare si nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, si vor fi suportate din fondurile unitatilor de politie sau, dupa caz, de catre persoanele care au determinat interventia, nu mai târziu de 15 zile;

j) sa foloseasca gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din politia pentru transporturi, pe cele feroviare si navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimatiei de serviciu;

k) sa solicite sprijinul cetatenilor pentru urmarirea, prinderea, imobilizarea si conducerea la unitatile de politie a persoanelor care au comis fapte penale.

În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege politistul are obligatia sa respecte întocmai drepturile si libertatile fundamentale ale omului, prevazute de lege si de Conventia europeana a drepturilor omului. 

Pentru combaterea infractiunilor savârsite în conditiile crimei organizate ori în interesul urmaririi penale politia poate utiliza metoda livrarii supravegheate.

Livrarea supravegheata constituie metoda folosita de institutiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care consta în permiterea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii a drogurilor ori precursorilor si bunurilor care fac obiectul unor infractiuni sau ale caror detinere si comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate.

Pentru prevenirea si combaterea coruptiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinte umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infractiunilor informatice si a crimei organizate, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, cu aprobarea ministrului de interne si cu autorizarea procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lânga Curtea de apel, Politia Româna poate sa foloseasca informatori si politisti sub acoperire pentru culegerea de informatii în vederea folosirii acestora ca probe în timpul unui proces în instanta. Autorizarea procurorului va fi emisa în scris pentru o perioada de maximum 60 de zile si poate fi prelungita în aceleasi conditii pentru alte perioade de câte 30 de zile fiecare. Toate aceste autorizatii vor fi confidentiale si nu vor fi facute publice.

Sursele de informare, metodele si mijloacele activitatii de culegere a informatiilor au caracter confidential si nu pot fi dezvaluite de nimeni în nici o împrejurare. Exceptie fac cazurile în care îndatoririle functiei, nevoile justitiei sau legea impune dezvaluirea lor. În aceste situatii dezvaluirea se va face, dupa caz, cu asigurarea protectiei necesare.

Prin activitatea de culegere, verificare si valorificare a datelor si informatiilor politistii nu trebuie în nici un fel sa lezeze sau sa îngradeasca în mod ilegal drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata privata, onoarea sau reputatia acestora.

Ministerul de Interne asigura protectia si încadrarea în munca a politistilor care, lucrând sub acoperire, au fost deconspirati în împrejurari care exclud culpa acestora.

Organizarea si functionarea activitatii de culegere a informatiilor pentru activitatea specifica politiei se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.

Ministrul de interne prezinta, anual sau ori de câte ori se impune, Consiliului Suprem de Aparare a Ţarii si comisiilor de specialitate ale Parlamentului României rapoarte referitoare la activitatea de culegere a informatiilor si fondurile utilizate în acest scop.

Colectarea, stocarea si utilizarea datelor despre persoanele aflate în atentia politiei se fac în conformitate cu legea si cu principiile internationale privind protectia datelor.

Pentru descurajarea, împiedicarea si neutralizarea actiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea si linistea publica, actiuni ce nu au putut fi înlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, politistii pot folosi scuturi de protectie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apa, arme cu glont din cauciuc si catuse, câini de serviciu, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava.

Mijloacele prevazute mai sus pot fi folosite împotriva persoanelor care:

a) întreprind actiuni care pun în pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane;

b) blocheaza, în afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, încearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si organizatiilor de interes public ori privat, pericliteaza în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii;

c) ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice;

d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitarilor legale ale politistului, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune în pericol integritatea corporala sau viata politistului.

Folosirea mijloacelor prevazute mai sus împotriva participantilor la actiunile agresive se va face în mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru încetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului; exceptie fac cazurile extreme.

Folosirea mijloacelor mai sus prevazute prevazute nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive.

În caz de necesitate politistul poate folosi, în situatiile si în conditiile prevazute de lege, forta armelor albe sau a armelor de foc

Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atributiilor de serviciu, în conditiile si în situatiile prevazute de lege, înlatura caracterul penal al faptei.

Se interzice folosirea mijloacelor mai sus prevazute împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, împotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor, cu exceptia cazurilor în care acestia înfaptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viata sau integritatea corporala a uneia ori mai multor persoane.

Politia Româna poate interveni în forta, în conditiile legii, împotriva celor care pun în pericol viata, integritatea sau sanatatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum si împotriva celor care ameninta cu distrugerea unor cladiri sau bunuri de interes public ori privat.

 Fiecare situatie în care s-a facut uz de arma se raporteaza de urgenta ierarhic. De îndata ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Daca în urma uzului de arma s-a produs moartea sau vatamarea unei persoane, fapta se comunica de îndata procurorului competent, potrivit legii.

Politistul este obligat sa ia masurile necesare pentru înlaturarea pericolelor care ameninta ordinea publica sau siguranta persoanelor, în toate situatiile în care ia cunostinta direct ori când este sesizat despre acestea.

Politistul este obligat sa ia masurile necesare pentru ocrotirea vietii, sanatatii si integritatii corporale a persoanelor a caror paza o asigura si, în special, sa ia imediat masuri ca îngrijirile medicale sa le fie acordate de fiecare data când acestea se impun.

În exercitarea atributiilor de serviciu politistul este obligat sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupa caz, pentru a-si face cunoscuta, în prealabil, calitatea, cu exceptia situatiilor în care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioara a politistului ar fi periclitata.

Înainte de intrarea în actiune sau efectuarea interventiei ce nu sufera amânare politistul este obligat sa se prezinte verbal, iar dupa încheierea oricarei actiuni sau interventii, sa se legitimeze si sa îsi declare functia si unitatea de politie din care face parte.

În efectuarea investigatiilor politistul este obligat sa se bazeze pe date sau informatii privind savârsirea unor fapte ilegale.

III.18 Activitatea politiei

Constituie un serviciu public care se desfasoara in interesul societatii, protejand comunitatea, respectand valorile democratiei, aperand demnitatea umana si drepturile omului si trebuie prezentata ca atare.

Analizele si sondajele de opinie referitoare la lipsa de siguranta au aratat ca cetatenii isi impun restrictii de libertate, se izoleaza si nu isi mai parasesc locuintele foarte des, in special dupa lasarea intunericului, datorita anumitori factori care influenteaza aceasta temere a populatiei, cum ar fi:

. delincventa criminalitatea vizbile, declarate (furturile, jafurile, agresiunile asupra persoanelor fizice);

. traficul si consumul de droguri, traficul de persoane, prostitutia, fenomenul de banda ( tineri - drogati - prostituate), mediul inconjurator degradat, sentimentul unei politii ineficiente in actiunile de retinere a tuturor acestor delicventi, circulatia rutiera si pericolele sale etc.;

. reclamatiile si parerile cetatenilor, scrisorile de doleante, interpelarile reprezentanti;or locali si ai altor responsabili sociali, numarul de infractiuni constatate;

. anumite categorii de indivizi manifesta teama prntru ca isi inchipuie ca teoretic sunt mai expusi, si in special: persoanele in varsta ( smulgerea gentii, agresiune, jaf), femeile ( tentativa de viol, viol, violente conjugale), adolescentii (racket, droguri, viol);

. criminalitatea supraprezentata de mass- media sub forma ingrijoratoare, cazuri in care politia este cotata ca ineficienta;

. mica infractionalitate, intrucat pe cetateanul obisnuit il deranjaza delicte marunte, in care este direct implicat in calitate de victima.Gama micilor infractiuni, foarte diversificata de altfel, ar putea fo foare mult redusa daca membrii comunitaiii ar avea in permanenta pe cineva aproape care sa-i previna;

. factorii socio-economici care impun o noua viziune asupra relatiilor dintre politie si comunitate.

Rolul politistului care activeaza in domeniul relationarii cu comunitatea, se diferentiaza de cel al politistului traditional, prin aceea ca nu se mai ocupa in exclusivitate de combaterea criminalitatii, ci si consacra o mare parte a timpului sau informarii cetatenilor cu privire la misiunile politiei.

Relatiile comunitare presupun un proces de comunicare in dublu sens, care sa exprime atat punctul de vedere al politiei, cat si al membrilor comunitatii in rezolvarea unor probleme de interes comun.

III.19 Unitati teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Politiei Române

În municipiul Bucuresti se organizeaza si functioneaza ca unitate cu personalitate juridica Directia generala de politie a municipiului Bucuresti, condusa de un director general, ajutat de adjuncti.

În judete se organizeaza si functioneaza, ca unitati cu personalitate juridica, inspectorate de politie, conduse de un inspector-sef, ajutat de adjuncti.

Directorul general al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti si inspectorii-sefi ai inspectoratelor de politie judetene sunt numiti si eliberati din functie prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, dupa consultarea Corpului National al Politistilor si cu avizul consultativ al prefectului.

În cadrul Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti se organizeaza si functioneaza unitati de politie ale sectoarelor, corespunzator organizarii administrativ-teritoriale a acestuia.

În fiecare sector se organizeaza si functioneaza sectii de politie. Numarul acestora se stabileste prin ordin al ministrului de interne, în functie de întinderea teritoriului, numarul populatiei, de numarul si importanta obiectivelor economice, sociale si politice.

În municipii si orase functioneaza politii municipale si orasenesti, iar in comune, posturi de politie.

În municipii pot fi înfiintate sectii de politie, iar în comunele cu sate si catune dispersate pot fi înfiintate birouri de politie.

În structura organizatorica a Politiei Române pot fi înfiintate si alte unitati pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Numarul, competenta si structura organizatorica ale acestor unitati se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.

Atributiile si structura organizatorica ale Inspectoratului General al Politiei Române, Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti si inspectoratelor de politie judetene se stabilesc prin regulamente de organizare si functionare.

Regulamentul de organizare si functionare a Inspectoratului General al Politiei Române se aproba de ministrul de interne, iar cele ale unitatilor teritoriale, de catre inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Române.

III.20 COMUNICAREA

Aceasta reprezinta fara indoiala cel mai important obiectiv, deoarece numai asa se pot transmite comunitatii intentiile noastre asupra modului de punere in practica a politiei de proximitate.

Pentru realizarea acestui scop, trebuie sa se acorde o mai mare atentie formarii politistilor care gestioneaza relatia cu mass-media si societatea civila.

Obiectivele politiei de proximitate, rezultatele obtinute, explicatiile necesare pentru buna intelegere a exercitiului misiunilor, trebuie aduse in mod regulat la cunostinta diferitelor categorii de populatie, prin metode cat mai adecvate, un rol esential avand mass-media.

Un alt aspect foarte important al comunicarii il constituie informarea populatiei in legatura cu competentele reale ale politiei. Imaginea institutiei este afectata de faptul ca majoritatea cetatenilor considera in gresit ca politia poate rezolva orice problema pe care acestia o sesizeaza, indiferent de natura ei. Din acest motiv, atunci cand un cetatean se adreseaza politistilor cu o problema care nu este de competenta lor, faptul ca nu sunt in masura sa o solutioneze il irita pe petitionar. De aceea este esential sa se insiste, prin companii de informare, asupra competentelor politiei.

In scopul realizarii apropierii de comunitate, este utila si pregatirea antiinfractionala a populatiei, activandu-i acesteia capacitatea de autoprotectie impotriva criminalitatii. Acest lucru este posibil prin organizarea de intalniri, cu membrii comunitatii, sub forma de mese rotunde, dezbateri, concursuri interactive. Mai mult, pentru realizarea consilerii permanente a cetatenilor, un efect benefic ar avea infiintarea unei linii telefonice directe, non-stop, in cadrul unui birou special de consiliere.

Dezvoltarea unei institutii trebuie sa urmareasca cu prioritate angrenarea intregului potential uman, comunicarea intrna eficienta fiind singura modalitate prin care pot fi corelate eforturile.

Comunicarea este vitala atat in interiorul institutiei, dar si in relatiile politiei cu cetatenii, iar calitatea comunicarii interne influenteaza hotarator modul in care sunt folosite resursele umane in politie.

Formarea imaginii politiei este conditionata in mod special de abilitatea personalului de a comunica eficient cu membtii comunitatii. Prin comunicare, managerii isi pot motiva subordonatii, le pot influenta comportamentul si atitudinea, ii pot mentine interesati de strategia institutiei, pot determina gasirea de cai si modalitati concrete pentru obtinerea de rezultate cat mai bune.

De asemenea, calitatea comunicarii influenteaza si ansamblul relatiilor pe care politia le stabileste si le intretine cu alte institutii si organizatii ce reprezinta interesele cetatenilor. In vederea realizarii acestui scop trebuie acordata o foarte mare atentie colaborarii cu mass-media pentru oglindirea activitatii politiei, ca modalitate a deschiderii catre comunitate.

Sistemil mijloacelor de comunicare, bazat pe o diversitate de suporturi si canale concertate, ce asigura o difuzare masiva a unor mesaje eterogene pentru un public cu opinii diverse, este pentru politie un instrument tehnologic absolut necesar.

Mediatizarea constanta a fenomenului criminalitatii conduce la sensibilizarea membrilor societatii asupra diverselor forme in care se prezinta infractionalitatea, contribuind implicit la scaderea pericolului victimizarii.

Importanta colaborarii formatiunilor specializate in prevenirea criminalitatii ( inclusiv a politistilor de proximitate) cu mass-media, consta nu numai in prezentarea unor informatii clare, utile, obiective, ci si in gasirea unor modalitati specifice de comunicare, de educare a cetatenilor, bazate pe informatii rezultate din studiile efectuate de specialisti. Este foarte important ca orcie prezenta a politistilor in mass-media sa fie pregatita cu mult profesionalism, deoarece improvizatiile pot avea efecte negative in aprecierea generala despre activitatea politiei.

III.21 COMUNICAREA POLITIEI CU CETATENII

Daca in general politia se bucura de o buna imagine in randurile populatiei, aceasta nu inseamne ca nu exista in anumite zile neintelegeri legate de activitatea politiei. Un numar semnificativ de cetateni se intreaba: 'Dar ce anume face politia penru a ne proteja?'si ca urmare activitatile politiei trebuie sa fie mai bine cunoscute, institutia in sine avand mumai de castigat din aceasta atitudine transparenta. A fost necesar ca prinr-un efort de comunicare interna, sefii ierarhici stabiliti la diferite niveluri sa faca cunoscut proiectul in asa fel incat toti politistii sa cunoasca obiectivele si prioritatile acestuia.

Comunicarea externa, atat in ceea ce priveste institutiile parteneriale, cat si populatia, a constituit obiectul unei noi stimulari prntru toti cei implicati in program.

Sa stie sa comunice este pentru un politist o calitate profesionala in activitatea sa cotidiana. Este important ca politistii sa explice si sa-si motiveze actiunile, sa aiba contacte cat mai stranse cu populatia. Solutionarea zvonurilor, adesea surse de destabilizare ordinii publice, trebuie facuta imediat, sentimentul de insecuritate fiind intr-adevar alimentat de catre difuzarea in diverse moduri a unor fapte sau actiuni care de cele mai multe ori sunt neadevarate.

III.22 COLABORAREA CU TOATE INSTITUTIILE CU ATRIBUTII PE LINIA SECURITATII PUBLICE

Responsabilitatea esentiala a sefului de politie - in calitate de promotor al politiei de proximitate - consta in stabilirea de relatii mai apropiate intre politie, ca institutie fundamentala, si celelalte institutii cu atributii in mentinerea ordinii si linistii publice. Aceste principii stau la baza asa-numitei politii de proximitate in elaborarea diagnosticului local de securitate, ea fiind cea care pregateste si realizeaza contractul local de securitate in ceea ce priveste delicventa, autorii, modul de actiune si resursele necesare. Politia ar trebui sa beneficieze de ajutorul fiecarui cetatean, deoarece prin schimbul de informatii si confruntarea punctelor de vedere si a asteptarilor fiecaruia, pot fi elaborate prioritati in activitate care sa corespunda in totalitate doleantelor membrilor comunitatii.

In cadrul acestei colaborari nu exista raport de subordonare intre cei doi parteneri, abele parti fiind egale in drepturi si obligatii pentru reakizarea scopului comunsi anume prevenirea si combaterea criminalitatii, mentinerea ordinii si linistii publice. Politistii trebuie sa inteleaga faptul ca nu-si pot indeplinii singuri misiunile si sa recunoasca existenta unor resurse valoroase care le pot fi puse la dispozitie de comunitate.

Responsabilitatea esentiala a politistului de proximitate este aceea de a creea o legatura mai apropiata intre politie si comunitate, reprezentata de cetateni si de celelalte autoritati localecu atributii in mentinerea ordinii si secutitatii publice. Este un principiu de baza al politiei de proximitate prin intermediul caruia aceasta beneficiaza de ajutorul tuturor institutiilor cu atributii in mentinerea ordinii si linistii publice.

Prin schimbul de informatii, confruntarea punctelor de vedere si a asteptarilor fiecarui participant, devine posibila formarea unei imagini obiective asupra realitatii si implicit a situatiei operative din sectorul de competenta.In elaborarea acestui adevarat diagnostic al securitatii, politia joaca un rol foarte important, prin faptul ca reprezinta o 'expertiza particulara' fondata pe cunoasterea bruta a faptelor ilicite. In acest context, politia de proximitate este cea care cuprinde in planurile sale de actiune prioritatile obiective determinate de colaborarea cu partenerii sai.

Astfel, politistii au posibilitatea de a-si evalua rezultatele actiunilor, contribuind alaturi de cetateni la formarea unei politici de ansamblu, materializata in final in acest asa numit "cadru general de siguranta politica".

Politistii de proximitate isi organizeaza activitataea bazandu-se pe cunoasterea exacta a fenomenelor si problemelor existente in zona lor de responsabilitate, facand publica relatia cu cetatenii, care sunt in acelasi timp destinatarii cat si martorii rezultatelor muncii lor. Departe de a se teme de publicitate si implicit de a restrange infirmatia cu privire la activitatea sa, politistul de proximitate valorifica aceasta informatie ca pe o noua resursa. Oinformare completa, reala si verificabila este o conditie a increderii cetatenilor in politie.

Raspunzand celor doua exigente, plitia de proximitate indeplineste o misiune care inseamna mai mult decat mentinerea ordinii publice. Ea integreste ansamblul activitatilor desfasurate de celelalte structuri din componenta unei unitati de politie, iar impreuna asigura linistea in viata publica cotidiana, raspunzand de actiunile ilegale indreptate impotriva cetatenilor.

III.23 COOPERAREA CU ALTE INSTITUTII

Cautarea solutiei problemelor de siguranta din viata cotidiana, precum si punerea in practica a masurilor sau actiunilor de natura sa combata sentimentul de nesiguranta, se fac in cadrul unui parteneriar.

Aceasta creeaza o legatura stransa intre politie, alte sarvicii publice ale statului, colectivitatile locale, asociatiile si reprezentantii diferitelor categorii sociale sau profesionale, organizatii neguvernamentale etc.

Diferiti actori trebuie sa dezvolte o cultura comuna serviciilor de securitate de care are nevoie cetateanul.

Plecand de la ideea de parteneriat, toate institutiile, incepand cu familia, scoala, serviciile sociale, grupurile comunitare si terminand politia sunt elemente esentiale ale unui sistem general care asigura mentinerea si respectarea valorilor morale, ele trebuind sa actioneze concertat pentru asigurarea ordinii intr-un stat de drept.

Eficientizarea activitatilor structurilor de politie necesita impartirea responsabilitatilor acestora cu comunitatea in domeniul respectarii legii si adoptarea unor strategii care sa faciliteze participarea activa la realizarea climatului general de siguranta publica.

In vederea realizarii unui parteneriat benefic pentru ambele parti, se vor incheia protocoale de colaboraer cu toare institutiile cu atributii in domeniul mentinerii climatului de siguranta publica: Primaria, Garda Financiara, Protectia Consumatorului, Directia de Sanatate Publica, Inspectiratul judetean Scolar, Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului etc.

Este importrant ca pentru materializarea acestor calaborari, sa fie stabilite termene si responsabilitati concrete pentru fiecare participant, astfel incat implicarea partilor sa fie totala si eficienta. Ete de asemenea indicat ca obiective si responsabilitatile stabilite de comun acord sa fie facute publice pentru ca apoi, tot public, fiecare institutie sa raspunda de modul in care si-a inceput obligatiile asumate.

Un rol important in promovarea conceptului si in creearea unei imagini adecvate institutiei politiei revine managerilor, printr-o politica transparenta, realizata intr-un mod impartial si echidistant, ptin intermediul unor publicatii proprii ( reviste, pliante etc.) si mass-media.

III.24 Raporturile dintre politie si autoritatile administratiei publice locale

În plan teritorial unitatile de politie coopereaza cu prefectii, autoritatile administratiei publice locale, autoritatile judecatoresti, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, precum si cu reprezentanti ai comunitatii.

În vederea înfiintarii unor noi unitati, sectii, birouri sau posturi de politie vor fi consultate Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile judetene si consiliile locale ale municipiilor, oraselor ori comunelor, dupa caz, care vor pune la dispozitie spatiile necesare functionarii acestora.

seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, sefii inspectoratelor de politie judetene, ai politiilor municipale si orasenesti si ai posturilor de politie comunale prezinta informari anuale în fata autoritatii teritoriale de ordine publica, Consiliului General al Municipiului Bucuresti, consiliilor judetene, consiliilor municipale, orasenesti sau comunale, dupa caz, referitoare la masurile întreprinse în îndeplinirea atributiilor specifice.

sefii unitatilor prevazute la alin. informeaza, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefectii, primarul general al municipiului Bucuresti, presedintii consiliilor judetene, primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, ai municipiilor, oraselor si comunelor, dupa caz, despre evolutia fenomenelor antisociale si modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.

Unitatile teritoriale de politie coopereaza cu consiliile locale si, dupa caz, cu primarii pentru îndeplinirea hotarârilor sau dispozitiilor scrise ale acestora, emise în limita competentelor lor în domeniul ordinii publice.

În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autoritatile administratiei publice locale si unitatile de politie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atributiilor politiei.

Daca politia nu îsi îndeplineste responsabilitatile în baza protocolului încheiat, administratia publica se poate adresa organului superior de politie.

III.25 Protocoale de colaborare încheiate cu alte state.

Protocolul între Inspectoratul General al Politiei Române din Ministerul Administratiei si Internelor si Comandamentul General al Politiei Polone, privind aplicarea, în perioada 2004-2005 a "Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Polone privind colaborarea în combaterea crimei organizate, a terorismului si a altor categorii de infractiuni", semnat la Varsovia, la 11 iulie 2001. Protocolul a fost semnat cu ocazia Zilei Politiei Române, la 25 martie 2004;

Memorandum-ul de Întelegere între Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul de Interne si Relatii Nationale si Ministerul Justitiei Regatului Ţarilor de Jos în domeniul afacerilor interne, semnat la Haga la data de 21 aprilie 2004;

Memorandum-ul întâlnirii reprezentantilor Directiei Generale de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, Ministerul Administratiei si Internelor din România si reprezentantii Directiei Generale de Lupta contra Crimei Organizate din cadrul Ministerului de Interne din Ucraina, semnat la Suceava la data de 21 aprilie 2004;

Protocol de cooperare încheiat între Inspectoratul de Politie al Judetului Mures si Comandamentul Politiei Judetului Bacs-Kiskun, la data de 10 septembrie 2004;

Programul de aplicare privind cooperarea pentru anul 2005 între Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul de Interne si al Sportului din Landul Renania-Palatinat, protocol semnat de ministrii de interne la data de 22 octombrie 2004.

III.26 PREZENTA IN MIJLOCUL PUBLICULUI

Acest obiectiv este o dorinta insistenta si legitima a cetatenilor, fiind justificata mai de faptul ca exista cartiere sau zone unde absenta politistilor sporeste sentimentul de insecutitate. Tocmai de aceea rezenta poltistilor, mai ales in zonele si la orele in care se manifesta un risc criminogen crescut, are o dubla functie: determina sporirea increderii cetatenilor in politie si in acelas timp permite cunoasterea situatiei operativa de care trebuie sa se tina cont atunci cand se face repartizarea efectivelor, datele fiind marcate si pe harta criminogena a sectiei (politiei).

In realizarea acestui scop trebuie facuta o definire sectoriala exacta a posturilordintr-o zona, creandu-se pentru fiecare agent de proximitate sectoare tactice specifice, bazate pe criterii topografice.

Pentru fiecare cartier este necesara stabilirea exacta de zone prioritare, urmarinu-se realizarea unei adevarate " politii de cartier", care trebtie reprezentata de unul sau doi agenti de proximitate, asigirandu-se astfel prezenta vizibila, permanenta, in locurile sensibile.

Politia de proximitate isi fondeaza actiunile pe cinoasterea aprofundata a teritoriului si a populatiei. Observatiile desprinse conduc la adaptarea strategiei de catre seful sectiei(politiei), tinand cont de propunerile facute de politistii den teren.

Toate actiunile in domeniul prevenirii si sigurantei publice trebuie sa fie aduse la cunostinta populatiei, a comunitatii respective. Politistii de proximitate nu pot sensibiliza singuri toti cetatenii si, de aceea, este nevoie de campanii de presa pentru promovarea activitatilor lpr. Mai mult, politia trebuie sa vina in intampinarea locuirorilor, participand la diferite prezentari sau manifestatii de cartier avand chiar initiative in organizarea unor manifestari culturale sau sportive, intalniti de grup etc. Acest gen de reprezentari ne vor permite sa demonstram cetatenilor ca suntem interesati in apropierea de ei si reprezinta o modalitate de depasire a barierelor psihologice existente intre politisti si populatie.

III.27 ANTICIPAREA EVENIMENTELOR

Un lucru esential este acela ca politistul de proximitate prognozeaza evenimentele fata de care intervine prin mijloace necoercitive. Tredbie mentiomat faptul ca nu vor putea fi evitate niciodata toate situatiile care impun folosirea fortei, insa politia de proximitate trebuie sa urmareasca reducerea acestui gen de interventie punand accentul pe convingerea individului.

Printr-o buna cunoastere a situatiei operativa din sectorul de competenta, printr-o evaluare permanenta a riscurilor care se manifesta, putem in buna masura sa prevenim si chiar sa actionam inaintea producerii evenimentului nedorit.

Stabilirea obiectivelor de mentinere a ordinii publice intr-un oras, cartier etc, nu se va mai pornind doar de la criteriile clasice care au la baza analiza situatiei operative, ci se va acorda o atentie deosedita concluziilor sondajelor de opinie, care reflecta intr-o mare masura doleantele populatiei. De aceea, studiul criminologic sau sociologic bazat pe opiniile cetatinilor va constitui o sursa principala de identificare a cauzelor ganeratoare de criminalitate, modul de actiune - de pana in prezent - care urmarea combaterea efectelor si nu a cauzelor generatoare, fiind deja o tactica manageriala depasita.

Pe baza datelor culese in teren de agentii de proximitate si a analizei apelurilor telefonice zilnice, care semnaleaza diferite evenimente, pe hartile criminalitatii aflate la sediul fiecarei subunitati de politie, vor fi marcate punctele de interes operativ si locurile vbulnerabile comiterii de fapte antisociale, astfel incat ofiterii de ordine publica sa aiba o privire de ansamblu atunci cand intocmesc buletinul postului pentru agentii de siguranta publuica.

Spre deosebire de modalitatile de lucru utilizate anterior, un bun manager va lua in considerare datele furnizate de agentul de legatura cu comunitatea, deoarece aceasta mentine o legatura stransa atat cu persoanele care prezinta un risc victimal crescut ( persoanele in varsta, minorii), cat si cu asociatiile de locatari, cu directorii de scoli, comercianti etc., avand imaginae obiectiva a problemelor existente in zona de responsabilitate.

Colaborarea cu persoanele mentionate se va materializa intr-un parteneriat eficient, care va urmari indeplinirea obiectivului comun tuturor participantilor - acela de creare a unui climat de siguranta publica.

Un lucru foarte important este ca in fiecare zi politistul de proximitate aduna informatiile, selecteaza evenimentele care prezinta utilitate operativa, concretizandu-le intr-o informare zilnica, clara si concisa, pe care o va prezenta colegilor sai de la celelalte formatiuni, astfel incat acestia sa-si poata orienta activitatile in functie de necestati. Spre exemplu, vor fi scrise date despre acte de violenta, furturi sau alte categorii de infractiuni care se produc mai des, grupuri ce constituie asa-zisele " gasti de cartier", date despre persoane urmarite, conflicte intrafamiliale, acte de tulburare a linistii publice, aspecte legate de traficul rutier etc. Prezent permanent in teren politistul de proximitate poate sprijini politistii operativi in activitatea lor de documentare si informare, atunci cand este solicitat. Este o modalitate de incurajare a lucrului in echipa, unde fiecare participant are un rol bine determinat.

Asa cum am precizat, politistul de proximitate comunica sefului direct informatiile adunate, analizand impreuna cu acesta modul cum trebuie actionat in perspectiva, iar o data pe luna elaboreaza un raport sinteza privind evolutia criminalitatii, care cuprinde:

. bilantul perioadei parcurse,

. tendinta actuala,

. gradul de criminalitate constatat,

. actiuni intreprinse,

. date despre siguranta publica,

. propuneri pentru rezolvarea problemelor.

Lunar se organizeaza o intalnire la care participa toti agentii de proximitate, condusa de seful inspectoratului, unde fiecare prezinta situatia operativa din sectorul sau de activitate si liniile directoare de actiune.

Aceste rapoarte lunare sunt valoroase, deoarece ii folsesc sefului politiei in luarea actelor decizionale cele mai juste, completand-i imaginea de ansamblu despre evolutia criminalitatii.

III.28 Corpul National al Politistilor

Corpul promoveaza interesele politistilor si apara drepturile acestora.

Organizarea si functionarea Corpului se realizeaza pe principiile teritorialitatii, eligibilitatii, mutualitatii si ierarhiei structurilor de conducere.

Organele de conducere si control ale Corpului sunt:

a) congresul national;

b) consiliul national;

c) consiliul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, consiliile inspectoratelor judetene de politie si consiliile institutiilor de învatamânt ale Ministerului de Interne si teritoriale;

d) cenzorii.

În organele de conducere ale Corpului vor fi alesi în numar si cu vot egal reprezentantii tuturor categoriilor de politisti.

Prin organele sale de conducere Corpul exercita urmatoarele atributii:

a) întreprinde masuri pentru asigurarea integritatii morale si profesionale a politistilor, precum si a unei activitati eficiente a acestora;

b) ofera consultanta la elaborarea propunerilor de acte normative care se refera la activitatea politiei sau la statutul politistului;

c) poate face propuneri inspectorului general al politiei pentru numirea în functii de conducere sau destituirea politistilor;

d) la cerere, reprezinta interesele politistilor împotriva carora au fost dispuse sanctiuni disciplinare;

e) participa la elaborarea Codului de etica si deontologie al politistului, ale carui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de politist;

f) participa la sustinerea examenelor de capacitate pentru titularizarea politistilor stagiari si a celor încadrati direct;

g) reprezinta profesia de politist, împreuna cu Inspectoratul General al Politiei Române, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale si stiintifice, institutii publice, precum si cu alte persoane juridice si fizice;

h) promoveaza pe plan extern relatii cu organizatii si institutii profesionale similare;

i) tine si actualizeaza permanent evidenta membrilor sai.

Veniturile Corpului se constituie din:

a) taxa de înscriere, cotizatii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestari stiintifice, culturale si sportive, precum si din drepturi editoriale;

b) resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau bugetele locale;

c) donatii si sponsorizari din partea unor persoane fizice sau juridice, din tara ori din strainatate, în conditiile legii si ale normelor instituite de ministrul de interne;

d) chirii, dobânzi si orice alte surse legale.

III.29 Autoritatea teritoriala de ordine publica

La nivelul municipiului Bucuresti si al fiecarui judet se organizeaza si functioneaza autoritatea teritoriala de ordine publica, organism cu rol consultativ, a carui activitate se desfasoara în interesul comunitatii .

Autoritatea teritoriala de ordine publica este constituita din seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau al inspectoratului de politie judetean, un reprezentant al Corpului National al Politistilor, subprefect, 6 consilieri desemnati de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, respectiv de consiliul judetean, seful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucuresti sau al judetului, 3 reprezentanti ai comunitatii , desemnati de primarul general al municipiului Bucuresti, respectiv de presedintele consiliului judetean.

Desemnarea nominala a autoritatii teritoriale de ordine publica este validata de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de catre consiliul judetean pentru o perioada de 4 ani.

Autoritatea teritoriala de ordine publica este condusa de un presedinte ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau al consiliilor judetene pe o perioada de 4 ani.

Autoritatea teritoriala de ordine publica are urmatoarele atributii:

-contribuie la elaborarea planului de activitati si la fixarea obiectivelor si indicatorilor de performanta minimali, având ca scop protejarea intereselor comunitatii  si asigurarea climatului de siguranta publica;

-sesizeaza si propune masuri de înlaturare a deficientelor din activitatea de politie;

-face propuneri pentru solutionarea de catre organele de politie a sesizarilor care îi sunt adresate, referitoare la încalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

-organizeaza consultari cu membrii comunitatilor locale si cu organizatiile neguvernamentale cu privire la prioritatile sigurantei persoanei si a ordinii publice;

-prezinta trimestrial informari în sedintele Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau ale consiliului judetean, dupa caz, asupra nivelului de asigurare a securitatii si sigurantei civice a comunitatii ;

-elaboreaza anual un raport asupra eficientei activitatii unitatilor de politie, care se da publicitatii.

Autoritatea teritoriala de ordine publica se întruneste în sedinte ordinare sau extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie La sedintele autoritatii teritoriale de ordine publica au dreptul sa participe, cu statut de invitat, prefectul municipiului Bucuresti, respectiv al judetului, primarul general al municipiului Bucuresti, respectiv presedintele consiliului judetean, conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate. sedintele autoritatii teritoriale de ordine publica pot fi si publice.

În exercitarea atributiilor sale autoritatea teritoriala de ordine publica emite hotarâri cu caracter de recomandare.

Autoritatea teritoriala de ordine publica nu are competente în problemele operative ale politiei.

Cheltuielile necesare pentru desfasurarea activitatii autoritatii teritoriale de ordine publica se suporta din bugetul municipiului Bucuresti, respectiv din cel al judetului.

III.30 STRATEGIA NAŢIONALĂ de combatere a criminalitatii organizate în perioada 2004-2007

  a) INTRODUCERE. SCOP

  La începutul acestui mileniu, comunitatea internationala este confruntata cu amenintari grave la adresa securitatii si ordinii mondiale, cu noi forme de manifestare a criminalitatii, mai ales sub aspectul sau organizat, statele membre ale Uniunii Europene si cele candidate la aderare reprezentând principalii vectori ai luptei împotriva criminalitatii, fiind puternic angajate din punct de vedere logistic, operational si financiar în combaterea acestui flagel.

România ca oricare alta tara din lume se confrunta cu diversitatea criminalitatii organizate, respectiv, traficul de persoane, traficul de droguri, migratia ilegala, falsul de moneda, criminalitatea informatica, traficul international cu autovehicule furate, de materiale strategice si spalarea banilor proveniti din aceste activitati ilicite.

În perioada de tranzitie parcursa de România dupa Revolutia din Decembrie 1989, criminalitatea organizata nationala si internationala si-a facut aparitia si s-a dezvoltat, grupurile criminale actionând structurat în diverse domenii ale vietii sociale si economice. O parte a cetatenilor români uzitând de dreptul la libera circulatie au savârsit fapte penale în afara teritoriului national, pentru ca ulterior, în baza "experientei" acumulate, sa initieze pe teritoriul României forme organizate de criminalitate, deja existente în alte zone geografice. În acest context s-a ajuns la o specializare a gruparilor criminale în domenii în care profitul este maxim, prejudiciind de cele mai multe ori sistemul economic si social prin: fraudarea banilor publici si trecerea acestora în profitul grupurilor de interese si afectând sanatatea si viitorul natiunii; organizarea unor retele de traficanti de droguri si atragerea tineretului în sfera consumatorilor; traficarea de persoane în vederea exploatarii sexuale; traficarea persoanelor cu handicap în vederea practicarii cersetoriei; constituirea unor retele de aducere în România si trecerea ilegala peste frontiera a unor grupuri de migranti.

Dimensiunile criminalitatii organizate fac din aceasta un risc la adresa securitatii nationale a României prin afectarea majoritatii domeniilor de manifestare ale mediului economic si social, ceea ce impune elaborarea unei strategii adecvate, fundamentata pe analiza de stare a criminalitatii organizate si a tendintelor de manifestare a fenomenului.

Strategia prezinta factorii de risc la adresa asigurarii unui climat de siguranta si securitate, principiile care stau la baza combaterii fenomenului de crima organizata, stabileste obiectivele generale si specifice, precum si modalitatile de realizare a acestora, cât si responsabilitatile fiecarei institutii cu atributii în combaterea fenomenului, în raport cu prioritatile si resursele destinate acestui domeniu.

În cadrul procesului de armonizare cu legislatia internationala a fost adoptata Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, instituindu-se astfel cadrul juridic de reglementare principal, necesar pentru abordarea unitara a fenomenelor conexe si infractiunilor din sfera criminalitatii organizate, de catre diferitele institutii si structuri cu atributii în domeniul prevenirii si combaterii acesteia.

b) PRINCIPII DIRECTOARE. FACTORI DE RISC. OBIECTIVE

PRINCIPII DIRECTOARE

1. Principiul prioritatii - Problema combaterii criminalitatii organizate este asumata ca o prioritate de Guvernul României.

2. Principiul viziunii globale si unitare - Masurile de combatere a criminalitatii organizate se bazeaza pe viziunea globala si unitara a problemei.

3. Principiul profesionalizarii în toate domeniile de activitate - Lupta împotriva criminalitatii organizate presupune pregatirea profesionala corespunzatoare a specialistilor, precum si diseminarea experientei, bunelor practici si a instrumentelor de lucru în domeniu.

4. Principiul continuitatii - Activitatile desfasurate în vederea combaterii fenomenului vor avea un caracter permanent.

5. Principiul legalitatii - Respectarea prevederilor Constitutiei si legislatiei nationale în materie, precum si a prevederilor specifice din tratatele internationale la care România este parte.

6. Principiul confidentialitatii - Datele personale detinute rezultate din activitatile specifice nu se fac publice decât în cazurile si în conditiile prevazute de lege.

7. Principiul nediscriminarii - Activitatile specifice de contracarare se aplica tuturor cetatenilor care savârsesc fapte ilicite, indiferent de sex, apartenenta etnica si religioasa etc.

8. Principiul coordonarii si cooperarii unitare între toate institutiile implicate - Practicile si procedurile în domeniul combaterii criminalitatii organizate vor avea la baza o conceptie nationala unitara.

9. Principiul cooperarii internationale active - Cooperarea activa în procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana si asigurarea unui rol activ al României la nivel international.

  c) FACTORI DE RISC sI VULNERABILITĂŢI INTERNE

Realizarea obiectivelor, atât a celor generale, cât si a celor specifice poate fi influentata de anumiti factori de risc si vulnerabilitati interne, care trebuie identificati, evaluati si luati în considerare la elaborarea strategiei si a planului de implementare a acesteia.

Principalii factori de risc si vulnerabilitati interne sunt:

1) Factori de risc:

a) asezarea geografica a României, teritoriul tarii fiind tranzitat de unele rute utilizate de catre retele ale criminalitatii organizate internationale;

b) instabilitatea sociala, politica si economica a unor zone din proximitatea României;

c) expansiunea retelelor criminalitatii organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, arme si munitii, tehnologii sensibile, materiale radioactive si strategice;

d) proliferarea armelor de distrugere în masa, a tehnologiilor si materialelor nucleare, a armelor si mijloacelor letale neconventionale;

e) cresterea fluxului de migranti ilegali;

f) actiuni individuale sau colective de accesare si folosire ilegale a sistemelor informatice sau de comunicatii.

2) Vulnerabilitati interne:

a) accentuarea unor manifestari ale fenomenului de coruptie;

b) amplificarea infractionalitatii economico-financiare;

c) contrabanda, migratia clandestina si traficul de persoane;

d) traficul cu armament, munitii, materii explozive, substante toxice si radioactive;

e) escaladarea traficului si consumului ilicit de stupefiante si substante psihotrope;

f) contrabanda cu produse, tehnologii si servicii aflate sub embargo international;

g) posibilitatea penetrarii ilegale sau distrugerii retelelor de telecomunicatii;

h) unele deficiente ale cadrului legislativ necesar desfasurarii activitatilor;

i) insuficienta resurselor umane, materiale sau financiare;

j) lipsa sau neactualizarea cadrului juridic de cooperare cu unele tari.

  d) OBIECTIVE

În formularea obiectivelor cuprinse în Strategia Nationala de Combatere a Criminalitatii Organizate au fost luate în considerare prevederile legilor prin care România a ratificat Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la New York, la 15 noiembrie 2000, Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, Protocolul împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestra, a aerului si pe mare, precum si Protocolul împotriva fabricarii si traficului ilegale de arme de foc, piese si componente ale acestora, precum si de munitii, aditionale la Conventia Natiunilor Unite.  

-obiective generale  

1. Dezvoltarea institutionala si operationala pentru compatibilizarea cu structurile europene în conformitate cu conventiile, acordurile, recomandarile internationale si legislatia nationala;

2. Dezvoltarea si modernizarea capacitatii manageriale, precum si profesionalizarea personalului;

3. Armonizarea legislatiei în domeniu cu acquis-ul comunitar;

4. Combaterea infractiunilor din sfera criminalitatii organizate;

5. Dezvoltarea cooperarii inter-institutionale;

6. Dezvoltarea cooperarii internationale în lupta împotriva criminalitatii organizate.

- obiective specifice

1. Compatibilizarea institutionala si functionala cu structurile europene;

2. Perfectionarea legislatiei în domeniu;

3. Optimizarea activitatilor structurilor implicate în combaterea criminalitatii organizate;

4. Cresterea eficientei activitatilor operative prin utilizarea tehnologiei informatiei si de comunicare;

5. Îmbunatatirea cooperarii interinstitutionale în scopul combaterii eficiente a criminalitatii organizate;

6. Intensificarea activitatii de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, având ca efecte cresterea capturilor de droguri de mare risc si reducerea cererii de droguri;

7. Contracararea deturnarii de precursori din circuitul legal;

8. Confiscarea bunurilor si valorilor folosite la savârsirea de infractiuni sau obtinute din savârsirea infractiunilor privind criminalitatea organizata;

9. Reducerea traficului ilegal de persoane;

10. Mentinerea trendului descendent al infractiunilor comise cu mare violenta;

11. Scaderea numarului de autoturisme furate din Uniunea Europeana si care sunt indigenizate sau tranzitate prin România;

12. Dezvoltarea activitatilor de prevenire a traficului ilicit cu materiale strategice;

13. Reducerea volumului de moneda falsa din circuitul economic si financiar, cât si a fraudelor cu instrumente de plata contrafacute;

14. Combaterea spalarii banilor de catre retelele nationale si internationale de infractori;

15. Diminuarea fenomenului coruptiei;

16. Informatizarea bazelor de date si interconectarea structurilor de specialitate la nivel national.

  e) MĂSURI PENTRU ÎNDEPLINIREA OBIECTIVELOR

Initierea, dezvoltarea si aplicarea "Strategiei nationale de combatere a criminalitatii organizate, în perioada 2004-2007" implica responsabilitatea Guvernului României pentru asigurarea mecanismelor financiare care sa garanteze mentinerea programelor în derulare si realizarea obiectivelor. Institutiile implicate în implementarea acestei strategii vor asigura, fiecare pentru activitatile ce îi revin, resursele financiare necesare.

Obiectiv 1: Dezvoltarea institutionala si operationala în vederea compatibilizarii cu structurile europene în conformitate cu conventiile, acordurile, recomandarile internationale si legislatia nationala;

Obiectiv 2: Dezvoltarea si modernizarea capacitatii manageriale, precum si profesionalizarea personalului.

- Eficientizarea actului managerial.

-Îmbunatatirea nivelului de pregatire a personalului din structurile de combatere a criminalitatii organizate.

- Selectionarea si încadrarea cu personal a structurilor specializate în combaterea criminalitatii.

Obiectiv 3: Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.

- Initierea unor propuneri legislative vizând: dezvoltarea cadrului de prevenire si combatere a diferitelor forme ale criminalitatii organizate; euroconformizarea legislatiei referitoare la arme, explozivi si substante toxice.

Obiectiv 4: Combaterea infractiunilor din sfera criminalitatii organizate.

- Eficientizarea activitatilor de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri.

- Combaterea traficului cu fiinte umane.

- Perfectionarea si cresterea rolului Grupului Interministerial de Lucru pentru Coordonarea si Evaluarea activitatilor de prevenire si combatere a traficului de persoane.

- Combaterea falsului si contrafacerii de moneda, carti de credit si alte instrumente de plata.

- Prevenirea si combaterea traficului cu materiale strategice.

- Combaterea criminalitatii informatice.

- Combaterea traficului international cu autovehicule furate.

- Combaterea spalarii banilor.

- Prevenirea si combaterea infractiunilor care aduc atingere vietii, integritatii si sanatatii persoanei.

- Eficientizarea activitatilor pentru combaterea coruptiei, a infractiunilor privind concurenta neloiala, contrafacerea de produse si valori, fraudelor fiscale si a infractiunilor legate de protectia mediului înconjurator.

  Obiectiv 5: Dezvoltarea cooperarii inter-institutionale.

- Optimizarea cooperarii cu Asociatia furnizorilor de internet.

- Îmbunatatirea cooperarii dintre autoritatile si institutiile publice competente în domeniu.

- Crearea portalului pentru depunerea sesizarilor on-line pe linia criminalitatii informatice.

- Îmbunatatirea cooperarii între institutiile cu responsabilitati în domeniul combaterii criminalitatii organizate.

Obiectiv 6: Dezvoltarea cooperarii internationale în lupta împotriva criminalitatii organizate.

- Optimizarea cooperarii cu ofiterii de legatura straini acreditati pentru România.

-Eficientizarea activitatilor de colaborare cu ofiterii de legatura români aflati la post în strainatate.

- Consolidarea cooperarii cu agentii internationale în domeniu: Centrul Regional al Initiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei pentru combaterea criminalitatii transfrontaliere (SECI), Initiativa Central Europeana (ICE), Interpol, Europol (prin intermediul Unitatii Nationale), Eurojust, Secret-Service, Drug Enforcement Administration (D.E.A.) si Biroul Federal de Investigatii (F.B.I.) din SUA.

- Încheierea unor protocoale de cooperare cu structuri similare din tarile vecine Moldova, Bulgaria, Serbia-Muntenegru, Ungaria si Ucraina.

- Dezvoltarea colaborarii operative în domeniul schimbului si analizei informatiilor cu cele 11 state semnatare ale Programului UNODC - Întarirea Capacitatii de Colectare si Analiza Informatiilor în Europa de Sud-Est.

-Participarea activa în cadrul task-force-urilor si initiativelor organismelor regionale, europene si internationale.

-Dezvoltarea cooperarii în cadrul programelor punctuale cu structurile similare din statele membre ale UE, SUA, tarile vecine si organisme internationale.

- Derularea Programului Phare 2004 privind înfiintarea Centrului de resurse pe trafic cu fiinte umane.

- Implementarea recomandarilor Catalogului Schengen al Uniunii Europene vol. 4 "Cooperarea politieneasca, recomandari si cele mai bune practici privind cooperarea transfrontaliera".

III.31 STRATEGIA NAŢIONALĂ DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII pe perioada 2005-2007

Prevenirea criminalitatii reprezinta ansamblul de masuri noncoercitive destinate sa reduca sau sa contribuie la reducerea criminalitatii si a sentimentului de insecuritate a cetatenilor atât cantitativ, cât si calitativ fie prin reactia sociala fata de activitatea criminala, fie prin politicile si interventiile create pentru a reduce potentialul infractional si cauzele infractiunii. Aceasta include activitatea Guvernului, a institutiilor competente, a organelor judiciare a autoritatilor locale, a asociatiilor specializate, a sectorului privat si voluntar, a cercetatorilor si a sectorului public sprijinit de media.

Rata relativ crescuta a criminalitatii reprezinta o amenintare grava împotriva democratiei, sigurantei publice, ordinii de drept si capacitatii institutionale în România. Drepturile si libertatile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare data când un cetatean devine victima a criminalitatii.

Criminalitatea genereaza teama în rândul populatiei, slabeste încrederea acesteia în autoritati si în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economica a statului.

1. Principii:

- principiul legalitatii - suprematia normei de drept în desfasurarea activitatii de prevenire a criminalitatii;

- respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

- principiul echidistantei - impartialitatea organelor statale în prevenirea criminalitatii, tratament nediscriminatoriu pentru victima si infractor, proportionalitatea interventiei;

- principiul responsabilitatii în exercitarea actului de autoritate - angajament, deontologie profesionala, îndeplinirea sarcinilor, acceptarea si suportarea consecintelor;

- principiul cooperarii si utilitatii sociale;

- principiul prioritatii masurilor preventive;

- principiul descentralizarii;

- principiul transparentei si apropierii de comunitate.

Patru factori determinanti stau la baza activitatii infractionale: un faptuitor suficient de motivat, o tinta adecvata, o conjunctura favorabila si absenta unei împrejurari care sa previna sau sa împiedice savârsirea faptei. Efectul activitatii de prevenire îl reprezinta eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infractiunii.

2. OBIECTIVE

a) Obiective generale:

- reducerea fenomenului si a ratei criminalitatii;

- cresterea gradului de siguranta publica;

- reducerea riscului de victimizare;

- reabilitarea si reinsertia sociala a infractorilor;

b) Obiective specifice:

- identificarea factorilor de risc, a cauzelor si circumstantelor favorizante ale savârsirii infractiunilor;

- constientizarea asupra pericolului criminalitatii;

- dezvoltarea de programe si politici legislative în scopul diminuarii criminalitatii si în vederea realizarii obiectivelor stabilite;

- compatibilizarea institutionala si functionala cu structurile europene.

3. ACŢIUNI SPECIFICE

-Prevenirea primara :

Prevenirea primara are drept scop împiedicarea comiterii infractiunilor, cu accent pe aspectele ambientale si sociale.

Prevenirea primara consta în:

Reducerea premiselor care favorizeaza în mod direct si indirect criminalitatea face mai dificila si mai riscanta savârsirea de infractiuni si descurajeaza infractorii sa comita fapte penale.

Aceasta implica masuri adecvate de scadere a numarului potentialelor victime si a oportunitatilor de comitere a faptelor si impune prezenta unor agenti care sa asigure o prevenire reala si eficienta a criminalitatii, eliminând astfel trei dintre factorii esentiali de favorizare a comportamentului antisocial.

Actiuni de realizare:

- introducerea si promovarea unor cerinte minime de securitate pentru sediile rezidentiale si spatii comerciale

institutie responsabila: consiliile locale si judetene, mediul de afaceri

- îmbunatatirea sistemului de iluminare publica;

institutie responsabila: consiliile locale

- amplificarea activitatilor de interventie a organelor de ordine

institutie responsabila: Ministerul Administratiei si Internelor, Autoritatea Nationala de Control

- utilizarea mijloacelor video de supraveghere în spatiile cu risc criminogen (spatii publice, mijloace de transport în comun)

institutie responsabila: Ministerul Administratiei si Internelor, Autoritatea Nationala de Control

- implicarea pe baza de voluntariat a cetatenilor în activitatea de supraveghere a zonelor cu o rata sporita a criminalitatii

institutie responsabila: Ministerul Administratiei si Internelor, organizatii neguvernamentale

Reducerea factorilor sociali care favorizeaza criminalitatea implica adoptarea masurilor care sa genereze schimbarea atitudinii publice fata de fapta antisociala si faptuitor, prin adoptarea unei pozitii active de opozitie fata de acestea.

Actiuni de realizare:

- campanii si programe educationale de prevenire pentru categoriile sociale cu risc criminogen sporit si de victimizare;

institutie responsabila: Ministerul Educatiei si Cercetarii, Agentia Nationala Antidrog, organizatii neguvernamentale, mass-media

- stimularea coeziunii sociale, încurajarea cetatenilor sa sesizeze comiterea de infractiuni organelor abilitate

institutie responsabila: Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Public, Parchetul National Anticoruptie, Ministerul Administratiei si Internelor, Avocatul Poporului, organizatii neguvernamentale, mass-media

- reducerea ratei somajului

institutie responsabila: Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

- programe de asistenta familiala

institutie responsabila: Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

Prevenirea secundara :

Are drept scop actionarea cu prioritate asupra potentialilor infractori si a potentialelor victime, urmarindu-se schimbarea comportamentului social al indivizilor cu tendinte deviationiste evidente.

Actiuni de realizare:

- derularea de programe de asistenta pentru parinti

institutie responsabila: Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Educatiei si Cercetarii

- derularea de programe de asistenta a minorilor cu probleme

institutie responsabila: Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
- derularea de programe care sa încurajeze victimele repetate ale infractiunilor sa îsi consolideze masurile de protectie a vietii personale si proprietatii

institutie responsabila: Ministerul Administratiei si Internelor

- includerea obligatorie în cadrul orelor de consiliere si orientare a elementelor de studiu necesare în vederea prevenirii criminalitatii

institutie responsabila: Ministerul Educatiei si Cercetarii

- Prevenirea tertiara

Are drept scop actionarea cu prioritate asupra persoanelor care au comis deja fapte penale, urmarindu-se descurajarea savârsirii de infractiuni în mod repetat.

Actiuni de realizare:

- implementarea unor programe adecvate de reabilitare a persoanelor condamnate;

institutie responsabila: Ministerul Justitiei, Ministerul Administratiei si Internelor

- derularea unor programe de educatie în mediul penitenciar

institutie responsabila: Ministerul Justitiei

- derularea unor programe integrate de reinsertie socioeconomica a fostilor infractori

institutie responsabila: Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Justitiei

- campanii de constientizare a publicului, menite sa asigure reinsertia sociala a condamnatilor

institutie responsabila: organizatii neguvernamentale, mass-media

CADRUL STRATEGIC sI METODOLOGIA DE LUCRU

Strategia nationala de prevenire a criminalitatii pe perioada 2005-2007, stabilind obiectivele si liniile generale de actiune ale activitatii de prevenire la nivel national, include strategii si programe sectoriale la nivelul urmatoarelor institutii:

- Ministerul Administratiei si Internelor

- Ministerul Justitiei

- Ministerul Educatiei si Cercetarii

- Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

- Ministerul Sanatatii

- Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor

- Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

- Autoritatea Nationala de Control

- Avocatul Poporului

- Agentia Nationala Antidrog

- Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie

- Parchetul National Anticoruptie

- Oficiul de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

- Serviciul Român de Informatii

- Consiliul National de Prevenire a Criminalitatii.

Metodologia de lucru în cadrul Strategiei Nationale de prevenire a criminalitatii pe perioada 2005-2007 implica:

▪ conlucrarea interinstitutionala la nivel national, regional, local;

▪ coordonarea politicilor administrative si judiciare prin intermediul Consiliului National de Prevenire a Criminalitatii;

▪ sincronizarea retelei justitiei penale (colaborare efectiva si coordonata între parchet, politie si alte organe de investigare fara atributii judiciare);

▪ consultarea permanenta si implementarea masurilor preventive împreuna cu parteneri din societatea civila (organizatii neguvernamentale în acordarea de asistenta victimelor, mediul de afaceri în prevenirea criminalitatii economico-financiare, unitati de învatamânt, în realizarea unui mediu sigur pentru elevi etc.);

▪ transparenta masurilor si a modului de implementare.

DOMENII PRIORITARE ALE ACTUALEI STRATEGII:

- criminalitatea economico-financiara;

- prevenirea criminalitatii informatice;

- prevenirea traficului de fiinte umane;

- prevenirea violentei în familie;

- prevenirea delincventei juvenile;

- prevenirea victimizarii;

- prevenirea criminalitatii urbane.

III.32 STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTIDROG în perioada 2005-2012

Consideratii generale

În contextul general al concentrarii comunitatii internationale asupra criminalitatii organizate în legatura cu drogurile, Guvernul României si-a asumat lupta împotriva traficului si consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o abordare coordonata si multisectoriala a acesteia, concretizata în Strategia nationala antidrog în perioada 2003-2004. Materializarea conceptiei Guvernului României în acest domeniu, în perioada 2003-2004, este elocvent exprimata, printre altele, prin înfiintarea Agentiei Nationale Antidrog, organ de specialitate cu rolul de a stabili o conceptie unitara privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltarii retelelor de criminalitate organizata transnationala, impune o noua strategie, integrata în plan intern si international, ca reactie în fata acestei amenintari.

Continuarea fireasca a unui proces în desfasurare, Strategia nationala antidrog în perioada 2005-2012 este elaborata în concordanta cu prevederile noii strategii europene în domeniu si stabileste obiectivele generale si specifice pentru reducerea cererii si ofertei de droguri, pentru întarirea cooperarii internationale si dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare si coordonare privind fenomenul drogurilor.

Experienta implementarii Strategiei 2003 - 2004, dificultatile întâmpinate si disfunctionalitatile puse în evidenta prin rapoartele de evaluare elaborate de Agentia Nationala Antidrog impun o abordare mai realista a combaterii fenomenului drogurilor si stabilirea unor responsabilitati clare pentru toate institutiile implicate.

PRINCIPII

Activitatea de reducere a cererii si ofertei de droguri este guvernata de urmatoarele principii:

1. Principiul prioritatii. Problematica prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de droguri este asumata ca o prioritate de Guvernul României.

2. Principiul continuitatii. Activitatile desfasurate pentru reducerea cererii si ofertei de droguri au caracter permanent si se bazeaza pe experienta anterioara.

3. Principiul abordarii globale, unitare, multidisciplinare si echilibrate. Masurile de reducere a cererii si ofertei de droguri trebuie sa se încadreze în conceptia internationala de combatere a fenomenului.

4. Principiul coordonarii. Pentru asigurarea unei abordari unitare cu privire la fenomenul drogurilor, activitatile de reducere a cererii si ofertei de droguri trebuie coordonate si integrate în programe si instrumente practice, cu respectarea autonomiei functionale.

5. Principiul cooperarii. Lupta împotriva traficului si consumului ilicit de droguri are la baza cooperarea interinstitutionala atât la nivel national, cât si international.

6. Principiul legalitatii. Întreaga activitate de reducere a cererii si ofertei de droguri se desfasoara cu respectarea prevederilor Constitutiei si ale legislatiei nationale în materie, precum si a prevederilor specifice din tratatele internationale la care România este parte.

7. Principiul confidentialitatii. Datele personale privind consumatorii de droguri sunt confidentiale.

8. Principiul complementaritatii si transparentei. Implementarea prezentei strategii se face în mod transparent, cu participarea societatii civile alaturi de institutiile guvernamentale, în vederea realizarii obiectivelor.

VIZIUNEA sI SCOPUL STRATEGIEI

La sfârsitul perioadei 2005-2012, în România va functiona un sistem integrat de institutii si servicii publice, care va asigura reducerea incidentei si prevalentei consumului de droguri în rândul populatiei generale, asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri si eficientizarea activitatilor de prevenire si combatere a productiei si traficului ilicit de droguri si precursori.

Scopul

Scopul strategiei este mentinerea la un nivel scazut a consumului de droguri în rândul populatiei generale, în prima etapa (2-4 ani), si de reducere a cazurilor de noi consumatori, în a doua etapa, în paralel cu reducerea criminalitatii organizate în legatura cu drogurile.

Reducerea cererii

Una dintre problemele actuale ale societatii românesti o constituie cresterea cererii de droguri în rândul populatiei generale si, îndeosebi, în rândul tinerilor. Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitala si în marile orase a surprins opinia publica prin amploarea si gravitatea sa.

Deosebit de îngrijorator este consumul de heroina injectabila, care va avea consecinte dramatice pe termen mediu si lung asupra sanatatii publice (cresterea incidentei

HIV/SIDA, hepatitele A, B si C, tuberculoza etc.) si a ratei infractionalitatii asociate traficului si consumului ilicit de droguri.

Pe baza experientei acumulate în implementarea Strategiei nationale antidrog în perioada 2003-2004, beneficiind si de recomandarile Uniunii Europene, noua strategie privind reducerea cererii de droguri sustine înfiintarea si dezvoltarea unui sistem integrat de institutii si servicii specializate în domeniu. Acesta va contribui la reducerea prevalentei consumului de droguri în rândul populatiei generale, în special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea problemelor asociate consumului de droguri, asigurarea accesului consumatorilor de droguri la asistenta medicala, psihologica si sociala specializata si reinsertia sociala a acestora.

Sistemul de asistenta medicala, psihologica si sociala, dezvoltat la nivel national, va fi structurat pe trei niveluri de interventie, incluzând sistemul de asistenta medicala ambulatorie (primara si de specialitate) si spitaliceasca, serviciile psihologice si serviciile sociale. Sistemul va include componente publice, private sau mixte acreditate/autorizate si va fi coordonat si monitorizat de Agentia Nationala Antidrog în conformitate cu standardele de calitate.

Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea si trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesitatilor sociale si medicale de baza ale consumatorilor de droguri si coordonarea necesara cu resursele din nivelurile 2 si 3.

Nivelul doi este constituit din unitati specializate din sistemul de sanatate publica si din centrele de prevenire, evaluare si consiliere antidrog si asigura asistenta specializata, monitorizarea si trimiterea spre cel de-al treilea nivel, precum si coordonarea necesara între toate nivelurile de interventie.

Cel de-al treilea nivel asigura reinsertia sociala prin interventii specifice si prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijina nivelul 2.

Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri si a celor de asistenta medicala, psihologica si sociala va fi îmbunatatita prin programe de formare, documentare si cercetare în acest domeniu, dezvoltate de Centrul National de Formare, Documentare si Cercetare în Adictii din cadrul Agentiei Nationale Antidrog.

Obiectiv general

Mentinerea la un nivel scazut comparativ cu cel actual al prevalentei consumului ilicit de droguri si reducerea într-un mod corelat a prevalentei consumului de alcool si tutun în rândul populatiei generale prin consolidarea masurilor de prevenire si prin dezvoltarea sistemului public si privat de asistenta medicala, psihologica si sociala.

PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

Obiectiv general

Constientizarea si implicarea întregii populatii, în special a copiilor si tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale, selective si indicate, în scopul întaririi influentei factorilor de protectie si al reducerii influentelor factorilor de risc.

A. Prevenire în scoala

Obiective specifice

▪ Dezvoltarea unor atitudini si practici la nivelul întregii populatii aflate într-o forma de învatamânt, prin intermediul programelor scolare si de petrecere a timpului liber, în scopul adoptarii unui stil de viata sanatos, fara tutun, alcool si droguri

▪ Cresterea influentei factorilor de protectie la vârste mici pentru evitarea sau cel putin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun si droguri

▪ Sensibilizarea si educarea populatiei scolare în scopul evitarii consumului experimental/recreational de droguri si trecerii de la acesta la cel regulat.

B. Prevenire în familie

Obiective specifice

▪ Sensibilizarea, constientizarea si motivarea parintilor în vederea implicarii active, obiective si corelate a acestora cu celelalte arii de interventie preventiva

▪ Oferirea de programe de prevenire care sa permita parintilor sa devina activi în prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei

▪ Dezvoltarea unor programe de formare a parintilor în vederea cresterii influentei factorilor de protectie si scaderii celor de risc în consumul de droguri.

C. Prevenire comunitara

Obiective specifice

▪ Initierea si derularea de catre autoritatile administratiei publice locale a unor proiecte în parteneriat public-privat, de interes local, pentru protectia antidrog a comunitatilor proprii, cu sprijinul centrelor judetene de prevenire, evaluare si consiliere antidrog

▪ Stimularea si sprijinirea de catre autoritatile administratiei publice locale, inclusiv financiar, a initiativelor organizatiilor neguvernamentale ce desfasoara activitati de prevenire a consumului de droguri în comunitatile locale

▪ Elaborarea si derularea programelor finantate de la bugetul de stat pentru prevenirea consumului de droguri în arii regionale de interes, diferentiate în raport de numarul consumatorilor, preferintele de consum, statutul ocupational, caracteristicile grupurilor de risc, particularitati ale dezvoltarii economice, turistice, de infrastructura, mediu etc.

▪ Initierea si dezvoltarea unor proiecte si programe adecvate în folosul comunitatilor locale, pentru consolidarea educatiei civice, culturale si spirituale, ce se constituie în alternativa de viata sanatoasa, cultivarea abstinentei la consumul de droguri, inclusiv alcool si tutun, încurajarea formarii unui climat social care sa împiedice stigmatizarea si marginalizarea persoanelor afectate de consumul de droguri

▪ Crearea oportunitatilor si stimularea participarii mass-media la sustinerea, prin mijloace specifice, a programelor, proiectelor si campaniilor antidrog

▪ Dezvoltarea de programe de informare si constientizare a întregii populatii pentru dobândirea unei atitudini de toleranta în scopul diminuarii marginalizarii si stigmatizarii consumatorilor de droguri, precum si a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului

▪ Dezvoltarea unui sistem de evaluare si monitorizare, integrat si individualizat, al copiilor si tinerilor aflati în situatii de risc, care sa favorizeze procesul de maturizare, integrare sociala, educatie si formare profesionala

▪ Sensibilizarea, informarea si responsabilizarea tuturor mediilor de comunicare în masa, în vederea transmiterii unor mesaje cu caracter preventiv bazate pe evidente stiintifice

▪ Dezvoltarea unor programe de informare si educare antidrog adresate tuturor persoanelor aflate în serviciul militar, precum si altor categorii profesionale, ce implica responsabilitate si risc public

▪ Extinderea programelor de educatie pentru promovarea unui stil de viata sanatos si pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare

▪ Îmbunatatirea prevederilor legislative pentru implementarea masurilor de protectie antidrog si antidoping a sportivilor

▪ Crearea si dezvoltarea unui sistem national integrat de servicii specializate de prevenire a consumului de droguri, precum si a unui sistem national de formare profesionala în domeniu, inclusiv elaborarea si validarea standardelor minime de calitate a serviciilor de prevenire.

ASISTENŢA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ

sI SOCIALĂ, REDUCEREA RISCURILOR sI REINSERŢIA SOCIALĂ

Obiectiv general

Cresterea accesibilitatii prin dezvoltarea cantitativa si calitativa a serviciilor si a masurilor medicale, psihologice si sociale integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare si adaptare continua pentru fiecare consumator, în vederea întreruperii consumului, a înlaturarii dependentei fizice si/sau psihice si/sau a reducerii riscurilor asociate consumului, având ca scop final reinsertia sociala a consumatorilor

A. Reducerea riscurilor

Obiectiv general

Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a riscurilor, prin promovarea si dezvoltarea programelor si politicilor adecvate si necesare în sistemul de asistenta, în afara acestuia si în sistemul penitenciar

Obiective specifice

▪ Crearea si perfectionarea continua a cadrului organizatoric pentru asigurarea tuturor masurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace si seringi, consiliere psihologica si pre/posttestare, programe de tratament substitutiv etc.), adresate consumatorilor si consumatorilor dependenti aflati în sistemul de asistenta, în afara acestuia sau în penitenciare

▪ Dezvoltarea actiunilor comunitare si profesionale care sa permita accesul la toate grupurile de consumatori de droguri, în scopul cresterii sprijinului acordat acestora si al diminuarii marginalizarii sociale

▪ Crearea cadrului organizatoric si de reglementari necesare asigurarii vigilentei epidemiologice

▪ Dezvoltarea si îmbunatatirea cadrului de formare profesionala de baza, specializata si continua a profesionistilor care lucreaza în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri.

B. Asistenta medicala, psihologica, sociala si reinsertia sociala

Obiectiv general

Asigurarea accesului universal al consumatorilor si consumatorilor dependenti de droguri la programele integrate de asistenta medicala, psihologica si sociala prin dezvoltarea programelor si politicilor adecvate si necesare adresate populatiei generale, consumatorilor si consumatorilor dependenti de droguri aflati în sistemul de asistenta, în afara acestuia si în penitenciare, în scopul reintegrarii si reinsertiei sociale a consumatorilor de droguri

Obiective specifice

▪ Dezvoltarea circuitului integrat de asistenta a consumatorilor si consumatorilor dependenti de droguri pe cel putin 3 niveluri, care sa ofere o retea de resurse (pornind de la modelul creat în centre de excelenta), sa garanteze accesul consumatorilor de droguri si disponibilitatea generala a acestor servicii

▪ Cresterea disponibilitatii serviciilor atât ca diversitate si multidisciplinaritate, cât si ca raspândire teritoriala si adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor si la tipul de consum (unic sau policonsum)

▪ Dezvoltarea resurselor necesare interventiilor active de atragere a consumatorilor care nu au contact cu circuitul integrat de asistenta sau nu sunt pregatiti pentru schimbarea comportamentului, precum si asigurarea asistentei medicale si sociale de baza pentru acestia

▪ Individualizarea interventiilor medicale, psihologice si sociale prin intermediul evaluarii multidimensionale si asigurarii managementului de caz, aplicate consumatorilor de droguri care intra în contact cu serviciile de asistenta într-un cadru coordonat

▪ Dezvoltarea politicilor si masurilor, asigurarea resurselor si cadrului legal pentru dezvoltarea si întarirea serviciilor ambulatorii (nivelul 2 de asistenta) - element central al sistemului public de asistenta medicala, psihologica si sociala - în scopul asigurarii accesului tuturor consumatorilor la acest nivel de asistenta

▪ Asigurarea si implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea si definirea rolurilor specifice si specializate ale resurselor nivelului 3, ca parte integranta si esentiala a sistemului public de asistenta medicala, psihologica si sociala pentru reabilitarea si reinsertia sociala a consumatorilor de droguri aflati în centre ambulatorii

▪ Dezvoltarea cadrului legislativ si institutional care sa asigure accesul general si timpuriu al copiilor si tinerilor la servicii psihologice medicale si sociale specifice consumului de droguri

▪ Dezvoltarea unui program integrat de asistenta medicala, psihologica si sociala care sa ofere o retea de resurse si care sa garanteze accesul si disponibilitatea generala a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul reintegrarii sociale

▪ Dezvoltarea si implementarea standardizarii sistemului de asistenta medicala, psihologica si sociala care sa permita monitorizarea si evaluarea proceselor si rezultatele acestuia

▪ Dezvoltarea si îmbunatatirea cadrului de formare profesionala de baza, specializata si continua a profesionistilor care lucreaza în domeniul asistentei medicale, psihologice si sociale a consumatorilor de droguri.

  Reducerea ofertei

Începând cu anul 1990, factori precum pozitia geografica, deschiderea frontierei de stat si, nu în ultimul rând, conflictele militare din Irak, Afganistan si fosta Iugoslavie au facut ca tara noastra sa devina un segment activ al "Rutei Balcanice" de traficare a stupefiantelor si precursorilor, iar în ultimii ani si o piata de desfacere a drogurilor.

În prezent România reprezinta principalul tronson al celei de-a doua "Rute Balcanice" de transport al drogurilor catre Europa Occidentala, care porneste din Turcia, traverseaza Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia si Cehia, pâna în Germania si Olanda.

O alta varianta a celei de-a doua "Rute Balcanice", care include si un tronson maritim, este: Istanbul-Constanta-Bucuresti, spre Ungaria.

Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude si alte variante care sa vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare masura de abilitatea institutiilor implicate în combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si, mai ales, de modul în care acestea coopereaza cu institutiile similare ale altor state.

Din cazuistica ultimilor ani rezulta ca pentru drogurile sintetice se prefigureaza dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est (România), dar si dinspre Nord (Ţarile Baltice, Ucraina) pentru produsele stupefiante de sinteza (amfetamine, MDMA, LSD si altele), care ar urma sa devina active pe teritoriul României.

Din evaluarile efectuate rezulta ca tara noastra reprezinta în principal o zona de tranzit, doar o parte din cantitatea de droguri tranzitata ramânând în România pentru consum. În acelasi timp, România a devenit în prezent si teritoriu de depozitare, în care drogurile, introduse în special prin frontiera de sud, sunt stocate pe diferite perioade de timp, iar în final sunt directionate spre tarile cu consum ridicat din vestul Europei.

Ritmul accelerat de crestere a criminalitatii în legatura cu fenomenul drogurilor este evident dupa anii '90 si din ce în ce mai îngrijorator dupa anul 2001. Spre exemplu, anul 2003 se caracterizeaza printr-o crestere cu 13,2% a infractiunilor constatate fata de anul 2002 si cu 118% fata de anul 2001.

În anumite perioade, rezultatele obtinute pe linia combaterii traficului si consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizari ale structurilor specializate, de lipsa unei pregatiri profesionale adecvate, de instabilitatea pe posturi a specialistilor, de dotarea tehnica si numarul redus al acestora în raport cu evolutia si dimensiunea fenomenului.

Extinderea si formele concrete de manifestare a fenomenului drogurilor au impus adaptarea si modernizarea cadrului legislativ si institutional, premise necesare mentinerii sub control a acestei forme de criminalitate. Acest proces continuu, a carui dinamica trebuie sa fie în concordanta cu evolutia criminalitatii în domeniu, a înregistrat progrese notabile dupa anul 2000, an care a marcat începutul unei etape de corelare a legislatiei interne cu cea europeana.

În prezent sistemul institutional de reducere a ofertei de droguri se manifesta concurential si nu complementar si necesita o coordonare eficienta, alaturi de redimensionarea efectivelor în raport cu situatia operativa, profesionalizarea angajatilor, îmbunatatirea dotarii materiale si a cooperarii interinstitutionale,care sa permita o reactie corespunzatoare la evolutia criminalitatii organizate în legatura cu drogurile, delimitarea competentelor si administrarea în regim de parteneriat a resurselor informationale.

Tendinte

Principalele tendinte privind evolutia fenomenului criminalitatii în domeniul drogurilor sunt:

- amplificarea si diversificarea fenomenului infractional transfrontalier;

- modificarea continua a rutelor utilizate si a tipurilor de droguri traficate, în functie de cerintele pietei ilicite;

- extinderea fenomenului infractional din acest domeniu pe întregul teritoriu al tarii;

- amplificarea si diversificarea criminalitatii asociate consumului de droguri;

- diversificarea modalitatilor de spalare a banilor rezultati din operatiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialisti din domeniul financiar-bancar si coruperea unor functionari publici;

- cresterea numarului de consumatori de droguri si, în special, al celor care prefera amfetaminele si canabisul.

Factori de risc

Evolutia criminalitatii este puternic influentata de situatiile, conditiile si/sau elementele interne si externe care trebuie identificate, analizate si care constituie repere pentru stabilirea conceptiei de combatere a acestui fenomen.

Principalii factori de risc care pot influenta nivelul ofertei de droguri sunt:

- pozitia României la intersectia principalelor rute traditionale utilizate de traficantii internationali de droguri si faptul ca din anul 2007 tara noastra va reprezenta granita de est a Uniunii Europene;

- cresterea fluxului de imigranti spre România si alte state membre ale Uniunii Europene;

- dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontiera, cu consecinte asupra scaderii timpilor de control;

- cresterea consumului de droguri si, în special, a celui de droguri sintetice;

- implicarea în fapte de coruptie a unor functionari publici care au atributii directe în activitatea de control la frontiera;

- proliferarea retelelor teroriste interesate în obtinerea de fonduri din traficul ilicit de droguri;

- cooperarea insuficienta dintre institutiile abilitate în reducerea ofertei de droguri.

Obiectiv general

Reducerea la un nivel cât mai scazut a infractionalitatii în domeniul drogurilor si a celei conexe, prin eficientizarea activitatilor institutiilor abilitate în combaterea criminalitatii organizate în legatura cu drogurile, ca rezultat al îmbunatatirii si extinderii cooperarii interinstitutionale interne si internationale, al consolidarii legislative si institutionale, specializarii personalului din domeniu si asigurarii resurselor necesare.

Obiective specifice

1. Îmbunatatirea capacitatii de reactie a institutiilor specializate fata de traficul si consumul ilicit de droguri prin:

a) documentarea operativa a activitatii infractionale a grupurilor organizate de traficanti, a legaturilor infractionale si a rutelor utilizate de acestia, a metodelor si mijloacelor de savârsire a infractiunilor la regimul drogurilor;

b) corelarea activitatilor de combatere a traficului ilicit cu cele legate de consumul de droguri si cu masurile de asistenta destinate consumatorilor;

c) corelarea activitatilor de combatere a microtraficului cu cele de prevenire si combatere a traficului transfrontalier;

d) dezvoltarea sistemului de analiza operativa a informatiilor.

2. Contracararea riscurilor de catre institutiile abilitate în combaterea traficului ilicit de droguri prin:

a) colectarea în sistem informatic a datelor, monitorizarea acestora si dezvoltarea analizei strategice;

b) dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica si prognozare a fenomenului drogurilor;

c) dezvoltarea sistemului analizelor de risc;

d) implementarea managementului frontierei la standarde europene si dezvoltarea activitatilor specifice antidrog;

e) îmbunatatirea calitatii controlului vamal.

3. Optimizarea activitatii structurilor implicate în reducerea ofertei de droguri si cresterea eficacitatii acestora prin:

a) adoptarea si dezvoltarea cadrului metodologic de desfasurare a activitatilor antidrog în raport cu cele europene;

b) extinderea folosirii tehnicilor si mijloacelor moderne de investigatii;

c) facilitarea accesului la bazele de date necesare desfasurarii activitatii de reducere a ofertei de droguri;

d) fluidizarea schimbului de informatii on-line între institutii la nivel national si international si realizarea schimbului de experienta si bune practici în domeniu;

e) extinderea si îmbunatatirea cooperarii interinstitutionale.

4. Combaterea traficului international de droguri si precursori prin:

a) intensificarea actiunilor operative de cooperare internationala vizând identificarea si anihilarea retelelor internationale de trafic ce desfasoara activitati infractionale pe teritoriul tarii;

b) intensificarea actiunilor de identificare a noilor droguri de sinteza si extinderea colaborarii interinstitutionale interne si internationale în acest scop;

c) participarea la actiuni internationale comune ce au drept obiectiv anihilarea unor retele de traficanti, prin includerea expertilor români în echipele mixte de actiune;

d) dezvoltarea colaborarii internationale în vederea împiedicarii deturnarii substantelor stupefiante si psihotrope si a precursorilor utilizati la fabricarea ilegala a acestora din circuitul legal în traficul ilicit;

e) participarea activa a României la operatiunile interstatale: TOPAZ, PURPLE, PRISM si altele.

5. Intensificarea masurilor de identificare, sechestrare si confiscare a bunurilor folosite la savârsirea infractiunilor de trafic ilicit de droguri si precursori si a produselor acestor infractiuni si folosirea eficienta a fondurilor realizate din valorificarea acestora pentru sustinerea activitatilor de reducere a cererii si ofertei de droguri.

6. Prevenirea si combaterea practicilor de spalare a banilor proveniti din infractiuni la regimul drogurilor si precursorilor, prin masuri comune ale structurilor de lupta antidrog cu Banca Nationala a României si Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

7. Prevenirea si combaterea deturnarii precursorilor ce pot fi utilizati la fabricarea ilegala a substantelor si produselor stupefiante si psihotrope.

8. Îmbunatatirea cooperarii dintre institutiile si structurile abilitate în combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si crearea unei retele integrate de informatii la nivel national privind criminalitatea în domeniul drogurilor.

9. Perfectionarea legislatiei si a cadrului institutional în domeniu prin adaptarea acestora în raport cu evolutia formelor concrete de manifestare a infractionalitatii în domeniu si cu prevederile acquisului comunitar.

10. Modernizarea dotarii tehnice necesare institutiilor abilitate în combaterea traficului si consumului ilicit de droguri la nivelul standardelor internationale.

11. Dezvoltarea capacitatii manageriale si a profesionalizarii specialistilor din domeniu prin programe de cooperare internationala.

Cooperare internationala

Aderarea la Uniunea Europeana determina importanta speciala pe care România o acorda relatiilor cu statele membre ale Uniunii Europene si cu institutiile europene.

Obtinerea statutului de "candidat" si, începând cu anul 2007, a celui de "membru" presupune raportarea permanenta la obiectivele si actiunile Uniunii Europene.

În domeniul luptei împotriva drogurilor România va participa activ la initiativele comune si va asigura o cât mai buna coordonare a activitatilor proprii cu cele desfasurate de partenerii europeni, atât în faza de planificare, cât si în fazele de implementare si evaluare a acestora.

Totodata România va intensifica cooperarea cu tarile de origine a drogurilor si cu cele aflate pe rutele internationale ale traficului de droguri, actionând permanent pentru o abordare globala si actiuni concertate împotriva retelelor de traficanti.

În plan regional, România va utiliza relatiile bune existente cu toate tarile vecine pentru a promova si a dezvolta masuri ce vizeaza abordarea comuna si integrata a fenomenului, atât în planul combaterii traficului de droguri la frontiere, cât si al transferului de bune practici în domeniile prevenirii consumului, tratamentului si reintegrarii socioprofesionale a persoanelor dependente.

Date fiind contextele nationale asemanatoare, marcate de evolutiile istorice similare în ultimele decenii, experienta României în domeniul constructiei institutional-legislative antidrog poate fi relevanta pentru statele din zona potential candidate la aderarea la Uniunea Europeana.

Obiectiv general

Recunoasterea internationala a României ca partener de încredere în efortul global de reducere a cererii si ofertei de droguri, atât în cadrul relatiilor cu statele membre ale Uniunii Europene si cu structurile europene specializate, cât si în cadrul mai larg al forurilor internationale si relatiilor cu statele producatoare de droguri, cu cele aflate pe rutele transnationale ale drogurilor si cu cele având experiente relevante în combaterea acestui flagel

Obiective specifice

1. Dezvoltarea relatiilor cu partenerii din statele membre ale Uniunii Europene si cu organismele specializate ale Uniunii Europene, în special prin:

a) preluarea si implementarea corespunzatoare a prevederilor acquisului specific în cadrul legislativ si institutional national;

b) dezvoltarea relatiilor parteneriale din sfera relatiilor internationale, desfasurate de institutiile nationale implicate în reducerea cererii si/sau ofertei de droguri, cu structurile similare din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea asigurarii unui transfer eficient de date, informatii, experiente si bune practici si desfasurarii de actiuni comune;

c) participarea activa a României la activitatile desfasurate de institutiile Uniunii Europene în domeniile prevenirii si combaterii traficului si consumului de droguri.

2. Intensificarea relatiilor cu alte state si structuri internationale implicate în lupta împotriva drogurilor, prin:

a) participarea României la activitatile institutiilor, organizatiilor si forurilor internationale ce au ca obiectiv lupta împotriva traficului si consumului de droguri (United Nation Office on Drugs and Crime, CND, INCB, Interpol etc.) si reducerea consecintelor negative ale consumului de droguri (UNAIDS, WHO etc.);

b) intensificarea cooperarii bilaterale si multilaterale cu statele de origine a drogurilor sau aflate pe rutele internationale ale drogurilor;

c) dezvoltarea relatiilor parteneriale cu state care au experienta relevanta în domeniile reducerii cererii si ofertei de droguri în scopul asigurarii transferului reciproc de experienta si know-how.

3. Participarea la programe internationale privind reducerea cererii si ofertei de droguri, prin:

a) participarea la programele Uniunii Europene privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, reducerea efectelor asociate abuzului de droguri, tratamentul si/sau recuperarea socioprofesionala a persoanelor dependente de droguri;

b) participarea la programele de lupta împotriva drogurilor, lansate de organizatiile int ernationale sau structurile guvernamentale si neguvernamentale din alte state;

c) sustinerea participarii în parteneriat a institutiilor publice cu organizatiile neguvernamentale române la proiecte internationale;

d) implicarea tot mai activa a comunitatilor locale (prin institutiile locale, autoritatile locale si reprezentantii societatii civile) în proiecte internationale (transfer de bune practici, schimburi de specialisti, foruri bilaterale, regionale sau internationale etc.).

Informare si evaluare

În cadrul Agentiei Nationale Antidrog a fost constituit Observatorul Român pentru Droguri si Toxicomanie, unitate care asigura legatura României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri de la Lisabona, care stabileste, conform cerintelor Uniunii Europene, indicatorii si criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor la nivel national. Acesti indicatori, clasificati în: indicatori epidemiologici cheie, indicatori de oferta si indicatori sociali, reprezinta instrumente de monitorizare recomandate a fi dezvoltate si utilizate la nivelul tuturor tarilor membre si candidate la Uniunea Europeana. Cei 5 indicatori epidemiologici cheie sunt: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri, boli infectioase asociate consumului de droguri, prevalenta si stabilirea modelelor de consum al drogurilor în rândul populatiei generale (studii în populatie), prevalenta si stabilirea modelelor de consum problematic al drogurilor, decese ca urmare a consumului de droguri si mortalitate în rândul consumatorilor de droguri, iar indicatorii de oferta si sociali sunt: disponibilitate si oferta de droguri pe piata ilicita, pretul drogurilor la nivelul strazii, puritatea drogurilor la nivelul strazii, criminalitatea asociata drogurilor, arestarile înregistrate, numarul de capturi si cantitatea de droguri capturata de toate agentiile de aplicare a legii, excluderea sociala, costurile sociale asociate consumului de droguri.

Pe perioada implementarii strategiei anterioare, inexistenta unei retele proprii de colectare a datelor bazate pe indicatorii mentionati a condus la absenta unui raspuns adecvat cerintelor interne si europene.

Actualul sistem de culegere a informatiilor a condus la obtinerea unor date agregate, ceea ce a influentat structurarea si defalcarea acestora. În acest context se impune, pentru perioada imediat urmatoare, crearea unui sistem propriu de monitorizare a consumului si traficului ilicit de droguri. Observatorul Român pentru Droguri si Toxicomanie va continua implementarea tuturor indicatorilor Centrului European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri de la Lisabona, proces început în anul 2004, cu urmatorii indicatori: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri, prevalenta si stabilirea modelelor de consum al drogurilor în rândul populatiei generale (studii în populatie), prevalenta si stabilirea modelelor de consum problematic al drogurilor.

Obiectiv general

Îmbunatatirea capacitatii Observatorului Român pentru Droguri si Toxicomanie de colectare si procesare a datelor necesare întocmirii Raportului national anual privind situatia drogurilor în conformitate cu indicatorii recomandati de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri de la Lisabona si a formularelor ONU privind situatia anuala si bienala a drogurilor

Obiective specifice

1. Monitorizarea situatiei drogurilor prin crearea si dezvoltarea sistemului informational prin utilizarea instrumentelor specifice (indicatori, tabele standard, chestionare) pentru realizarea unor standarde de calitate a datelor, în scopul cunoasterii:

a) consumului de droguri în rândul populatiei generale, al populatiei tinere si a consumului problematic;

b) numarului si caracteristicilor persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului de droguri si a patologiei asociate;

c) numarului de decese si a mortalitatii ca urmare a consumului de droguri;

d) tendintelor infractionalitatii la regimul drogurilor si a celei asociate consumului;

e) disponibilitatii drogurilor pe piata.

2. Aplicarea unor sondaje la nivel national, la interval de minimum 2 ani, finantate de la bugetul de stat si coordonate de Agentia Nationala Antidrog, privind populatia de risc, nivelul consumului de droguri si al consecintelor acestuia

3. Realizarea unor evaluari independente referitoare la politicile de raspuns privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, adoptate de institutiile/organizatiile publice si private, prin monitorizarea interventiilor din domeniile: prevenirii consumului de droguri, asistentei integrate a consumatorului (ocazional si dependent) si reducerii ofertei de droguri

4. Diseminarea informatiilor catre institutiile/organizatiile cu atributii în reducerea cererii si ofertei de droguri prin facilitarea accesului la informatii si a comunicarii între si cu toate institutiile/organizatiile implicate, în vederea adaptarii politicilor de raspuns la nevoile identificate, prin:

a) realizarea legaturii dintre nevoile identificate si politicile de raspuns aplicate;

b) asigurarea expertizei necesare pentru crearea si/sau dezvoltarea retelei de colectare a datelor.  

Coordonare interinstitutionala

Raspunsul adecvat la provocarile de natura sociala, economica, de sanatate si securitate pe care le implica flagelul drogurilor este conditionat de o viziune echilibrata, exprimata într-o politica unitara, care nu poate fi atinsa fara coordonarea tuturor institutiilor si organizatiilor implicate în reducerea cererii si ofertei de droguri si în cooperarea internationala în domeniu.

În acest sens, activitatea de coordonare presupune existenta unei institutii coordonatoare puternice, echidistante, a unei viziuni strategice unitare si a unor instrumente eficiente de implementare a acesteia.

Obiectiv general

Asigurarea unei conceptii strategice unitare, coordonarea implementarii acesteia, monitorizarea si evaluarea activitatilor de reducere a cererii si a ofertei de droguri si a celor de cooperare internationala, colectarea, procesarea si transmiterea datelor catre organismele internationale, de catre Agentia Nationala Antidrog

Obiective specifice

1. Dezvoltarea capacitatii institutionale si operationale si consolidarea rolului Agentiei Nationale Antidrog de coordonator national al luptei împotriva traficului si consumului ilicit de droguri

2. Dezvoltarea cooperarii dintre institutiile de aplicare a legii, între acestea si serviciile sociale, de sanatate publica si structurile societatii civile

3. Monitorizarea indicatorilor în vederea standardizarii acestora în raport cu indicatorii statistici europeni si transmiterea datelor catre organismele internationale de control al drogurilor

4. Dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica a fenomenului drogurilor

5. Monitorizarea si evaluarea activitatilor de reducere a cererii si ofertei de droguri desfasurate de institutiile implicate pentru fundamentarea politicilor antidrog

6. Informarea organismelor internationale în legatura cu evolutia fenomenului drogurilor

7. Dezvoltarea activitatilor de elaborare, coordonare si monitorizare a programelor si proiectelor privind reducerea cererii si ofertei de droguri si atragerea de resurse pentru implementarea acestora

8. Asigurarea reprezentarii României pe plan international în legatura cu fenomenul drogurilor

9. Consolidarea si implementarea Programului Marea Alianta Româna Antidrog prin cooperarea tuturor institutiilor implicate

10. Dezvoltarea promovarii politicilor antidrog prin intermediul sistemelor moderne de comunicare

11. Extinderea colaborarii cu mass-media.

Resurse financiare

Realizarea obiectivelor strategice privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri necesita un suport financiar adecvat, fara de care riposta în fata fenomenului drogurilor, desi conceptualizata, ramâne ineficienta.

Implementarea prezentei strategii implica responsabilitatea Guvernului României pentru asigurarea mecanismelor financiare necesare derularii programelor în materie si desfasurarii actiunilor pentru îndeplinirea obiectivelor strategice stabilite.

Conceptia strategica de lupta împotriva fenomenului drogurilor presupune si repozitionarea fata de alocarea resurselor financiare necesare sustinerii acesteia.

Obiective specifice

1. Identificarea persoanelor fizice si juridice, institutiilor si organismelor internationale interesate sa sustina financiar prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri (donatori internationali)

2. Constituirea unei asociatii a donatorilor interni (prin donatori interni întelegând acele persoane sau institutii din tara care doresc sa aduca contributii financiare la lupta antidrog)

3. Atragerea programelor cu finantare internationala sustinute de Uniunea Europeana pentru formarea personalului cu atributii în prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

4. Colectarea de fonduri prin structuri ale societatii civile.

III.33 MISIUNI SI PROGRAME DE ACTIUNE

I. Intensificarea masurilor de prevenire, descoperire si combatere a fenomenului International infractional stradal, protejarea tuturor cetatenilor, mentinerea unui climat de ordine în zona institutiilor de învatamânt preuniversitar, parcurilor si locurilor agrement pentru desfasurarea în deplina siguranta a vietii sociale si private, consonanta cu aspiratiile comunitatii.

Program: "Strazi linistite - oras sigur"

Responsabil de program: adjunct al inspectorului general al Politiei Române Actiuni:

- întarirea actiunilor de prevenire si control a criminalitatii prin perfectionarea planurilor de actiuni sectoriale, precum si prin consolidarea parteneriatului cu societatea civila;

- ridicarea performantei serviciului politienesc prin prognozarea si prevenirea starilor de pericol care afecteaza sau pot afecta ordinea publica, simultan cu initierea si derularea, împreuna cu societatea civila, de proiecte pentru reducerea criminalitatii;

- intensificarea si diversificarea activitatilor de prevenire a infractiunilor si a contraventiilor care afecteaza direct siguranta cetateanului, prin reorganizarea dispozitivelor de ordine publica în raport cu evolutia fenomenului infractional stradal, concomitent cu suplimentarea si folosirea eficienta a efectivelor care actioneaza în teren.

Program: "Scoli si parcuri în siguranta"

Responsabil de program: adjunct al comandantului Jandarmeriei Române Actiuni:

- destructurarea si anihilarea grupurilor de persoane cu comportament deviant care frecventeaza zonele unitatilor scolare si locurile de agrement, si care aduc atingere climatului de normalitate;

- includerea unitatilor de învatamânt si a parcurilor în itinerariile de patrulare auto si pedestre ale Politiei si Jandarmeriei.

Program: "Pentru linistea comunitatii rurale"

Responsabil de program: adjunct al inspectorului general al Politiei Române Actiuni:

- asigurarea prezentei structurilor de ordine publica ale Jandarmeriei în mediul rural;

- dezvoltarea sistemului actual de patrule mobile de jandarmi pe mijloace auto în mediul rural;

- combaterea furturilor de animale, a sustragerilor de produse agricole, distrugerii sistemelor de irigatii, delictelor în silvicultura si a braconajului piscicol si cinegetic, printr-o cooperare mai buna între Politie - Jandarmerie cu autoritatile locale.

Program: "Trafic rutier mai sigur"

Responsabil de program: seful Directiei Politiei Rutiere Actiuni:

- mentinerea unui caracter de continuitate a misiunilor de prevenire a infractiunilor la regimul circulatiei si pentru combaterea indisciplinei în trafic;

- implicarea eficienta si permanenta a Politiei rutiere în protejarea vietii si integritatii fizice a participantilor la traficul rutier;

- executarea controalelor în echipe mixte Politie - Autoritatea Rutiera pe linia respectarii legalitatii de catre operatorii de transport rutier.

II. Amplificarea actiunilor de prevenire si combatere a traficului si consumului ilicit de droguri.

Program: "Împotriva mortii albe"

Responsabil de program: seful Directiei Generale de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Actiuni:

- perfectionarea sistemului de colectare a informatiilor privind drogurile si intensificarea cooperarii cu reteaua europeana de informare referitoare la droguri si dependenta de droguri a Centrului European de Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Droguri;

- amplificarea si diversificarea actiunilor specifice pentru prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri;

- aplicarea planurilor de actiune sectoriale de prevenire si combatere a traficului si consumului de droguri, conform noii strategii aprobate.

III. Revigorarea masurilor pentru prevenirea si combaterea coruptiei, evaziunii fiscale, fraudelor bancare si a celor din domeniul privatizarii.

Program: "Împotriva fraudei si a coruptiei"

Responsabil de program: prim - adjunct al inspectorului general al Politiei Române Actiuni:

-prevenirea, depistarea si cercetarea operativa a fraudelor din domeniu privatizarii si administrarii patrimoniului public si privat;

-prevenirea si descoperirea actelor de evaziune fiscala, a ilegalitatilor ce se comit în sectorul producerii si a distribuirii produselor petroliere;

-depistarea fraudelor bancare si a infractiunilor specifice din sectorul pietei de capital;

-crearea unei retele inter-institutionale informatizate de schimb de informatii necesare solutionarii cauzelor de coruptie;

-întarirea cooperarii si participarii la actiuni comune de lupta împotriva coruptiei si a crimei organizate în domeniul public, implicit la realizarea si implementarea interfetelor de comunicare între institutiile statului cu responsabilitati în domeniu.

IV. Accelerarea procesului de securizare a frontierei de stat a României corespunzator intereselor fundamentale ale statului român si angajamentelor asumate în procesul de integrare europeana.

Program: "Frontiere sigure - frontiere europene"

Responsabil de program: prim-adjunctul inspectorului general al Politiei de Frontiera Române.

Actiuni:

-perfectionarea pregatirii personalului si specializarea ofiterilor în domeniile: informatii, cercetari penale si combaterea infractionalitatii transfrontaliere ;

-restructurarea si modernizarea sistemului institutiilor de învatamânt din cadrul Politiei de Frontiera Române în conformitate cu normele Uniunii Europene;

-participarea la programe de instruire comuna a lucratorilor din vama, politie, politie de frontiera si justitie; crearea si implementarea interfetelor de comunicare între institutiile statului în ceea ce priveste combaterea traficului de droguri, precum si participarea la operatiuni internationale în domeniul drogurilor;

-aplicarea strategiei integrate de management al frontierei la Marea Neagra;

-crearea sistemului de informatii despre pasageri, în aeroporturi, ca parte integranta a Sistemului Informatic al Frontierei;

-elaborarea si implementarea unui plan de investitii multi-anual pentru urgentarea modernizarii infrastructurii frontierei;

-derularea Conventiilor de Înfratire Institutionala cu Germania, Spania si Franta;

-aplicarea Strategiei pentru Managementul Integrat al Frontierei si îndeplinirea obiectivelor propuse;

-aproximarea legislatiei secundare interne cu cea internationala;

-finalizarea negocierii acordurilor în domeniul frontierei de stat cu tarile vecine;

-continuarea actiunilor pentru fluidizarea traficului în punctele de trecere a frontierei prin amenajarea fluxurilor de trecere la standardele UE si efectuarea controlului de frontiera în comun cu vama la un singur filtru;

-introducerea în exploatare a sistemului pentru compozitie si recunoastere faciala (Image Track).

V. Consolidarea si dezvoltarea relatiilor parteneriale cu comunitatea.

Program: "Pentru comunitate - împreuna cu cetatenii"

Responsabil: adjunct al inspectorului general al Politiei Române

Actiuni:

-adoptarea unor metode de lucru care sa asigure implicarea comunitatii în prevenirea criminalitatii;

-înfiintarea punctelor de consiliere si îndrumare a cetatenilor în vederea solutionarii cu promptitudine a solicitarilor acestora;

-ajutorarea cetatenilor aflati în pericol, precum si a celor care fac parte din categoriile cu grad înalt de risc din punct de vedere al victimizarii: copii, femei singure, batrâni;

- asigurarea structurilor de politie din unitatile administrativ-teritoriale unde procentajul populatiei apartinând minoritatilor nationale este mai mare de 20%, cu politisti cunoscatori ai limbii minoritatii respective;

- reconsiderarea rolului si locului politistului în societate, prin intensificarea si îmbunatatirea contactelor cu cetatenii, în scopul realizarii unui dialog real si permanent cu aceasta;

- asigurarea respectarii depline a drepturilor omului prin constituirea unui sistem eficient de examinare a reclamatiilor privind relele tratamente ale politiei;

- interventia oportuna si calificata pentru protejarea populatiei, bunurilor si valorilor în situatii de urgenta.

Program: "Imagine prin fapte"

Responsabil de program: seful Directiei Informare si Relatii Publice

Actiuni:

- testarea periodica prin sondaje de opinie realizate de institutii independente a reactiei fata de proiectele, programele de actiune si activitatea Ministerului Administratiei si Internelor si componentelor acestuia;

- crearea cadrului institutional de consultare a societatii civile în legatura cu strategia si programele referitoare la domeniile aflate în competenta Ministerului Administratiei si Internelor;

- initierea si derularea de activitati referitoare la realizarea unui dialog sustinut si permanent cu cetatenii si comunitatile locale;

- monitorizarea permanenta a efectelor mediatice produse de actiunile întreprinse de structurile Ministerului Administratiei si Internelor;

- asigurarea mediatizarii optime si operative a activitatii Ministerului Administratiei si Internelor si a informatiilor de interes public;

- organizarea unui curs de pregatire în domeniul jurnalismului de investigatie si dezvoltarea relatiilor de parteneriat cu ONG - uri, comunitati locale, alte segmente ale societatii civile, inclusiv în domeniul relatiilor publice.