ARTA DACICA

ARTA DACICA

         Arta in acceptia ei cea mai larga, este un subiect despre care se poate vorbi foarte putin daca ne referim la poporul geto-dac. Aminitirea mitologiei dacice a luat forme pe care azi nu le mai recunoastem, legendele lor istorice ne sunt practic necunoscute, fara urma au disparut poezia lor populara si literatura religioasa, nu se stie nimic despre muzica si dansurile lor.
         Ce a ramas atunci? Foarte putin. Nu indeajuns pentru 12512q169m a zugravi un tablou complet al artei dacice, dar indeajuns pentru 12512q169m a se putea trasa cateva caracteristici ale ei. Iar pentru aceasta trebuie multumit arheologilor.
         Relativ complete sunt informatiile despre materialul folosit la olarit, forma si ornamentatia vaselor de lut, material care abunda pe tot teritoriul tarii. Ceramica geto-dacica poseda o frumusete si o eleganta remarcabila cu atat mai mult cu cat este de o originalitate absoluta. Se poate vorbi cu temei despre o geometrie specifica ceramicii daco-getice mai cu seama cu referire la piesele de lux. Lucrata cu mana sau la roata, produsele ceramice pastreaza intotdeauna proportiile potrivite care dau vasului un aspect deosebit de placut si elegant. Ceramica lucrata cu mana, fabricata in general din lut negru mai rar de culoare bruna este lustruita in exterior si se caracterizeaza prin urmatoarele forme:

Vasul-borcan: vas larg raspandit cu profil usor bombat, sprijinit pe un picior abia schitat, buza bine conturata se rasfrange in afar rotunjindu-se. Pentru manuire are aplicate alveole mari combinate cu siruri de alveole mici si butoni. Ornamentele constau din incizii cele mai multe vase fiind ornamentate prin incizii cu piaptanul. Marimile cuprind o gama variata de la cele mari la cele in miniatura.

Opaitul: forma caracteristica a culturii materiale geto-dace, este descoperita in orice asezare geto-daca, deseori forme diferit cu gauri pentru fitil, alteori o cana cu diametrul bazei mai mic decat diametrul buzei, cu maner si arar cu piciorul schitat. In general forma simpla fara ornamente.

Cana bitronconica: o forma larg raspandita, cu pantecele ascutit, gatul inalt si zvelt, continuat printr-o buza rotunjita, rasfranta in afara. Toarta simpla, torsadat sau acoperita cu caneluri, era modelata in continuarea buzei, fata de care se suprainalta usor, coboara apoi in curba accentuata, pentru a se pierde deasupra liniei de maxima largire a recipientului;

Strachina: are diametrul gurii larg, buza evazata in afara si umarul marcat printr-un fel de prag;

Vasul bitronconic cu doua torti laterale: are profilul caracterizat de o simetrie perfecta a celor doua parti ale corpului. Recipientul se termina printr-o buza usor albiata la mijloc; de la aceasta pornesc doua torti prinse deasupra diametrului sau maxim;

Vasul tronconic: de dimensiuni mici are buza oblica cu marginea ingrosata. In exterior are proeminente pentru siguranta in manuire;

         Ceramica lucrata la roata incepe sa foloseasca cu preponderenta lutul brun si se caract prin urmatoarele forme:

Cana: forma cea mai raspandita, intalnita in orice asezare geto-daca, are sectiunea verticala in forma de romb, cu buza iesita in afara si toarta cu latura superioara orizontala si cea laterala cu aceeasi inclinare cu cea a partii inferioare a canii care se spijina pe un continuare inelara;

Fructiera: vas cu raspnadire larga este format din doua parti. Corpul vasului are pereti de inaltime mica, aproape orizontali, cel mai adesea de forma circulara, rareori patrata, are buza lata rasfranta spre exterior. A doua parte este piciorul de forma aproape cilidrica cu baza usor latita pentru stabilitate;

Chiupul: vas de forma ovoidala cu baza puternic reliefata si buza tesita, rasfranta drept in afara, multe dintre exemplarele descoperite au ca decoratie un val incizat sau diferite forma imprimate;

Amfora: utilizata frecvent de daci au suferit consistente influente grecesti cu a caror forma se identifica sunt confectionate dintr-o pasta galbena, au manusi stampilate care confirma realizarea locala;

Ceramica este deseori frumos pictata, cea din zona Sarmizegetusei prezentand caracteristici care o deosebesc net de cea din restul tarii. Daca de arta statuara in piatra nu se poate vorbi, s-au descoperit fragmente de statuete din lut ars. O categorie aparte de produse din lut incizate artistic sunt vetrele (cum este cea de la Popesti). Din acelasi, material, ceramica s-au mai gasit diverse medalioane, imprimate cu figuri umane sau diferite simboluri, un astfel de exemplar, gasit la Sarmizegetus a, are imprimat chipul zeitei Bendis.

  O parte importanta a artei dacice o reprezinta obiectele din metale pretioase, produsele de argint fiind fara indoiala, produsele cele mai inalte si reprezentative ale artei geto-dace. Nu numai ca sunt realizate din argint de calitate, dar maiestria la care au ajuns mesterii daci pot starni invidia celor din zilele noastre. Un splendid exemplu de arta autohtona il constituie vasele de argint din tezaurul de la Sancrieni. Ornamentate cu impunsaturi , palmete, lujeri, frunze, motive impletite si valuri alergatoare, ele sunt o marturie a maiestriei autorului si gustului proprietarului. Lanturile ornamentale faurite din zale de argint sunt atat de fine incat par impletite. Bratarile in forma de spirala cat si cele din trei sau patru semisfere, prezinta o originalitate plina de eleganta. Fibulele ocupa un loc important in vestimentatia geto-daca. Acestea au diferite forme de la cercuri si patrate la simbolul solar si cel al fr nzei. Adeseori sunt decorate cu figuri umane. Cerceii se realizau dintr-o sarma subtire rasucita in spirale fine. Inelele, poate cele mai expresive si frumoase podoabe, au diferite forme:verigi cu noduri si protuberante, spiralate, simple, dintr-o bucata sau cu capete neunite, unele sunt prevazute cu boabe de sticla colorata. La toate acestea se adauga catarame, nasturi, paftale. Deasemeni sau gasit parti de harnasamente bogat decorate, scuturi de parada (exemplu edificator este scutul aurit de la Piatra Rosie), coifuri (cum ar fi acel frumos coif de aur de la Poiana-Cotofenesti), oglinzi. Desi nu din materiale pretioase dar fara sa-si piarda eleganta trebuie mentionate candelabrul de la Poiana. Aceste obiecte din metale pretioase nu sunt caracterizate numai prin calitatea lor superioara ci si prin numarul mare, tezaurul luat de Traian fiind indeajuns de mare pentru a restabili economia intregului imperiu.