Anihilarea spontaneitatii creatoare produce
rigiditatea imaginii
La fel, realismul socialist va preconiza dependenta spontaneitatii creatoare de elementul senzorial al vizualitatii, indepartand - o de factorul afectiv.
Asa cum arata insa practica artistica, subordonarea elementului spontan fata de modelul 19519q1617t senzorial ii rapeste artei puterile creatoare. Spontaneitatea autentica se realizeaza cu ajutorul imaginatiei care stimuleaza sentimentul, afectivul, innobiland de fapt, forma abstractizata a realului reprezentat. Atunci cand realizeaza un motiv pictural, artistul uita pentru o clipa infatisarea lui lumeasca, cotidiana si ordinara, cautand unicitatea prezentei ca traire imediata, vie si cu adevarat creatoare. Astfel, spontaneitatea trebuie inteleasa in primul rand ca semn al trairii interioare si nu ca o simpla realizare a unui gest exterior. Gestul exterior, ca finalitate a proiectiei interioare intr - o forma gasita, nu este, fireste, exclus, insa el tine mai cu seama de acea postura anecdotica amintita mai sus.
Variatele etape ale metamorfozarii artistice, sporesc complexitatea spontaneitatii. Din aceasta perspectiva, asa cum observa M. Dufrenne, una din ipostazele in care se manifesta procesul creatiei o constituie inspiratia " Inspiratia este chemarea operei care urmeaza sa fie facuta ". In acest sens, ca o chemare spre ceva anume, inspiratia este de fapt o ipostaza a insasi vocatiei artistice, dar o vocatie in plina desfasurare. Spontaneitatea inspiratiei tine, prin urmare, de niveluri fundamentale sine - qua - non, ale creatiei artistice, in exprimarea propriilor impulsuri ale unor resurse generatoare de imagini.
La nivelul practicii artistice a artei realist - socialiste, spontaneitatea creatiei este nivelata prin accentuarea excesiva a importantei elementului cumulativ - informativ.
Este cunoscut faptul ca spontaneitatea creatoare are in spatele sau o intreaga lume de acumulari: rezultate ale experientelor umane re - simtite, cufundate aparent in subteranele constientului si subconstientului uman. Trebuie insa mentionat faptul ,ca spontaneitatea actului creativ, rezulta arareori ca un act deliberat al constiintei creatorului. Se stie ca munca calculata si constient indreptata spre finalizarea operei prin interventii rigide, anuleaza adeseori spontaneitatea primei realizari concentrata bunaoara in schita sau crochiul artistic.
Asa cum s - a aratat mai sus, arta realismului socialist se sprijina in constructiile imaginarului sau, pe un fundament iconografic rigid dobandit in urma repetatelor procese informative, in jurul unei realitati prestabilite si contrafacute in mod artificial .
Edificarea imaginii se produce printr - o luare repetata de schite si crochiuri asupra unui model prestabilit: scriitor afirmat, muncitor sau taran fruntas, santier industrial, camp agricol si munca colectivului in etapele productiei.
Perfectibilitatea reprezentarii nu apare, asadar, ca un rezultat a unui act spontan - creativ, ci ca un indelung proces nejustificat de pregatiri in vederea realizarii acesteia. Acest proces artificializat, are ca urmare distrugerea " in nuce " a elementului de pura inspiratie consumata in copierea absurda a detaliilor ce semnifica " maretia " societatii socialiste.
Acest procedeu de " distrugere a inspiratiei " pare sa fie constientizat de autoritatea ideologica, ca fiind unicul mijloc autorizat de realizare artistica, caci caracterul spontan al artei - dusmanul societatii socialiste - va fi conexat cu ideea ne - finisarii, neglijentei, formalismului burghez si anarhismului contrarevolutionar. In ultima instanta, arta anilor 50 - 60, abunda de imagini mortificate carora le lipseste initiativa spontaneitatii, si esenta adevarului dobandit prin libertate.
NOTE:
1. GOMBRIchE - " Arta si iluzie ", Bucuresti, Editura Meridiane,1972;
2. W. BENJAMIN - Theorie de la ressemblance dans "Sur le pouvoir d'imitation ", Paris, 1971;
3. W. BENJAMIN - " Petit Histoire de la Photographie "; " L'amore d'art a l'ere de sa reproductibilite technique ", aparute in 1931 si 1936
4. SUSANE K. LANGER- " Problemi dell'arte", Il Sagiatore, Milano, 1962
5. N. HARTMAN - Estetica, Bucuresti, Editura Univers, 1974
6. RENATO BARILLI - L'Immaginazione come fuzione antropologica in Revista di estetica 42 anno XXXII
7. MIKEL DUFRENNE - Esthetique et philosophie, tome 2
Autour de l'experience esthetique - pag. 99, Paris, 1976
8. M. HEIDEGER - " Originea operei de arta ", Bucuresti,1982;
9. JACQUES DERRIDA - " La production comme mimesis in Economimesis - Mimesis ", France, Flammarion, 1975
10. MIKEL DUFRENNE - " Poeticul ", Bucuresti, Editura Univers, 1971
11. MIKEL DUFRENNE - " Esthetique et Philosophie ", tome 2, in Art et societe - pag. 269
12. HENRI LEFEBRE - " L'ideologie structuraliste ", Editions Anthropos, 1971, pag. 18 - 22
13. JEAN - FRANĆOIS - " Discours, figure ", Editions Klincksieck, Paris,
LYOTARD 1971, dans Signification et designation, pag. 27-29;
14. VLADIMIR - " Mizeria utopiei ", Editura Polirom, 1997, pag. 23.
TISMANEANU
|
