REFERINTELE CATORVA TEXTE PRIVIND COOPERAREA JUDICIARA IN MATERIE CIVILA SI COMERCIALA

REFERINŢELE CÂTORVA TEXTE PRIVIND

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ sI COMERCIALĂ

Cooperarea judiciara în materie civila urmareste sa stabileasca o colaborare strânsa între autoritatile din statele membre, pentru a elimina orice obstacol generat de incompatibilitatile dintre diversele sisteme judiciare si administrative. Reglement 23123p1513x ata mai întâi prin conventii internationale, cooperarea judiciara în materie civila este înscrisa în tratatul de la Maastricht (1992), ca fiind « o chestiune de interes comun », apoi în tratatul de la Amsterdam (1997).

• Reteaua judiciara în materie civila si comerciala

Decizia 2001/470/CE a Consiliului, din 28 mai 2001, a creat o Retea judiciara europeana în materie civila si comerciala [Jurnalul Oficial L 174 din 27.06.2001].

Reteaua judiciara europeana în materie civila si comerciala este formata din:

1. puncte de contact centrale, desemnate de statele membre, completate, eventual, de un numar limitat de puncte de contact suplimentare;
2. ceilalti membri ai retelei, printre care, autoritatile numite, în baza instrumentelor comunitare sau internationale, pentru a îndeplini sarcini de cooperare judiciara între statele membre,
3. magistrati de legatura
4. alte autoritati (având responsabilitati în domeniul cooperarii judiciare în materie civila si comerciala) a caror apartenenta la Retea este considerata utila de catre statele membre. 

Reteaua are doua misiuni:

1. sa faciliteze cooperarea judiciara între statele membre, în materie civila si comerciala, prin instituirea unui sistem de informare pentru membrii retelei;
2. sa stabileasca un sistem de informare destinat publicului.

În plus, reteaua contribuie la:

1. buna derulare a procedurilor care au incidenta transfrontaliera;
2. facilitarea cererilor de cooperare dintre statele membre, mai ales atunci când nici un act comunitar si nici un instrument international nu este aplicabil;
3. aplicarea actelor comunitare sau a conventiilor în vigoare între statele membre.

• Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului, din 22 decembrie 2000, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotarârilor în materie civila si comerciala Bruxelles 1 (JO L 12 din 16.01.2001)

Regulamentul stabileste competenta tribunalelor în materie civila si comerciala. Textul prevede ca hotarârile pronuntate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura, cu exceptia cazului de contestare.

Declaratia privind forta executorie a unei hotarâri trebuie sa fie emisa dupa un simplu control formal al documentelor furnizate, fara ca instanta sa poata invoca din oficiu unul din motivele de neexecutare prevazute de regulament.

Regulamentul nu acopera nici materiile fiscale, vamale sau administrative si nici urmatoarele materii:

1. starea si capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele, succesiunile;
2. falimentele;
3. securitatea sociala;
4. arbitrajul.

Principiul fundamental este ca instanta competenta este cea a statului membru unde îsi are domiciliul pârâtul, indiferent de nationalitatea sa. Stabilirea domiciliului se face în functie de legea statului membru al instantei sesizate.

Când o parte nu îsi are domiciliul în statul membru ale carui instante sunt sesizate, judecatorul, pentru a stabili daca aceasta are un domiciliu într-un alt stat membru, trebuie sa aplice legea respectivului stat membru.

Pentru persoanele juridice sau societati, domiciliul este definit în functie de sediul lor statutar, de administratia lor centrala sau de unitatea principala.

• Regulamentul  (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, din 12 decembrie 2006, instituind o procedura europeana de somatie de plata (JO L 399 din 30.12.2006)

Acest regulament, aplicabil începând de la 12 decembrie 2008, stabileste o procedura europeana de somatie de plata.

Aceasta procedura simplifica, accelereaza si reduce costurile litigiilor transfrontaliere asupra creantelor pecuniare necontestate. Textul are vocatia sa asigure libera circulatie a somatiilor de plata în interiorul statelor membre, fixând norme minime a caror respectare face inutila orice procedura intermediara în statul membru de executie prealabil recunoasterii si executarii.

Aceasta procedura europeana de somatie de plata se aplica în materie civila si comerciala în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instantei.

Reclamantul formuleaza o cerere prin completarea unui formular. Daca cererea pare fondata si admisibila, ea da loc somatiei de plata fara verificarea cererii, iar pârâtul are 30 de zile pentru a face opozitie. Daca nu exista opozitie, somatia este aplicabila în întreaga Uniune Europeana.

Formularele care trebuie completate figureaza în anexa regulamentului.

• Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European si al Consiliului, din 11 iulie 2007, instituind o procedura europeana de rezolvare a litigiilor marunte (JO L 199 din 31.07.2007)

Procedura europeana de rezolvare a litigiilor marunte urmareste sa amelioreze accesul la justitie, prin simplificarea procedurilor de rezolvare a litigiilor transfrontaliere în materie civila si comerciala si prin reducerea costurilor acestora.

Suma care face obiectul cererii nu trebuie sa depaseasca 2 000 de euro, în momentul primirii cererii de catre instanta competenta, fara dobânzi, cheltuieli si plati.

Decizia pronuntata în cadrul acestei proceduri este recunoscuta si executata în celelalte state membre, fara a fi necesar sa se dea o declaratie care sa constate forta sa executorie. Procedura este facultativa si se adauga posibilitatilor prevazute de legislatia statelor membre.

Ea se aplica începând de la 1 ianuarie 2009 în toate statele membre ale Uniunii Europene, mai putin Danemarca.

Formularele care trebuie completate figureaza, de asemenea, în anexa regulamentului.

• Regulamentul (CE) nr. 139/2007, al Parlamentului European si al Consiliului, din 13 noiembrie 2007, privind comunicarea si notificare în statele membre, a actelor judiciare si extrajudiciare, în materie civila sau comerciala («comunicarea sau notificarea actelor»), prin care se abroga Regulamentul (CE) Nr. 1348/2000 al Consiliului

Regulamentul din 29 mai 2000 se aplica în materie civila si comerciala, atunci când un act judiciar sau extrajudiciar trebuie transmis de la un stat membru al Uniunii Europene catre un altul, pentru a fi comunicat sau notificat. Nu se aplica atunci când adresa destinatarului actului nu este cunoscuta.

Este abrogat de Regulamentul (CE) nr. 139/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007, al carui scop este sa flexibilizeze comunicarea si notificarea actelor.

Noul regulament intra în vigoare la 13 noiembrie 2008.

• Regulamentul (CE) Nr. 805/2004, din 21 aprilie 2004, privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate (JO L 143 din 30.04.2004), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1869/2005, din 24 noiembrie 2005 (JO L 300 din 17.11.200)

Obiectul regulamentului este crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate. Textul stabileste normele minime pentru a asigura libera circulatie a hotarârilor, tranzactiilor judiciare si actelor autentice vizând creante necontestate. Aceasta înseamna eliminarea procedurii de exequatur, adica recunoasterea si executarea automata a hotarârilor pronuntate într-un alt stat membru, fara vreo procedura intermediara sau vreun motiv de refuz al executarii.

Regulamentul se aplica în materie civila si comerciala. El nu acopera în special materiile fiscale, vamale sau administrative. Este aplicabil în toate statele membre, cu exceptia Danemarcei.

Regulamentul este aplicabil de la data de 21 octombrie 2005. În urma aderarii noilor state membre la 1 mai 2004, anexele acestui regulament au fost înlocuite cu Regulamentul (CE) nr. 1869/2005, pentru a se adapta formularele tip, astfel încât acestea sa poata fi utilizate în aceste state membre.

• Regulamentul (CE) Nr. 2201/2003, din 27 noiembrie 2003 (Bruxelles II bis): [Jurnalul Oficial L 338 din 23.12.2003]

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1347/2000.

Sunt vizate de acest regulament procedurile civile de divort, separare de drept sau anulare a unei casatorii, precum si toate chestiunile legate de raspunderea parinteasca.

Regulamentul acopera toate hotarârile în materia raspunderii parintesti, inclusiv masurile de protectie a copilului, independent de orice legatura cu vreo procedura matrimoniala.

Sunt excluse din câmpul de aplicabilitate procedurile civile privind obligatiile de întretinere, care intra în sfera de aplicabilitate a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului, din 22 decembrie 2000.

Regulamentul introduce, de asemenea, reguli în materie de rapiri de copii (deplasare sau nereturnare ilicita a copilului). Aceste reguli au ca obiect sa contracareze rapirile de copii în interiorul Uniunii Europene.

Regulamentul se aplica tuturor cazurilor civile privind atribuirea, exercitarea, delegarea sau retragerea partiala a autoritatii parintesti.

În materia raspunderii parintesti, regulamentul stabileste regulile de competenta (capitolul Il), de recunoastere si executare (capitolul III); textul cuprinde si dispozitii privind cooperarea dintre autoritatile centrale (capitolul IV). Prevede   reguli specifice în caz de rapire de copii si în ceea ce priveste dreptul de vizita.