Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Adevarata "revolutie culturala"

arta cultura



Adevarata "revolutie culturala"


Daca în China a avut loc o "revolutie culturala" de care a vorbit toata lumea, desi ea nu era decît o exacerbare a egalitarismului de veche sorginte iacobin-proletcultista, iar în Occident se vor 19119q167t beste de douazeci de ani încoace de "revolutia informaticii", ale carei vîrtejuri par a se fi calmat în tara unde a început - Statele Unite ale Americii -, o adevarata "revolutie" pare a fi cuprins cultura occidentala, pe nesimtite si fara mare vîlva, de acum aproximativ zece ani.



Desi putini au înregistrat pîna acum aceste prefaceri, ele sînt pe de-a-ntregul comparabile cu modificarea imaginii lumii care a avut loc în secolul al XVII-lea, cînd ipoteza lui Copernic cîstiga teren, Kepler precizeaza forma eliptica a orbitelor planetare, iar Newton descopera formula gravitatii care tine în loc sistemul solar. Ca si în acest caz, marea discutie epistemologica, în stare sa pulverizeze toate certitu­dinile pe care se bazeaza existenta omului obisnuit, vine la lumina abia 50-70 de ani dupa ce descoperirile au avut loc. Descoperiri, la prima vedere, inocente si de natura tehnica, dar care, privite de la o anume distanta, par a sfida orice logica, impunîndu-ne sa revizuim drastic imaginea pe care o avem despre realitatea în care traim.

în marea discutie care a început deja sa înfierbînte spiritele, filozofia nu mai are nici un loc. Ea si-a trait, în fond, traiul o data cu Hegel, care proclama ca, dupa el, filozofia nu mai are rost, întrucît el i-a dat o solutie definitiva. Avea dreptate: Hegel si epigonii sai de stînga, Marx si Engels, sînt ultimii


I.P. CULIANU

filozofi pentru care filozofia înseamna o disciplina globala, cuprinzînd stiintele naturii. Filozofia dupa ei renunta la globalitate si la viziuni cosmologice, pe care le lasa în grija stiintei. Filozofia moderna este filozofie a limbajului, nu a naturii.

în consecinta, noile cosmologii nu mai sînt produse de filozofi ci, asa cum era de asteptat, de matematicieni si fizicieni. Fizica pune problemele, iar matematica superioara ofera modele extrem de complexe si aparent paradoxale pentru a le da o solutie.

Este deja greu sa întelegem modificarea imaginii lumii produsa de teoria relativitatii generale a lui Einstein; este însa cu atît mai greu sa întelegem natura quantica a uni­versului si consecintele bizare care decurg din ea. Chiar popularizarea stiintifica, foarte abundenta, de care se serveste aceasta autentica, gigantica revolutie culturala este de-ajuns de esoterica. Cu toate acestea, nodul gordian trebuie taiat într-un fel. Sa încercam.

în secolul al XVII-lea, episcopul anglican George Berkeley îsi punea problema, perfect legitima, daca, dupa ce iesim dintr-o camera unde am vazut o masa, masa mai exista fara perceptia noastra. Episcopul Berkeley ajungea la o concluzie neîmpartasita de multi, anume ca masa exista doar atîta vreme cît este perceputa de un observator: "Esse est percipi". Ei bine, fizica quantica vine, cu formule matematice, sa demonstreze ca nu punctul de vedere comun, ci acela al episcopului Berkeley este corect.

Paradoxul quantic care legitimeaza ideea lui Berkeley este curent numit "pisica lui Schrodinger" ; îl vom rezuma aici în varianta mai complexa intitulata "prietenul lui Eugene Wigner".

Dupa legile mecanicii quantice, sansa ca un nucleu radio­activ sa se dezintegreze dupa un minut este exact de 50%.

JOCURILE MINŢII


Sa presupunem ca acest nucleu este legat de un contor Geiger care, la rîndul lui, actioneaza un ciocan. Daca nucleul se dezintegreaza, contorul înregistreaza evenimentul si pune în miscare ciocanul, care cade asupra unei fiole cu acid cianhidric. Dispozitivul se afla într-o camera sigilata, opaca, unde se afla închis prietenul lui Wigner. Daca nucleul nu fisureaza dupa un minut, prietenul va trai; daca însa fisureaza, atunci va fi otravit de acidul cianic în cîteva secunde. Din punctul nostru de vedere, el va fi sau viu sau mort.



Ei bine, din punct de vedere al mecanicii quantice, dupa un minut prietenul nu e nici viu nici mort; mai precis, pîna ce am observat rezultatul experimentului, situatia e indecisa: nucleul e 50% fisurat si 50% nefisurat, iar prietenul e 50% mort si 50% viu. Astfel se prezinta adevarul matematic.

Din punct de vedere al bunului simt, situatia poate fi descrisa fara mari dileme. Nu si din punct de vedere al mecanicii quantice.

Prima încurcatura este ca, atîta vreme cît experimen­tatorul n-a patruns în camera, prietenul neobservat este 50% viu si 50% mort. Abia dupa ce observatorul deschide camera, prietenul este sau viu sau mort. Numai observatorul aduce lumea din potentialitate în fiinta, ceea ce la rigoare înseamna ca universul nu exista atîta vreme cît noi nu îl observam, ba chiar ca exista numai pentru ca noi sa-l observam. Concluzia aceasta, asupra careia vom reveni poate odata mai pe larg, se numeste "principiul antropic". O alta concluzie, si mai ciudata, este ca, sansa fisurii nucleare fiind de 50%, desi la deschiderea usii, sa spunem, prietenul este viu, din punct de vedere al starii quantice exista o lume în care prietenul e mort. Dupa unii, aceasta lume e perfect reala; dupa altii este o lume ratata care nu exista decît potential.


I.P. CULIANU

Totul e limpede, putem spune, si totusi exista cineva care stie daca prietenul e viu sau mort înainte ca noi sa-l observam, iar acesta este prietenul însusi. Ei bine, partea aceasta a problemei, care pare cea mai simpla, este în realitate cea mai complexa. Din punct de vedere quantic, ea înseamna nici mai mult nici mai putin ca prietenul colaboreaza la existenta universului în masura în care observa ca nu este mort. Ce e drept, el nu poate alege - desi unii fizicieni sînt de alta parere - daca este viu sau nu, dar creeaza acel univers în care este sau una sau~alta.

Desigur, ideea ca lumea este un joc de noroc nu este noua. Varianta ei quantica e revolutionara în masura în care afirma ca fiecare dintre noi participa la acest joc de noroc. Realitatea nu e independenta de noi, ci e strîns legata de observator : noi însine sîntem aceia care cream universul la fiecare pas.

Iata unele din concluziile cu totul ciudate ale adevaratei revolutii culturale la care fiecare e chemat sa participe de vreo zece ani încoace. Ea presupune o renuntare la comodele obisnuinte intelectuale. Nu numai pentru fizician, ci si pentru omul de rînd.

Revolutia culturala are multe consecinte, chiar politice. Voi, toti oamenii, creati realitatea politica. Creati ce meritati, încercati sa faceti mai bine.





Document Info


Accesari: 2430
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )