Arta romana
Formarea artei romane.
Formarea, dezvoltarea si ascensiunea artei romane încep paralel cu dezvoltarea si consolidarea statului sclavagist roman. În secolul al III-lea î.e.n. Roma era un oras modest cu monumente putine. În urma cuceririlor, Roma se împodobeste cu obiectele de arta pe care generalii victoriosi le aduc în special din Grecia si din regatele elenistice. În secolele III - I î.e.n. încep sa apara preocupari urbanistice iar numarul constructiilor începe sa creasca.
La baza artei romane stau traditiile locale etrusce si influentele grecesti. De la 858s1816i etrusci, romanii au mostenit în special folosirea boltei si a arcadei în arhitectura , iar în sculptura preferinta pentru portret . Influenta culturii grecesti s-a exercitat în mod direct dupa cucerirea Greciei si a regatelor elenistice. Clasa dominanta romana a avut o mare pasiune pentru arta si cultura greaca. Operele de arta grecesti erau copiate sau imitate. Din arta greaca si elenistica romanii au adoptat ordinele arhitecturii, numeroase tipuri si planuri de constructii, pictura în fresca etc. Arta romana nu este însa o arta eclectica, adica formata din împrumuturi. Toate elementele de arta etrusca sau greaca au fost contopite si prelucrate, iar operele de arta care apar dovedesc un stil original.
Perioada de maturitate a artei romane, în care apar si monumentele cele mai reprezentative, se situeaza între sfârsitul secolului I î.e.n. si sfârsitul secolului al II-lea e.n când Imperiul Roman a atins apogeul, atât în ceea ce priveste întinderea cât si prosperitatea sa economica. În aceasta perioada, Roma, dupa cum marturisea însusi împaratul Augustus, "s-a prefacut dintr-un oras de argila într-un oras de marmura". Toate ramurile artei au cunoscut o dezvoltare exceptionala.
Arhitectura.
Suter Constantin - Istoria artelor plastice.
Ionescu Constantin - Maretia si decaderea Romei antice.
|
