Prin politica stalinista a anilor 50 - 60, cultura romaneasca a suportat o contaminare maladiva prin exercitarea functiunii conceptului mistificant de "realism socialist ", avand drept urmare suplinirea pagubitoare a unei intregi estetici, generand in planul artei si literaturii schematismul rigid, 15115o143p dogmatismul absurd si sociologismul vulgar. In fond, interesul acordat artei de factura realista, tine de nazuinta ei de a gasi forma iluzorie a realitatii, al carei adevar "obiectiv " urmeaza sa fie excrocat si falsificat cu usurinta de catre ideologia comunista.
In virtutea propagarii pseudo - adevarului comunist, arta a fost redusa la o singura posibilitate de zugravire a realitatii: cea a realismului socialist. Legitatile artei se constituie deformant, in raport cu canoane realiste si percepte dogmatice, orientate negativ in vederea disturbarii naturii demersului creativ, imputand asupra procesului artistic de creatie a imaginii artistice.
Degradarea artei rezulta din caracteru - i " partinic " conformat in vederea propagarii idealurilor false comuniste, indreptate spre constituirea asa - numitei constiinte de clasa. Activismul revolutionar ca metoda de eludare a presupuselor aspecte cognitive, implica constiinta artistului si atitudinea lui in meschinaria politicianismului comunist. Drept urmare, estetica si arta realismului socialist, s - au dovedit a fi prin structura si modul lor functional, instrumente ideologice de manipulare in masa.
Un artist autentic, poseda mai intai de toate o viziune artistica proprie, concretizata ca un amalgam spiritual in vederea aexprimarii unor idealuri, sentimente si idei care - i preocupa fiinta.
La nivelul operei constituite, viziunea artistica integreaza in mod armonios totalitatea unor sensuri generalizate prin unitate si coeziune interioara. Este vorba despre acel Weltauschaung infuz si inefabil, care contribuie la edificarea formelor de exprimare, comunicandu - le variate sensuri posibile.
Dogmatismul conceptiei materialist - dialectice asupra lumii, anihileaza functionalitatea viziunii artistice personalizate, prin vicierea actului creativ.
Sub pretextul revolutionarizarii, va spune M. Dufrenne, artei i se va rapi insasi caracteru - i revolutionar, ce consta in functiunea inovatoare pe care aceasta o are in plan social. Dupa el, creatorul operei isi prezerva libertatea exprimarii in virtutea actului artistic, care pastreaza factorul de distantare critica ca posibilitate de interventie in procesul formativ.
Atunci cand artistului i se impune insa, in raport cu procesul liber - creativ preexistenta unui continut si a unei forme cu caracter prestabilit, fiind absolvit in mod premeditat de dreptul de a alege caracterul formei pentru metamorfozarea unui binevenit continut, acesta isi pierde libertatea de exprimare, devenind sclavul supus al totemului ideologizant. Presiunea permanenta al necesarului partinic inerent artei, anihileaza intelegerea libertatii ca realizare a oricarei posibilitati, lipsita de necesitate si izvorata din sine.
Ar fi foarte greu de eludat evidenta - ca daca se pot constata unele elemente de progres in perimetrul artei romanesti a anilor 50 - 60, ele vin tocmai din directia proiectarii unei anumite conceptii despre lume straina dogmatismului revolutionar. Evident, critica comunista a contestat valabilitatea estetica a unor astfel de reprezentari, preferand sa argumenteze utilitatea partinica a unor imagini contrafacute.
Critica de arta, glorifica in epoca, caracterul mistificator al artei alienante. M. Dufrenne va sublinia faptul ca insasi arta poarta responsabilitati in raport cu alienarea ei de provenienta ideologica11.
Sustinerea unei arte care s - a vandut pe sine, treptat, monstrului ideologic comunist, a adus dupa sine exercitarea reprezentarilor convenabile, care vehiculeaza glorificator ordinea socialista consecvent " idealizata ".
Nu trebuie sa uitam insa, ca libertatea de creatie se dezvaluie ca posibilitate acordata artistului de a alege in cunostinta de cauza o anumita alternativa de actiune si comportament ( in plan social ), si o anumita solutie constructiva. Ea ii da dreptul artistului sa nege, daca vrea, caracterul societatii daca i se pare negativ si este liber sa inventeze si sa creeze forme impotriva a ceea ce i se pare arbitrar. Din pacate artistul " realismului socialist " a fost absolvit de esenta acestei libertati, iar alteori a cedat - o prin liber consimtamant in schimbul unor favoruri monetar - suplinitoare.
|
