ARTA BIZANTINA IN SECOLELE XIII-XV

ARTA BIZANTINĂ ÎN SECOLELE XIII-XV

Datorita reconstituirii relative a unitatii politice a Imperiului Bizantin de catre împaratul Mihail al VIII-lea, întemeietorul ultimei dinastii bizantine, a Paleologilor, în secolul al XIII-lea, epoca s-a numit Renasterea Paleologa. Aceasta epoca a ultimelor secole ale civilizatiei bizantine, caracterizata de feno­menele farâmitarii 828f519i feudale si totodata de eforturile de centralizare statala, s-a consumat pe fondul slabirii politice a Bizantului.

Bulgaria si Serbia luptau pentru înfiintarea tara­telor. Turcii ocupasera provinciile din Asia Mica si apoi din întreaga Peninsula Balcanica, cucerind Serbia, Bulgaria si Grecia, pentru ca, în 1453 sa cucereasca si Constantinopolul.

În arta, aspectele stilistice inegale creau sinteze ale influentelor si circulatiei valorilor estetice, marcate de pierderea anvergurii epocilor precedente. În locul monumentalitatii îsi face aparitia constructia cu dimensiuni mici, precum si atmosfera discreta.

ARHITECTURA

În arhitectura civila, la Mistra, în sud-estul Peloponezului s-a pastrat un singur complex (secolele XIII - XV), naruit azi, dar despre care se spunea ca este un "Pompei bizantin". De asemenea, la Constan-tinopol, în ansamblul fostului palat al Blachernelor. se afla Palatul lui Constantin Porphyrogenetul, din perioada paleologa.

Arhitectura religioasa nu a înregistrat elaborarea nici unui tip nou de plan. structuri ori sistem de acoperire, ci doar o reducere a variantelor cunoscute

Printre tipurile de plan, bazilica este frecventa in provinciile grecesti Tipul sala ca si planul central. cu cupola sau boltit semicilindric, sunt prezente în zonele periferice ale imperiului. Planul în cruce greaca este raspândit în Grecia si Macedonia, iar planul triconic în Macedonia si Bulgaria.

În cadrul elevatiei, etajarea succesiva a spatiilor ordoneaza registrele arcadei, tribunei si ferestrelor

Sistemul de acoperire foloseste cele trei sisteme tra­ditionale: 1) sarpanta de lemn; 2) boltile semicilindric din caramida cruda sau arsa; 3) cupola pe pandantiv sau pe trompe de unghi din piatra.

Plastica fatadelor. Constructiile mari se caracterizeaza prin masivitate. Contrafortii flancheaza puternic zidurile la exterior, preluând împingerile sistemului de acoperire.

Cladirile de dimensiuni mici au gratie si eleganta, datorita zveltetii turlelor. Un aspect particular este folosirea alternantei pietrei cu caramida, sistem gene­ralizat, si prezenta arcadelor oarbe.

PICTURA MURALĂ sI MOZAICUL

Cele doua tendinte (care sustineau în capitala continuitatea spiritului antic, iar în provincie, carac­terele locale) evolueaza în secolele XIII-XV spre o viziune noua. Compozitii complexe, cu numeroase personaje, scene din viata Fecioarei sau din viata lui lisus, primesc un colorit mai nuantat, mai luminos si preocuparea pentru perspectiva descriptiva, nu iluzionista.

Mozaicul, folosit la împodobirea peretilor si icoanelor, evolueaza de la viziunea monumentala la viziunea discreta (Biserica Mântuitorului, Constantinopol)

În perioada renasterii paleologe s-a constatat marea raspândire a picturii bizantine cu pregnante caractere regionale în apusul Peninsulei Balcanice si în nordul Dunarii, în Ţara Româneasca si Moldova, în Polonia si Rusia.

Manuscrisele, bogat ilustrate, au coloritul intens si folosesc hasurarile de aur. (Tetraevangheliarul sîrbesc, Tetraevangheliarul bulgar.)

Argintaria este reprezentata de opere numeroase în tezaurele manastirilor. Ferecaturi de carti cadre de icoane, cruci si potire sunt realizate prin forjare si cizelare si prin împodobirea cu smalturi.

Atelierele de broderie din perioada paleologa anunta evolutia tehnicii, executate cu fire din metale nobile

si matase, care va fi dezvoltata îndeosebi fa Ţarile Române si în Rusia

CONCLUZII

Cultura si civilizatia bizantina, dezvoltata în cadrul Imperiului Roman de Rasarit, înmanuncheaza tra­ditiile elenismului generalizat si cele ale civilizatiei tehnice si culturii umaniste a statului roman.

Arta bizantina are la origine arta crestina veche, careia i s-au adaugat elemente ale culturilor medite­raneene si ale Orientului Apropiat Conceptia auto­cratica despre autoritatea imperiala, fastul ceremo­nialului de la curte si obligatiile cultului religios au dictat evolutia conceptiei estetice a artei bizantine. Viziunea asceta a figurilor umane, expresia solemna, verticalitatea siluetelor ramân caracteristice mozaicu­rilor si picturilor. Coloritul, în mozaic, pastreaza fondul de aur, fastul stralucitor al armoniilor în peri­oada secolelor IV-VI fiind urmat de viziunea cromatica austera.

Arhitectura are caracteristica prezenta numeroase­lor cladiri cu caracter ecleziastic, acestea având, ca particulare în sistemele de acoperire, cupola de pan-dantivi si turlele, precum si boltile semicilindrice.

Exotismul si fastul oriental, splendoarea si stralu­cirea spectacolului optic al artelor, ca si pretiozitatea artizanala au marcat traseul original al culturii bizantine, pe o durata de mai bine de un mileniu, în cadrul Imperiului Roman de Rasarit

Împaratii bizantini vor fi admirati în Apus pentru aureola de bogatie orientala, dupa cum realizarile din cultura, arhitectura, artele decorative vor fi pre­tuite si asimilate de experientele creatoare ale popoare­lor din centrul si apusul Europei în cadrul epocilor contemporane cu societatea bizantina, precum si în cadrul elaborarii primelor stiluri europene.