ARTA MURALA

Cuprins:

Introducere. 2

CAP. I.

Pag 3 Consideratii asupra artei murale .. 3

Pag 8 Scurt istoric al artei murale .. 8

CAP. II

Compozitia "Transparenta". Date tehnice .. 131d33b .. 26

Conceptia lucrarii 28

Arta abstracta ..28

Bibliografie ..33

Anexa35

1. INTRODUCERE

In prezent, o mare parte din patrimoniul imobiliar al Romaniei, mai ales in ceea ce priveste edificii si cladiri publice (diverse institutii, dar mai ales constructii cu destinatii precise: scoli, gradinite, spitale, cantine, camine, etc) a fost construit in perioada comunista, in care principiile de baza au fost cele ale unor forme simple, geometrice, de multe ori cu aspect minimalist, auster. Unele dintre aceste cladiri s-au constituit in corpuri de mari dimensiuni, iar, prin natura lor functionala si conceptia estetica a acelor ani, cat si din motive financiare, multe au ramas deficitare sub aspectul decoratiei si al redimensionarii dintr-o perspectiva artistica, menita sa adauge un plus de valoare si sa salveze spatiul public de la monotonia si aspectul imbatranit, tern pe care cele mai multe il au sau l-au dobandit cu trecerea timpului.

Aceste date constituie o motivatie si o chemare la fapte pentru artistii contemporani, mai ales pentru specialistul artei murale, arta ce prin natura ei are rolul de a "popula" suprafetele puse la dispozitie de arhitecti cu imagini nascute din imaginatia si forta creatoare a practicantului acestui tip de arta.

Pe aceasta linie se inscrie si compozitia lucrarii mele de licenta "Transparenta", cu care mi-am propus sa redefinesc un spatiu apartinand Spitalului de copii "Sf. Maria" din Tatarasi. Formatul si modul in care lucrarea se integreaza in ambient raspunde intr-un mod fericit necesarului de "frumos" si "artistic"al acelui spatiu, devenind astfel centrul de interes al incaperii si oferind spectatorului posibilitatea unor emotii, descoperiri si delectari estetice inedite.

CAPITOLUL I

Numele de arta murala vine din cuvantul latin 'muralis' care, conform 'Dictionarului Explicativ al Limbii Romane', semnifica 'aflat pe un zid, destinat sa stea pe un perete'. Mai rar se foloseste si termenul 'parietal', indicand, dupa acelasi Dictionar Explicativ, 'care tine de perete, care se executa pe pereti, mural. Deci conceptul de ARTA MURALA se refera intr-un prim sens, la arta care se executa, se afla pe o suprafata imobila, nedetasabila, putand fi naturala (cum sunt peretii pesterilor), sau, in cele mai multe cazuri, artificiala, de aici rezultand caracterul sintetic al artei murale. Aceasta este legata prin insasi natura ei de arhitectura, care ii creaza spatiul de desfasurare si asupra careia intervine la randu-i, creand impreuna o noua realitate, care este edificiul respectiv de arta monumentala.

Atunci cand relatia lucrarii de arta este una de identificare fizica cu suportul, adica cu zidul, vorbim de o decoratie murala. Aceasta sintagma include categoriile tehnice ale frescei, tehnicilor al secco, sgariftto, a mozaicului si a vitraliului.

O alta situatie o au operele detasabile, pentru care zidul nu este mai mult decat un suport, relatia fiind de natura ambientala.

Daca includem aceasta categorie in ansamblul picturii murale, putem considera aproape toate creatiile picturale opere de arta murala, precum si basoreliefurile, gen apartinand in mod traditional sculpturii - in momentul in care acestea se desfasoara pe un zid.

Arta decoratiilor murale se imparte, la randul ei, in doua grupe : o grupa de tehnici apartinand picturii murale si o grupa de tehnici murale ambientale.

Prima grupa cuprinde tehnici picturale caracterizate printr-o abordare si viziune comuna, toate prezentand caracteristici similare din punct de vedere tehnic si plastic: fresca, tempera pe zid, encaustica, acrilicele si vitraliul. Pictura murala este un domeniu plastic conditionat de suport, de instrumentele utilizate, de pigmenti, lianti si alte materiale aplicate.Tehnicile si obiectele de lucru apartin picturii, aceste repere fiind importante, intrucat in practica si prin aceste criterii sunt diferentiate tehnicile artistice murale.

Tehnicile grupei ambientale sunt denumite de 'pictura', chiar daca acestea pot fi considerate 'doar' picturale. Totusi acestea nu pot fi denumite 'de pictura', intrucat, potrivit criteriilor definitiei tehnicilor artistice, intre cele doua grupe apar unele diferente semnificative. Tehnicile artistice 'ambientale' constituie o grupa eterogena, utilizeaza materiale si tehnologii diferite una fata de cealalta (si foarte diferite fata de tehnicile de pictura murala); de asemenea, si efectul plastic final este specific si particular fiecarei tehnici artistice in parte. Reprezentative pentru aceasta grupa sunt tehnicile mozaicului, sgraffito-ului si ale diferitelor forme de relief realizate printr-o gama larga de materiale.

In concluzie, termenul de arta murala este unul cuprinzator, ce reuneste un numar important de tehnici picturale, specifice, fiind, in primul rand, o arta de sinteza, care prin forma si culoare cauta sa aduca frumosul si rafinamentul artistic in viata sociala, contribuind la umanizarea mediului artificial , mult prea adesea auster si angoasant.

Decoratiile murale, in relatia lor cu zidul, trebuie sa respecte o serie de criterii vizual-estetice si utilitare ce conditioneaza legatura de armonie dintre arta murala si arhitectural Functia de baza a decoratiei murale consta in sensul ei estetic de a realiza un acord sau o ambianta, o legatura intre caracterul utilitar 'artificial' al arhitecturii si nevoia de frumos a omului.Realizarea decoratiei, de la proiect la transpunerea in real este un proces complex care implica factori obiectivi si subiectivi si care presupune multa responsabilitate profesionala, intrucat viata unei asemenea creatii poate fi egala cu existenta in timp a edificiului,termenul de decoratie murala, prin sensurile sale vizual-artistice, in general, identificandu-se prin structura, culoare etc. cu domeniul compozitiei decorative; dar deseori se identifica prin forma si mesaj si cu opera de arta monumentala.Totusi, trebuie de specificat faptul ca decoratia murala depinde totdeauna de zid, de evolutia stilurilor arhitecturale, dar in egala masura depinde si de orientarile estetice ale epocilor in care aceasta este realizata, fiind influentata si de descoperirile stiintei si tehnicii, relevante din punct de vedere material si plastic.

Criteriile vizuale ce trebuie respectate in realizarea unei decoratii murale, se refera in primul rand la principiul 'bidimensionalitatii'.

Orice decoratie murala, indiferent daca este realizata intr-un mediu deschis (exterior) sau unul inchis (interior) trebuie sa tina seama de armonizarea cu mediul natural in care se afla, cu eclerajul de care beneficiaza, de publicul receptor si alte conditii, individualizate de la caz la caz. Decoratia murala, ca opera de arta, exprima in egala masura si caracteristicile stilistice ale diferitelor tendinte estetice ale unor culturi, curente artistice si ale personalitatii creatoare a artistilor care le realizeaza.

Relatia dintre decoratia murala si arhitectura este una dinamica, in sensul ca poate varia de la integrare in suport (zid), si pana la o autonomie avansata. Aici se diferentiaza doua categorii, anume a decoratiilor murale cu caracter de opera de sine statatoare si decoratii cu caracter preponderent sau exclusiv ornamental.

Decoratiile murale reprezinta o faza superioara din punct de vedere al conceptului, semnificatiilor si continutului, depasind simplul gest de factura ornametal-decorativa, avand un statut autonom si descriind un univers propriu, al operei de arta cu semnificatii proprii, originale. Decoratia ornamentala este supusa intr-un mod total arhitecturii, fiind o infrumusetare, o ritmare a spatiilor create de arhitect, adesea mult prea rigide si austere, interventia decorativa fiind in unele cauzuri de-a dreptul salvatoare pentru plastica fatadelor si suprafetelor constructiei respective.

Decoratiile murale, in functie de relatia lor cu suportul (zidul), se impart in in mai multe grupe:

1. decoratii cu statut de opera de arta de sine statatoare, aflandu-se intr-un raport de reciprocitate cu arhitectura, avand rolul de a implini si completa din punct de vedere artistic, vizual, estetic suprafata pusa la dispozitie de arhitectura. Relatia arhitectura-decoratie ar putea fi numita una de armonie, echilibru, sau chiar complementaritate simbiotica.

2) decoratia subordonata arhitecturii. Aici putem vorbi mai mult despre o completare, rolul decoratiei fiind subordonat si deci mai putin important.

3) mai exista situatia in care decoratia contrazice arhitectura, prin efecte iluzioniste, creand o realitate in contradictie cu natura materiala si a dominantei de suprafata (orizontala, verticala) a spatiului decorat.

4) decoratia "naturala", sau "in sine" se intanleste atunci cand elementele decoratiei sunt efectiv materialele de constructie , ale caror calitati plastico-vizuale sunt pastrate in starea lor pura, naturala, creand cel mai adesea suprafete cu aspect minimalist, in care ritmurile geometrice si simetria sunt regulile de baza.

Toate aceste moduri de a decora o suprafata murala au fost folosite de-a lungul timpului, fiecare epoca aducand elemente noi si adaptand modele traditionale, creand astfel o varietate vibranta si stimulatoare pentru noile generatii.

Locul artei murale in ansamblul tehnicilor artistice este dupa cum se poate lesne intelege extrem de important. Dupa cum am aratat mai sus, pictura a inceput prin a fi murala, si a ramas o perioada indelungata, daca ne gandim ca la jumatate de mileniu de la Renastere avem milenii intregi de practica artistica anterioara (daca privim dintr-un punct de vedere restictiv, adica nu consideram si pictura de sevalet apartinand artei murale prin faptul ca un tablou are, in marea majoritate a cazurilor, un perete drept suport). Exista desigur si pictura pe ceramica, insa limitarile de dimensiune si suport ca si faptul ca ceramica a imitat adesea tocmai compozitiile si decoratiile realizate de artisti importanti, carora li se incredinta realizarea tocmai a lucrurilor mari, durabile, pe zid, arata o data in plus ca pictura pe zid a fost principala forma de pictura timp de milenii. Pictura romana, cata s-a pastrat demonstraza acelasi antropocentrism de factura elenistica, precum si un mare rafinament si spontaneitate.

Imagine din pestera Lascaux, Franta infatisand animale si scene de vanatoare.

Avand profunde semnificatii magico-simbolice, aceste picturi au fost create in perioade mai indelungate, cu timpul luand forma unor ansambluri cu valente de imagini mistice si magice. De o vigoare considerabila, arta murala preistorica face dovada unei simplitati tehnice remarcabile: culorile folosite sunt intr-un numar oarecum restrans, bazate in special pe pigmenti minerali. Efectele pictural-plastice sunt totusi remarcabile, de o spontaneitate si vitalitate pe care nu o regasim de foarte multe ori in istoria artei, sau cel putin nu in acesta forma pura, neconstransa (exceptie face o parte din arta secolului XX si o buna parte din arta contemporana, ca si arta multor populatii primitive).

Cu aproximativ 10000 de ani inaintea erei noastre se produc unele schimbari, in sensul ca pictura nu se mai practica doar in interior, ci si in exteriorul suprafetelor stancoase. Totodata, figura umana devine mult mai prezenta, in diverse ipostaze schematice si decorative.

Odata cu intrarea in epoca neolitica (aproximativ 7000-3000 de ani inaintea erei noastre) se produce o schimbare de proportii, prin aparitia tesaturilor si mestesugului olaritului (artele ceramice), prin practicarea unor ornamente deosebite ca solutie plastica si originalitate, caracterizate prin abstractizarea formelor, folosirea spiralei si formelor geometrice, a nuantelor de brun si oranj, siena, ca si a rosului si negrului. Pe teritoriul Romaniei, Bulgariei, Ungariei, Republicii Moldova, Ucrainei, cultura Cucuteni reprezinta una din cele mai fecunde si interesante arte din perioada neolitica, ca si exemplele de arta apartinand altor culturi neolitice din arealul geografic al Mediteranei, al celor din Asia Mica, Scandinavia, etc.

Odata cu inceputurile epocii Antichitatii, apar o serie de formatiuni politice ce se vor constitui mai tarziu in adevarate imperii: Sumerul, continuat de Regatul Asirian si mai tarziu, Babilon, Egipt, India, China. Cu opt secole inainte de Hristos incepe afirmarea pe sena istoriei a regatului Romei, ajuns la apogeu sub forma imperiului in primul secol al erei crestine. ce va raspandi cultura si civilizatia elenistica in Asia Mica, Europa si Nordul Africii. Toate cuceririle artistice ale acestor civilizatii s-au transmis epocilor ulterioare, imbogatindu-le si formand sinteze si forme extrem de valoroase in mai toate domeniile artistice, inclusiv cel al artei murale. Remarcabile sunt exemplele ramase din arta minoica (1500 inainte de Hristos) si arta etrusca.

Preluand in mod fecund experienta egipteana, arta Greciei antice s-a axat in mod categoric pe figura umana, facand din om "masura tuturor lucrurilor". Aceasta directie va fi reluata tot mai realist, ducand la o cunoastere desavarsita a miscarii si ipostazelor anatomico-morfologice umane, mai cu seama in sculptura. Aceasta filozofie a imaginii va fascina mai tarziu pe romani, care vor prelua mai intai in mod imitativ, apoi creativ multe elemente si directii din arta grecilor, creand impreuna ceea ce e cunoscut astazi drept "arta clasica" sau "clasicismul greco-roman".

Arta epocii antichitatii aduce elemente noi, cum ar fi apelul la frontalitate, bidimenisonalitate, reprezentare simbolica a figurilor zeilor si conducatorilor (vazuti ca reprezentanti ai lumii divine pe pamant), intr-un raport de proportii superior figurilor celorlalte personaje, infatisate la dimensiuni mai reduse, precum si accentuarea pe zona decorativismului, la fel ca si folosirea simbolica a culorilor. Acestea continua sa fie folosite in numar restrans, insa cu o mai mare vitalitate si stralucire, precum si cu un contrast mai puternic inchis-deschis, cald-rece etc. Pictura murala va deveni o forma favorita de exprimare artistica, fiind prezenta in edificii publice, in palatele imperiale si cel mai adesea in mormintele regilor si imparatilor - exemple nenumarate avem din arta etrusca, arta egipteana, precum si arta fenicienilor.

Imaginea stilizata si paleta limitata de culori din cele mai timpurii decoratii murale, urmau sa devina si ele caracteristica principala a picturilor narative si riguroase ale vechiului Egipt. Hieroglifele si profilurile plate au definit aspectul grafic al frescelor vechiului Egipt pentru trei milenii, dar culoarea oferea puterea simbolismului. Pielea barbatilor e aproape invariabil infatisata in ocru rosiatic, iar cea a femeilor in ocru galbui.

In completarea culorilor de pamant primare: rosu, galben si maro, albul obtinut din ghips si negrul din cenusa, pigmentii folositi de vechii egipteni includeau un galben intens din aur pigment (o sulfura de arsenic),albastru de nuanta cremene, cupru si praf de calciu, verde din malahit si crisolit, recum si amestec de galben si pigmenti albastri - o combinatie care-i dadea verdelui final o tenta rece, albastrie.

Pictura murala a fost una dintre cele mai dezvoltate arte ale Egiptului Antic. Peretii si plafoanele mormintelor au fost decorate in tempera cu figuri si motive simbolizand viata de dupa moarte. Exemple de lucrari semnificative: "Lacul cu pestii" fresca pe un mormant sapat in stanca, la Teba anul 1400 i.e.n., "Faraon la vanatoare" - fresca tebana sec. XV.

"Faraon la vanatoare" - fresca tebana sec. XV.

Parizianca, fresca cretana din anii 1500 - 1450 i.e.n.

Pictura la cretani este practicata sub forma frescei de pe peretii palatelor, exemple 'Pariziana' si 'Printul cu flori de crin'.

'Fresca flotei' este o fresca -miniatura faimoasa a Artei Cicladice care ofera o imagine singulara asupra sistemelor de navigatie ale epocii.

Pictura in perioada clasica a Greciei constituie terenul pe care se vor afirma principalele innoiri, precum studiul realitatii, deplasarea accentului pe problematica umana, simplitatea si sobrietatea in tratarea subiectelor. Aceasta noua directie se face simtita cel mai bine in arta monumentala reprezentata de Poliglot, Apolodor, Zeuxis, etc. Pictura monumentala este practicata in sanctuare si palate sub forma frescelor, folosind tehnica tempera. Cladirile grecesti erau policromatice si decorate intr-o paleta de pigmenti asemanatoare celei a Egiptului Antic, dar cu o serie de completari dintre care rosu si albastru, obtinute din plumb, negru si galben inchis omogen, precum teracota (teracota portocaliu-maronie), nuante de rosu obtinute din fier si argile bogate in mangan, erau raspandite, dar nuantele de galben, albastru, verde si auriu, saturate si vibrante erau evidentiate, nu doar ca zugraveli de perete omogene si in picturi murale, ci si ca un mod de evidentiere a detaliilor sculpturale si arhitecturale.

Paleta de culori romana diferea de cea greaca veche in infatisarea nuantelor de galben, verde, gri-albastrui, desi preferinta grecilor pentru culorile bogate saturate se regaseste in decoratiile romane, precum observam la faimoasele fresce de la Pompei, in sudul Italiei -sapaturile au scos la lumina camere zugravite in rosu intens si fresce in care tehnicile arhitecturale sunt utilizate in decoratia plastica a fatadelor. Culorile folosite sunt pigmentii de pamant si minerale amestecate cu ceara de albine si rasina.

Pictura romana: Venus si Marte, Casa Chitaristului, Pompei

In evolutia picturii murale romane s-au distins patru stiluri, legate de perioade istorice relativ bine determinate:

. Prima perioada e cuprinsa intre anii150-80 i.e.n. si se defineste prin absenta figurilor, pictura imitand policromia placilor de marmura;

. Cel de-al doilea stil se incadreaza intre anii 70-30 i.e.n. Stilul acestor decenii urmareste sa redea iluzia unui decor arhitectonic, ce sugereaza spatiul indepartat prin peisaje in care isi fac simtita prezenta personaje mitologice sau reale ( asa numita tehnica a trompe l'oeil-lui);

. In cea de-a treia perioada, cuprinsa intre anii 30 i.e.n. si 50 e.n. se renunta la efectele de perspectiva ale trompe l'oeil-ului, mentinand elemente arhitectonice (coloane, frontoane, etc.) doar in scop decorativ;

. Ultima perioada, intre anii 50-80 ai primului secol al erei noastre, se caracterizeaza printr-un stil ce imbina compozitia decorativa cu efecte de perspectiva.

In domeniul artei din perioada Evului Mediu au coexistat si s-au influentat diferite elemente ale mostenirii clasice romane, pastrate indeosebi in domeniul arhitecturii in piatra si in tehnica mozaicului, ale lumii germanice, prezente mai ales in arhitectura in lemn si in obiectele din lemn ca si in artele decorative: podoabe, miniaturi si coperti de codice.

Pictura era, de regula, auxiliara arhitecturii, dar s-au realizat si opere separate, mai ales in domeniul artelor decorative (statuete, ca aceea reprezentand un suveran carolingian, probabil Carol cel Mare, sec. IX).

De-a lungul indelungatei epoci a istoriei feudale a Europei care a inceput cu caderea Imperiului Roman de Apus in secolul al V-lea si a durat pana la eflorescenta epocii Renasterii din secolul al XIV-lea, cunoscuta sub numele de Evul Mediu, culoarea folosita in decoratii a devenit tot mai sofisticata fiind din ce in ce mai prezenta in bisericile, palatele, castelele si conacele bogatei clase dominante (a seniorilor feudali si a marilor prelati, episcopi, etc) printr-un diversificat glosar de ornamente.

Cele trei trasaturi omamentale erau: romanescul care combina stilul roman clasic, cu stilul oriental pagan cu forme si motive crestine (crucea, porumbelul, corabia, maslinul, sfera, mielul, etc.), goticul, care introducea elemente arhitecturale ca arcurile in ogiva, f1orete, omamentul traforat si o concentrare decorativa asupra figurilor umane, a florei si faunei redate intr-o maniera stilizata si simbolica, si heraldicul, care sublinia conceptele de cavalerie si descendenta, manifestate in embleme si alegorii ca monograme, armuri si Copacul vietii(la baza caruia sta motivul plastic al Arborelui lui Iesei, sau genealogia lui Iisus Hristos, prezent in pictura murala romaneasca pe fatadele sudice ale manastirlor cu pictura exterioara din nordul Moldovei din secolul al XVI-lea - mai bine conservate sunt exemplele de la Voronet, Moldovita, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava). Printre culorile de baza se numarau rosul, albastrul, galbenul precum si nuante de brun. Alaturi de fire aurii si argintate, culorile aditionale, create prin amestecarea vopselelor si prin folosirea diferitilor mordanti (tipuri de bait) precum aluminiul si zincul, pentru a le fixa- includeau si rosu rubiniu si purpuriu, roz cuisoara, albastru negricios si nuante de verde de techie, rapita si arama. Pictura Evului Mediu din sec. V-XV se intoarce la viziunea decorativa, decoratiile murale create in aceasta perioada sunt marcate de noile tendinte estetice care au creat conditii pentru formarea unei culturi corespunzatoare nevoilor spirituale ale noii societati in formare. Arta Vitraliului cunoaste un mare avant si este legata in mod indiscutabil de dezvoltarea stilului gotic in arhitectura, care presupunea coloane inalte, arcuri in ogiva (arcul frant), rezultand de aici o mare suprafata a ferestrelor, in detrimentul frescei, careia i se substituie, preluandu-i rolul didactic si narativ.

Incepand din a doua jumatate a secolului al XIII-lea, unitatea artistica a Europei este zdruncinata: artele nu mai sunt subordonate arhitecturii si scolile regionale se dezvolta considerabil, ducand la afirmarea unor personalitati creatoare care dezvolta stiluri proprii, influentand scolile locale (in sensul de maniera de lucru, atelierele locale).

Renasterea reprezinta epoca de innoire sociala si culturala, care a avut loc in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata in primul rand prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice si prin antropocentrismul care ia locul deismului epocii medievale.

In practica, a dat nastere atator variatii de stiluri in pictura, arhitectura si decoratii, incat nu poate fi considerata o miscare stilistica singulara. Totusi, cateva principii estetice s-au dovedit comune tuturor variantelor-indeosebi valoarea suprema, de inspiratie divina, a armoniei si proportiei. Paleta decoratorului care s-a extins acum sa includa multe nuante si tente noi, majoritatea de origine minerala, a fost pusa in aplicare avand in vedere acest principiu.

Cele mai importante combinatii de culori se gaseau in lucrarea de referinta a arhitectului italian Andrea Palladio. Armoniile arhitecturale ale vilelor sale erau completate de o paleta de nuante elegante de alb linistitoare si de o serie de nuante subtile de pastel folosite in picturi murale sofisticate de imagistica clasica.

Renasterea a impus definitiv in pictura perspectiva geometrica si bioculara, iluzia proiectiei, actiunea continuata in afara cadrului, coloritul indraznet, gradarea nuantata a intensitatii luminii (clarobscurul care va face cariera stralucita in urmatoarele doua secole, mai cu sema in pictura de sevalet).

Pictura a abordat o mare varietate de subiecte: scene mitologice ('Nasterea Venerei' de Botticelli, 'Amorul sacru si amorul profan' de Tiziano Vecellio), scene biblice (frescele Capelei Sixtine din Vatican de Michelangelo), alegorii ('Scoala din Atena' de Rafael), imagini de batalii ('Batalia de la San Romano', de Paulo Ucello) si aspecte de viata cotidiana ('Dans taranesc' de Pieter Bruegel cel Batran). Arta renascentista se indeparteaza de traditia artistica medievala manifestand predilectie si inters deosebit pentru redarea corpului uman, prin realizarea de nuduri ('Venus adormita', de Giorgione, 'Adam si Eva' de Albrech Durer) si madone ('Madona Sixtina', de Rafael). Portretele masculine cele mai cunoscute sunt 'Omul cu tichie albastra', de Jan van Eyck si 'Francisc I ', de Jean Clouet. Artistii Renasterii au lasat si autoportrete (Da Vinci, Tizian, Durer, Giorgione).

Pictura baroca a fost in floare, in multe culturi europene intre sfarsitul secolului al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea, o perioada din istoria europeana in care batranul continent se impune ca o forta exploratoare si colonizatoare, incepand dominatia asupra celorlalte regiuni ale globului. Este o epoca caracterizata de bogatie, stralucire si fast, epoca in care monarhii continentului se intrec in achizitionarea operelor de arta, in edificarea de constructii menite sa devina celebre, pentru prestigiul personal al suveranului si pentru marcarea unei situatii politice dominatoare.

Pictorii care au excelat in folosirea elementelor stilului baroc in pictura au folosit in mod accentuat figuri umane surprinse in decursul miscarii, putemice contraste de lumina si intuneric, tehnica clarobscurului, culori puternice, saturate si un echilibru compozitional mai degraba dinamic decat static, considerat uneori chiar dezechilibru compozitional. De asemenea, folosirea liniilor de compozitie descriu, cel mai adesea, forme curbate, asemanatoare unor litere 'S' multiple, a diagonalelor repetate de tip ascendent si descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale si / sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului. Pictura murala in sec. XVII-XVIII cunoaste o perioada de inflorire si diversitate. Printre figurile cele mai remarcabile care au practicat pictura murala sunt Tiepolo - rococo, Peter Paul Rubens - baroc, Goya - la granita dintre manierism si epoca moderna (totusi picturile sale murale, mai ales cele din prima perioada a creatiei sunt tributare mai mult manierismului - cariera sa fiind cea de pictor de curte pentru o buna perioada de timp).

Secolul al XIX-lea a redescoperit, pe de o parte, clasicismul, prin creatia unor artisti ca Louis David, J.A. Ingres, iar, pe de alta parte, a cunoscut noua miscare a romantismului - Eugene Delacroix fiind artistul care s-a manifestat puternic si in arta murala, dand un imbold nou, cu un colorit si sentiment deosebit acestui gen.

La raspantia dintre secole, Art Nouveau, vazuta ca un fel de miscare artistica de tranzitie, manifestata in multiple zone (fiind numita si Stilul International) formand un preludiu a ceea ce urma sa devina modernismul secolului XX e legata de nevoia de decorativ si folosirea pe scara larga a fierului, care face adevarate minuni la nivel arhitectonic. La nivelul picturii e cautata o linie clara, insa alambicata, cautata, pretioasa. In acest bloc de artisti si tendinte a trecerii spre modernism pot fi incluse si miscarile artistice cunoscute sub numele de 'Jugendstil' in Germania si Olanda, respectiv 'Secesionism', in capitala Imperiului Austriac, Viena, adevarat centru al cautarilor artistice din cele mai diverse, ambele inspirate de, dar si grupate ideatic in jurul periodicului de avangarda vienez Jugend.

Art Nouveau este recunoscut datorita liniilor curbe, ondulate, pline de ritmuri , asemenea unui leitmotiv muzical. De asemenea, toate formele folosite conventional anterior in alte stiluri artistice sunt redesenate in acest stil decorativ si oarecum efeminat. Morfologia multor elemente plastice se caracterizeaza prin apelul la formele vegetale. Parand a creste si a se dezvolta in tot felul de forme amintind de plante ce sunt pe cale de a imboboci sau a inflori, precum si aluzii la frunze, pletale, lujeri, etc.

Art Nouveau este perfect adaptata timpului existentei sale, imbratisand cu fervoare si incorporand cu naturalete tehnologia de ultima ora, materialele noi, suprafetele finisate cu ajutorul masinilor si abstractul pus la dispozitia noului domeniu al designului. Puivis de Chavennes, muralist al Simbolismului a influentat multi artisti ai sec.XX, ca si opera altui simbolist de seama, Gustave Moreau.

In Arta moderna, pictura a adus noi solutii si directii de abordari compozitionale, punand bazele unei viziuni diferite asupra constructiei spatiului plastic.

Arta murala in evolutia sa a cunoscut in veacul trecut o noua etapa fata de celelalte epoci anterioare, astfel decoratiile exterioare ca si domeniu au luat un avant deosebit, facilitat de eliberarea artei din constrangerile figurativului, pe de o parte, iar pe de alta, de posibilitatile din ce in ce mai impresionante oferite de noile tehnologii si materiale, ca si de noile abordari arhitectonice.

Decoratiile murale ale spatiului ambiental interior au evoluat diferit, separandu-se in doua directii: prima este cea a decoratiilor murale traditionale din spatiul interior care a ramas importanta si in perioada moderna, dezvoltand anumite tehnici: mozaicul si vitraliul. Insa in aceasta perioada a mai aparut un nou domeniu specializat pentru spatiul arhitectural interior, incadrand mobilierul, eclerajul, destinatia si confortul locuintelor sau al spatiilor publice interioare. Arta murala a secolului trecut, s-a adaptat si noilor tendinte estetice ale epocii. In acest sens sunt unii artisti reprezentativi ai artei moderne care au creat opere murale importante: F.Leger, H.Matisse, J.Miro, A.D Siqueiros, M Chagall etc.

Dar tendintele artei murale moderne au vizat si anumite aspecte formale, presupunand solutii noi prin tehnici artistice ca de exemplu prin tehnicile spatiale murale sau unele variante compozitionale ale spatiului 2D si 3D si adoptand si cele mai noi tehnologii si materiale de lucru.

Arta murala contemporana cuprinde perioada de inflorire a artei moderne de la primele decenii ale secolului XX pana in zilele noastre. In arta murala contemporana distingem doua orientari importante:

-continuitatea liniei traditionale aflata sub influenta noilor conceptii estetice;

-a doua orientare este directionata spre valorificarea celor mai noi tehnologii ale comunicatiei vizuale.

Acum se poate face apel la o vasta "expozitie" de pigmenti si vopsele naturale sau sintetice (in special emulsii de latex sintetice, pe baza de apa), precum si culori generate optic si nenumarate tehnici decorative sofisticate.

Pe de alta parte, ca parte a unui proces in care trecutul este reabilitat prin ochii prezentului, stiluri timpurii de arhitectura, ornament si decoratie au fost revigorate pentru a satisface nevoile contemporane.

Prin orientarile artei contemporane sunt utilizate forme compozitionale proprii stilurilor experimentale sau neconventionale.

In arta murala regasim tehnici artistice ale spatiului plastic bidimensional si tridimensional, viziuni decorative si plastice, forme artistice comune si particularitati ca fresca, tempera si acrilicul pe zid - reprezinta tehnici murale de pictura bidimensionala. Tehnicile vitraliului, mozaicului sau a sgrafitti pot fi considerate tehnicile artistice tridimensionale. Aceste arte apar ca rezultatul unui proces de interferente si interactiuni dintre anumite forme de arta si conceptul mural.

Dintre artele de simbioza ale artei murale, tehnicile ceramice sunt caracterizate prin originalitate si prin marea lor durabilitate in timp. Mozaicul ceramic apare si se caracterizeaza ca o tehnica prin excelenta murala desi ca origine tehnico-materiala provine din arta ceramica. In arta moderna ea capata niste valente plastice speciale, ca de exemplu in creatiile unor artisti celebri precum: A.Gaudi, D. Rivera, Hundertwasser, Isaiah Zagar, Nikki de Saint Phalle.

Pe parcursul carierei sale, Gaudi a dezvoltat un stil arhitectural senzual, curbat, aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al miscarii spaniole al stilului Art Nouveau. Avand prea putina consideratie fata de lucrurile formale, el a juxtapus sistemele neinrudite si a schimbat ordinea vizuala. Forma curba caracteristica lui Gaudi, apartinand arhitecturii gotice, i-a adus admiratie fata de ceilalti artisti avangardisti. Majoritatea locuintelor proiectate de Antonio Gaudi sunt locuinte individuale sau colective. Nici aici el nu se multumeste cu etalarea simbolurilor. El transforma aceste locuinte in labirinturi de semnificatie. Desi a fost catalogat alaturi de stilul Art Nouveau, Gaudi a creat un intreg stil original. El a murit la Barcelona in 1926, lasand o mare parte din proiectele sale nerealizate (Cum ar fi catedrala Sagrada Familia, care se continua insa in zilele noastre).

Antonio Gaudi, Decoratii de pe o constructie din Barcelona

Antonio Gaudi, Casa din Barcelona

Niki de Saint Phalle in 'Gradina tarotului' exploreaza conditia umana pe calea mozaicului la scara monumentala. Aceste aproape imposibile combinatii de culori stralucitoare de pe constructii sculpturale reflecta calitatile metafizice repezentate prin 22 de carti importante de tarot. Ele nu implica povestile de noroc ale cartilor ci mai degraba elemente ale experientei de viata, personalitate si autocunoastere. Lucrul in gradina a inceput in 1979 iar cea mai importanta parte a lucrarii a fost indeplinita in 1980. A fost in mod oficial deschis publicului in luna Mai 1998.

   

Niki de Saint Phalle 'Gradina tarotului' Garavicchio, Italia.

Pictura murala ramane o arta publica ale carei tehnici clasice se adapteaza usor la tendintele estetice ale artei contemporane.

Isaiah Zagar este un artist a carui pasiune pentru tehnica mozaicului a marcat in intregime creatia sa. Este cunoscut mai ales pentru ansamblul de lucrari realizate in jurul Strazii de Sud din Philadelphia, Pennsylvania. "Gradina Magica", lucrarea cea mai mare din ansamblul Strazii de Sud, este un mozaic compus atat pe exterior, cat si pe interior, avand incorporate fragmente poetice. Intr-un loc scrie: "Am construit acest sanctuar pentru a fi locuit de ideile si fanteziile mele". Un alt text spune: 'Aminteste-ti sa te plimbi in acest loc al fictiunii.'

Isaiah Zagar, fragment din decoratia "Secret window".

Isaiah Zagar, Bodine Street Community Garden

In multe din lucrarile lui se repeta formularea 'Arta este Centrul Lumii Reale". Artistul marturiseste: "Curand dupa anul 1960 a avut loc o expozitie eveniment la Muzeul de Arta Moderna din New-York. Expozitia includea lucrari ale unor artisti precum Pablo Picasso, Jean Dubuffet, Curt Schwitters, Antonio Gaudi precum si bricolori precum Clarence Schmit, Simon Rodia si Joseph Ferdinand Cheval si mi-a dat sentimentul personal, ca artist de a include conceptele lor ca manifestari ale artei publice. Intr-un moment crucial al vietii mele mi-a permis sa incep ceea ce ar putea fi numit o opera de o viata, transformand orasul Philadelphia intr-un muzeu-labirint de mozaicuri ce incorporeaza totalitatea cunostintelor si abilitatilor mele.'

Sol le Witt s-a nascut in Connecticut in 1928, si este unul dintre cei mai influenti artisti incadrat de regula in arta minimala. Artistul incepe sa picteze sub influentele teoriilor constructiviste si cele ale scolii Bauhaus, ajungand la o simplificare a limbajului formal, mizand pe procedeul repetitiei. Un modul de baza este multiplicat si combinat in toate modalitatile posibile, atat in pictura cat si in structuri spatiale. E1 va realiza 'serii inchise', care exploateaza pana la epuizare toate permutarile posibile cu un numar dat de module ca in 'All Variations of Incomplete Open Cubes', compusa din 120 module de lemn alb si 131 de fotografii, desene si 'serii deschise', ca in cazul desenelor murale realizate in linii drepte (zece mii de linii drepte cu lungimea de aproximativ 12 cm, distribuite pe suprafata peretelui, desenate in creion -1972, galeria "Arta si Proiect" din Amsterdam). Sol le Witt a inteles ca sistemul sau elimina in cele din urma creatia si a stiut sa recurga la dimensiunea estetica, spre a se salva ca artist. Deoarece lucrarile sale cu module, sisteme si pereti desenati suntcompuse in principal pe nuante de griuri, el este descris ca un artist minimalist. Totusi, in lucrarile sale mai recente este folosita culoarea optimista si frumoasa, in cel mai pur stil pictural, cu un lirism ce depaseste conditionarea minimalista a artei sale.

Castelo d'Oiron - Sala artistului Sol LeWitt

Sol le Witt: Wall, Rengen 2001

CAPITOLUL II

Compozitia "Transparenta".

Date tehnice

Conceptia lucrarii

Compozitia "Transparenta" este o lucrare abstracta si decorativa. Sursele de inspiratie au fost in primul rand arta abstracta, arta vitraliului si compozitiile proprii, mai vechi.

Arta abstracta

Inceputurile artei abstracte se leaga de acuarela "Compozitie", pictata la Munchen, in 1910, de Wassily Kandinsky. Arta abstracta nu este o reproducere realista, idealizata sau alegorica a unei lumi, ea nu cauta sa infatiseze ci se prezinta pe ea insasi. Plecand de la tendintele cubo-futuriste, constructivistii rusi creaza o arta rationala care se intemeiaza pe mijloacele oferite de geometrie.

Arta abstracta este denumirea pe care, incepand cu cel de-al doilea deceniu al sec XX, si-o revendica o serie de tendinte, grupari, creatii, in general diverse, uneori polemizand unele cu altele, avand la baza refuzul modului traditional de a concepe pictura si arta in general. Ei indeparteaza elementele lumii vizibile din imaginea plastica, redate pana atunci de arta figurativa, si le inlocuieste cu un sistem de linii, semne, volume, ce ar trebui sa exprime in forma pura actiunea rationalitatii si a sensibilitatii umane. Primii artisti atrasi de abstractionism isi manifesta cu un sentiment de eliberare intreaga incarcatura emotionala.

Arta abstracta apare aproape simultan in mai multe tari europene, in prejma anului 1910. Printre primii reprezentanti ai acestei tendinte este Vasilli Kandinsky, care, incepand din anul 1910, picteaza un ciclu de tablouri intitulate "Improvizatii", si publica un studiu amplu, intitulat "Spiritualul in arta", in 1911, ce a contribuit la afirmarea artei abstracte.

Termenul de abstract este totusi prea general, folosirea lui a pendulat intre acceptiuni extreme, intreaga arta fiind considerata la un moment dat abstracta, ca rezultat al procesului de abstragere a realitatii in imagine, sau, dimpotriva, concreta, opera existand ca o realitate in sine.

In 1930, Theo Van Doesburg introduce termenul de arta concreta, deoarece considera absurd sa numeasca abstracta o creatie artistica ce are o existenta reala, dar nu va reusi sa il inlocuiasca totusi pe cel de arta abstracta, in care publicul si teoreticienii artei continua sa alinieze creatii ce nu trimit direct la realitate.

Arta abstracta inregistreaza manifestari din cele mai diferite, dezvoltand si extrapoland unele din aspiratiile impresionismului, mai ales in domeniul culorii si al accentului pus pe universul interior al artistului. Trebuie amintite tablourile inspirate de muzica ale lui Franz Kupka, tablourile italianului Alberto Magnelli, orfismul picturii lui Robert Delaunay, pictura sincronista din 1912, neo-obiectivismul rusului Aleksandr Rodcenko, supermatismul lui Kazimir Malevici, constructivismul promovat de Naum Gabo si Anton Pevsner, neoplasticismul lui Piet Mondrian, expresionismul abstract, avand centrul la New-York, avand mai multe directii, dintre care mai cunoscute sunt Action-painting-ul practicat de Jackson Pollock, robert Motherwell si Willem de Kooning, sau Colorfield-paiting-ul a lui Mark Rothko, arta informala a lui Georges Mathieu (in Franta).

Arta abstracta, ca miscare artistica cu identitate istorica, este expresia vie unui fenomen mai general, in conditiile prefacerilor sociale si noilor realitati ale unei ere tehnologice si masiniste sub diferite forme, nume si acceptiuni, ramane o constanta a artei contemporane.

Compozitia "Transparenta"am conceput-o prin explorari succesive, pornind de la ideea de a reda pe perete o imagine care sa creeze in mintea privitorului consistenta dematerializata a vitraliului, filtrand lumina in diferite nunate si culori. M-a inspirat in acest sens Chagall, insa punctele initiale de inspiratie le-am luat din eleganta Art-Nouveau-lui si din delicatetea si calmul picturii lui Henri Matisse. Prima schita de compozitie am conceput-o ca o suprafata ritmata de motive vegetale bidimensionale., in stilul Art Nouveau.

Proiectul final in prelucrare digitala, transpus pe locatia compozitiei finale

Alaturi de acestea in imagine se intrepatrund cateva siluete fragmentate, in posturi asemanatoare, insa diferite ca pozitionare si alungire. Cu ajutorul calculatorului, am prelucrat imaginea initiala in sensul mai multor variante cromatice si de saturatie, precum si interventii asupra formelor antropomorfe. Exercitiul mi-a sugerat faptul ca compozitia ar avea de castigat daca as mentine doar ideea de gest, de sugerare a unor directii, renuntand la decuparea unor siluete explicite si mentinand doar liniile de forta ale ansamblului.

Varianta care a condus la imaginea finala a compozitiei, am dezvoltat-o pe motivul simplu al benzilor verticale de culoare, in succesiune de nunate pure, primare, de cald - rece si inchis - deschis. Asupra acestor benzi am situat elemente ce rup geometria riguroasa a benzilor verticale, conducand la o imagine dinamica in care elemente abstracte, cu dominanta geometrica in unghiuri si linii organice, avand similaritate in structurile compozitionale in mediul vegetal. Formele primare descrise de aceste elemente sunt doua sfere simetrice, intre care se situeaza mai multe benzi de legatura. Acest joc de benzi verticale si forme neregulate creaza un efect optic deosebit, sugerandu-mi un acvariu in care se intrepatrund mai multe lumi: o lume definita de cadrul prismatic al sticlei, a carei transparenta descopera o lume a undurilor si luminilor apei, ce modifica formele intr-un sens propriu, aducand un fel de vraja in care vedem obiectele cu care suntem familiari, insa intr-o modalitate diferita, schimbata, dupa legi pe care nu le intelegem, dar al caror rezultat ne fascineaza. In acest univers al umbrelor, luminilor si transparentelor metamorfozante, avem dinamismul fiintelor care populeaza acesta lume, mici bijuterii colorate ce se rotesc tacute in acea lume a apelor. In mod analog, "pestisorii" ce "inoata" in compozitia mea, sunt forme ce se rotesc tacute, creand ritmuri calme, de miscari ample, circulare de-a lungul cadrului compozitional, inducand o senzatie de calm si fascinatie vizuala, stralucire si contrast.

Alternanta pe care am construit compozitia este dezvoltata pe mai multe directii: o alternanta ritmica a formelor neregulate ce intretaie rigoarea verticalelor, o alternanta a contrastelor de complementaritate, in care dominant este contrastul albastru - oranj si secundar, cel de galben-violet. Mai exista apoi o alternanta a formelor clare decupate de contururi egale, decorative si a unei profunzimi a transparentelor, rezultata din formele ce par ascunse dupa perdele de apa, adica isi pierd din instensitatea cromatica si claritatea formala , parand ca se dizolva dincolo de prezenta unor ape albastre si vibrante.

O alta alternanta este cea a elementelor plate si a celor in relief, a elementelor drepte si a celor curbe, conducand la un echilibru intre static si dimamic, intre unitar si divers. Scopul acestei echilibrari a elementelor este armonia, o armonie rezultand din simetrie, proportie, echilibru si ritmul calm, vital al intregii lucrari. Corelarea componentelor e data de coeziunea ansamblului si de omogenitatea sa. Compozitia este dinamica, insa de un dinamism constant, ca cel al naturii, al unui ritm controlat, al starii de echilibru, dand ideea de ritm vital, precum miscarea sangelui in artere sau cea a sevei in structurile vegetale.

Miscarea si unitatea ansamblului se dezvolta din succesiunile cromatice, ca si din senzatia de vaga adancime ale zonelor reci ale imaginii.

Compozitia isi atinge scopul prin eleganta contururilor, prin echilibrul formelor, prin stralucirea si puritatea culorii, precum si prin sugerarea ideii de transparenta, de realitate redesenata de un mediu lichid, ce transforma realitatea dupa propriile legi. Asociata cu aceasta idee este senzatia de plutire, de libertate , de impoderabilitate, de desprindere gratioasa si dezinvolta de toate servitutile teluricului si ale greului. Ansamblul da astfel senzatia de o redefinire a realitatii, intr-un sens liber si creativ, fascinant si plin de culoare.

Bibliografie:

Amheim, R. - Forta centrului vizual, Ed. Meridiane, 1995

Amheim, R. - Arta si perceptia vituala, Ed. Meridiane, 1979

Bartos, M. J. - Arta murala - Interferente vizual- artistice, Ed. Artes, 2006

Bartos, M. J. - Structuri compozitionale, Ed. Artes, 2005

Bazin, G. - Clasic, Baroc, rococo, Ed. Meridiane, 1970

Bouleau, Ch. - Geometria secreta a pictorilor, Ed. Meridiane, 1979

Constantin, Paul - Culoare , arta, ambient, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999

Fleming, W. - Arte si idei ( vol. I si II ), Ed. Meridiane, 1983

Goethe - Teoria culorilor, Editura Princeps, Iasi 1995

Gombrich, E. H. - Arta si iluzie, Ed. Meridiane, 1973

Gombrich, E. H. - 0 istorie a artei, Ed. Meridiane, 1975

Jonson, H. W. - L' art de XX Siecle, Ed. Larousse, 1994

Kandinsky, W. - Spiritualul in arta, Ed. Meridiane, 1994

Mezer, F.S. - Ornamentica, Ed. Meridiane, 1988

Urma, M.- Principii de compunere spatiala, Ed. Artes, 2001

Urma, M.- Spatiul in artele vizuale, Ed. Junimea, 2001

Urma, M.- - Spatiul si perceptia vizuala, Ed. Artes, 2005

Zaharia, D.N. - Arta moderna, Ed. Dosoftei, 1999

Zaharia, D.N. - Antinomicul in arta contemporana, Ed. Dosoftei 1999

Zaharia, D.N. - Estetica postmoderna , Ed. Dosoftei, 2002

*** Art of the 20th century, Ed.Taschen, 1998

*** Art now, Ed. Taschen, 2002

*** Dictionar de Curente Picturale, Ed. Niculescu, 2000

*** Istoria artelor vizuale, Larousse, 2003

*** Istoria Artei - pictura, sculptura, arhitectura, Enciclopedia Rao 2000

*** Vitamin P (new perspectives in painting), Phaidon, 2002