Reglementari privind gestionarea deseurilor

Reglementari privind gestionarea deseurilor

1. Introducere

2. Legislatia europeana privind protectia mediului inconjurator

3. Transpunerea aquis-ului referitor la protectia mediului in Romania

4. Considerente legale privind gestionarea deseurilor

"Nimic nu este mai înspaimântator ca ignoranta activa."

Goethe

INTRODUCERE

Ecologia (din cuvintele grecesti: ecos - casa si logos - stiinta, adica "stiinta studierii habitatului") este o stiinta biologica de sinteza ce studiaza conexiunile ce apar între organisme si mediul lor de viata (abiotici si biotici), precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populatii, biocenoze) si a sistemelor mixte (ecosisteme), mai pe scurt, reprezinta studiul interactiunii dintre organisme si mediul înconjurator.

Ecologia este în mare parte o stiinta descriptiva si experimentala.

În ecologie se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline: metode matematice pentru a modela evolutia populatiilor, metode fiziologice pentru a întelege viata organismelor, metode geologice pentru a descrie proprietatile solului.

Primul gânditor care a reliefat principiul interactiunii în lumea vie a fost Charles Darwin. Darwin a observat ca diferitele specii se influenteaza reciproc prin activitatile lor si ca de aceste interactiuni reciproce depinde succesul unei specii în lupta pentru existenta, adica numarul sau de supravietuitori, de urmasi. Ideile lui Darwin au fost dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care a fost primul care a formulat termenul de ecologie în anul 1866.[1] Singularitatea conditiilor de mediu de pe Terra le-a definit ca fiind si necesare pentru existen 18318l114s ta vietii. În fapt, este dificila o delimitare foarte stricta a frontierelor care permit sau nu existenta diverselor forme de viata. Astazi, este binecunoscuta prezenta organismelor în medii considerate, pâna nu de mult, excluse din ecosfera, ceea ce, în mare parte se suprapune spatiului explorat direct sau indirect, de om, atât pe uscat (la suprafata si în subteran), cât si în apa. Astfel, din punct de vedere spatial, caracteristica globala a ecosferei este mai mult decât justificata.

În alta ordine de idei, viata în sine este un efect emergent al interactiunilor dintre elementele geosistemului planetar, biosfera fiind definita ca "un fel de câmp de interferenta a energiilor din toate învelisurile Terrei." Aceasta "noutate aparuta prin combinatie" nu a ramas însa detasata de mediul care a creat-o, ci s-a integrat lui, devenind parte componenta si contribuind la transformarea sistemului în ansamblul sau. Astfel, dimensiunea planetara a ecosferei este data nu atât de extinderea ei spatiala, care, de altfel, o justifica, cât de interferenta cu mecanismele generale care stau la baza proceselor din toate geosferele. Aceasta integrare functionala este subliniata prin mai multe concepte care abordeaza Terra ca geosistem al vietii.

Astfel Al. Rosu sugereaza ca Terra este "o nava care poarta omenirea în istorie", respectiv o "nava" prevazuta cu toate cele necesare (aer, apa, sol, minereuri etc.) pentru sustinerea vietii, a omului si, implicit a activitatii economice. Terra se dovedeste a fi "un organism complex, cu o anatomie si fizionomie proprii, care-si produce necontenit resursele necesare mentinerii si diversificarii structurilor sale, inclusiv ale vietii, înnoindu-se astfel permanent."

Pe parcursul istoriei sale, relativ recenta comparativ cu ecosfera, omul a cunoscut diverse faze in raport cu aceasta, într-un proces evolutiv, de schimbare permanenta. In mod sintetic, pot fi identificate trei etape importante: biocenotica; conflictuala si a reconcilierii.

În cursul primei etape, numita biocenotica, s-a stabilit un echilibru spontan între om si natura, prin adaptarea si resemnarea continua a omului fata de natura. Omul este un mamifer pradator printre celelalte, ale carui tehnici arhaice au un impact nul asupra biosferei. Chiar si atunci când tehnicile lui se dezvolta, evolueaza, mijloacele ramân limitate si el continua sa traiasca în "simbioza" cu universul caruia, în mod treptat, constient îi apartine.

În cursul celei de-a doua faze, conflictuale, omul se detaseaza de natura si, înarmat cu mijloace materiale din ce în ce mai puternice, agreseaza natura. "Începând cu un anumit grad de putere, omul nu mai este o parte componenta a lantului ecologic. De la aceasta etapa, pradarea devine masacru (patru arme si o campanie de vânatoare distrug 350 de antilope), iar exploatarea devine distrugere." Pragul de aparitie al acestei a doua faze se poate situa la trecerea de la o economie de subzistenta la o economie bazata pe profit si rentabilitate. Tehnicitatea si economicitatea se hranesc reciproc si favorizeaza ruptura cu natura, "care este mai mult o prada de vânat decât un capital de menajat."7

A treia faza ar fi cea a reconcilierii, când omul realizeaza ca el nu este decât beneficiarul temporar al naturii si ca el devine responsabil fata de descendentii sai. Aceasta faza este cea de trecere de la "jefuire" la gestionare, de la iresponsabilitate la responsabilitate. Este, într-un fel, emergenta unei noi paradigme economice, respectuoasa fata de mediu.

Evolutia acestor relatii om-ecosfera se datoreaza activitatii economice a primului. Se pune însa întrebarea daca aceasta faza de reconciliere este cu adevarat amorsata, realizata si daca gândirea economica va sti sa integreze protectia mediului.

Problematica mediului prin natura, caracterul si implicatiile ei se dovedeste a fi o problema globala. Mediul, protectia acestuia, pretinde din ce in ce mai mult o gestionare coerenta, supla si capacitiva, o mare varietate de instrumente de interventie, precum si o comunicare continua cu "actorii" socio-economici in vederea reducerii la minimum a fenomenelor de poluare si utilizare rationala a resurselor planetei.

Data fiind evolutia societatii umane, opinia publica a sesizat degradarea si regresul componentelor mediului, dandu-le importanta cuvenita, obligand astfel actorii politici si cei socio-economici la participarea efectiva in vederea conservarii si dezvoltarii de o maniera durabila a tot ceea ce ne inconjoara. De altfel, sondajele de opinie la nivel european demonstreaza acest lucru, in ultimii ani problematica protectiei mediului fiind clasata in pozitia a doua din punct de vedere al importantei, dupa problemele sociale - somaj, stabilitate economica, posesia unei locuinte, securitate personala.

Constiinta faptului ca intensitatea activitatii umane sporeste presiunea asupra mediului, fie prin consumul necontrolat de resurse si spatiu, fie prin producerea unor deseuri pe care natura nu le poate absorbi fara suferinte a determinat comunitatea internationala sa treaca la initierea si sustinerea unor actiuni concrete pentru preintampinarea, contracararea si eliminarea repercursiunilor factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic.

Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de "component" al mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.

In consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane. Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.

In Romania, managementul deseurilor nu a fost luat in considerare inainte de 1990. Desi s-au inregistrat multe progrese de atunci, sunt necesare resurse importante in vederea imbunatatirii infrastructurii de deseuri si a dezvoltarii unui management
In majoritatea judetelor, infrastructura existenta respecta doar in mica masura prevederile Directivelor din sectorul deseuri.

In conformitate cu strategia nationala pentru servicii publice, autoritatile locale sunt responsabile pentru implementarea angajamentelor de mediu asumate de catre Romania in vederea integrarii in Uniunea Europeana.

Legislatia europeana privind protectia mediului înconjurator

Legislatia europeana privind protectia mediului inconjurator a fost initiata cu prilejul unei conferinte a sefilor de stat sau Guvern desfasurata in octombrie 1972, unde s-a stabilit ca este esentiala existenta unei politici comune pentru protectia mediului.

In februarie 2000 erau in vigoare 708 acte normative comunitare privind protectia mediului: 266 directive, 124 reglementari si 318 decizii. O serie de programe de actiune ofera cadrul pentru aceasta legislatie. Consiliul a adoptat "Programul Comunitar de politici si masuri in legatura cu mediul si dezvoltarea durabila" pe 15 si 16 decembrie 1992. De la modificarea Tratatului de la Roma prin Tratatele de la Maastricht si Amsterdam, baza legala a politicii Comunitare privind mediul o constituie Articolele 174 pana la 176 (130r pana la 130t) ale Tratatului CE.

Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediului, prin includerea acesteia in politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului "cel care polueaza plateste", prin combaterea la sursa a poluarii, si prin asumarea in comun a responsabilitatii. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acopera un numar mare de sectoare, precum poluarea apei si a aerului, gestionarea reziduurilor si produselor chimice, biotehnologia, protectia impotriva radiatiilor si conservarea naturii. Statele Membre trebuie sa se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului inconjurator a fost efectuata inainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat.

In ciuda imbunatatirilor semnificative ce au avut loc, in special in domeniul reducerii poluarii aerului si apei potabile, acquis-ul trebuie sa se dezvolte in continuare. In noul Program de Actiune pentru protectia mediului sunt identificate patru domenii prioritare: schimbarile climatice, natura si biodiversitate, mediu si sanatate, si resurse naturale si deseuri.

Carta Alba, destinata pregatirii tarilor asociate din estul si centrul Europei in vederea integrarii in Piata Interna a Uniunii (1995), acopera doar o mica parte din acquis-ul din domeniul protectiei mediului, mai precis partea referitoare la legislatia privind produsele, care este direct legata de prevederile referitoare la libera circulatie a bunurilor.

Transpunerea acquis-ului referitor la protectia mediului in legislatia nationala si aplicarea sa reprezinta sarcini majore. Lista de prioritati include:

- legislatia cadru a Uniunii Europene (inclusiv accesul la informatie si evaluarea impactului de mediu);

- masuri derivind din conventiile internationale in care Uniunea este parte;

- reducerea poluarii globale si trans-frontaliere;

- legislatia privind protectia naturii (care urmareste conservarea biodiversitatii),

- masuri care sa asigure functionarea pietei interne (de exemplu, standardele de produs).

Punerea in aplicare si respectarea acquis-ului din domeniul protectiei mediului necesita o structura administrativa puuternica si bine echipata.

Mai mult, conform articolului 6 al Tratatului CE, trebuie avuta in vedere includerea cerintelor referitoare la protectia mediului si in alte domenii, pentru a contribui la o dezvoltare durabila.

Directivele europene privind gestionarea deseurilor se încadreaza în patru grupe principale:

legislatia cadru privind deseurile Directiva cadru 2/EC, care contine prevederi pentru toate tipurile de deseuri, mai putin acelea care sunt reglementate separat prin alte directive si Directiva privind deseurile periculoase (Directiva 91/689/EEC), care contine prevederi privind managementul, valorificarea si eliminarea corecta a deseurilor periculoase;

legislatia privind fluxuri speciale de deseuri: reglementari referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje; uleiuri uzate; baterii si acumulatori; PCB-uri si PCT-uri; namoluri de epurare; vehicule scoase din uz; deseuri de echipamente electrice si electronice, deseuri de dioxid de titan;

legislatia privind operatiile de tratare a deseurilor reglementari referitoare la incinerarea deseurilor municipale si periculoase; eliminarea deseurilor prin depozitare;

legislatia privind transportul, importul si exportul deseurilor

Toate aceste directive au fost transpuse în legislatia româna.

Toate tarile candidate au solicitat masuri de tranzitie si adaptari tehnice. Ca urmare a negocierii, clarificarii si a eforturilor suplimentare substantiale depuse de aceste tari, unele dintre aceste cereri au fost retrase. La randul sau, Uniunea Europeana a luat in considerare masuri de tranzitie in domeniile care necesita adaptarea infrastructurii sau investitii considerabile, pe o perioada lunga de timp. Prin urmare, au fost acordate perioade limitate de tranzitie in ce priveste tratarea apelor uzate menajere provenind din mediul urban, deversarea substantelor periculoase in mediul acvatic, deseurile din ambalaje, terenurile de depozitare a deseurilor, transportul deseurilor, masuri integrate de prevenire si control al poluarii, apa potabila, agregatele care functioneaza pe baza de ardere, incinerarea deseurilor periculoase, emisiile de compusi organici volatili (COV) din zonele de depozitare si distributie a carburantilor, emisiile COV datorate utilizarii solventilor organici, continutul in sulf al anumitor combustibili lichizi si radiatia ionizanta in cazul expunerilor in scopuri medicale.

Bazandu-se pe principiul general potrivit caruia masurile tranzitorii trebuie sa fie limitate in timp si ca scop, Uniunea Europeana a subliniat, chiar de la inceperea negocierilor privind acest capitol, ca nu vor fi acordate masuri tranzitorii privind:

- transpunerea (comparativ cu aplicarea) legislatiei;

- legislatia - cadru (aer, deseuri, apa, evaluare impact, accesul la informatie);

- protejarea naturii;

- aspectele esentiale legate de piata interna (intreaga legislatie privind produsele);

- noile investitii in instalatii.

Perioadele de tranzitie acordate vor permite viitoarelor State Membre sa depaseasca greutatile trecutului si, in acelasi timp, vor impiedica atragerea unor investitii care respecta doar intr-o mica masura standardele de mediu. Mai mult, masurile de tranzitie au fost acordate numai pe baza unor planuri detaliate de punere in practica, incluzind strategii de finantare si obiective intermediare.

Transpunerea acquis-ului referitor la protectia mediului in Romania

Transpunerea acquis-ului referitor la protectia mediului in legislatia nationala si aplicarea sa reprezinta sarcini majore. Lista de prioritati ale Romaniei in acest sens include:

- legislatia cadru a Uniunii Europene (inclusiv accesul la informatie si evaluarea impactului de mediu);

- masuri derivind din conventiile internationale in care Uniunea este parte;

- reducerea poluarii globale si trans-frontaliere;

- legislatia privind protectia naturii (care urmareste conservarea biodiversitatii),

- masuri care sa asigure functionarea pietei interne (de exemplu, standardele de produs).

Acest lucru inseamna pentru Romania pe de o parte implicarea autoritatilor statului in rezolvarea problemelor de mediu ale tarii noastre, dar si - in contextul integrarii - armonizarea cu legislatia UE.

Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002 si a cerut perioade de tranzitie pentru urmatoarele acte comunitare:

Calitatea aerului

. Directiva Consiliului nr. 94/63/EC privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati din depozitarea benzinei si distributia sa de la terminale la statiile service, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

Managementul deseurilor

. Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajele si deseurile din ambalaje, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

. Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deseurilor, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 10 ani, pana in anul 2017.

. Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC privind incinerarea deseurilor, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

Calitatea apei

. Directiva nr.91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.

. Directiva nr.98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.

. Directiva nr.76/464/EEC privind deversarea substantelor periculoase in mediul acvatic (si a celor 7 directive conexe), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

. Directiva nr.91/676/EEC privind protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 7 ani, pana in anul 2014.

Controlul poluarii industriale si managementul riscului:

. Directiva Consiliului nr.96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (PCIP), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

. Directiva Consiliului nr.1999/13/EC privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili datorate utilizarii solventilor in anumite activitati si instalatii (COV) pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

. Directiva Consiliului nr.88/609/EEC privind limitarea emisiilor in atmosfera de poluanti specifici de catre instalatii mari de ardere IMA), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 5 ani, pana in anul 2012.

România, în demersurile sale din perioada de preaderare, a creat si îmbunatatit cadrul legislativ national, pentru transpunerea legislatiei europene în domeniu. Prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice si Legea nr. 13/1993, România a aderat la Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor din Europa, adoptata la Berna în 1979.

Prin urmare, au fost demarate o serie de proiecte în cadrul Programelor internationale CORINE BIOTOPS, LIFE-NATURA, EMERALD sau studii cu finantare nationala. Studiile efectuate în cadrul programului CORINE BIOTOPS s-au concretizat în întocmirea listelor de specii si de tipuri de habitate care au fost înaintate Comisiei Europene.

În domeniul managementului deseurilor si substantelor chimice periculoase, a continuat transpunerea si implementarea reglementarilor comunitare. Au fost intocmite Planurile Regionale pentru Gestionarea Deseurilor, care includ toate facilitatile privind gestionarea integrata a deseurilor din fiecare regiune si s-a elaborat raportul pentru evaluarea strategica de mediu, care a fost supus dezbaterilor publice.

În judetele Neamt, Vâlcea, Dâmbovita, Teleorman, Galati, Bacau, Arges sunt în curs de implementare/au fost implementate proiecte integrate de management al deseurilor cofinantate prin Programul ISPA, iar pentru pentru judetele Bistrita, Giurgiu, Maramures, Harghita, Covasna, Vrancea s-a primit aprobare de pregatire a aplicatiei finantate din fonduri ISPA pentru proiecte de sisteme integrate de gestiune a deseurilor. Pentru judetele Iasi, Satu Mare, Sibiu s-au aprobat programele multianuale prioritare de mediu privind finantarea sistemelor integrate de management a deseurilor. S-au pus în functiune depozitele de deseuri municipale conforme de la Slobozia, Oradea, Craiova, în prezent fiind în functiune 18 depozite conforme. Pâna la data de 11 decembrie 2006 din cele 11 depozite de deseuri menajere programate sa sisteze depozitarea pâna la sfârsitul anului 2006, 4 depozite de deseuri municipale au obtinut avizul de încetare a activitatii, 6 depozite sunt în procedura de obtinere a avizului de încetare a activitatii si unul nu si-a depus înca documentatia.

Pâna în prezent, si-au sistat activitatea 69 din cele 114 instalatii de tratare termica a deseurilor medicale neconforme si s-au pus în functiune doua instalatii de incinerare a deseurilor conforme. Au fost initiate sau se afla în derulare proiectele de colectare selectiva, proiecte care se desfasoara atât în institutii publice, cât si la blocuri de locuinte. (47 de proiecte de colectare selectiva în orase, din care 27 sunt înca în derulare).

Pâna în prezent, au fost realizate bilanturi de mediu nivel I si II si evaluari de risc pentru 413 depozite de deseuri din cele 450 pentru care este necesara realizarea (91,7%).

Pentru haldele de steril minier, iazuri de decantare miniere, bataluri de deseuri de la extractie se aplica prevederile noii Directive pentru gestionarea deseurilor din industria extractiva, pentru care s-a elaborat un prim proiect de act normativ.

În cadrul proiectelor PHARE CES 2003 si CES 2004 s-a lansat "Schema de granturi mici pentru investitii în domeniul managementului deseurilor" pentru Regiunea 7 Centru si la nivelul ADR Bucuresti-Ilfov.

S-au înfiintat puncte de colectare a deseurilor din echipamente electrice si electronice (EEE), iar în cadrul procedurii de înregistrare a producatorilor de echipamente electrice s-au emis 551 numere de înregistrare. S-au constituit trei nuclee de viitoare organizatii colective care sa preia responsabilitatile producatorilor de EEE si s-au organizat seminarii si sesiuni de instruire pentru toti factorii implicati în gestiunea DEEE. GNM a efectuat un control tematic pentru verificarea producatorilor, importatorilor de DEEE si autoritatilor administratiei publice locale în ceea ce priveste îndeplinirea responsabilitatilor care le revin find verificati 275 operatori economici si 95 autoritati ale Administatiei Publice Locale; au fost aplicate 9 amenzi în valoare de 14.000 RON.

Au fost realizate împreuna cu Administratia Fondului pentru Mediu proiecte cadru pentru finantarea investitiilor în domeniul reciclarii deseurilor de mase plastice, deseuri de sticla, uleiuri uzate, anvelope uzate, incinerarea deseurilor, colectarea selectiva si sortarea deseurilor municipale.

Au fost identificati la nivel local si regional agentii economici care au obligatia valorificarii si reciclarii deseurilor din ambalaje si s-a completat baza de date pentru 2005 referitoare la acest domeniu.

În perioada 1 ianuarie - 11 decembrie 2006 au fost emise 317 notificari pentru importul de deseuri si 70 notificari pentru tranzit deseuri.

Au fost desfasurate campanii de constientizare a populatiei privind problematica gestiunii deseurilor.

Considerente legale privind gestionarea deseurilor

Protectia mediului este reglementata în România printr-o serie de acte normative (legi, hotarâri de guvern, ordine are diverselor ministere, decrete etc.) care creeaza cadrul juridic necesar pentru protectia factorilor de mediu, a consumatorilor si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Legea cadru, care stabileste principalele directii de actiune în sensul protectiei mediului, este Legea nr.137/1995. În baza acesteia sunt sau vor fi emise alte acte normative speciale, pentru a reglementa domenii specifice.

Legea Protectiei mediului este structurata pe sase capitole (12 sectiuni si doua anexe), fiind abordate: reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului, protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii.

Obiectul legii îl constituie reglementarea protectiei mediului, considerate a fi obiectiv de interes public major, în sensul realizarii dezvoltarii durabile. Principiile si elementele strategice pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii sunt:

Principiul precautiei în luarea deciziei;

Principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;

Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

Principiul "poluatorul-plateste";

Înlaturarea, cu prioritate, a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor (de exemplu, deseurile radioactive, metalele grele, fluorul etc);

Crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;

Utilizarea durabila;

Mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor

deteriorate;

Crearea unui cadru de participare a O.N.G.-urilor si a populatiei la

elaborarea si aplicarea deciziilor;

Dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

Principalele reglementari legate de gestiunea deseurilor, atat europene cat si romanesti si principalele prevederi ale acestora sunt prezentate in tabelul din Anexa 1.

Legislatia conexa

Legea nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala modificata prin OUG 9/2002 si OUG 197/2002: stabileste cadrul juridic unitar infiintarea, organizarea monitori­zarea si controlul serviciilor publice de gospodarie comunala in orase si comune.

Legea nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor stabileste cadrul necesar organizarii, gestionarii reglementarii si monitorizarii serviciului public de salubrizare in localitati.

Ordinul MSF nr. 219/2002 pentru aprobarea normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale : reglementeaza modul in care se colecteaza ambaleaza depoziteaza temporar transporta si elimina deseurile rezultate din activitatile medicale.

Legea nr.515/2002 pentru aprobarea Ordonantei nr.21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale: stabileste obligatiile si raspunde-rile care revin autoritatilor publice locale, institutiilor publice, agentilor economici si cetatenilor pentru instaurarea unui climat de curatenie in localitati.

Ordinul MEC nr.128/2004 privind aprobarea listei cuprinzand standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje: aproba lista cuprinzand standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje

Ordinul MAPAM nr.723/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare ce stabileste reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale aproba normele sanitare veterinare ce stabilesc reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale .