Cantecul propriu-zis argesean
Pentru cercetatorul actual, cantecul propriu-zis nu poate fi limitat la productiile care se prezinta in concertele actuale sau la emisiuni TV si radio. Aceasta categorie a reusit sa surclaseze toate c 232i82c elelalte genuri neocazionale ale folclorului romanesc, insusindu-si pe nedrept o simplitate melodica si ritmica, pe care publicul a inceput s-o accepte, in absenta unor valori reale in alcatuirea repertoriului popular si a stilului de interpretare. Denumit cantec propriu-zis de catre Constantin Brailoiu, este genul care a suferit cele mai mari transforma pentru a se adapta cerintelor epocii si gustului public. Cum comunicand diferitele sentimente, dar si intentia de alinare sufleteasca, el a dat nastere la un anumit numar de tipuri melodice, care s-au fixat in anumite zone ale tarii si au devenit recognoscibile, datorita fondului structural modal, si nu de putine ori tonal. In special textele acestor cantece se structureaza in doua parti: cuplet - refren, versul fiind octosilabic (mai putin hexasilabice), ritmul este giusto, iar fraza muzicala tinde sa devina patrata.
"Bine conturat in mai multe locuri, dar coexistand cu alte categorii, cantecul propriu-zis ─ prin marea sa mobilitate ─ a putut lua si condensa unele elemente proprii altor genuri. El se dovedeste astfel si un "sumum al evolutiei posibilitatilor creatiei artistice populare". Mai tarziu s-a infiripat prin actiunea mai puternica a unor factori de evolutie, cum ar fi intrepatrunderea intre graiuri, influenta creatiei culte sau straine ─ stilul modern ─ ".
Spre deosebire de celelalte genuri neocazionale, cantecul propriu-zis nu este ocazionat strict in anumite sate sau pe o anumita zona geografica.
"Trasaturile unui grai muzical nu se evidentiaza pe tot cuprinsul zonei, ci mai ales pe acele "centre de intensitate" ─ grupuri de sate ─ care mentin cel mai fidel particularitatile specifice"
Spre deosebire de cantecul "Io, sarman, copil strein", apartinand stratului vechi al folclorului muscelean, cantecul de stil modern "Iesi, mandruto, la portita" exprima elemente indubitabil restrictive, fata de libertatea de expresie a melodiei precedente. Incadrata in masura (6/8), intregul fir melodic este arcuit pe alternanta dintre picioarele iambice si trohaice, iar curgerea sonora se desfasoara sub forma unui arc, in varful caruia se afla sunetul cu cea mai mare durata (coroana), urmat de partea descendenta a forului melodic.
|
