Balada
Desprinsa din sufletul geaman al romanului, din harul sau de a povesti alaturi de nevoia permanenta de doinire, balada populara romaneasca aduce in sufletul ascultatorului, un etos incarcat de trairi arhetipale de o admirabila forta evocatoare si o deplina prospetime. Poate ca nicaieri nu este mai prezent fondul ancestral indo-european, precum si fondul comun al spatiului carpato-balcanic - pe care il evidentia eminenta cercetatoare Emilia Comis 444h73e el -asa cum se intampla in balada. In opinia noastra despre genul epic, balada, trebuie reconsiderat in sensul ca, elementele specifice ale baladei romanesti sunt asa de pregnante incat in orice situatie o creatie autohtona poate fi cu usurinta identificata din numeroasele creatii ale popoarelor mai apropiate sau mai indepartate.
Faptul ca si baladele romanesti se caracterizeaza printr-o melodica proprie, un ritm liber si o permanenta miscare parlando-rubato, balada romaneasca "este genul cel mai complex al folclorului nostru, prin dimensiunea si amploarea desfasurarii epice, caracterul declamatoriu, varietatea si bogatia continutului".
In ultimii 40-50 de ani a fost subliniat, cu ostentatie, "caracterul epic, narativ, de mari dimensiuni care exprima atitudinea poporului - in diferite perioade - fata de natura si societatile, lupta sa impotriva fortelor naturii si a asupritorilor externi si interni, deci, cantecele epice sunt "mici poemuri asupra intamplarilor istorice si asupra faptelor marete" (V. Alecsandri) si "cuprind legende marete despre persoanele, actiunile si momentele istorice" (G. Dem. Teodorescu), "un erou al actualitatii, o intamplare pusa in cantec si publicata prin lautari" (G. Calinescu)
Cu toate argumentele venite de la V. Alecsandri si G. Dem. Teodorescu, intr-o cercetare ampla si obiectiva nu gasim suficiente argumente pentru a situa cantecul batranesc numai in sfera luptei poporului impotriva asupritorilor sau reliefarea unor personalitati istorice justitiare. Ar fi suficiente exemple ca balada "Miorita" sau "Mesterul Manole", care scot in evidenta alte valori morale la fel de reprezentative pentru etnia romana si care din punct de vedere artistic exprima intr-un mod deplin trasaturile sufletesti si morale ale poporului roman.
Principalele trasaturi ale baladei sunt caracterul povestitor al creatiei, suflul amplu epic al desfasurarii subiectului, caracterul declamator, alternanta intre formule stereotipice, caracterul improvizatoric permanent si forma libera la care se adauga materialul de constructie sonora structurat pe scari modale, cromatice, pregnant substrat pentatonic (in general, pentatonica anhemitonica).
Un alt element caracteristic al baladei este recitativul, atat cel rectotono, cat si recitativul realizat dupa modelul intonatiei vorbirii si a structurii metrice. Genul epic din care balada este creatia cea mai reprezentativa are o importanta deosebita in formarea, pastrarea si dezvoltarea limbii vorbite.
Numeroasele episoade ale actiunii sunt narate prin graiul viu vorbit de popor, el exprimand chintesenta sensibilitatii acestuia, dar si normele lingvistice specifice fiecarei regiuni in care creatia lua nastere.
Balada populara romaneasca se alcatuieste dintr-o introducere instrumentala, in registru acut al instrumentului, dupa care incepe declamarea textului. Actiunea se desfasoara in mod gradat, urmarind un punct culminant si, bineinteles, deznodamantul. La sfarsit se adauga o melodie de joc din repertoriul vocal, cu scopul diminuarii efortului dramatic pe care il creeaza povestirea in sine.
Clasificarea baladelor se face dupa temele respective, multe din baladele aflate in uz fac parte din categoria baladelor vitejesti impartite si acestea pe mai multe subcategorii. Din aceste categorii se remarca cantecul eroic si haiducesc inspirat din luptele cu tatarii si turcii (ciclul Novacestilor, Gruia, Chira Chiralina), lupta impotriva asupritorilor (Pintea Viteazul, Corbea, Radu Anghel, Bujor, Stoian), balade pastoresti (cu binecunoscuta "Miorita" - "cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru" ), balade avand ca tema viata de toate zilele, viata de familie sau relatiile de munca ori elemente senzationale (Milea, Valeanu, Blestemul fetei, Focul de la Costesti, Codin).
Iata o balada culeasa de pe plaiurile muscelene:
In concluzie, se poate afirma ca doina si balada sunt doua embleme ale creatiei populare romanesti, unicate in manifestarea spirituala si afectiva a poporului care contin un adevarat cod al sufletului romanesc din toate zonele tarii.
|
