CUNOASTERE SI REPREZENTARE IN PERIMETRUL ESTETICII COMUNISTE
Estetica " realismului socialist " pune accent pe cunoasterea artistica, ca fiind principiul fundamental de fiintare al artelor. Acest concept descinde dntr - o atitudine structuralista ale carei limite au fost dezvaluite nu o data in stiintele contemporane12.
Activitatea structuralista pe care trebuie s-o desfasoare artistul, presupune o structurare, decupare, recompunere, si, in final, o simulare sub pretextul reproducerii a realitatii. Procesul "techne", nu implineste realizarea poesis - ului ca o urmare a continuarii fiintarii physis - ului, ci urmareste legitatile simpliste ale unui mimes 23123y242x is prost inteles. De fapt, omul sau artistul integrat viziunii structuraliste, nici nu copiaza natura, ci ii adauga o lume fabricata, substituind - o printr-o reprezentare structurata de inteligibitate. Viziunea structuralista decupeaza elementele realitatii, si le reconstruieste dupa bunul ei plac. Ea actioneaza in virtutea unui model structural prestabilit, care prevaleaza asupra realitatii si a elementelor sale complexe.
In " Capitalul "sau, Marx a construit un astfel de model pe care il confrunta fara incetare cu realitatea simturilor. Acest tip de conlucrare al modelului cu realitatea rezulta din reductia obiectelor de cunoastere la un numar redus de functiuni si de unitati elementare, pe care arta si filozofia le propune in variate combinatii.
Jean - François Lyotard13 arata limitele cunoasterii impuse de limbajul structuralist. Distanta referentiala in cadrul limbajului neomogen, scindat datorita exteriorizarii sensibilului in vis - a - vis: obiectul, se transforma la randul ei intr - o ruptura epistemologica in cadrul cunoasterii. Impedimentul epistemologic poate fi depasit doar prin regasirea acelei figuri - reprezentari, care continua sa mai fie proprie unui sector al domeniului artistic. Acea forma de reprezentare prin care imaginatia reuseste sa capteze sublimul si pe care o mai intalnim doar in teritoriul artelor autentice.
Estetica realismului socialist, prescrie artei un drum opus fata de cel al cautarii si urmarii adevarului si sublimului. Ea apropie telurile artei de cele pe care le are un demers logic - structuralist ancorat in limitele sensibilului, antrenand - o astfel intr - o capcana de ordin epistemologic. Sub pretextul cunoasterii, se exerseaza inca o data controlul si autoritatea ideologica.
" Microparticulele atomice, imensitatea spatiilor cosmice, perenitatea spatiilor muntoase, fragezimea unui fir de iarba, supletea unei feline sau transformarea continua a societatilor, pot fi investigate de curiozitatea artistului ( si a receptorului operei de arta ), cu conditia sine - qua - non a reactiei umane fata de toate aceste realitati " ( Estetica, Bucuresti, 1983, ed. Academiei R.S.R., pag. 122 ).
Un atare tip al reactiei umane fata de lumea cunoasterii, trebuie conexata insa cu ideea marxist - leninista care inlocuieste punctul de vedere al individului cu opinia subiectului - obiect colectiv al istoriei14.
Ideea " cunoasterii lumii " printr - o prisma atent controlabila, ale carei rezultate se promit a fi valorificate, fie si prin arta, spre binele omului, sprijina cultul personalitatii elaborat de politica dominatiei staliniste.
" Ochiul veghetor " si " parintesc " al lui Stalin a vegheat " cu blandete " caile si limitele cunoasterii lumii prin arta. Adevarul ascuns si indistinct al realitatii insondabile, va fi furnizat de un creier a carui ferocitate inumana este sinonima cu noaptea abisala in care se ascunde raul. Evident, arta va urma metodele pedagogiei staliniste, in straduinta ei de a produce omul de tip nou, al carui comportament si devotament sa fie dictate de partid. Un atare instrument "epistemologic", are o orientare predeterminata spre modificarea constiintei umane, transformand - o intr - o forma de existenta fara initiativa, maleabila in mainile partidului. Cunoasterea este realizata in raport cu omul constrangerii, angrenat fara scrupule in masinaria monstruoasa a socialismului.
Rezultatele cunoasterii, vor aduce in terenul artelor plastice, o infatisare documentarista a elementelor ce sprijina chipul efemer al societatii socialiste. Se stie, ca procesul de constituire, exprimare si concretizare a creatiei, corespunzator idealurilor socialiste, a adus la substituirea schematica a artei cu autotelismul unor conceptii despotic - rigide. Creatia se transforma in documentari in salturi, conform unor scheme exterioare preconcepute. Ne vom reantoarce la caracterul unui atare tip de manifestari artistice.
Realitatea asupra careia arta isi exercita metodologia cunoasterii, este, la randul ei contrafacuta prin autoritatea instituirii ideologice. Introducerea unor repere ale cognoscibilitatii, cum ar fi conceptele de general si particular, genul si specia, tipicul si forma specifica pentru un continut preexistent, au adus la indepartarea de realitatea liber contemplata in directia unei realitati contrafacute, prin reducerea intelectului la un prezent continuu psihologizat.
Extinsa ca durata temporala printr - un vector cu finalitate indistincta, societatea perfecta este contrafacuta prin efecte de orientare psihologica. Artistului si omului de rand i se inculca in constiinta zi de zi prin intermediul mass-media ca traieste intr-o societate perfecta aflata in continua actualizare. Aceasta societate e pe cale de a se actualiza, mai ramane de facut un ultimi efort ca oamenii sa simta eficienta actualizarii. Astfel, arta va intra in posesiunea unei realitati inexistente, oferindui-se in schimb, mareata misiune de participare la actualizarea acestei realitati a carei perfectiune absoluta, se acorda automat prin calificativul comunismului. Drept rezultat, procesul de cunoastere a realitatii asa-zis obiective, esueaza intr-o atitudine de idolatrie fata de programele partidului comunist, ce prescriu falsii coeficienti ai realitatii reprezentate, si fata de liderii politici care le propun cu autoritate incontestabila. Idolatria nu poate nicidecum insemna, insa, o cunoastere concreta, autentica si tensiva a lumii si a fiecaruia dintre membrii ei, o cunoastere prin procesul de re - cunoastere, de re - gasire in creatia pe care o propune artistul. Idolatrismul concretizat in imagine, determina la randul sau o atitudine general idolatrica, pentru masa proletariatului depersonalizat.
|
