ARTA GREACA
Consideratii introductive. Arta egeeana.
Arta Orientului Antic nu a influentat in mod hotarator evolutia artistica a civilizatiilor ce au urmat. Odata cu prabusirea culturilor din Asia Mica si din Egipt, epoca marii creatii egiptene, chaldeene si assiriene s-a terminat odata pentru totdeauna fara sa deschida drumul pentru alte directii de creatie artistica."Arta popoarelor orientale are numai interes istoric avand in vedere faptul ca nici in arhitectura, nici in portretistica nu au creat opere care sa merite a fi copiate. Cu creatii eterne ca valoare umana, de o fr 454e43e umusete perfecta ne intalnim pentru prima oara in arta greaca. Poporul care prin istoria si-a adus contributia la dezvoltarea ulterioara a Europei ne-a lasat o mostenire o arta ce constituie un vesnic model pentru generatiile urmatoare" Si, totusi asa cum afirma si Elie Faure "Grecia primitiva care nu intra in lume decat cateva secole dupa Egipt, Chaldeea, se indeparteaza mult mai mult in imaginatie, pana in zorii istoriei"
A. Minoica Cele mai vechi urme de asezari omenesti dateaza din mileniul VI a. Chr cand locuitorii din Asia Mica suprapunandu-se populatiei locale au creat primele constructii de piatra care au inlocuit locuintele din pesteri si bordeiele semiingropate. Tot acum apar si primele centre comerciale: Vassiliki, Pseira, Mochlos.La sfarsitul perioadei -probabil pe filiera sud-Anatoliana si/sau Egipteana- apare metalurgia bronzului si roata olarului.
Mileniul al treilea reprezinta pentru Creta perioada de maxima inflorire a noilor forme de organizare a societatii care au dus la modificarea ordinii existente, luand nastere embrioanele gruparilor proto-urbane mai mare, care in perioada imediat urmatoare (mileniul II a. Chr) vor avea un caracter clar orasenesc. Caracteristic pentru Creta este faptul ca asezarile de tip (proto) urban au luat nastere atat pe locul vechilor asezari (Cnossos) cat si in tinuturile de campie in apropriere de litoral insa neavand nici o posibilitate strategica de aparare (Mallia si Palicastro).
Exemplul specific de oras cretan (minoic) este fara indoiala Cnossos, unde au fost descoperite urme de asezari omenesti datand din neoliticul timpuriu. In preajma anului 2000 a. Chr. Se constata o puternica dezvoltare a orasului: in centru se afla palatul si casele demnitarilor , casele situate in portiuni mai joase erau inconjurate de gradini si vii, unit intre ele prin drumuri pietruite iar in locurile mai importante sau construit chiar si viaducte. In decursul anilor de cercetari arheologice au aparut (si s-au mentinut) doua probleme majore: unde se afla templul orasului si principalul palat public iar in al doilea rand s-a pus problema fortificatiilor, intrucat se par ca orasul era complet lipsit de sisteme de aparare. Totusi comparand cu alte asezari (de exemplu Mallia), unde s-au descoperit urme de fortificatii (ziduri de lut uscate la soare) se considera ca cei din Cnossos au recurs la un sistem de aparare mai original incluzand fatadele caselor in liniile de aparare a orasului de unde faptul ca nici o casa nu avea ferestre si usi la parter.
Despre palatele minoice in general si cel din Cnossos in particular s-a scris enorm, dar cunostintele generale despre arhitectura palatelor sunt lacunare din cauza gradului de distrugere a cladirilor, nu se pastreaza decat subsolurile si parterul care nu pot da o imagine clara despre apartamentele regale situate la etajul unu. Originea tipului de constructie este destul de controversata: trebuie luat in considerare atat influentele (probabile) din Asia Mica, dar si traditia constructiva locala. Casele complicate, cu un numar mare de incaperi au fost ridicate in perioada minoica timpurie, aproximativ in aceeasi perioada de timp cu primul palat din Cnossos (cca. 2000 a. Chr). Metodele constructive sunt aproape standardizate: curti interioare (megaron, care permiteau luminii sa patrunda in incaperile din interiorul cladirii, scari largi, coridoare lungise regasesc si la palatele construite dupa 2000 a. Chr. Largirea considerabila a palatelor avea si considerente de ordin practic, daca avem in vedere faptul ca erau si centre de productie mestesugareasca, la care se adauga considerentele de ordin estetic si igienic. Perfectionarea metodelor de constructie si a prelucrarii pietrei au dus la crearea unor cladiri cu fundatii solide si adanc i(impotriva cutremurelor destul de dese).Desi palatele minoice au fost deseori comparate cu cele din Asia(Mari sau Beycesultan) trebuie subliniat inca odata faptul ca arhitectura minoica este un produs autohton ,asemanarile fiind probabil rezultatul conditiilor climaterice asemanatoare.
Palatul minoic, construit conform principiilor utilitarismului se prezinta ca o dispunere de incaperi orientate spre interior, spre megaron- acest fapt fiind singurul principiu constructiv, singurul canon al arhitecturii minoice. Privitor la asa-zisul "anarhism" al arhitecturii palatiale, aceasta abordare se bazeaza pe interpretarea gresita a ramasitelor constructiilor: subsolul si parterul care din cauza scopului lor utilitarist prezentau o rezolvare arhitectonica mult mai modesta. La aceasta se adauga si permanenta refacere si reconstructie a palatelor care, (cel mai bine se poate observa la Cnossos)au dus la o dispunere in labirint a incaperilor. Dincolo de aceste considerente, palatele -si in special cel din Cnossos- se prezinta ca opere arhitectonice grandiose prin "curgerea" lor si prin impresia de miscare creata prin importanta data coloanelor distantate si decorate cu linii frante. Palatul din Cnossos ocupa o suprafata de 180 X130 si prezenta cateva intrari principale: la inceput pe latura de sud se afla o poarta la care se ajungea printr-o serie de scari monumentale iar mai tarziu intrarea a fost mutata pe latura nordica, deschizandu-se sub forma unui hol monumental cu coloane. In exteriorul palatului se afla ruinele teatrului-cea mai veche scena din Europa, unde aveau loc reprezentatii cu caracter de cult si laic. In jurul megaronului principal, (pavat cu dale de piatra) se aflau principalele camere de reprezentare, printre care cea mai importanta era Sala Tronului pastrata deosebit de bine. Pardoseala de piatra era vopsita in rosu, iar de-a lungul peretilor erau plasate banci, ca in mijlocul salii sa se afle faimosul tron de calcar.Deasupra tronului era o pictura reprezentand grifoni care pazeau persoana regelui.
La etajul intai, unde se ajungea printr-o scara larga, erau o serie de incaperi cu destinatie destul de controversata: unii istorici le considera a fi depozite, altii cred ca este vorba de sanctuare particulare, un fel de capele personale. De partea opusa megaronului se aflau niste scari caror aspect lasa sa inteleaga faptul ca in aceasta parte constructia sa fi avut doua sau mai multe etaje. Scarile impunatoare cu trepte albe si coloane rosii ce se ingusteaza spre baza, holul Securilor Duble (denumire data de frecventele reprezentari a acestei arme de pe blocurile de piatra), Megaronul Reginei, holurile pardosite cu pietre albe, frescele multicolore produc o puternica impresie de viata in plina curgere, palatul din Cnossos neavand nimic din hieratismul constructiilor assiriene sau egiptene. In aripa de nord-est se aflau atelierele de olarit si de prelucrare a pietrei si magaziile de alimente.
Palatul a fost distrus in mai multe randuri de cutremure (1700, 1600, 1450 a. Chr), fiind de tot atatea randuri reconstruit, atingand culmea perfectiunii intre 1800 si 1400 a. Chr. Ansamblul arhitectonic nu era impunator doar prin frumusete ci si prin functionalitate si grija fata de igiena (sali de baie, luminatoare, canalizatie, toalete) aceste aspecte constructive nefiind prezente in Orientul Antic, iar odata cu stingerea civilizatiei minoice, gradul de confort al palatelor fiind egalat abia de palatele si vilele romane.
Alaturi de palate si case, mormintele reprezentau o creatie arhitectonica specific minoica. Daca in perioadele timpurii pesterile serveau drept morminte, odata cu evolutia culturii minoice au fost inaltate structuri speciale pentru ingroparea mortilor. Printre cele mai interesante tipuri de morminte se numara asa zisele tholoi -care de obicei erau morminte familiale. Ele erau sapate direct pe pamant, fara nici o fundatie, desi exista si cateva care prezinta si gropi (fundatie probabil) sapate nu prea adanc in pamant. Spre deosebire de mormintele in forma de cupola de mai tarziu sapate in panta unui deal, tholoi erau constructii independente la fel ca si casele. Desi zidurile s-au pastrat nu se stie cum arata acoperisul lor. Exista trei ipoteze:
1)mormantul avea ziduri fara acoperis
2) mormantul avea un acoperis plat
3) constructia sa fi fost acoperita cu o cupola.
Se pare ca aceasta ultima varianta pare a fi cea mai acceptabila intrucat o serie de morminte prezentau usoare inclinatii spre interior ceea ce presupune existenta unor cupole realizate nu neaparat din piatra dar si din caramizi uscate la soare.Tholos-ul (cea mai importanta parte a mormantului)era prevazut cu un altar, pentru ceremonial, dar si cu alte incaperi laterale destinate unor scopuri de cult.
Un alt tip de mormant este cel cu camera funerara, asemanatoare unei case, unele avand si o curticica pavata in fata mormantului. Cel mai elocvent exemplu este impunatorul mormant de la Chrisolakkos (37 X 30 m), inconjurat cu o curte pietruita si o colonada. Interiorul cladirii era impartit in mai multe incaperi, in astfel de morminte fiind depusi mai multi morti. In mileniul II a. Chr. tipurile de morminte se diversifica prin aparitia mormintelor sapate in stanca asemanatoare cu cele ale micenienilor de mai tarziu. Un exemplu spectaculos de arhitectura funerara este mormantul Templului din Cnossos, compus dintr-un vestibul cu coloane si trei camere mortuare. In fundul mormantului se afla o incapere dreptunghiulara cu un stalp care sustinea structurile etajului. Pardoseala si peretii erau realizate din placi de calcar, plafonul si stalpul fiind vopsiti in albastru. Evans (cel care a descoperit mormantul) presupunea ca edificiul avea doua functii: cea funerara (fiind mormantul familiei regale) si de capela.
Artele plastice.
Arta cretana spre deosebire de cea sumeriana, asiro - babiloniana, egipteana sau persana nu este o arta "regala " menita sa glorifice faptele conducatorilor, nu tindea spre monumentalitate ci era o arta ce devenea posibila la toate nivelele sociale. "Artistul cretan crea cu o uimitoare liberate fara a fi constrans de canoane sau de traditie () cu o deschidere fireasca spre aspectele vietii cotidiene"
Desi influentele Asiei Mici lipsesc aproape total in Creta, se pot observa reminiscente egiptene in special in ceramica, folosirea sigiliilor si a unor motive religioase, dar si in pictura prin "moda" redarii oamenilor din profil si in folosirea de culori canon (barbatii fiind redati cu pielea roscata iar femeile cu piele alba). Diferenta apare (fata de pictura egipteana) in modul de percepere si redare a diferitelor aspecte: daca egiptenii "cautau expresia autentica a vietii in forme stabile, imuabile, predilectia artistilor cretani mergea dimpotriva catre tot ce e nestatornic, trecator si schimbator in viata. Aceasta explica de ce cretanii preferau reflexele de lumina, formelor precis conturate, liniile curbe, sinuoase, celor drepte, exacte si de ce se simteau mult mai inclinati spre podoabe rafinate, spre eleganta, decat spre redarea impresiei de fermitate".
Sculptura monumentala lipseste aproape in intregime. Nu exista reprezentari certe de zei sau suverani. Nici chiar statuetele funerare (depuse langa defuncti ) nu reprezentau divinitati ci preoti sau preotese (Reprezentativa este "Zeita serpilor"din majolica pictata care de fapt reprezinta o preoteasa a cultului pamantului).
Desi tipurile fundamentale ale plasticii figurative au luat nastere in perioada neoliticului timpuriu, odata cu stabilizarea modului de viata de tip urban si a delimitarii segmentelor socio- economice-si odata cu acestea a necesitatilor estetice clare- se contureaza o asa zisa "arta de curte" diferita de arta populara. Arta de tip palatial se dezvolta in special dupa 1800 a. Chr dar mai ales intre 1700- 1440 a.Chr. fiind reprezentata in special printr-o serie de figurine de faianta si bronz, reprezentand preotese (sau zeite) cum ar fi cele doua figuri descoperite intr-o magazie a sanctuarului din Cnossos sau statuile ce reprezinta barbati cu mainile incrucisate pe piept.Arta populara avea un caracter concret votiv ca si arta statuara palatiala; astfel s-au pastrat zeci de mii de figurine mici de provenienta rurala, realizate din lut, atat reprezentari umane cat si animaliere ce serveau ca ofrande in ceremoniile sacre.
De remarcat faptul ca in preajma anului 1400 a. Chr. se realizau si statui mari din lut destinate cultului. Avand aproximativ 80 cm inaltime, acestea erau vopsite in rosu si, cu exceptia trunchiurilor cilindrice identice, fiecare figurina are expresia sa proprie. Simbolurile plasate pe cap porumbite, coarne sacre, discuri solare, indicau legatura divinitatii cu natura.
Contributii originale au adus cretanii im gliptica, gravand pietrele sigiliilor (agata, ametist) imagini de interes artistic dar si documentar: scene de vanatoare, jocuri, viata cotidiana. In domeniul
In domeniul ceramicii, produsele cretane "sunt cele mai artistice" Desi roata olarului cu turatie lenta a aparut la sfasitul mileniului III a.Chr. vase lucrate cu mana a aparutcu mult inainte. Prin ardere, smaltuire si vitrificare se obtineau o serie de efecte . Formele create - cupe cu picior inalt, vase cu gatul lung in forma de femeie sau pasare- constituie realizari indraznete cu atat mai mult cu cat peretii vaselor adeseori aveau 1 mm grosime. Ca ornament apare frecvent motivul spiralei sau cele naturiste (alge, polipi) aceste aspecte dand inca o nota de dinamism ceramicii.
Pictura reprezinta poate cea mai originala si mai valoroasa contributie cretana. Cele mai vechi picturi murale dateaza de la jumatatea mileniului III a. Chr., cand au inceput sa fie acoperite, partial, podeaua si peretii camerelor cu vopsea rosie sau cafenie. Dar abia dupa 2000 a. Chr., odata cu epoca de maxima inflorire a palatelor, pictura murala atinge apogeul. La inceput predominau motivele simple, geometrice pictate cu alb si rosu, ca in cele din urma sa se ajnga la o vasta paleta coloristica si tematica. Picturile murale impodobeau nu numai palatele si vilele regale dar si casele elitelor, cele mai cunoscute fiind cele din Cnossos-"Jocul cu taurul" sau "Printul cu crini", "Printul cu cununa"ca sa enumeram pe cele mai faimoase, dar si in Hagia Triada, sau Prasa. Uneori, frecele acopereau intreaga suprafata a peretelui, alteori numai partea superioara. Frizele, care inconjurau plafonul, si basoreliefurile ("Printul cu crini") erau pictate:"In pofida faptului ca tematica picturilor nu este atat de bogata ca in Egipt, pictura de pe insula lui Minos, poseda totusi o autonomie si o presonalitate demne de a fi subliniate ()cu atat mai mult cu cat in privinta tehnicii, artistii minoici datoreaza foarte mult locuitorilor dein statul faraonilor" Insa, dincolo de influentele egiptene(exagerate poate de Rutkowski), inclinatiile naturiste precum si "forma mentis"-ul cretan au influentat decisiv creatia picturala, acesta reproducand pe peretii caselor viata naturii cu toate componentele ei,dar si ceremoniisi procesiuni religioase.Tematica militara (in comparatie cu Egiptul) este slab reprezentata. Peisajul surprins de artistul egiptean "cu exactitate de inventar" apare la cretani ca fiind surprins in momentele sale cele mai reprezentative, cele mai originale: aparitia noii vieti odata cu venirea primaverii, jocul maimutelor etc. In acest context culoarea reprezinta o cheie pentru intelegerea naturii si bogatiei ei, prin contrastul de rosu, bleu, alb si galben. In ce priveste scenele cremoniale sau cele care redau jocuri cu animale, atentia artistului este concentrata asupra naturaletii miscarii. Nu exista nimic din hieratismul si rigiditatea egipteana, totul degajand o impresie de curgere de miscare. Elocvent este in acest sens ansablul de fersce ce acopereau unul din coridoarele palatului din Cnossos, un ansablu ce reda o procesiune de 536 de figuri de marime naturala fiecare cu individualitate proprie.
Civilizatia minoica a "oferit exemplul celui dintai clasicism pe care l-a cunoscut Europa" . Acest "Bizant in miniatura" a fost maturat de valurile de migratori (1400 a. Chr)care vor prelua in cele din urma componentele specifice artei minoice, inaugurand astfel cea dea doua etapa a artei egeene: civilizatia miceniana.
Se spune ca arta miceniana poate fi asemuita unui trunchi viguros si salbatic altoit candva cu o ramura de soi. De fapt arta miceniana reprezinta un "aliaj" intre formele eladice preistorice si conceptia elaborata a formelor caracteristica minoicului. Diferitele ramuri ale artei miceniene inregistreaza o dezvoltare mai deosebita abia in perioada egeeana recenta numita - conform traditiei- perioada miceniana (1600-1100 a. Chr). Abia atunci iau nastere acele opere de arta ce vor deveni simbolurile perioadei premergatoare invaziei dorienilor.
Arhitectura, caracterizata prin acele citadele, atat de bine repezentate de cetatea Micenei,si denumite - nu fara temei - "ciclopice" , impresioneaza prin grandoare si tehnica. Atingand 5-8 m lasime,8 m inaltime (se pare ca la inceput era mult mai inalt) cetatea este prin excelenta de utilitate militara. Accesul in cetate se facea prin doua intrari: vestita "Poarta leilor" si prin poarta din spate si prin doua iesiri utilizate in caz de (contra) atac.
Poarta leilor este deosebit de ingrijit realizata, la ea ajungandu-se print-o cutre exterioara stramta si aparata de un bastion care nu permitea intrarea unui numar mare de indivizi. Poarta, realizata din blocuri de patra, are o insltime de 3,10 m, deasupra ei aflandu-se triunghiul de descarcare menit sa micsoreze greutatea tocului care, este acoperit de un relief triunghiular- doi lei fata in fata care se spijina cu labele din anterioare pe un soclu-reprezentand probabil unica opera de arta miceniana pastraat pana azi. Fortificatiile nu au fostr construite concomitent ci de-a lungul catorva secole pe masura extinderii orasului Palatul reconstruit de mai multe ori a fost plasat in varful dealului. Din intreg ansamblul de cladiri cel mai bine s-a pastrat megaronul care in conformitate cu obiceiul micenian avea un portic cu coloane, o vatra si apoi sala principala. De asemena s-au pastrat resturi ale interioarelor luxoase precum si cateva portiuni din pardoseala megaronului executate din dale de piatra alba de calcar. Tencuiala de pe pereti era impodobita cu fresce si in incaperea principala o parte a pardoselii era acoperita cu stuc pictat.
O alta fortareata repezentativa este cea de la Tirint construita din blocuri de calcar rectangulare, sumar prelucrate ce cantaresc aproximativ 12 tone. Grosimea medie a zidului este de 7,5 m, in unele locuri atingand 17 m, iar inaltimea (pastrata) de 7,5 m. Mult mai bine pastrata decat cea de la Micene, palatul de la Tirint dezvalui diferentele constructive fata de arhitectura minoica; la micenieni megaronul se compune din trei parti:un portic, un vestibul si sala propriu-zisa adesea de forma patrata. Peretii si chiar pardoseala erau impodobiti cu fresce geometrice. In mijlocul camerei se afla o vatra mare in jurul carei se inaltau patru stalpi de sustinere a acoperisului. Palatul avea un singur etaj, dar dispunea de doua megaroane laterale. In fine, un al treilea palat este cel de la Pilos unde,din cauza mai bunei pastrari ,dar si a imbunatatirii tenhicilor de investigatie arheologica s-au putut afla date nu numai despre destinatia incaperilor, dar si date privind ornamentica acestora: arhiva(unde s-au descoperit sute de tablite de lut cu inventare), sala festiva, cu peretii acoperiti cu fresce si motive geometrice (mai rar in spirala), o capela cu un altar(in general in palatele miceniene erau putine incaperi de cult intrucat principalele sanctuare erau in afara oraselor), o sala de baie cu o cada de argila, avand fata interioara decorata cu o pictura ornamentala formata din spirale
Cat priveste arhitectura seplucrala retin atentia "mormintele regale" din sec XVI a. Chr. sau mormintele-put. Cea din urma categorie se realiza prin saparea de puturi adanci de 1 pana la 5 m, peretii laterali fiind intariti cu pietre iar in varf se plasau caramizi uscate la soare.Pe morminte se asezau uneori stele funerare,iar mormintele regale au fost separate de restul cimitirului printr-un zid. Mormantul consta dintr-o camera funerara la care se ajungea printr-un coridor (dromos) mai tarziu (sec XV a. Chr.) mormintele puteau fi si boltite(prevazute cu o semi-cupola)obtinuta prin dispunerea pietrelor in straturi in asa fel incat fiecare strat iese putin in afara celui precedent .Cele mai reprezentative exemple ale artei funerare miceniene sunt mormintele denumite conventional "ale lui Agamemnon si Clitemnestra" bogat decorate cu elemente constructive de piatra cioplita.
Artele plastice sunt inferioare creatiilor minoice. Reliefurile monumentale de piatra repezinta "simple reproduceri grosolane ale motivelor cretane"[18] Imaginile sunt redate neingrijit, infatiseaza scene de lupta intre razboinici pe care de lupta sau infanteristi sau scene de vanatoare. Frescele(mai bogate la Tirint) se caracterizeaza prin rigiditate si un anume conventionalism al formelor. In schimb frizele ornamentale cu spirale, flori de lotus si scuturi, ca motiv de ornament al podelelor, se prezinta a fi cele mai clare si mai solide din punct de vedere decorativ.
Ceramica, este domeniul artistic unde schimbarile pot fi cel mai usor de remarcat: daca in sec XV a.Chr.pictura vaselor este somptuasa, in cel urmator stilul se schimba devenind mult mai sobru in special prin "diluarea" formelor naturale si a carcacterelor vegetale ale decoratiei. Incep sa predomine abstractizarile: vechiul motiv al spiralei dispare aparand compartimentarile verticale "Cand au fost distruse cetatile in jurul anului 1150 a.Chr., acest stil a facut loc unor forme noi, unde, pentru o vreme fortele distructive se dovedeau mai puternice decat cele constructive".
|
