Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CULTURA UNIVERSALA SI CULTURA NATIONALA. CULTURA SI IDENTITATE NATIONALA, ETNICA, DE GRUP. CULTURA ETNICA SI CIVILA

arta cultura


CULTURA UNIVERSALA SI CULTURA NATIONALA. CULTURA SI IDENTITATE NATIONALA, ETNICA, DE GRUP. CULTURA ETNICA SI CIVILA

A defini cultura ca pe un atribut universal al umanitatii, având în acelasi timp radacinii nationale nu mai este o noutate pentru zilele noastre. Avem de a face mai degraba cu un aspect de clasicizare al definitiei de mai sus, prin aceea ca relatia tot-parte care este reprezentata în formula de mai sus a fost puternic ideologizata. De fapt atunci modul teoretic în care universalul exista implica localul si invers nu este de regasit întrutotul în politicile culturale aplicate în actualitate. S-ar putea spune ca în lumea de azi definita prin consumatorism cultural, o asemenea formularea apare drept una de prestigiu cultural, de legitimare prin care se realizeaza un fel de consens al reprezentativitatii culturale, un simbol al prezentei totalitatii co 323j91d mponentelor, decât una prin care realitatea culturala sa fie transparenta. Asistam de fapt la reproducerea continua a unui hegemonism cultural, la faptul ca diferentele culturale existente nu produc nicidecum o egalizare de sanse pentru culturile marginale, ca exportul de moda cultura si de uniformizare este mai nitens decât oricând. În acest sens se poate pune întrebarea daca relatia teoretica exprimata mai sus mai acopera ceva dintr-o realitate atât de diferita ? Sa ne întrebam asadar cât de nationala mai este o cultura care are doar ambitia de a fi exportata, ci si certitudinea respectiva, asa um este cea americana, britanica, franceza, etc. Fata de aceste exemple avem cazul unor culturi mai putin ori chiar deloc cunoscute, printre care si cultura noastra. Merita de asemenea sa remarcam faptul ca atunci când Goethe formula principiul de literatura universala, iar romanticii germani puneau în actiune conceptul de comparatism între diverse culturi ale contemporaneitatii, mai cu seama cele ale Occidentului si Orientului, se avea în vedere doar o harta culturala a Europei reduse. Conceptul formulat în acea epoca, purtând consecintele unui iluminism teoretic si optimist nu mai corespunde în aplicatiile sale tehnologiei culturale de azi, dupa cum nu se poate pune ca este actualizat de întelesul care este acordat azi termenului national. Sa ne reamintim ca "cultura nationala" a fost un atribut de seama a societatii capitaliste, a devenit unul in punctele forte ale romantismului cultural si politic de asemenea, dar a degenrat prin exagerari xenofobe si rasiste la o dimensiune fundamentalista. Omul universal si cultura universala sunt tributare europocentrismului, si daca dorim sa cunoastem ce s-a întâmplat de fapt în profunzimea relatiei de fapt antagonice dintre universal si national, atunci trebuie sa renuntam cel putin pentru o vreme la dorinta de a construi ierarhii totalizante. Relatia universal-national este o asemenea relatie. Se poate pune întrebarea ce este universal în cultura tarilor carora li s-a impus un regim autocratic fie de dreapta ori de stânga, iar faptul ca au fost excluse de la standardele culturale ale excelentei, asa cum acestea au fost constituite în Occidentul liber si democratic, înseamna oare ca aceste (numeroase) tari nu au avut pentru perioade lungi de aproape u jumatate de secol, cultura ? Daca au avut atunci cum se integreaza aceasta cultura sa spunem minora, cea a razboiului rece, ori a dictaturii, în cadrul unui concept universal ? Nu ar trebuie oare redefinita chiar relatie dintre universal si national, pornind de la acest impas ?



O alta fateta a chestiunii este cea a termenului "national" în cultura. În epoca a ceea numim postcomunism si postcolonialism este dificil sa creditam termenul national cu ceea era acumulat din aspiratiile revolutiilor de la 1848. De asemenea, fata de proiectele unei realitati politice federaliste, termenul national este o reactie de aparare mai degraba decât una de perspectiva. Termenul de national a fost formulat în epoca de glorie a unei constructii identitare, când prin cultura nationala se percepea mai cu seama descoperirea unui strat fundamental al unei comunitati, apartinând exlusiv al acesteia, dincolo de orice influente ori confluente. Descrierea etnografica, discursul despre etnogenezele diverselor comunitati, diferentele psiho-lingvistice, etc, au concurat pentru diversificarea a cât mai multe asemenea entitati nationale, aparate de organisme statale, care se legitimau astfel pe o comunitate culturala solid ancorata în realitatea culturala. Dar de multe ori statul si formarea natiunii au coincis, daca nu chiar formulele statale, politice au prevalat în constituirea celor culturale exista chiar un decalaj considerabil, mai cu seama la statele asa-zis tinere pentru care cultura nationala coincide cu momentul afirmarii culturale propriu-zise. Insurgenta localismului care se poate observa azi, este un raspuns la "modernitatea" nationalului, în sensul ca realitatea nationala nu poate fi exclusa, nici redusa la o entitate reactiva, retrograda si opusa procesului de modernizare si democratizare. Asistam la o redefinire, daca nu chiar la o reconstructie a nationalului, a natiunii, dupa dramaticele consecinte ale razboiului rece si autoritarismului ideologic. Cultura nationala se afla într-o relatie de contextualizare culturala cu ceea ce am numi cultura universala ori mai degraba globala.



O alta dezvoltare pregnanta a culturii moderne este legata de cultura de grup. Prin aceasta întelegându-se grup minoritar, opus unei culturi majoritare. Noutatea în acest aspect nu o reprezinta aparitia unei disensiuni fie si profunde între majoritatea si minoritate, ci mai cu seama politicilor de emancipare care se pun seama pe importanti grupului care dovada a democratizarii culturii. Trebuie mentionat faptul ca grupurile elitiste ori de putere nu sunt o realitate a zilei de azi, dar ele nu s-au denuntat printr-o politica de separare fata de majoritate, ci dimpotriva au încercat si au reusit în numeroase cazuri sa acapareze majoritatea, impunându-se si legitimându-se ca apartinând tuturor. Dupa exemplul liberului arbitru care reflecta azi afilierea religioasa, trebuie sa urmarim cum diversitatea grupurilor asigura de fapt un nivel al globalizarii. Existenta unei strategii de subversiune prin care grupul ataca cultura majoritatii, cerând mereu noi asigurari de imdependenta, înseamna aplicarea unei politici de balanta în care nici un model nu trebuie sa prevaleze asupra celuialt, majoritarul ca si minoritarul.

Schimbarea cea mai importanta care s-a petrecut în acest context de permanenta confruntare culturala productiva, este trecerea de la o cultura etnica la una civica. Desi mai mult un deziderat decât o realitate larg împartasita, aceasta trecere are totusi atributul unei noutati care se petrece sub ochii nostri prin doua elemente: tehnologia culturala si imaginarul.





Document Info


Accesari: 9927
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )