Cultura - definitie, componente, termeni inruditi. Tipuri de cultura
Fenomenul culturii este unul foarte complex, astfel incat exista o multime de definitii. Doi autori ce au analizat fenomenul culturii au identificat 163 de definitii diferite ale culturii. Termenul provine de la latinescul cultura, care inseamna cultivarea pamantului. Cicero este primul care l-a utilizat in sens de cultura a spiritului. Apoi Voltaire a preluat aceasta definitie si el a si incetatenit termenul.
Cultura este orice produs al gandirii si activitatii umane ce devine un bun comun societatii Ea cuprinde toate produsele materiale si nemateriale ale omului. Tot ceea ce in societatea omeneasca este transmis mai degraba social si nu biologic.
Alte definitii:
Cultura este acel tot complex ce cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de om, ca membru al societatii. (E 343j93d dward Tylor, antropolog).
Cultura este mostenirea sociala alcatuita din modele de gandire, simtire si actiune caracteristice unei populatii sau unei societati, inclusiv expresia acelor modele in lucruri concrete.
Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de-a lungul istoriei omenirii
Cultura ramane dupa ce ai uitat totul (e. Herriot)
Dupa unele definiții cultura si civilizatia sunt acelasi lucru. Insa astazi se considera ca civilizatia si cultura nu sunt sinonime. Cultura se refera la simboluri si valori transmise social, civilizatia se refera la organizarea societatii și la partea materiala a culturii.
2. Componentele culturii (exercițiul 4)
Cultura in sensul cel mai larg cuprinde:
Cultura materiala - adica creatiile concrete si tangibile
Cultura nemateriala - creatiile abstracte ale societatii.
componente cognitive - idei, cunostinte, opinii
componente axiologice - valori
componente normative - normele (reguli ce ordoneaza comportamentul indivizilor in grup - legi, obiceiuri, moravuri)
componente simbolice - simbolurile (semne conventionale asimilate prin educatie si care dobandesc inteles prin consens social - cuvinte, gesturi, imagini vizuale, obiecte), limba, gesturile.
3. Termeni inruditi cu conceptul de cultura (exercițiul 5)
Subcultura - este o cultura caracteristica unui grup social restrans, ce cuprinde norme si valori diferite de cele social acceptate. Subculturile pot fi alternative, dar si ostile, concurente sistemului cultural dominant. In acest caz, cand subcultura devina opusa valorilor dominante se mai foloseste si termenul de contracultura (Milton Yinger). Termenul este foarte folosit in sociologia deviantei - subcultura delincventa. Alte utilizari: subcultura a tinerilor, a diferitelor profesii, subcultura homosexualilor, etc.
Aculturatie - (concept cu originea in antropologia culturala) este procesul de interactiune a doua culturi ce intra in contact. Aculturatia se manifesta fie prin schimbari in ambele culturi, fie doar intr-una din ele, care preia valorile celeilalte - in acest caz utilizam termenul de asimilare (adica integrarea unui grup strain, imigrant sau subordonat in societatea gazda dominanta) Prin asimilare, sau aculturatie grupul subordonat accepta si interiorizeaza valorile si cultura grupului dominant. Cel mai cunoscut exemplu pentru romani, este fenomenul de aculturație ce a avut loc odata cu cucerirea Daciei de catre romani. Aculturația apare nu numai cand doua culturi diferite intra in contact, ci și atunci cand doua tipuri ale aceleiași culturi vin in contact (de exemplu cultura urbana și cultura rurala; adesea procesul de urbanizare este ințeles ca un proces de aculturație).
Enculturatie - este corespondentul antropologic al termenului de socializare. Se refera la internalizarea de catre individ a normelor si valorilor grupului de apartenenta.
Difuziune - desemneaza raspandirea atributelor culturale de la o cultura la alta, prin contactul dintre diferite grupuri culturale. La extrem difuzionistii incearca sa arate ca elementele culturii umane au aparut intr-un singur loc de pe glob și apoi s-au raspandit peste tot (vezi similaritatile dintre templele maiase si piramidele egiptene, de ex.) Insa aceasta conceptie este astazi depașita. Astazi se considera ca difuziunea este o modalitate de innoire a culturilor, complementara inventiei. Ritmul difuziunii (ritmul in care o populatie preia elemente culturale noi) este dat de caracteristicile popualatiei (marime, omogenitate), densitatea relatiilor interpersonale, eficacitatea sursei de transmitere.
Model cultural (Ruth Benedict) - ea spune ca fiecare popor are un anumit model cultural (pattern cultural), adica un anumit fel de a se comporta, o anumita configuratie a valorilor, anumite traditii, o anumita fizionomie.
4. Tipuri de cultura
Exista trei mari tipuri de cultura:
cultura populara
cultura culta (inalta)
cultura de masa
Cultura populara
Este cultura specifica societatilor traditionale, rurale. La nivelul ei se formeaza si se dezvolta limba fiecarui popor, cunostintele comune despre lumea inconjuratoare; tot in cadrul ei se constituie mitologiile de baza ale colectivitatii (care sunt de fapt incercari de intelegere a lumii), se elaboreaza valorile etice fundamentale. Expresia artistica a culturii populare este folclorul.
Caracteristici ale culturii populare (si ne referim la cultura populara arhaica, nu cea cum o stim noi azi):
Caracterul integral - faptul ca ea cuprinde atat cultura materiala cat si cea spirituala. Caracterul integral se refera de asemenea la faptul ca manifestarile artistice ca literatura (poezia), muzica, dansul, portul popular, etc. sunt integrate si formeaza un singur bun cultural, nu sunt separate. (Ex: in dansurile populare se si striga se si canta, oamenii poarta portul popular)
Caracterul oral si spontan - se transmite prin viu grai, iar creatia artistica nu este un proces planificat, realizat dupa un plan sau o organizare prestabilita. Ea este spontana. In satul romanesc arhaic de ex, oricine poate crea, sau poate imbogati o creatie populara.
Caracterul anonim si colectiv - creatia populara nu este personalizata nu este legata de numele unui individ si nu e proprietatea individuala a cuiva anume. Opera are caracter deschis, neincheiat. Permanent ea poate fi continuata, cizelata, nuantata, si in final nu se mai stie cine a fost autorul (pentru ca au fost mai multi autori). Nu se poate face o diferenta clara intre creator, interpret si public.
In modernitate cultura populara dobandeste caracter de produs industrial (la fel ca produsele culturii de masa). Folclorul devine un gen de divertisment ca oricare altul, un produs care are piata si consumatorii lui specifici. Cultura popualra este incorporata cu timpul in cultura de masa.
Precizare: in lucrarile sociologice americane, termenul de cultura populara este sinonim cu cel de cultura de masa.
Cultura culta (inalta)
Desi este denumita inalta, nu inseamna ca ea este superioara celorlalte. Este altceva. Acest tip de cultura este legat de inventarea scrisului si dezvoltarea tehnicilor de tiparire (inventatorul tiparului - Gutenberg).
Cultura culta se opune prin toate caracteristicile ei celei populare.
Are drept principali creatori oameni de cultura profesionisti. Creatia artistica nu mai este anonima si colectiva, ci personalizata
Pregatirea artistului profesionist este specializata intr-unul din domeniile de creatie
Creatorul in cultura culta traieste din creatia sa (vezi Rembrandt și Modigliani). Cultura devine o profesie si o modalitate de existenta. Pentru a putea reusi acest lucru, creatorul are nevoie de succes, de recunoasterea sociala a valorii creatiei sale.
Opera culta nu mai este deschisa pentru contributii ulterioare.
Cultura culta presupune separarea rolurilor de creator si consumator de cultura. Societatea moderna, prin sistemul generalizat de invatamant, extinde tot mai mult aria beneficiarilor si a potentialilor creatori de cultura culta.
In raport cu cultura culta, se utilizeaza termenii "elitist" si "elitar". Cultura culta este elitara in sensul ca este produsa de o elita culturala, dar nu e elitista, pentru ca nu se adreseaza doar unei elite, ci unui public cat mai larg.
Conditii ale accesului la cultura culta:
O inteligenta si o sensibilitate de nivel normal
Cunoasterea codului (a limbajului artistic, a mijloacelor specifice de expresie) in care sunt create unele opere (anumite forme de exprimare artistica sunt mai greu de descifrat pentru ca utilizeaza multe simboluri - abstracționismul in pictura, suprarealismul, Dali)
Cultura de masa
Este caracteristica modernitatii. Aparitia culturii de masa se realizeaza o data cu industrializarea si modernizarea. In societatile arhaice si traditionale nu exista cultura de masa, pentru ca aceasta presupune comportamente de consum care se intalnesc doar o data cu modernizarea.
De asemenea ea presupune o productie industrializata, este o cultura produsa industrial (exista o industrie a muzicii, a filmului, a tiparirii de carte, etc.) Ori, aceasta productie industrializata a culturii nu exista inainte. Cultura de masa are caracteristici din cultura populara si cea inalta, dar nu este sinonima cu nici una din ele. Cultura de masa se adreseaza maselor, este creata pentru acestea, dar nu de catre ele. Cultura de masa este specializata pe genuri si subgenuri, si de aceea ea este subculturala, adica specifica unor segmente specifice ale populatiei.
Caracteristica cea mai importanta a culturii de masa este ca ea e subordonata dobandirii de profit, atat in sensul direct, cat si in sensul asocierii cu reclama comerciala pentru produsele extraculturale.
Conditiile receptarii culturii de masa sunt:
Invatamantul generalizat, care transmite instrumentele de baza pentru receptarea culturii (scris, citit, formarea gustului, etc)
Institutionalizarea timpului liber de masa si aparitia nevoii sociale de distractie. Una din principalele functii ale culturii de masa este producerea divertismentului pentru timpul liber al maselor
Existenta unui suport tehnic pentru difuzarea elementelor culturii de masa (cartea tiparita, presa, televiziunea, radioul, cinematografele, etc)
Aspecte pozitive ale culturii de masa:
Cultura de masa este un mijloc al apropierii maselor de cultura culta, care altfel, ar fi inaccesibila pentru cea mai mare parte a oamenilor.
Cea mai mare parte a produselor culturii de masa contribuie la dezvoltarea sensibilitatii oamenilor, a gustului artistic.
Critici aduse culturii de masa:
Pentru ca nu urmareste valabilitatea universala, se considera ca cultura de masa este inferioara celei culte. Adesea produsele din sfera culturii de masa sunt considerate produse kitsch, pentru ca sunt produse facile, ce urmaresc interesul comercial.
Divertismentul produce distragerea atentiei de la problemele sociale grave, duce la intarirea spiritului hedonist si la cultivarea conformismului social. In felul acesta prin cultura de masa se realizeaza o manipulare a maselor, care nu este explicita si premeditata, ci implicita.
Alti critici spun ca valorile culturii culte se depreciaza prin difuziunea de masa
Cultura de masa se bazeaza deci pe industriile culturale. Termenul se refera la crearea, producerea de bunuri si servicii culturale in mod industrial, adica prin standardizare, productie de masa, cautarea profitului. Industriile culturale cuprind: televiziunea, cablul, radioul, editarea (mai ales in cazul presei), spectacolul, sportul, cinema, productia de casete audio si video, publicitatea. Termenul de industrie culturala apartine lui Theodor Adorno si Max Horkheimer (1947)
Produsele industriilor culturale au o serie de caracteristici principale (Theodor Adorno - curentul critic):
Sunt produse comerciale si deci supuse exigentelor pietei. Produsele culturale de acest fel devin marfuri.
Sunt lipsite de autonomie estetica, arta nu mai este pura, artistul nu mai este independent, el trebuie sa se supuna cererii pentru a avea succes.
De obicei aceste creatii se realizeaza dupa un model care s-a dovedit a fi de succes (vezi telenovelele). Creatia este astfel standardizata, rezultand caracterul stereotip al personajelor, deznodamintele previzibile.
Aceste creatii se bazeaza pe senzational, pe accentuarea erotismului, a violentei in scopul atragerii publicului.
Are un mesaj manifest, care difera de la opera la opera, si un mesaj latent, sau ascuns, care este promovarea conformismului.
Produc pasivitatea intelectuala a consumatorului, suficienta, uneori cultiva vulgaritatea artistica
cultura de masa este astfel o cultura masificatoare (nu dezvolta individualitatea, ci masifica populatia)
Teoreticienii critici ignora faptul ca prin cultura de masa se dezvolta si se amplifica accesul maselor la cultura, ca prin cultura de masa are loc si un proces de educare a publicului larg. Ei construiesc o imagine pasiva a publicului, ignorand faptul ca publicul influenteaza si el productia culturala.
Deși in literatura de specialitate se vorbește despre cele trei tipuri de cultura, ele trebuie ințelese mai degraba ca tipuri ideale (in sens weberian), in sensul ca nu se regasesc in realitate intocmai. In plus, exista forme și manifestari culturale care sunt foarte greu de incadrat in unul din cele trei tipuri. Vom examina doua dintre acestea: curentul pop art și arta digitala.
Curentul pop'art
Este un curent aparut la mijlocul anilor 1950 in Anglia. Cuvantul 'pop', este prescurtarea expresiei englezesti 'popular art', in sensul de arta cu mare popularitate la public, ca fiind initial opusa 'artei academice.' In realitate, curentul pop art se dovedeste a fi sofisticat si chiar academic. Denumirea de pop penetreaza ulterior si in muzica, mai tarziu aparand si denumirea de muzica pop.
Curentul pop art iși propune așadar sa realizeze o arta care sa fie accesibila marelui public (spre deosebire de expresionismul abstract care era la moda in acea vreme). Temele si motivele acestui curent sunt desprinse din viata cotidiana, din domeniul tot mai fascinant al tehnicii, al productiei in serie.
Aparitia curentului Pop art este in mare masura legata de creatia a doi artisti neodadaisti: Jasper Jones si Robert Rauschenberg In anii cincizeci, acesti artisti introduc in arta obiecte de uz cotidian, in mod direct sau doar imaginea lor.
El reproduce, de asemenea, obiecte in dimensiunile lor adevarate. Andy Warhol aplica tehnica serigrafiei, care permite multiplicare repetata a unui motiv.
Arta digitala
Termenul se refera la producțiile artistice create cu ajutorul computerului intr/o forma digitala. Impactul tehnologiei digitale a influențat modurile de expresie tradiționale, ca pictura, desenul și sculptura, iar arta digitala a fost recunoscuta ca o practica artistica. Artiștii digitali produc arta digitala utilizand grafica de computer, fotografie digitala și pictura realizata pe computer.
O mare parte din arta digitala este destinata mass-media in scopul realizarii de reclame sau in cinematografie, pentru efectele speciale.
Credeți ca arta digitala face parte din cultura culta sau din cea de masa?
Seminar 2 - dezbatere Opera de arta - valoare și accesibilitate.
Tema 1 pentru seminar: fiecare student aduce reprezentarea unei opere de arta (poate fi o reproducere dupa un tablou, o imagine a unei sculpturi, o carte, etc). Prezinta curentul din care face parte aceasta și argumenteaza de ce este o opera de arta. (A se cauta opere de arta controversate!)
Tema 2 pentru seminar: cautați un roman al Barbarei Cartland și citiți-l.
|
